“Daca vrei sa fi ajutat, ajuta-te singur”

Romania este incremenita in ce priveste reformele. Politicienii si partidele nu au idee despre ce trebuie facut in materie de anticoruptie.

Principiul care ar trebuie sa stea in atentia clasei politice in lupta cu coruptia si cu abuzurile ar trebui sa fie, introducerea pe scara larga a dreptului/posibilitatii si a motivarii, ca fiecare cetatean sa poata actiona juridic sa primeasca daune.

Cum se desfasoara astazi lupta cu abuzurile si cu coruptia?
Astazi sistemul se sprijina pe ideea de reclamatii si sanctiuni dispuse de institutile statului cu rol in protectia cetateanului, dar cetateanul nu se alege cu nimic.

Cetateanul face sesizare la o institutie (protectia consumatorului, o agentie nationala, parchet etc.) despre o ilegalitate care i-a produs un prejudiciu, si autoritatile cerceteaza si sanctioneaza pe cel vinovat, in cele mai multe cazuri fara sa-i acorde daune celui pagubit. Daca cel pagubit vrea daune trebuie sa deschida un proces civil si de regula pagubele sunt la nivelul prejudiciului cuantificabil, mai rar se acorda daune morale.

Institutile sesizate in majoritatea cazurilor musamalizeaza problema daca cel verificat ii “strecoara ceva in buzunar”, sau in cel mai bun caz da o amenda modica pe care o incaseaza statul si cetateanul ramane cu paguba.
Apararea cetateanului de catre institutile statului e ca “scarpinatul cu mana altuia”.
Chemarile si apelurile la constinta sunt “sublime”, dar produc acelasi efect “ca o frectie la un picior de lemn”.

Cum ar trebui sa decurga lupta cu abuzurile si cu coruptia?
Cea mai eficienta lupta impotriva coruptiei si cea mai buna aparare de abuzuri este atunci cand fiecare cetatean are dreptul la despagubiri si are acces direct la justitie, cand nu trebuie sa-l apere o institutie.
Aceste institutii, care chipurile ne apara interesele nu ar trebui sa faca altceva decat sa ne ajute, sa constate si sa puna la dispozitia celui lezat probe juridice (proces verbal de constatare, imagini, buletine de analiza etc..), prin care pagubitul sa ceara daune in instanta.
Eventual ca sa fie motivate, veniturile institutilor sa depinda de volumul daunelor incasate de cetateni cu concursul lor.
Materialele furnizate de institutii sa nu fie obligatorii, sa avem posibilitatea sa facem proba cu inregistrari proprii si cu martori.

Un exemplu ca sa fiu mai explicit:
Cand am decis sa ma debransez de la regia de termoficare, am fost supus la sicane la fel ca majoritatea celor in situatia mea.
Regia cu complicitatea autoritatilor locale au decis sa introduca formulare tipizate, pentru care se depunea o cerere, dupa care se astepta cateva zile sa elibereze formularele.
Se mai statea la o coada pentru a depune cererea de debransare, avizul de la sistematizare, si acordul asociatiei, dupa care se astepta 30 de zile pentru avizul de debransare, un aviz tip care nu era diferit de la un cetatean la altul decat prin nume si adresa, si ar fi putut fi editat si eliberat pe loc.

Dupa ce se primea avizul se platea taxa de 80 lei/calorifer si 60lei/apa calda menajera, si in temen de 15 zile erai programat pentru debransare.
In cazul meu a trecut termenul de 45 de zile stipulat in lege.
Stiam ca pe vremuri, la receptia marfii fara delegatul furnizorului, daca se constata ca produsul e necorespunzator, se chema de la primarie un “delegat neutru”, care certifica procesul verbal de constatare.
Ma gandeam ca ii chem pe cei de la protectia consumatorului si sa le solicit un proces verbal de constatare, in baza caruia pot sa ma debransez cu o firma privata si sa solicit returnarea sumelor platite in avans catre regia de termoficare, eventual si cu daune pentru intarziere.

Sun la protectia consumatorului si spun ca as dorii sa vina cineva sa constate ca la data de nu sunt debransate caloriferele.
De la celalat capat mi se spune sa depun o sesizare.
- intreb “si in cat timp veniti sa constatati”?
- “in 30 de zile” vine raspunsul.
- “nu puteti constata peste 30 de zile situatia de astazi” ii spun eu.
- cetateanul imi spune ca asta-i procedura.
- intreb ” daca veniti sa constatati imi dati un proces verbal de constatare pe care sa-l utilizez intr-un eventual proces cu regia de termoficare?”
- raspunsul “Nu”.
- “dar ce masuri puteti lua”
- “putem da amenda”
Va dati seama ca am renuntat si la depunerea sesizarii, pentru ca era mai mare deranjul.

Toate institutile statului amana rezolvarea unei probleme la limita termenului legal, dupa principiul “ce poti face azi lasa pe maine ca poate nu mai este necesar”, si daca e cazul dau o amenda simbolica, pe care o plateste institutia.

Aveam un sef care spunea: “daca vrei sa fi ajutat ajuta-te singur”
Am regasit maxima sub forma
“Imi place sa ajut oamenii care se ajuta singuri.” (J. Galsworthy)
Aceasta-i principiul care trebuie sa guverneze esenta reformelor sociale.
Sa se renunte la multe sanctiuni penale si la amenzi pe care le incaseaza statul, in favoarea despagubirilor materiale, iar la condamnarile penale sa se recurga in cazurile grave.

Eu as plusa si as sustine ca in situatia coruptiei din Romania, pe considerentul ca in cazuri exceptionale se impun masuri exceptionale, dosarele penale sa poata fi instrumentate de avocati.
Prin asta s-ar desfinta monopolul penalului, un monopol controlat de lumea interlopa.

sursa: decantare.wordpress.com

Sursa: gandeste.org

10 lucruri pe care probabil nu le ştiai despre apă

Fapte, mituri, soluţii contra secetei.


1. Apa este principalul factor limitativ pentru specia umană, adică resursa la capătul căreia creşterea populaţiei se va opri. Chiar dacă – spre deosebire de alte resurse – cantitatea de apă se păstrează constantă, ea se împarte la oameni tot mai mulţi, cu consumuri tot mai mari. Deja, media globală de consum a trecut de 50%.


2. Următorul război mondial, dacă va exista, va porni probabil de la apă iar cel mai fierbinte punct al planetei este vecinătatea dintre India şi China. Deja chinezii fac lucrări hidrotehnice ample care le vor permite, la nevoie, să oprească curgerea unor cursuri de apă în ţara vecină.


3. Preţul la care se vinde acum apa este cu mult sub valoarea economică, pentru că încă există iluzia abundenţei. În momentul în care deficitul de apă devine constant, regula este ca preţul să crească accelerat, chiar şi de ordinul zecilor de procente în fiecare an.

4. Este nevoie de două până la cinci tone de apă pentru a produce alimentele necesare unui singur om, pentru o singură zi. Pentru un kilogram de carne, trebuie consumate 16 tone de apă. Pentru o halbă de bere trebuie 75 de litri. Pentru o singură roşie – 13 litri în agricultura clasică sau a zecea parte cu tehnologia hidroponică.

5. România este la coada Europei în privinţa resurselor de apă: sub 2000 de metri cubi pe locuitor pe an. Nici la apele minerale nu stăm aşa bine pe cât ne place să credem. Resursele exploatabile sunt mai mici de 1,5 litri pe locuitor pe zi. În total – 26 de milioane de litri: jumătate plată, jumătate cu bule. Terapeutice, în schimb… gârlă.

6. În România, cele mai severe secete au fost în 2000 şi 2003. Faimoasa secetă “din ’46″ e abia pe locul al cincilea. Motivul pentru care seceta de după război a fost însoţită de foamete a fost faptul că ţăranii au fost jefuiţi succesiv de militarii români, apoi de cei ruşi.

7. Irigaţiile pot dubla producţia, dar asta nu le face automat economice în orice condiţii de cost al electricităţii respectiv preţ al recoltei. SUA, cu unul dintre cele mai productive sectoare agricole, are irigată doar 15% din suprafaţa arabilă. România a scăzut acum două decenii de la 30% la doar câteva procente.

8. Circulă de ani buni un mit cum că irigarea cu apă din pânza freatică ar fi interzisă. În realitate, operaţiunea este permisă, în schimbul unei taxe plătite la “Apele Române”. Chiar şi pomparea pe bază de motorină se poate dovedi rentabilă, pentru că în condiţii de secetă prelungită poate fi ultima şansă de-a mai salva recolta.

9. Chiar şi într-un an secetos, pierderile pot fi minimizate dacă planul de culturi este făcut de un inginer agronom care n-a chiulit de la cursuri şi a mai citit ceva pe lângă. El trebuie să jongleze cu proporţia dintre culturile de toamnă şi cele de primăvară, să sincronizeze plantele iubitoare de apă cu cele se descurcă bine cu mai puţină, respectiv să stea cu un ochi pe cotaţia de pe bursă şi cu celălalt pe oboseala solului.

10. Cum îşi rezolvă alţii problemele? Iată două exemple din ţări cu resurse sărace: În Malta, o reţea de tuneluri adună apa din acviferul aflat la 100 de metri sub insulă. În Cipru, 100 de baraje strâng ploile căzute într-un singur sezon ca să ajungă chiar şi pentru câte cinci ani secetoşi.

Lucian Davidescu
sursa: agrointel.ro

Sursa: gandeste.org

Robotul Curiosity a ajuns pe Marte!

Cercetatorii de la NASA sunt cu ochii pe robotul Curiosity, care a ajuns, luni, pe Marte, de unde ar trebui sa culeaga dovezi ale existentei - in prezent sau in trecut - vietii pe aceasta planeta, informeaza AFP. Evenimentul s-a produs la ora 08.31, ora Romaniei, conform anuntului oficial facut pe Twitter de centrul NASA.

Astfel, Curiosity a ajuns pe Planeta Rosie la ora 5.31 GMT, la finalul unei calatorii de peste opt luni. Aventura lui Curiosity i-a costat pe cei de la Agentia Spatiala Americana 2,5 miliarde de dolari.

Sambata, echipajul care se ocupa de aceasta calatorie a dat o prognoza buna pentru conditiile in momentul aterizarii lui Curiosity. "Marte este buna cu noi. Cred ca o sa avem conditii bune la aterizare", a declarat Ashwin Vasavada, unul dintre oamenii de stiinta care se ocupa cu aceasta calatorie. Potrivit acestuia, o furtuna recenta de praf tocmai s-a potolit, lasand loc "unui nor de nisip care nu poate face rau".

Lansat pe 26 noiembrie 2011, de la baza spatiala Cape Canaveral din Florida, Curiosity, dispozitivul de explorare spatiala cel mai greu (900 kilograme) si cel mai sofisticat trimis vreodata de oameni pe o alta planeta, va atinge solul martian pe 6 august, in jurul orei 05.31 GMT, in apropiere de muntele Sharp, care are o altitudine de peste 5.000 de metri, in craterul Gale, dupa ce a parcurs o distanta de 570 de milioane de kilometri.

Pentru a reusi o coborare atat de precisa in interiorul craterului, vehiculul care transporta robotul Curiosity va pluti ca un planor in atmosfera inalta martiana, in loc sa plonjeze spre sol.

Potrivit coordonatorilor misiunii, spre deosebire de sondele spatiale precedente, Curiosity este prea greu pentru ca impactul cu solul sa poata fi amortizat cu ajutorul unor saci cu aer.

Inginerii de la NASA si cei de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) din Pasadena au conceput un fel de "macara" echipata cu rachete cu propulsie inversata care vor porni in ultimele secunde ale coborarii, cu scopul de a depune cu delicatete pe suprafata martiana uriasul robot de marimea unei masini.

Inainte de aceste ultime momente ale coborarii, franat de o parasuta uriasa, vehiculul spatial va trece printr-o perioada de sapte minute critice, in timpul carora viteza lui va trece de la 21.243 de kilometri/ora la 2,74 kilometri/ora. Aceste sapte minute reprezinta partea cea mai delicata din intreaga misiune, a explicat Pete Theisinger, cercetator la JPL.

"Ne pregatim de cativa ani pentru o sosire reusita a lui Curiosity si totul pare sa se prezinte in conditii bune", a adaugat Dave Lavery, coordonatorul misiunii de la centrul NASA din Washington. "Insa intrarea in atmosfera martiana si coborarea pe planeta rosie includ intotdeauna riscuri, iar din acest punct de vedere succesul nu este garantat", a avertizat el. Din punct de vedere statistic, rata de reusita este mai mica de 40%.

Dupa ce robotul Curiosity va ajunge pe Marte, oamenii de stiinta vor fi nevoiti sa astepte 14 minute pentru a avea confirmarea - acesta este intervalul de timp necesar pentru ca semnalul sa ajunga pe Terra. Totusi, savantii americani au precizat ca aceasta manevra ar putea sa dureze mult mai mult, in functie de locul in care sonda va cobori, iar acel interval de confirmare ar putea fi prelungit cu "mai multe minute sau chiar ore, sau poate chiar cu o zi sau doua", a spus Dave Lavery.

Cele trei sonde aflate pe orbita lui Marte, doua americane (Mars Reconnaissance Orbiter si Mars Odyssey) si una europeana (Mars Express), se vor pozitiona pentru a intercepta transmisiunile radio emise de Curiosity cu ocazia coborarii in atmosfera martiana.

Un brat al robotului, realizat din teflon, va preleva esantioane din solul martian. Aceste esantioane vor fi transferate in interiorul robotului pentru ca instrumentele de la bordul sau sa analizeze si sa identifice compusii minerali si chimici. Insa mici fragmente de teflon ar putea sa se amestece cu esantioanele de roci martiene, riscand astfel sa falsifice rezultatele analizelor.

"Teflonul ar putea sa complice, dar nu sa impiedice, analiza carbonului continut in roci, ce va fi facuta de unul dintre cele zece instrumente aflate la bordul lui Curiosity", a precizat John Grotzinger, de la California Institute Technology. "Prezenta compusilor de carbon organic intr-un mediu este o conditie-cheie pentru viata", a explicat acelasi cercetator.

Curiosity, care cantareste 900 de kilograme, este de doua ori mai lung si de cinci ori mai greu decat precedentii roboti trimisi pe Marte, Spirit si Opportunity, si este echipat cu 10 instrumente stiintifice. Robotul este echipat cu un catarg pe care sunt instalate camere de inalta definitie si un dispozitiv cu laser care ii permite sa analizeze tintele aflate la o distanta de pana la sapte metri.

Robotul Curiosity, montat pe sase roti si alimentat de un generator nuclear, poseda si un brat articulat lung de 2,1 metri, capabil sa foreze pana la sase centimetri in interiorul rocilor - o premiera pentru misiunile de pe Marte. Esantioanele recoltate vor fi inmagazinate intr-unul dintre cele doua laboratoare din interiorul robotului, unde vor fi analizate.

Alte instrumente vor monitoriza mediul inconjurator, pentru a detecta in special metanul, adeseori asociat cu prezenta vietii pe Terra, dar care a fost deja gasit si pe Marte in anumite anotimpuri, de o sonda americana ce a fost plasata pe orbita martiana.

Curiosity va masura si radiatiile care pot sa afecteze viitoarele misiuni spre Marte, ce vor avea echipaj uman la bord. Robotul dispune si de o statie meteo.

Sursa: stirileprotv.ro

Sursa: dincolo-de-limite.blogspot.ro

Cei pe care îi aşteptăm au sosit

In anul 1920, mătuşa unei surori medicale din Anglia a fost diagnosticată cu cancer la stomac. Verdictul, cel mult şase luni de viaţă. Asistenta a aflat însă că un trib de indieni Chippewa, din sudul Marilor Lacuri, foloseşte o plantă cu care tratează astfel de afecţiuni. A adus-o cu mari eforturi şi, cu ajutorul ei, a prelungit cu 21 de ani viaţa mătuşii sale.

Cele cinci lacuri ce compun complexul Marilor Lacuri numără peste 35.000 de insule, Manitoulin, aflată în partea canadiană a Lacului Huron, fiind cea mai mare insulă de pe glob ce se găseşte într-un lac, iar lacurile respective constituie cea mai mare suprafaţă de apă dulce de pe pămînt. Deşi comitatul Chippewa a fost fondat în anul 1827, indienii se aflau acolo cu mii de ani înainte. Membrii acestor comunităţi cred că, după moarte, viaţa se desfăşoară la fel ca înaintea marii treceri în cealaltă lume. Credinţa aceasta le-a fost insuflată de anumiţi zei, mici de statură, cu părul blond, care i-au învăţat şi alte lucruri pe care nu le ştiau, cum ar fi, de pildă, folosirea buruienilor în tratarea unor boli. 

Legendele indienilor Chippewa mai spun însă ceva extrem de curios: zeii veneau de pe întinderile lacurilor în nişte canoe de piatră sau de metal, cu ajutorul cărora, dacă doreau, puteau merge şi pe sub apă. Cu siguranţă, strămoşii acestor triburi nu văzuseră niciodată şi nu îşi puteau imagina cum arată un submarin, pentru simplul fapt că acesta nu se inventase încă. Un şef de trib Chippewa spunea: „Atunci cînd strămoşii noştri se apropiau de acele canoe, erau adesea traşi sub apă. Noi am crezut că ei s-au înecat, dar într-o zi vom vedea aceeaşi canoe sosind în alt loc, mai tîrziu”. O altă legendă a locului spune: odată, cu foarte mulţi ani în urmă, un mare vrăjitor şi mai mulţi războinici au plecat într-o expediţie, la vînătoare. Intr-o noapte au văzut cum un foc puternic venea din cer şi a căzut vertiginos, izbindu-se de un deal aflat în apropiere. A doua zi dimineaţă, cu mare teamă şi grijă, s-au apropiat de locul cu pricina, unde strălucea un obiect mare. Vînătorii au rămas uluiţi cînd au găsit acolo o „oală” enormă, pe care erau imprimate nişte desene ciudate. La vremea aceea, încă nu apăruse niciuna dintre expresiile pe care le folosim azi, cum ar fi: obiecte zburătoare neidentificate sau farfurii zburătoare. Legendele altor triburi de indieni, Navajos şi Hopi, spun că, în urmă cu foarte mulţi ani, un obiect rotund, foarte mare, traversa cerul, schimbîndu-şi întruna forma şi culoarea. 

Ciudata „canoe” a coborît pînă aproape de sol, pe Muntele Navajos. Cu mic, cu mare, localnicii au dat năvală să o salute, dar bizara ambarcaţiune s-a înălţat şi a plecat aşa cum a venit. Un indian Hopi, care a văzut toată scena, a afirmat ulterior: „… Da, noi ştim cine sînt. Sînt cei pe care îi aşteptăm!”. Legendele lor vorbesc şi despre alţi zei, tot albi şi cu părul blond, care au venit din cer sau din apă, pe un „nor” sau cu o canoe înconjurată de foc, fum şi tunete, adică aşa cum vedem noi azi decolînd un avion sau o rachetă. Zeii i-au învăţat cum să se comporte între ei, cum să măsoare timpul după lună, soare şi stele, cum să-şi vindece rănile şi bolile, şi le-au promis că vor reveni cu „canoele“ lor de piatră sau de fier, cu care puteau să meargă şi pe sub apă. Cu siguranţă, mulţi dintre dvs. vor spune că toate acestea sînt poveşti. In altă parte a globului, în emisfera nordică, o „canoe” bizară a fost fotografiată pe fundul Mării Baltice. In decembrie 2011, scafandrii companiei suedeze Ocean 

Explorer, specializaţi în reperarea şi recuperarea navelor scufundate, au văzut pe fundul mării un corp cu un diametru de 60 m şi, după partea centrală, cu o prelungire de circa 400 m. Şi nu era singură acolo. Peter Lindberg, unul dintre scafandrii care a luat parte la operaţiune, afirmă că, discutînd cu şefii lor despre ceea ce au descoperit, au primit o explicaţie de-a dreptul năucitoare: „Ni s-a spus că ar putea fi vorba de o navă spaţială ca în Milennium Falcon din Star Wars sau de o poartă spre lumea de dincolo, poate chiar spre iad”. A avut oare dreptate indianul hopi cînd a spus că aceia pe care îi aşteptăm au venit deja?

Sursa

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

Sfaturi practice pentru a trece in 4-D

Desi am scris destul de mult despre saltul cuantic, simt ca nu am scris suficient de multe sugestii practice, pentru ca noi sa trecem cu bine prin aceste transformari.

O sa spun cateva lucruri pe care eu le practic, ramanand la latitudinea voastra sa discerneti utilitatea lor.

In aceasta perioada, mi se pare foarte important sa intarim corpul fizic. Eu personal practic alergari, pe langa exercitiile energetice, eu practicand si Tai Chi. Nu este suficienta doar partea energetica, este foarte important sa facem si actiuni fizice, cu corpul fizic. Recomand sa faceti exercitii fizice usoare, intr-un ritm usor la inceput, apoi mariti-l. Exersati tot corpul. Nu recomand flotari, sau orice tehnica care tensioneaza muschii prea tare. Abdomenele sunt ok, inotul, alergarea, ideea e ca miscarile sa fie naturale.

Doi, cat mai multe plimbari in natura, la munte, mare, in locuri curate. Muntele dupa cum stiti intareste, marea purifica. Eu merg in fiecare saptamana cel putin odata in parc si cand ma duc in oras, aleg o ruta pe langa raul Bega. Cine e din Bucuresti sau alt oras nu e asa de norocos, dar ideea e sa mergi in natura pe cat de desi poti. Astfel ne curatam de tensiuni.

Trei, cat mai multa apa, baie, mers la rau, curatare folosindu-ne de apa, mers in ploaie, etc. Apa ne ajuta sa ne curatam, putem spune si afirmatii de genul: Sunt din ce in ce mai curat, problemele emotionale dispar, nu ma incarc negativ, etc.

Patru, am vazut ca este util sa avem un caiet si sa notam in el intuitii, idei, ce am visat, perceptii, convingeri negative, informatii, orice. Eu am un caiet pe care notez si pot spune ca este foarte util pentru ca eu sa fiu mai constient. In plus, antrenez si mentalul.

Cinci, sa ne inconjuram de persoane pozitive si sa ii lasam in pace pe cei care sunt prea prinsi in tot felul de probleme. Eu pot spune ca majoritatea prietenilor si oamenilor cu care interactionez sunt fiinte constiente, pe calea transformarii la nivelul constiintei.

Sase, sa actionam pentru a ne urma pasiunea si nu doar sa ramana un concept mental. Eu in prezent pot spune ca imi urmez pasiunea de a oferi informatii si a ajuta la transformarea cuantica, urmand ca pe viitor sa ma dezvolt mai mult. E important sa nu zicem superflu, "Da ar fi bine sa faci ce iti place", sau "Imi urmez pasiunea dar n-o sa am bani" sau "Inca nu sunt pregatit", adica tot felul de convingeri limitative. Sau alta ar fi "Numai in America merge sa vorbesti asa". No, sunt doar convingeri limitative.

Sapte, sa lasam mintea fizica la locul ei si sa ne deschidem cu inima pentru a iubi si a ne descide catre cat mai multe fiinte posibil. Incep sa fac din ce in ce mai mult asta.

Eight, tendintele agresive le putem transforma in creativitate. Scris, arta, muzica, pictat, orice ne pasioneaza. Agresivitatea e doar o dorinta de a actiona, e YANG-ul din fiecare. Nu e nevoie de ganduri negative. 

Nine, tehnica iertarii este foarte importanta. Adica, sa spunem eu iert toate persoanele din viata mea care mi-au facut "rau" si ma iert pe mine in interactiunea cu ele. Am practicat si pot spune ca nu e usor, cere dedicare si e ca la dentist. Cu cat mai devreme incepi, cu atat mai usor e. Orice persoane neiertat iti poate dezechilibra chakra emotionala.

Ten, sa fim constienti ca suntem o parte din Dumnezeu, Creatia nefacand lucruri inutile si daca existam inseamna ca avem un rost. Sa iesim din aroganta de a ne crede slabi, separati, nenorocosi, etc. Asta practic mai mult in prezent, incredere si intelegerea faptului ca toti facem parte din Sursa si suntem interconectati.

11, sa fim foarte atenti la convingerile noastre, sa le notam pe foaie pentru a vedea ce credem noi cu adevarat si ce am preluat de la parinti, societate, institutii, etc. Si am vazut ca e util sa facem asta periodic si cu pixul in mana, notat pe foaie. Am descoperit ca eu creadeam ca nu am o convingere negativa si de fapt o aveam si pana nu am notat n-am descoperit. De exemplu, convingerea negativa era ca nu pot face suficienti bani urmandu-mi pasiunea. SI mi-am aratat ca nu este asa, ca pot face suficienti bani. Deci, nu e de umplutura lucrul pe convingeri, nu e doar ceva New Age ce suna bine, trebuie luat pixul si notat, apoi e mai usor. 

12, lucrul pe frici. Adica sa vedem exact care sunt fricile noastre, tot cu pix si foaie.

13, sa sustinem sistemele alternative si sa gandim in afara cutiei. Adica sa nu credem ca sistemul actual va fi la infinit in forma sa din prezent. Aici m-am implicat in crearea unui sistem alternativ de Barter.

O sa mai revin cu sugestii, daca aveti si voi le puteti scrie la comentarii si daca sunt ok (in perceptia mea), le voi posta pe blog.

Sursa: salt-in-constiinta.blogspot.ro

eu - i - io - ich - я - 私は - אני - joph - ....

Există un cuvânt care se deosebeşte de toate celelalte, deoarece omul nu-l poate rosti decât privitor la sine. Este cuvântul „Eu”. Acest fapt este de cea mai mare importanţă. 

Un frumos exemplu despre semnificaţia acestui cuvânt ni-l dă o relatare a lui Jean Paul [ Nota 17 ]. El ne descrie cum, copil fiind, stătea sub canatul uşii casei sale părinteşti, când deodată în el străfulgeră conştienţa:  

Eu sunt un Eu! 

– Este un proces ce se desfăşoară în lăcaşul tainic cel mai sfânt al lăuntrului omenesc pe care naturile pure îl resimt deosebit de puternic, ca un mister. Amploarea acestui mister au resimţit-o preoţii şi înţelepţii tuturor timpurilor. La baza acestui mister se mai află ceea ce la vechii iudei se chema „Numele inexprimabil al lui Dumnezeu”. Marele preot rostea o dată pe an numele „Joph”, atunci când voia să arate cum răsună „Inexprimabilul”. Joph este Eul. Eul, împreună cu corporalitățile numite mai sus, formează ceea ce este cunoscut drept pătrimea pitagoreică.

Dacă privim omul aşa cum se prezintă el astăzi, putem spune: Ceea ce se cunoaşte astăzi despre el este corpul fizic, doar un element al entităţii omeneşti. Corpul omenesc este străbătut deja de alte mădulare fiinţiale superioare; de aici şi felul în care el ne apare nouă astăzi. Dacă nu ar fi străbătut de o altă fiinţialitate, el n-ar fi decât un aparat fizic, pe care nimic nu-l mişcă dinăuntru, căruia nimic nu-i provoacă durere. Ochiul fizic este asemănător unui aparat fizic. Imaginaţi-vă în mod viu faptul că omul creşte şi că un anumit lucru îi provoacă durere. Veţi recunoaşte atunci cum este impregnat corpul fizic cu alte două formaţiuni: una face ca omul să crească, să se reproducă şi să se hrănească; acest lucru are loc prin intermediul corpului său eteric, cealaltă face ca el să simtă, să aibă impulsuri, pofte şi pasiuni; acestea vin de la corpul său astral. Pentru ca să crească corpul fizic are nevoie de corpul eteric. Pentru ca să simtă are nevoie de corpul astral.

Hidrogenul singur nu poate să fie apă; el are nevoie în plus de oxigen. Dacă hidrogenul şi oxigenul se separă iarăşi, nu mai avem apă; aici, ca şi acolo, este necesară legătura. Dacă omul este despărţit de celelalte două corporalităţi ale sale, corpul fizic începe să se descompună instantaneu.

Corpul senzaţiei, corpul eteric, corpul fizic, aceste trei mădulare fiinţiale merg mai jos până la animal. Corpul carnal omul îl are în comun cu Pământul, cu mineralul; corpul eteric îl are în comun cu plantele, corpul astral cu animalele. Putem, de asemenea, să spunem: Tot ceea ce condiţionează creşterea şi reproducerea sălăşluieşte în corpul eteric; impulsurile, plăcerea şi senzaţiile de durere sălăşluiesc în corpul astral.

La moarte corpul fizic rămâne singur, corpurile eteric şi astral rămân la început împreună, dar la puţin timp se desparte şi corpul eteric de corpul astral. În timpul somnului, omul este deci în sensul cel mai deplin, ad litteram, plantă: corpul său mai este menţinut în funcţie doar de viaţa vegetativă, de corpul eteric. În mod normal, în somn omul este lipsit de conştienţă şi fără voinţă sau pofte. Puţinii oameni care îşi menţin intactă conştienţa în timpul somnului sunt înaintaşi ai omenirii; ei anticipează deja astăzi o stare pe care cândva, în viitorul îndepărtat, toţi oamenii o vor atinge: ei sunt predispuşi, predestinați pentru a fi conducători şi profeți ai omenirii.

Cum sunt posibile visele? Cum apar ele? În corpul astral se află o predispoziţie ascunsă. Când această facultate este deplin dezvoltată apare conştienţa. 

Clarvăzătorul poate vedea corpurile superioare în deplină conştienţă.

 În hipnoză se întâmplă altceva. În această stare, cel hipnotizat vede ceea ce vrea hipnotizatorul. Cel hipnotizat este la discreția unei sugestii pozitive sau negative, după cum este făcut să creadă că într-un loc există cu adevărat ceva, că el simte ceva, de exemplu gustul dulce al unei pere când el, de fapt, muşcă dintr-un cartof, sau că nu există ceva, de pildă nu există nicio persoană sau niciun obiect în cameră, şi aşa mai departe. 

Această din urmă stare ți-o poți produce în mod conştient, pentru a-ți face vizibil corpul eteric. Este o formă superioară de atenţie. Printr-o hotărâre energică volitivă te autosugestionezi că corpul fizic a dispărut şi te convingi apoi că spaţiul ocupat mai înainte de corpul fizic nu este gol, ci este umplut cu o substanță luminoasă minunată, necomparabilă cu nimic pământesc, şi în regiunea inimii şi plămânilor vezi nişte mişcări minunate ale acestei substanţe luminoase, care este corpul eteric al omului. Clarvăzătorul conştient vede corpul eteric ieşind puţin în afara corpului omului. La cal el este ieșit cu mult mai mult în afară. 

În al treilea rând, ceea ce poate vedea clarvăzătorul, dacă elimină prin autosugestie corpul eteric, este corpul astral, care atunci apare ca un nor de formă eliptică. Impulsurile şi poftele apar atunci ca un nor de formă eliptică. Se pot vedea impulsurile şi poftele ca nişte formaţiuni luminoase colorate, un galben-luminos pentru o inteligenţă evoluată şi o gândire clară, un albastru frumos pentru o fire evlavioasă şi un spirit de sacrificiu neegoist. 

La aceste trei aspecte care sunt vizibile clarvăzătorului se mai adaugă un al patrulea, care este alcătuită foarte diferit în funcţie de om. În spaţiul aflat îndărătul rădăcinii nasului, în corpul astral se observă un fel de sferă goală de culoare albastră, asemănătoare miezului unei flăcări, care apare albastră prin învelişul de lumină galben. La un om neevoluat ea este un oval mic albastru; la oamenii evoluati ea se observă ca o lumină albastră. 

Prietenia, iubirea, religiozitatea apar în verde, albastru, roşu-albastru; totul se mişcă continuu şi intens, în timp ce corpul eteric se roteşte.

Dacă ne întrebăm acum în ce condiţii s-au format aceste patru părţi componente ale entității omeneşti, răspunsul este că corpul fizic, care doar oglindeşte viaţa pământului, este compus din forţele pământului. Pământul are o influenţă asupra lui. Corpul eteric, ca şi plantele, este dependent nu doar de pământ, ci şi de soare; el are tendinţa de a urca spre soare. Corpul nostru astral este dependent însă de forțele lumii stelare, de unde şi numele său. Paracelsus spune pe drept cuvânt [ Nota 18 ]: Nu există nimic în cer şi pe Pământ care să nu fie şi în om, iar Dumnezeu, care este în cer şi pe Pământ, se află şi în om. – În timpul nopţii omul trăieşte în stele, în acele forţe din care el a fost clădit. În somn, corpul său astral vieţuieşte orbitele pe care se mişcă şi se menţin stelele. Din acest corp astral, din corpul născut din stele, se naşte acum Eul.

Ceea ce poate fi perceput ca ton fundamental în mişcarea astrelor se cheamă, în limbaj pitagoreic, muzica sferelor. Acest acord fundamental al orbitelor stelare şi al Universului, acest sunet îl numeşte şi îl are în vedere autorul Evangheliei după Ioan atunci când vorbeşte de Cuvântul cosmic.

Astfel, în conştienţa noastră va începe să licărească o primă înţelegere a sensului mistic, profund, al acestor cuvinte.

 El ne va introduce din ce în ce mai adânc în semnificatia ocultă adevărată a acestui minunat document.

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA094_100/GA94_Te01.html

Sursa: adevarul2012.blogspot.ro

Momentul Prezent şi Călătoria Vieţii

Atunci când porneşti într-o călătorie, e foarte bine să te uiţi la o hartă rutieră. Aceasta este o invenţie intelectuală, care te ajută să capeţi o idee generală despre modul în care trebuie să procedezi. Dar ea nu este şi nu poate fi niciodată o adevărată descriere a drumului. Nimeni nu-ţi poate spune cum va arăta acel drum. Numai experienţa ta poate face acest lucru. În orice situaţie apare un moment în care iau sfârşit pregătirile şi începe experienţa. Faptul că ştii că te-ai pregătit bine, îţi poate da convingerea că totul va fi în regulă, dar reuşita apare numai atunci când te bizui pe tine însuţi. Convingerea este un lucrul important, la care trebuie să renunţi în cadrul experienţei. În felul acesta, faci un salt uriaş înspre credinţă.

Cu timpul, toată lumea trebuie să pună harta jos şi să fie prezentă în cadrul experienţei. Pe parcursul călătoriei apar întâmplări neaşteptate, abateri din drum, schimbare de vreme. A conduce o maşină este cu totul altceva decât a te uita pe o hartă.

Cel mai bun lucru pe care această gândire liniară şi secvenţială ţi-l poate da este o hartă a experienţei tale potenţiale. Dar ea nu te poate conduce pe parcursul acestei experienţe. Atunci când te afli în mijlocul experienţei, există semne care te ajută. Indicatorul de ocolire îţi spune că trebuie să schimbi direcţia. Indicatoarele de pe autostradă îţi spun cum s-o iei pe banda care trebuie, sau când să faci la stânga. Există indicatoare care-ţi arată unde se află locuri în care poţi să mănânci, să dormi sau să găseşti benzină. Dacă nu citeşti aceste indicatoare, nu poţi avea o experienţă reuşită. Indicatoarele vin din interfaţa dintre realitatea exterioară şi cea interioară. Ele sunt create prin conexiunea noastră intuitivă cu viaţa.

Indicatoarele ne apar numai în momentul prezent. Nu găseşti unul care să-ţi spună „Mâine sau, cândva, luna viitoare, mergi drept înainte”. Indicatorul îţi spune să mergi drept înainte acum, sau foarte curând. El îţi arată cum să procedezi, aici şi acum. Indicatoarele sunt extrem de folositoare şi importante. Din nefericire, ele sunt aproape complet nebăgate în seamă de către emisfera stângă a creierului – mintea liniară.

Atunci când porneşti într-o călătorie, o hartă îţi poate fi de mare ajutor. Informaţia emisferei stângi a creierului te poate ajuta să te pregăteşti. Dar, o dată pornit, indicatoarele sunt absolut necesare. Dai tu oare atenţie indicatoarelor ce apar în viaţa ta, sau încerci să-ţi organizezi viaţa, folosind numai harta?

Fiecare dintre voi are acces la îndrumarea aflată la un nivel emoţional profund. Dacă „vei fi împreună” cu experienţa ta, vei simţi indicatoarele care apar. Ele îţi pot spune simplu că „asta e în regulă” sau “nu e bine ce faci” – iar aceasta este, adesea, singura informaţie de care ai nevoie. Pentru a primi îndrumare nu e nevoie să ai viziunea unui sfânt. Îndrumarea este marele tău aliat în viaţă. Atunci când te bazezi pe ea, poţi să mergi înainte cu un minim de planificare. Dar atunci când o ignori, oricât ai planifica, tot nu ajungi acasă.

Atunci când ştii unde vrei să mergi, te poţi baza pe îndrumarea din tine care te ajută să ajungi acolo. A încerca să-ţi dai seama pe plan intelectual „cum să ajungi acolo” este un exerciţiu inutil. Pur şi simplu, nu poţi să ştii dinainte. Dar, atunci când te vei afla în decursul experienţei, indicatoarele vor apare şi vei şti încotro să o apuci.

Cu cât ai mai mare încredere în îndrumările din tine, cu atât viaţa îţi devine mai spontană. Planurile sunt întotdeauna tentative care permit provocări şi daruri neanticipate. Dar aceasta nu înseamnă că nu eşti pe deplin implicat. În realitate, poţi să iei hotărâri plecând dintr-un loc mult mai profund. Iar când te implici total, o faci fără nici un fel de sacrificiu.

Schimbarea direcţiei

Adesea, pe parcursul vieţii, trebuie revizuit modul de implicare. Faci un plan pentru viitor, iar acesta nu se materializează. Oricât de tare te străduieşti să-l urmezi, el nu se împlineşte. Acesta e un indiciu că trebuie să te repliezi, să renunţi la ceea ce te aşteptai în funcţie de trecut şi să te deschizi spre ceea ce vrea să se întâmple în acest moment.

Renegocierea implicărilor nu este un semn de slăbiciune sau de inconsecvenţă, decât dacă se întâmplă în permanenţă. Atunci când ceva pare că nu iese aşa cum vrei, cel mai bun lucru de făcut este să spui adevărul celorlalţi oameni implicaţi. Cel mai adesea vei descoperi că ceilalţi au propriile lor rezerve în privinţa acelui plan. Prin urmare, revizuirea lui se face în interesul tuturor părţilor.

Uneori, e posibil să ceri o schimbare care nu va fi acceptată de către ceilalţi. Atunci, va trebui să te adaptezi lor şi să decizi dacă această schimbare este cu adevărat importantă pentru tine. Este oare realizarea planului cu adevărat importantă pentru cealaltă persoană? Poţi tu să faci ce ţi-ai propus – şi să-ţi păstrezi totuşi demnitatea? De obicei, dacă intenţia ta este să te respecţi pe tine însuţi şi pe ceilalţi, se poate găsi o soluţie reciproc acceptabilă. Menţinerea în permanenţă a ideii că binele tău cel mai mare nu intră în conflict cu binele cel mai mare al altora, facilitează descoperirea soluţiilor care îi respectă pe toţi în mod egal.

Abuzurile şi trădarea apar atunci când ţii cu dinţii de un plan sau, din cauza fricii, încalci înţelegeri. Dacă îţi asumi o obligaţie şi nu te simţi bine respectând-o, trebuie să comunici acest lucru persoanelor implicate. Important în acest caz nu este dacă se ţine o promisiune, ci dacă este comunicată modificarea ce s-a petrecut în inima ta, sau în hotărârea pe care ai luat-o. Întotdeauna îi respecţi cel mai bine pe ceilalţi, spunându-le adevărul despre propria ta experienţă.

Trădarea apare din cauza reacţiei celorlalţi. Se creează frică, iar aceasta nu este recunoscută şi nici comunicată. Comportamentul bazat pe frică, ce apare ca rezultat, este un atac împotriva altora. Alternativa e o comunicare cinstită. Când spui altuia „simt că mi-e frică şi nu sunt sigur că-mi pot ţine promisiunea”, ai respectat atât pe cealaltă persoană, cât şi pe tine însuţi. Dar dacă nu spui nimic şi te retragi din cauza fricii, sau acţionezi într-un mod ostil, pur şi simplu adânceşti frica pe care o trăieşti (şi pe care, probabil, o trăieşte şi cealaltă persoană).

Problema implicării reprezintă una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă fiinţele umane. Frica de a fi controlat, abandonat şi trădat se manifestă pretutindeni. Cei care pretind dragoste de la alţii sau cedează în faţa acelor pretenţii sunt, în cele din urmă, abandonaţi sau trădaţi. Acest lucru se întâmplă, deoarece ei se trădează pe ei înşişi. A spune DA sau NU unei alte persoane, reprezintă o comunicare clară. Dar a spune „nu”, atunci când vrei să spui da şi a spune „da”, atunci când vrei să spui nu, creează condiţii pentru abuzuri.

A înţelege că ai spus „da” – şi a şti că acum nu te simţi în largul tău în această privinţă – este primul pas înspre a te respecta pe tine însuţi. A-i spune partenerului tău – este al doilea pas. În cele din urmă, nimeni nu trebuie să ţină o altă persoană legată de o promisiune pe care a facut-o în trecut şi în privinţa căreia nu se mai simte în largul ei în prezent. Dacă nu poţi să dezlegi o altă persoană de trecut, cum te poţi dezlega pe tine însuţi? Ceea ce contează nu este faptul că sunteţi împreună sau despărţiţi, ci dacă faceţi acest lucru într-un mod plin de corectitudine şi de respect mutual. Aceasta este cheia.

Linistea inimii de Paul Ferrini

Sursa: drumuricatretine.wordpress.com/