Barroso: UE TREBUIE SA DEVINA O FEDERATIE. Nu e de ajuns cedarea de suveranitate economica, UE vrea sa IA DECIZII POLITICE IN LOCUL STATELOR NATIONALE.

Reding, în PE: “Ne trebuie un mecanism permanent de evaluare a justiţiei în toate statele UE”
“Putem trage, în urma acestei dezbateri, două învăţăminte. În primul rând avem nevoie de o abordare indepedentă şi obiectivă a acestor probleme deoarece încălcarea statului de drept nu are nimic de-a face cu culoarea politică. Justiţia trebuie să fie oarbă, nu trebuie să recunoască culoarea politică a partidelor. Iar apoi constatăm că nu avem în UE mecanisme eficiente pentru a îmbunătăţi respectarea statului de drept mai temeinic şi sistemic”, a declarat oficialul CE.
Ea a subliniat că situaţiile din România şi Ungaria din acest an au relevat “atitudini similare în probleme similare”, iar Comisia Europeană, care este gardianul Tratatelor UE, a acţionat în ambele cazuri, “cu corectitudine şi imparţial“. [parol! curat impartial, Coana Viviano!, n.n.]

“Când se încalcă statul de drept şi legislaţia comunitară, Comisia trebuie să rămână fermă în exprimarea îngrijorărilor şi acţiunilor pe care le întreprinde. Aşa a fost nu numai acum, ci şi în trecut“, a afirmat Reding, amintind că în 2009, când era comisar pentru Telecomunicaţii, a deschis o procedură de infringement împotriva României, condusă pe atunci de o guvernare de dreapta, pentru că fusese emisă o ordonanţă de urgenţă prin care se încerca înlăturarea preşedintelui autorităţii române de reglementare în acest domeniu.

Reding a arătat că nu este exclus ca situaţii similare celor din România şi Ungaria să apară pe viitor şi în alte ţări membre, iar Comisia Europeană recunoaşte că este foarte strictă cu respectarea criteriilor de la Copenhaga, mai ales înaintea de aderarea statelor la Uniune, dar apoi nu mai are niciun instrument pentru a se asigura că principiile europene sunt respectate.

“Trebuie să rămânem foarte fermi cu privire la valorile şi statul de drept. Avem nevoie de un mecanism obiectiv care să poată evalua sistemele justiţiei în toate statele membre“, a spus Reding.

Ea a argumentat că procedurile de infringement sunt prea “tehnice şi lente”pentru o reacţie adecvată la “situaţii de risc grav pentru statul de drept”, iar “opţiunea nucleară prevăzută la Articolul 7 al Tratatului UE nu ar trebui folosită decât numai dacă nu există alte opţiuni“, fiind astfel nevoie de instrumente intermediare de intervenţie.

“Ne trebuie un nou instrument intermediar şi un mecanism mai ţintit, un nou mecanism de măsurare, comparare, jalonare a eficienţei sistemelor judiciare din toate statele membre. Experţii mei dezvoltă în prezent un fel de tablou de bord pentru justiţie în toate statele membre”, a spus Reding, arătând că în următoarele săptămâni va discuta cu Parlamentul European şi miniştrii de justiţie din statele membre despre această iniţiativă.

“Suntem o comunitate de drept şi nu trebuie să mai permitem statului de drept să rămână un obiect al jocului politic al partidelor. Cer Parlamentului European şi Comisiei să mă susţină în această iniţiativă”, a mai spus Reding.

Şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat,miercuri, în discursul de la Strasbourg privind starea Uniunii, că e nevoie de un set de instrumente mai bune pentru combaterea situaţiilor de încălcare a regulilor statului de drept, “constatate în ultimele luni în anumite state UE”.

“În ultimele luni am asistat la ameninţări împotriva cadrului legal şi democratic în anumite state europene. PE şi Comisia Europeană au fost primele care s-au sesizat şi au tras alarma şi au jucat un rol decisiv pentru ca aceste evoluţii îngrijorătoare să fie aduse sub control. Dar aceste situaţii au dezvăluit şi unele limite pentru cadrul nostru instituţional. Trebuie să dezvoltăm un set mai bun de instrumente pentru aceste situaţii, nu doar alternativa dintre «puterea soft» a persuasiunii politice şi opţiunea nucleară de la Articolul 7 al Tratatului nostru”, a declarat Barroso, în discursul susţinut în plenul Parlamentului European, fără a face referire clară la o anumită ţară membră.

Articolul 7 al Tratatului Uniunii Europene oferă Consiliului European, la propunerea Comisiei şi cu consultarea Parlamentului European, posibilitatea de a suspenda anumite drepturi ale unui stat membru, printre care şi dreptul de vot în cadrul Consiliului.

Hotnews: LIVE VIDEO TEXT Barroso: Comisia Europeana propune un mecanism de supraveghere bancara la nivelul intregii Uniuni/ Sa nu ne temem de cuvinte, trebuie sa ne indreptam catre o federatie de state-natiune. Dezbaterea in PE continua

Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, s-a adresat, miercuri, Parlamentului European pledand pentru un plan european care sa permita transformarea Uniunii intr-o federatie de state-natiune. In discursul privind starea Uniunii, Barroso a propus, de asemenea, infiintarea unui mecanism de supraveghere bancara, o autoritatea suprema care sa supervizeze activitatea tuturor bancilor din Zona Euro, nu doar a celor sistemice.
”E o onoare sa stau in fata dumneavoastra. Sustin acest al treilea discurs intr-un context in care UE continua sa fie in criza, criza sociala, criza economica si o criza de incredere.

Cetatenii sunt frustrati, se tem, simt ca modul de viata le este pus in pericol.

In ultimii patru ani am luat decizii pentru a face fata crizei insa, in pofida eforturilor, nu i-am convins pe cetateni, nu am convins pietele. De ce? Pentru ca am permis suspiciuni.

Prea multe decizii sunt luate la nivel de summituri, pentru ca a doua zi aceeasi oameni care le-au sustinut sa le submineze.

Nu e corect sa vedem aceste intalniri la nivel inalt ca pe niste meciuri de box. Daca actorii politici ai UE nu respecta deciziile pe care chiar ei le-au luat, cum sa ii convinga pe altii ca lucrurile se vor rezolva.

Europa are nevoie de o noua directie care nu poate fi bazata pe idei vechi. Europa are nevoie de o noua gandire.

Intr-o lume interconectata, membrii UE pe cont propriu nu pot schimba cursul evenimentelor, insa, in acelasi timp, nu si-au echipat Uniunea cu instrumentele necesare pentru a face fata acestor noi realitati.

Globalizarea cere mai multa uniune, mai multa integrare si mai multa democratie. Asta inseamna sa recunoastem ca stam cu totii in aceeasi barca.

In sec 21, pana si cele mai mari tari europene risca sa fie neinsemnate pe langa tari precum SUA sau China. Europa are toate resursele de care are nevoie. Este timpul sa punem punct inactivitatii.

Sunt aici sa va propun o intelegere care va stabili o legatura de intelegere intre tarile membre. Nu trebuie sa existe dubii cu privire la solidaritatea Uniunii. Tarile nu trebuie sa permita existenta unor dubii cu privire la determinarea lor de a ne reforma impreuna.

In primul rand avem nevoie de teluri sustenabile. Insa putem atinge teluri doar daca suntem competitivi.

In scurt timp, Comisia va prezenta un al doilea act pentru o piata unica.Trebuie sa cream o piata la nivel european.

Trebuie sa exploram telurile verzi. Trebuie sa sustinem inovatia, dezvoltarea, cercetarea si educatia. O coordonare mai buna a taxelor ar fi spre folosul tuturor tarilor membre.Am putea sa continuam cu un buget european dedicat reformelor, investitiilor.

Vreau sa vad daca aceleasi state membre care au vorbit pana acum de crestere si investitii vor sustinea acum bugetul UE. Reformele cer un efort imens de ajustare si functioneaza doar daca au la baza un principiu al egalitatii. Trebuie sa sustinem coeziunea sociala.

Unii spun ca din cauza crizei modelul social european este mort. Nu sunt de acord.Comisia este constienta ca statele membre care au aplicat reformele au intampinat greutati la nivel national insa reformele sunt necesare.

In ceea ce priveste situatia Greciei, daca Grecia imprastie toate dubiile cu privire la disponibitatea de a continua reformele, iar statele membre vor imprastia dubiile cu privire la disponibilitatea de a o ajuta, Grecia va ramane un membru al UE.

Comisia prezinta astazi propuneri pentru un mecanism de supraveghere bancar la nivelul intregii Uniuni. Coordonarea nu mai este suficienta. Mecanismul ar supraveghea toate bancile, nu doar cele sistemice, implicand si supravegherea de catre actorii nationali.

Acesta este un pas vital pentru Uniunea bancara pe care am propus-o anterior. Deciziile economice ale unui stat influenteaza alte state. Pentru a avea rezultate trainice, nu trebuie sa separam institutiile sau sa cream institututii noi.

Reforma economica combinata cu o unitate bancara si monetara, acestia sunt pasii ce trebuie urmati. As vrea sa vad o dezvoltarea a spatiului public in care problemele sunt discutate din perspectiva europeana si nu nationala.

Aceasta este casa democratiei europene, trebuie sa intarim rolul Parlamentului european.

Trebuie sa recunoastem ca dezbaterile au loc in primul rand intre partidele nationale, insa trebuie sa intarim rolul partidelor europene pentru a intari dezbaterea pan-europeana. Cer partidelor politice sa accepte acest pas si pasul urmator de a europeniza alegerile locale.

O uniune politica inseamna ca trebuie sa intarim fundatia constructiei dar si gasim perspective noi. Situatiile din ultimele luni au aratat puterea de reactie dar si slabiciunile institutiilor europene. Mesajul Europei trebuie sa fie unul de solidaritate, democratie, un mesaj al drepturilor omului, prin urmare un mesaj al valorilor europene.

Situatia ingrijoratoare din Siria ne arata ca nu putem sa fim indiferenti. Lumea are nevoie de o Europa care poate trimite misiuni militare pentru a stabiliza zonele care au nevoie. O uniune financiara, economica si politica inseamna ca actuala Uniune trebuie sa evolueze. Sa nu ne temem de cuvinte, avem nevoie sa ne indreptam catre o federatie de state.Azi cer o federatie de state nationale.

Cred intr-o uniune in care oamenii sunt mandri de tara lor dar si de valorile europene. O uniune financiara, economica politica, poate fi inceputa in cadrul tratatelor actualeinsa sunt necesare modificari ale tratatelor pentru a o infaptui. Sa o incepem acum si sa o continuam prin modificarile necesare.

Pana la alegerile europene urmatoare, din 2014, CE va prezenta un model de uniune care trebuie supus dezbaterii europene. Nimeni nu va fi fortat sa intre si nimeni nu va fi fortat sa ramana afara, insa viteza infaptuirii Uniunii nu va fi dictata de cel mai incet participant. Acesta este nivelul deciziilor pe care trebuie sa il luam.

Trebuie sa folosim alegerile din 2014 pentru a discuta aceste lucruri. Vom prezenta propuneri explicite pentru modificari ale tratatelor necesare, inclusiv amendamente pentru sustinerea democratiei.

Unii vor spune ca e prea ambitios, ca nu un proiect realist, insa lasati-ma sa va intreb, e realist sa vedem ce vedem acum in tarile membre, e realist sa vedem cum oamenii imprumuta bani de la banci pentru a-si cumpara casa si apoi trebuie sa dea casa bancii, e realist sa vedem ca 50% dintre tineri nu au locuri de munca? Aceasta situatie nu mai poate continua.

E realist sa le spunem tinerilor ca exista speranta daca stam uniti. Nu trebuie sa ne cerem scuze pentru democratia noastra, pentru dezvoltarea economica sau pentru valorile noastre. Generatiile mai vechi au trecut obstacole mai mari, e randul nostru sa trecem peste un obstacol. Cred ca Europa are un suflet care ne va da puterea sa indeplinim ceea ce ne propunem.”

Barroso ia din nou cuvantul, dupa ce diferiti membri ai PE si-au spus opiniile pe tema propunerii presedintelui CE:

”Ce nu nu reprezinta azi un conses, va deveni consens maine. 14 state europene sunt deja sub supravegherea BCE.

Ne-am pus de acord sa construim mecanismul un jurul BCE. Avem nevoie de un supraveghetor credibil. Mecanismul de supraveghere va intari piata unica, nu e gandit sa limiteze piata unica.

Statele non-euro vor putea sa ia parte la mecanism, la o stransa cooperare financiara. Unele tari europene fac eforturi impresionante de ajustare, insa au problema finantarii economiei din cauza cotaminarii crizei datoriilor suverane la banci.

Criza a fost cauzata de comportamentul iresponsabil al sectorului bancar. Vedem si acum ca unii actori bancari nu au invatat nimic. De aceea trebuie sa reglementam si sa avem o supraveghere eficienta in sectorul financiar.”

UPDATE Decizie esentiala pentru viitorul UE: Curtea Constitutionala a Germaniei a autorizat mecanismele de salvare a euro
UPDATE (ora 10:15) Curtea Constitutionala germana a autorizat miercuri adoptarea de catre administratia de la Berlin a celor mai recente mecanisme de salvare ale Zonei Euro: Mecanismul European de Stabilitate (MES) si Tratatul privind Stabilitatea Coordonarea si Guvernanta (TSCG) in cadrul Uniunii Economice si Monetare, informeaza AFP.
Totodata, judecatorii au stabilit o limita a implicarii financiare a Germaniei in infiintarea MES. Potrivit Curtii Constitutionale germane, fondurile acordate de Germania nu pot sa depaseasca 190 miliarde de euro. O modificare a sumei nu se poate face decat cu aprobarea Parlamentului german, au precizat judecatorii Curtii supreme de la Karlsruhe.

Presedintelui german Joachim Gauck a primit astfel permisiunea de a semna documentele care legifereaza Mecanismul European de Stabilitate si Tratatul de Stabilitate in cadrul Uniunii Economice si Monetare adoptat de Parlamentul german la sfarsitul lunii iunie.

“Cea de a doua camera a Curtii Constitutionale federale a respins amendamentul care stipula ca o ratificare a MES nu poate fi admisa decat daca exista garantii in conformitatea cu legea internationala”, a explicat Curtea. Astfel, guvernul de la Berlin are permisiunea de a participarea guvernului la fondul de urgenta de 500 miliarde euro al statelor din Zona Euro.

(…)

Cotidianul: Liderii de ieri şi România de mâine. Giscard d’Estaing: Europa unită se va opri în Polonia

Europa Unită va fi a statelor euro şi eventual a Poloniei, “o ţară care poate”. Posibila motivaţie pentru neacceptarea altor state: pentru că sunt fundamental orientale. Restul uniunii economice se poate extinde în Ucraina şi Turcia. Criza euro este rodul unei campanii a sistemului bancar din SUA. Sunt afirmaţiile fostului preşedinte Valery Giscard d’Estaing pentru Der Spiegel

Fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing(86 de ani) şi fostul cancelar german Helmut Schmidt (93 de ani), care au pus umărul la crearea sistemului monetar european, după ce SUA au renunţat la etalonul aur şi au anunţat Europa că “dolarul este problema voastră”, vorbesc pentru Der Spiegel despre viitorul UE.

Der Spiegel: Cine va face parte din Statele Unite ale Europei, dacă se va ajunge la ele cândva în viitor? Cei 17membri ai Euro Grupului sau cei 27 de membri ai UE?

Giscard: Categoric cei 17! Cei care se alătura grupului trebuie să fie gata să se integreze. Dar noi nu facem nicio presiune. Dacă danezii sau britanicii sau suedezii nu vor să facă parte, atunci foarte bine. Nu este o sursă de conflict. Dimpotrivă, UE se poate extinde acceptând Ucraina sau Turcia, atât timp cât inima sa cei 17, rămâne neafectată.Putem forma Statele Unite ale Europei însă doar într-un miez, nu într-o uniune mai largă.Canada si Mexicul, de asemenea, nu vor deveni parte a SUA.

Spiegel: Care este defectul din naştere al zonei euro?

Giscard: A fost o greşeală să invităm 27 de state şi apoi să acceptăm 16 sau 17 dintre ele.A fost o greşeală să invităm Grecia. Grecia pur şi simplu nu era pregătită. Grecia este o ţară fundamental orientală. Helmut şi-a exprimat atunci scepticismul. A fost mai inteligent ca mine. Euro Grupul nu trebuie să se extindă la nesfârşit. Sper că nu vom fi foarte deschişi către noi membri, poate cu o singură excepţie: Polonia. Cred că ţara asta are capacitatea şi vointa să facă acest pas. Ar putea merge. Dar nu putem accepta pe altcineva.

Helmut Schmidt: Aceasta este şi opinia mea.

Giscard: Sistemul unei viitoare Europe unite suferă de lipsa democraţiei, susţine Giscard. “Ea trebuie introdusă treptat. Cine este preşedintele permanent al UE în ochii publicului? Herman Van Rompuy? Când va fi stabilit succesorul lui, nu va fi posibil să se organizeze un scrutin. Însă putem extinde cercul democraţiei incluzând Parlamentul European şi parlamentele naţionale.

Iată cei cred cei doi părinţi ai euro despre actuala criză care a lovit moneda unică.

Der Spiegel: Vă temeţi acum de sfârşitul euro?

Schmidt: Euro ne va supravieţui oricum.

Giscard: De ce nu întrebaţi în schimb dacă va dispărea dolarul american sau yenul japozez. Euro este moneda unei regiuni care are mai puţine datorii decât zona dolarului, care are o balanţă comercială excedentară uriaşă şi care are o bancă centrală bine condusă. Rata actuală de schimb este mult peste cea din 2002. De ce atâta îndoială? Suntem victimele unei campanii care îşi are originile în sistemul bancar american. Suntem în mijlocul unei bătălii a comunicării care alimentează mereu speculaţiile.

Radu Tudor: Barroso vrea control mai puternic in Romania

Iata declaratia de acum citeva momente a presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso :

“În ultimele luni am asistat la ameninţări împotriva cadrului legal şi democratic în anumite state europene. PE şi Comisia Europeană au fost primele care s-au sesizat şi au tras alarma şi au jucat un rol decisiv pentru ca aceste evoluţii îngrijorătoare să fie aduse sub control. Dar aceste situaţii au dezvăluit şi unele limite pentru cadrul instituţional.Trebuie să dezvoltăm un set mai bun de instrumente pentru aceste situaţii, nu doar alternativa dintre <puterea soft> a persuasiunii politice şi opţiunea nucleară de la Articolul 7 al Tratatului nostru”, a declarat Barroso, în discursul susţinut în plenul Parlamentului European, fără a face referire clară la o anumită ţară membră.

Este evidenta aluzia la Romania. Comisia Europeana considera – in integralitatea ei – ca ce s-a intamplat in Romania ultimilor luni a amenintat democratia. USL, ca motor al vointei populare materializata prin 7,4 milioane de voturi, este pusa la pamint via Bruxelles.

Ce mecanisme pregateste Barroso pentru a putea controla intern mai bine situatia din Romania? La ce credeti ca se refera?

Ghimpele: De ce atâtea intervenţii externe: Băsescu, Barroso şi Merkel, legaţi de aceleaşi idei de cedare a suveranităţii

Tot mai mulţi lideri europeni, printre care se numără cancelarul german Angela Merkel şi Jose Manuel Barroso, militează pentru transformarea Uniunii Europene într-o federaţie, fiecare stat cedând astfel suveranitatea autorităţilor de la Bruxelles şi Strasbourg.

Europa are nevoie de o evoluţie spre o“federaţie de state-naţiune”, a afirmat astăzi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.

“Avem nevoie să avansăm spre o federaţie de state-naţiune”, a afirmat Barroso în discursul său privind starea Uniunii, în faţa Parlamentului European. “De asta avem nevoie, este orizontul nostru politic“, a dăugat el.

La ideea lui Barosso aderă şi preşedintele României, Traian Băsescu, acesta susţinând în nenumărate rânduri că Uniunea Europeană trebuie să tindă spre “Statele Unite ale Europei”. La jumătatea lunii august, Băsescu a vorbit la Sulina despre necesitatea realizării Statelor Unite ale Europei, precizând că acesta este punctul său de vedere şi avertizând că “numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică şi militară”. ”Avem nevoie să avansăm spre o federaţie de state-naţiune”, a afirmat Băsescu în discursul său privind starea Uniunii, în faţa Parlamentului European. “De asta avem nevoie, este orizontul nostru politic”, a adăugat el.

Angela Merkel este şi ea unul dintre oamenii politici importanţi din Europa care face lobby pentru uniunea politică prin cedarea de suveranitate a statelor membre UE. ”Nu avem nevoie doar de o uniune monetară, ci și de una fiscală, o politică bugetară comună”, a explicat Merkel, într-un interviu acordat postului german de televiziune ARD.

Nota noastra - razbointrucuvant.ro:

Cam asa va arata Europa Federala sau Statele Unite ale Europei: un nucleu de puteri vestice, dominate la randul lor de Germania, care vor controla economic si politic periferia orientala, ce va suporta exclusiv costurile integrarii, fara a avea vreun beneficiu sau vreo participare decizionala.

Cat priveste aluzia lui Barroso despre Romania, se confirma ceea ce am sustinut din capul locului: cazul romanesc este folosit ca precedent si pretext pentru a introduce mecanisme de decizie directa si intruziva a centrului european in statele nationale, ori de cate ori situatia politica interna nu convine eurocratilor. Asadar, se trece la faza capitularii suveranitatii nationale si pe partea politica, nu este de ajuns doar ceaeconomica:

[...]

Interventia in disputa interna, dictarea regulilor jocului, favorizarea unui actor in dauna celorlalti, ignorarea starii de spirit a populatiei sunt lucruri pe care Uniunea Europeana trebuia sa le testeze, trebuia sa vada pana unde poate sa intinda coarda. Si in Romania UE stie, tocmai din cauza lui Basescu, ca poate sa intinda coarda dincolo de orice limita, de orice pastrare a aparentelor. Romania poate fi un excelent precedent pentru UE prin care sa justifice interventia in situatia politica interna a altor tari membre, asa cum a fost un precedent si prin aplicarea austeritatii.

Va dati seama ce ar insemna ca structurile supranationale ale UE sa inceapa sa dicteze cine este conducatorul tarilor membre? Prea putini constientizeaza miza acestor actiuni… Romania este cobai, este teren de experiment social inclusiv in acest caz. In curand, in acest mod, nu vom mai avea nici macar dreptul sa ne alegem gardienii. Ei ne vor fi impusi cu forta, asa cum face UE acum.

[...]

Acelasi joc a facut si comisareasa Reding: Comisarul european Reding vrea MINISTRU EUROPEAN AL JUSTITIEI evocand “PUCIUL” din Romania. CINE SUNT PUCISTII ADEVARATI?

Articol preluat integral din: razbointrucuvant.ro

Sursa: gandeste.org

Emil Constantinescu: Domnului Martin Schulz, Președintele Parlamentului European

Domnule președinte Schulz,

Vă adresez această scrisoare cu ocazia dezbaterilor organizate de Parlamentul European asupra situatiei politice din România, în calitate de președinte al României între 1996 și 2000, perioadă în care Consiliul European a decis începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în pofida unei situații economice și sociale foarte grele, datorită aprecierilor privind instituirea instituțiilor statului de drept și a respectării legii.

Mă adresez dumneavoastră, de asemenea, în calitate de lider civic, academic și politic, care a participat la conturarea proiectului de integrare a fostelor state comuniste din Europa Centrala și de Est, alături de ceilalți membri ai familiei primilor președinți democrați ai acestor țări proveniți din societatea civilă. Proiectul pe care noi l-am susținut și care a lărgit UE nu a avut rolul unui plan Marshall, nu a fost un cadou al Occidentului european, ci a fost expresia unei viziuni și a unei opțiuni a noilor democrații, plătită cu grele suferințe de cetățenii Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Sloveniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei, Bulgariei și României și pentru aceasta România, alături de aceste țări, are nevoie să fie tratată cu respect.

În acest sens, mă simt obligat să intervin deoarece în ultimele doua luni țara mea, România, a fost supusă unor presiuni inacceptabile pentru un membru al UE, presiuni venite din partea comisarului european pentru Justiție, Viviane Reding și a președintelelui Comisiei Europene, José Barroso. Presiunile asupra Parlamentului României, Guvernului și presedintelui interimar, care au acționat în litera și în spiritul Constituției României, nu au justificare în niciun articol al Constituției Europene sau a altor reglementări și reprezintă un abuz care creează un precedent extrem de periculos de încălcare a suveranității unui stat membru UE.

Aceste presiuni au fost făcute în baza unor acuzații care nu au legătura cu realitatea și sunt contrazise de orice analiză corectă și imparțială a evenimentelor și a documentelor. Acum, când procesul de suspendare a președintelui și referendumul de demitere a acestuia s-au încheiat cu revenirea în functie, în condițiile impuse de UE, îl putem considera ca un studiu de caz.

Mandatul actual al președintelui României este ilegitim Ceea ce comisarul pentru Justiție și președintele Comisiei Europene ignoră este faptul ca mandatul actual al președintelui României este ilegitim.

În urma unei hotarâri de suspendare a președintelui României si a organizării unui referendum pentru demiterea acestuia, în condițiile prevăzute prin lege și considerate constituționale prin decizia Curții Constituționale a României, 7,4 milioane de cetățeni, o majoritate covârșitoare reprezentând 87% din cei prezenți la vot, s-au pronunțat pentru demiterea președintelui. Cei 8,4 milioane care au votat (46% din listele permanente) reprezintă în realitate cu mult peste 50%, cvorumul luat în considerare. Aceasta pentru ca listele electorale permanente utilizate nu au fost actualizate în cei opt ani ai mandatelor președintelui Traian Băsescu (18,4 milioane - 2004; 18,4 milioane - 2008; 18,3 milioane - 2012), deși populația României a scăzut dramatic, conform datelor oficiale ale recensământului Institutului Național de Statistică, cu peste 2,6 milioane în 2012 față de 2004 și cu 3,4 milioane fațăde anul 2000.

Datele furnizate de Guvernul României, la cererea Curții Constituționale, de actualizare a listelor electorale permanente, după consumarea referendumului confirmă, în urma unei verificări și în baza unor documente oficiale emise de administrațiile locale și de către Ministerul de Externe în baza comunicărilor statelor europene în care domiciliază cetățeni români, că aproximativ 3 milioane de români domiciliază în afara țării și votează pe liste suplimentare.

Realitatea politică actuală a României, exprimată prin votul a 87% din cei care au votat pentru demiterea președintelui, reprezentând cu mult peste 50% din numărul celor înscriși în listele electorale permanente, dacă acestea sunt alcătuite corect, arată că în prezent mandatul președintelui Băsescu este ilegitim și că Domnia Sa nu-i poate reprezenta pe cetățenii României nici pe plan intern, nici pe plan extern. Revenirea în funcție a președintelui nu are nicio legătură cu statul de drept și este rezultatul unor acțiuni discutabile pe plan intern și extern.

Impunerea abuzivă a unui cvorum de către Curtea Constituțională, susținută prin presiuni politice de către comisarul pentru Justiție și președintele Comisiei UE

În ceea priveste cvorumul stabilit de Curtea Constituțională, el nu este prevăzut în Constituția României și nici în a altor state din UE, în cazul referendumului de demitere a președintelui și chiar dacă este prevăzut în alte situatii, este mai mic de 50%. Cvorumul nu este recomandat nici de Comisia de la Veneția, pentru că determină mai degrabă interesul de a se abține, nu de a vota împotriva, ceea ce de fapt s-a și întâmplat atunci când, la chemarea președintelui, partidul său a boicotat referendumul pentru a anula voința exprimată de majoritatea votanților. În plus, o Ordonanță de Urgență în vigoare în momentul declanșării procedurii de demitere prevedea un cvorum de peste 50% din numărul votanților și nu a cetățenilor înscriși în listele permanente.

Acest cvorum, de 50% din numărul votanților, a fost valabil și la referendumul de demitere a președintelui Băsescu din 2007, care a fost validat în unanimitate de Curtea Constituțională, deși nu obținuse peste 50% din numărul celor înscriși în listele electorale.

La presiunile comisarului pentru Justiție și ale președintelui Comisiei Europene, precum și a unor cancelarii europene, asupra primului-ministru și a președintelui interimar, acesta din urma a promulgat o lege votată de fosta majoritate pentru protecția președintelui Băsescu, iar primul-ministru a solicitat respingerea de către Parlament a propriei Ordonanțe. Deciziile celor doi demnitari au avut în vedere protejarea României de amenințări legate de pozitia pe piețele financiare, retragerea investițiilor străine, Acordul cu FMI, amânarea Acordului Schengen, căderea cursului leului etc., ei asumându-și răspunderea pentru o decizie profund incorectă în circumstanțele date și evident nedemocratică.

Ce este și de cine este reprezentată Curtea Constituțională a României, de care comisarul pentru Justiție si președintele Comisiei Europene au făcut atâta caz

În legislatura actuală, Curtea Constituțională a României este un organism politizat intens în timpul mandatelor președintelui Băsescu, prin popularea ei cu personaje fărî valoare profesională și cu probleme de moralitate, usor șantajabile. În timpul mandatului meu, președintele Curții Constituționale a fost dr. Mihai Lucian, participant la revolta anticomunistă din 21 decembrie 1989, profesor universitar, corespondent al Centrului pentru Studierea Constituționalismului în centrul și estul Europei al Universității Chicago Law School, membru al Comisiei de la Veneția. La fel, ceilalți președinti ai Curții Constituționale din perioada postcomunistă, Nicolae Popa și Ioan Muraru, au deținut în cariera lor poziții înalte de profesori universitari, decani ai Facultății de Drept, președinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind și autori a numeroase cărți, manuale și studii în domeniu.

Spre comparație, actualul președinte al Curții Constituționale, Augustin Zegrean, numit de președintele Traian Băsescu, este un mărunt  avocat la o întreprindere obscură dintr-un orășel de provincie, promovat deputat în Parlamentul României în 1990, după atacul minerilor asupra Pieței Universității, chiar de formațiunea neocomunistă care orchestrase acest atac. Este deținător a unei simple diplome de licență, nu a fost niciodată magistrat și nu a avut nicio activitate științifică ce poate demonstra o minimă capacitate profesională în domeniu, cumulează indemnizația de judecător la Curtea Constituțională cu o pensie specială de judecător în baza unui certicat de handicapat permanent.

Am avut ocazia să vizitez numeroase Curți Constituționale din statele UE și să primesc președinți ai acestora. Puteți întelege de ce orice comparație a acestui instrument politic al președintelui Băsescu, care dă hotărâri partizane împotriva literei și spiritului Constituției, cu Curțile Constituționale din alte țări UE nu are nicio relevanță.

Hotarârile Curții Constituționale

Toate hotărârile Curții Constituționale în problema referendumului de demitere a președintelui au avut caracter politic. Nu în sensul rezolvării unei situații politice, conform literei și spiritului Constituției, ci al unei decizii partizane menite să împiedice cu orice preț demiterea președintelui prin votul liber exprimat al majorității alegătorilor.

Dacă prima hotărâre, dinaintea referendumului a impus cvorumul neprevăzut de Constituție, cea de-a doua, de după consumarea referendumului, a amânat decizia cu o lună pentru a se realiza majoritatea necesară, de două treimi din cei nouă judecători. Aceasta s-a realizat prin schimbarea orientării unei judecătoare reprezentând partidul ostil președintelui, prin șanțantaj privind dosarul ei de colaborare cu Securitatea (poliția politică a lui Ceaușescu) și un dosar mai vechi de coruptie al familiei sale și prin amenințări din partea unui deținut de drept comun, care au reușit în final.

Hotarârea Curții Constituționale care a validat referendumul nu a luat în considerare documentele oficiale prezentate de Guvern care arătau, în baza datelor furnizate de autoritățile locale și de statele Uniunii Europene la solicitarea Ministrului de Externe, că peste trei milioane de români au domiciliul în străinătate și deci nu puteau figura, conform legii, în listele permanente, ci doar în listele suplimentare, pe care le-au și folosit pentru a vota la acest referendum în țările în care domiciliază.

Cu o rară aroganță și dispreț față de realitate, această ultimă hotărâre nu a luat în considerare, din documentele primite de la Guvern, nici cel puțin zecile de mii de cetățeni decedați la data referendumului sau fără drept de vot, în urma unor hotărâri judecătorești.

Astfel, ca o realitate de necontestat, 7 milioane și jumătate de cetățeni, reprezentând 87% din votanți, s-au pronunțat pentru demiterea președintelui și doar 900.000 (13%) pentru menținerea sa în funcție, rămâne fără efect juridic și politic, deși numărul celor care au votat pentru demitere depășește cu două milioane pe cei care au votat pentru alegerea sa în 2008.

Lovitura de stat

Mediile de informații occidentale au preluat o afirmație aberantă a Președintelui suspendat și a acoliților săi despre o «lovitură de stat» sau un «puci» în România. Chiar și după ce Curtea Constituțională a hotărât că înlocuirea președintilor Senatului și Camerei Deputaților de către o nouă majoritate parlamentară a fost legală și constituțională, la fel ca și hotărârea de suspendare a președintelui, această etichetare absurdă s-a menținut. Într-o declarație stupefiantă, chiar după revenirea ilegitimă a președintelui Băsescu în funcție, doamna Reding continua să vorbească despre o «lovitură de stat parlamentară», în disprețul votului a 7,4 milioane de cetățeni reprezentând 87% din numărul votanților.

Se poate afirma orice dacă nu ai proprietatea termenilor sau ești rău intenționat. Cei care au o minimă cultură politică știu că o «lovitură de stat» sau un «puci» înseamnă, conform tuturor studiilor politice sau juridice, sau macar a dicționarelor: «răsturnarea bruscă și  neconstituțională a puterii legitime dintr-un stat impusă (neparlamentar) prin surpriza de o minoritate, de obicei, formată din militari sau comandanți paramilitari folosind forța». Lesne se poate vedea că în afara de viteza de desfășurare a unor evenimente absolut legale, nici măcar surpriza nu poate fi invocată de un președinte care a mai fost o dată supus demiterii și care din ianuarie 2012 este contestat de marea majoritate a cetățenilor României. Atunci unde este intervenția armatei?; unde este neconstituționalitatea?; despre ce minoritate vorbim la o hotărâre a majorității parlamentare votată de o zdrobitoare majoritate de 87% a alegătorilor?

Faptul că o afirmație aberantă a președintelui suspendat și acolitilor săi a fost preluată de doamna Reding și de domnul Barroso îmi amintește că în perioada comunistă, în statele din Europa Centrala satelite ale Moscovei, circula o glumă: unui ascultător care întreaba la Radio Erevan (un post de radio din Uniunea Sovietică) dacă este adevarat că cetățeanul Ivan Ivanovici a furat o Volga (automobilul rusesc din acel timp), i se răspundea că este adevărat, numai că nu era vorba de un automobil, ci de o bicicletă și că nu a furat-o, ci i-a fost furată. Cam așa se întâmplă și acum, dar nici în visele cele mai urâte nu mi-am imaginat că o minciună atât de sfruntată poate fi «vehiculată» în presa occidentală a anului 2012 și în unele cancelarii europene.Aș vrea să cred că lucrurile nu vor fi lăsate așa.

În decembrie 1989, cei care au protestat la Timișoara și București în față puștilor și tancurilor tiranului Ceaușescu nu au scandat: «Vrem salarii mai mari!», ci au strigat: «Alegeri libere și presa liberă!». Studenți, colegi și prieteni ai mei au cazut în 21 decembrie sub gloanțe sau striviți sub șenilele tancurilor. Cei rămași în viață au luptat din greu cu fortele neocomuniste pentru democrație și pentru integrarea europeană. Acum au votat în libertate, dar votul lor este inutil datorită unei manipulări grosolane orchestrate de agenți de influență de la București împotriva propriei țări. Așa ceva nu putem accepta. Este cutremurator să vedem cum fosta limbă de lemn a politrucilor comuniști este înlocuită de limbajul conform al Uniunii Europene, pentru a-i înfiera pe adversarii politici ai președintelui Băsescu.

Monitorizare sau manipulare?

Raportul Comisiei privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, din iulie 2012, conține numeroase informații false. În Raport s-a vorbit, fără a se particulariza, despre remedierea atingerilor aduse reformei în ultimele  săptămâni (p. 5) sau despre restaurarea statului de drept, inclusiv independența justiției (p. 19). S-a cerut publicarea imediată a tuturor actelor în Monitorul Oficial (p. 20) fără a se indica sau a fi cunoscut un singur caz în care să fi apărut o asemenea întârziere din vina Guvernului, precum și respectarea în viitor a condițiilor constituționale privind emiterea ordonanțelor de urgență (p. 20), deși nimeni nu a contestat constituționalitatea ordonanțelor emise de Guvernul Ponta și ele nu au fost invalidate de Curtea Constituțională.

Nici cât privește presiunile politice exercitate asupra Curții Constituționale și nerespectarea principiului separației puterilor (p.5) nu s-au prezentat situații concrete, deși asemenea presiuni au existat atunci când, în noiembrie și decembrie 2011, președintele Traian Băsescu a convocat, cu încălcarea separației puterilor, Curtea într-o ședință ținută cu ușile închise sau când a declarat că nu va aplica decizia Curții Constituționale referitoare la legea privind înghețarea pensiilor și salariilor în 2012.

Îmi pun întrebarea dacă la nivelul Comisiei Europene există o preocupare reală pentru o cunoaștere mai profundă a particularităților legislative, sociale și culturale din noile state membre UE din Europa Centrală și câtă încredere putem avea în dialogul Comisiei Europene cu diferite componente ale societății civile, dacă în cazul evenimentelor recente din România câțiva agenți de influență au putut determina o reacție disproporționat negativă față de evenimente scoase din context sau care pur și simplu nu au existat în realitate. Cred că aceste exagerări ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat un dialog cu reprezentanți de marcă ai mediului academic și ai organizațiilor neguvernamentale, altele decât cele apropiate președintelui.

Într-o scrisoare  pe care am adresat-o în 25 iulie 2012 președintelui Comisiei Europene, José Barroso, înainte de referendum, am sugerat consultarea într-o speță care privește funcția de șef de stat a președinților post-comuniști ai României, mai ales că între mine și președintele Ion Iliescu există diferențe ideologice iremediabile, și a Majestății Sale Regele Mihai I, detronat și exilat de către comuniști în 1947. Puteau fi consultați, de asemenea, foștii președinti ai Parlamentului României, foștii prim- miniștrii, foștii președinti ai Curții Constituționale, ai Înaltei Curți de Justiție și Casatie, foștii Avocați ai Poporului. Este foarte ciudat că personalități civice precum prof. dr. Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice, președintele celei mai importante asociatii civice, Prodemocrația sau Victor Alistar, presedintele Transparency International România, nu au fost consultați. Am transmis președintelui Barroso scrisori semnate de fostul președinte al Curții Constituționale și al Înaltei Curți de Justiție și Casație, prof. dr. Nicolae Popa și de fostul procuror general al României, profesor de drept Constituțional, Mircea Criste și, de asemenea, un Apel al intelectualilor români adresat Comisiei Europene, printre semnatarii căruia se numără rectori (președinti) și decani ai unor mari universități, scriitori, artiști, muzicieni și activiști civici reputati. Nu există niciun semn că opiniile lor ar fi fost luate în considerare.

Doamna Reding și domnul Barroso, în mod evident, nu au dorit sau nu au considerat necesar să consulte nicio personalitate politică,  academică, civică din afara camarilei prezidențiale, pentru a afla realitatea. Chiar dacă a fost vorba doar de o proastă informare sau de o neînțelegere a realităților românesti, acesta denotă dispreț și aroganță față de o țară membră a Uniunii Europene, al carei proiect politic se bazează tocmai pe respectul și înțelegerea celorlalți.

Ultimatumul în 11 puncte impus Parlamentului, Guvernului si președintelui interimar al României

Recomandările Raportului s-au plasat la limita respectării suveranității unui stat membru al UE, atunci când s-a indicat în termeni ultimativi ce decizii să ia ori să nu ia Guvernul sau președintele României.Cea mai gravă dintre acestea mi se pare cerința imperativă de a «nu se acorda grațieri pe perioada președinției interimare». E vorba de interzicerea unei competențe de natură constituțională acordată președintelui României (art. 94, d) recunoscută și celui care asigură interimatul funcției (art. 98/2) și care se exercită fără nicio prealabilă autorizare internă sau externă. Cerința a plecat de la un «proces de intenție» privind o eventuală grațiere a fostului prim-ministru Adrian Năstase, deși nu a existat nicio declarație în acest sens și era evident că ea nu era posibilă. Formularea ei la modul general nu numai că făcea ca grațierea să nu poata fi acordată nimănui, chiar dacă rațiuni de ordin umanitar ar fi impus-o, dar a adus atingere unui atribut al conducătorului oricărui stat suveran, stabilit prin cutumă, de-a lungul istoriei. Nu cred că există vreun stat în UE care să accepte o asemenea cerință abuzivă fără nicio bază legală în legislația europeană și mai ales un astfel de afront la suveranitatea națională.

Care a fost obiectivul intervenției în forță a comisarului pentru Justiție și a Președintelui Comisiei UE în problemele politicii interne a  României?

În mod evident, a fost susținerea regimului corupt al președintelui Băsescu, autoritar pe plan intern, docil și servil în fața deciziilor autorităților UE. În ultimii opt ani, rapoartele de monitorizare a României au ignorat toate derapajele politice și corupția regimului Băsescu, mulțumindu-se cu condamnările pentru corupție ale adversarilor politici. După încetarea mandatului meu de președinte, am combătut cu putere, din  societatea civilă, corupția și tendințele autoritariste ale Guvernului Adrian Năstase, dar nu cred că înlocuirea unor clanuri cu altele reprezintă un pas înainte spre statul de drept clamat de doamna Reding.

UE a asistat impasibilă la distrugerea încrederii în instituțiile statului român prin promovarea persoanelor incompetente, șantajabile și  servile sistemului clientelar. Traian Băsescu a atacat și jignit Parlamentul, Guvernul, Justiția, Armata, Poliția, Învățământul, Școala, Sindicatele. A atacat și a jignit în termeni incalificabili presa neaservită, pe ziariști, pe medici, profesori, țărani, muncitori și mai ales pe cetățeni. A distrus prestigiul unei părți a elitelor intelectuale, nu numai înglobându-i în camarila sa, dar mai ales prin transformarea unor persoane cu simt critic în agitatori fanatici, incapabili de dialog. A produs dezbinarea societății românești, anularea solidaritații create în jurul integrprii României în UE și NATO, instaurarea suspiciunii intoleranței și urii pâna la nivelul micilor colectivități sau chiar a familiilor. Această atitudine și nu restricțiile economice și sociale a generat marile manifestații populare împotriva sa, începând cu ianuarie 2012.

Perioada de suspendare a președintelui Băsescu a arătat cu claritate că acesta a construit timp de opt ani un sistem paralel de putere personală, utilizînd instituțiile de forță și bazat în principal pe serviciile de informații și pe Procuratura, pe subordonarea Curții  Constituționale și a Consiliului Superior al Magistraturii, pe plasarea unor agenți acoperiți în presă. S-a instaurat o atmosferă de suspiciune și teamă în societate prin ascultarea telefoanelor și prin scurgeri de informații confidențiale de la Procuratură către presa aservita.

Nu în cele din urmă, evenimentele legate de suspendarea și referendumul de demitere a președintelui Băsescu au afectat prestigiul  instituțiilor europene. Până în această vară, România era, dintre toți cei 27 de membri, nu numai statul în care Uniunea Europeană se bucura de cea mai mare încredere, dar românii aveau mai multă încredere în instituțiile europene decât în instituțiile statului lor. Aceasta și numai aceasta i-a facut pe români săa accepte sacrificiile premergătoare integrării și pe cele post integrare impuse de criza economică. Modul în care au fost tratați de Comisia UE a creat o enormă frustrare, care îndreaptă vechea adversitate față de președintele Traian Băsescu și spre Uniunea Europeană, considerându-se ca aceasta l-a impus prin presiune împotriva voinței lor legitim exprimate.

Cum au promovat doamna Reding și domnul Barroso valorile morale și democratice pe care le-au invocat si efectele actiunii lor

Reactiile nejustificate ale Uniunii Europene fata de evenimentele politice din România si maniera în care au fost exprimate vor avea consecinte pe timp mediu si lung, pe multiple planuri. Primul efect, si cel mai grav, este slabirea încrederii în Uniunea Europeana si în institutiile sale tocmai în rândurile celor care au luptat din convingere si nu din interes pentru valorile si principiile UE. Este si cazul meu si, pentru cei care nu stiu, precizez ca m-am format dupa 1990 ca persoana politica si civica la scoala democratiei crestine germane si europene. Am contribuit la structurarea societatii civile din România ca lider al Solidaritatii Universitare, al Aliantei Civice si Academiei Civice. Ca presedinte al Conventiei Democratice, am participat la congresele partidelor crestin-democrate si ale Internationalei Crestin Democrate.

Am primit premiile Fundatiei Coudenhove-Kalergi, ale Internationalei Democrat-Crestine pentru constructie europeana si ale American Bar Association pentru contributia la dezvoltarea statului de drept în Europa centrala si am fost declarat «Omul de stat european al anului 1998» de catre Institutul East West. Am avut onoarea de a fi alaturi de Walesa, Havel, Göncz, Jelev, fondator al Memorialului Victimelor Comunismului din Washington si al mai multor forumuri pentru democratie. Dupa terminarea mandatului de presedinte, am fost ales presedinte al Academiei de Diplomatie Culturala din Berlin si unul dintre directorii World Justice Project care militeaza pentru instaurarea statului de drept în lume. Spun toate acestea pentru ca nu aceasta Europa, în care un comisar pentru Justitie din Comisia Europeana poate decide prin presiune, împotriva vointei poporului unei tari suverane, este Europa pe care eu si cei din familia primilor presedinti democrati din Europa Centrala si de Est am gândit-o, împreuna cu marii lideri ai Uniunii Europene din acel timp. Daca a fost vorba de o impunere a respectarii valorilor morale ale democratiei europene, cum a invocat doamna Reding, atunci este si mai grav, pentru ca ne putem întreba cum sunt întelese aceste valori în Uniunea Europeana?, unde este respectul pentru vointa cetatenilor unei tari membre?, daca Comisia Europeana poate impune unui Guvern, unei majoritati parlamentare si în final vointei unei covârsitoare majoritati a cetatenilor exprimate prin vot o anume solutie, prin amenintari politice si economice fatis exprimate. Modul în care a fost impusa aceasta solutie a fost un «diktat» si el loveste în ceea ce are mai pretios un stat independent si un popor - demnitatea nationala. Revolta mea este accentuata de satisfactia cu care este acum întâmpinat la Bruxelles rezultatul acestui diktat. Se naste întrebarea: Comisia Europeana si câteva cancelarii occidentale au nevoie de state din Europa Centrala conduse de presedinti servili, santajabili prin dosarele lor de coruptie si prin comportamentul lor?

Un gânditor austriac scria la începutul secolului XX: «Daca Balcanii nu ar fi existat ar fi trebuit inventati», în sensul ca, pentru menajarea orgoliului Occidentului, este profitabil ca tot ce e rau sa fie plasat în estul Europei. Ma întreb daca pozitia dura a Comisiei Europene fata de România nu este un avertisment pentru cei care nu se supun neconditionat unor decizii. Acum a fost rândul României, dar poate ca si alte state din «Noua Europa» ar trebui sa se gândeasca la astfel de evenimente. Într-un cunoscut cântecel german de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial se spune: «când a fost arestat vecinul meu nu am protestat pentru ca era evreu, când altul a fost arestat nu am protestat pentru ca era comunist, când am fost eu arestat nu mai avea cine sa protesteze». Desigur, acum situatia este diferita, ne aflam în democratii consolidate, dar atentia trebuie sa fie si mai mare atunci când abuzurile sunt împachetate în noul limbaj conform al Uniunii Europene.

Daca interventia brutala a doamnei Reding si a presedintelui Barroso, care astazi se felicita pentru rezultatele ei, va avea drept consecinta cresterea ponderii unor formatiuni politice populiste si antieuropene, pe fondul dezamagirii fata de actuala majoritate guvernamentala care, asa cum considera multi, a cedat nepermis la presiunile europene si al desistarii euroentuziastilor, care acum îsi reevalueaza atitudinea, poate ca abia atunci vor întelege efectele actiunilor lor, care au provocat o criza inutila într-o tara care nu punea probleme legate de criza financiara si de fidelitate fata de UE.

Sedinta din 12 septembrie a Parlamentului European poate fi o buna ocazie pentru recâstigarea încrederii cetatenilor României în UE si, de asemenea, a încrederii cetatenilor din alte state membre, care doresc ca vointa lor sa nu fie desconsiderata cu aroganta si viitorul lor sa nu fie dictat de jocuri de culise la nivel european.

Cu sinceritate,

Emil Constantinescu

Sursa: gandeste.org

PROFEŢIA LUI MELCHISEDEC

Melchisedec, un nume înconjurat de mistere şi legende magice. 

Este venerat şi cunoscut în diverse culturi. În Biblie, apare citat de multe ori ca Regele Salemului, iar în tradiţia evreiască este menţionat în diverse cărţi cum ar fi Zohar şi Midrash Rabba. Este cunoscut de popoarele orientale, temut de mongoli şi venerat de lamaşii budişti ai acelor pământuri. 

Prof. Dr. Ferdinand Ossendowski, un ilustru călător, om de ştiinţă şi scriitor, povesteşte următoarele în deja clasica sa operă de călătorii “Bestii, Oameni şi Zei”(1924):

În timp ce traversam  într-o caravană  stepele Asiei Centrale, aproape de Tzagan-Luk, ghidul mongol a strigat dintr-o dată: ” Stop, opriţi-vă!”, şi de îndată s-a aruncat  de pe cămilă  la pământ, murmurând clasica mantră budistă “OM MANI PADME HUM”. Ceva incredibil se petrecu în acel moment. Aerul vibra suav şi aducea cu sine un cîntec de dragoste şi pace, care ajungea direct la inimă. Pămîntul şi cerul păreau să îşi ţină respiraţia.Până şi animalele o percepeau: păsările coborau din zborul lor şi se odihneau, cămilele îşi ciuliseră urechile, caii rămăseseră nemişcaţi şi atenţi, câinii se opriră din lătratul lor şi yakii se întinseseră pe sol. Hamalii mongoli îngenuncheaseră şi se rugau cu ardoare în timp ce se simţea acea pace absolută: până şi vântul nelipsit din acele părţi, încetă să mai bată. Era o atmosferă extraordinară, o linişte şi o pace neobişnuite, mai ales pentru occidentali.

Când extazul colectiv se termină, mongolii îi explicară lui Ossendowski ce s-a întâmplat. Se apropiaseră de Misterul Misterelor, de regatul subteran al Regelui Lumii, chiar în momentul în care acesta era în meditaţie. 

După cum probabil vă puteţi da seama, Ossendowski nu a putut obţine prea multe informaţii de la acei oameni. Acei mongoli ştiau că lamaşii pǎstrau cu aviditate secretul Regelui Lumii, şi îi pedepseau cu severitate pe aceia care divulgau aceste lucruri.

Dar, şi aici apare încă un mister, mărturisirea făcută de Ossendowski cu acea ocazie coincide foarte mult cu expunerea din cartea “Mission de l’Inde” a lui Marqués Saint-Yves d’Alveydre (1910) şi de asemenea cu povestirea altui autor mai puţin celebru, Louis Jacolliot, în “Les Fils de Dieu” şi “Le Spiritisme dans le Monde”.

Cei trei scriitori meţionaţi vorbesc despre Agharti sau Agharta, nume cu care, în limba tibetană, este denumit misteriosul regat subteran în care îşi are reşedinţa Regele Lumii.

Ossendowski povesteşte că, fiind în vizită la mănăstirea din Narabanchi, în Mongolia, a găsit o surprinzătoare profeţie lăsată de Melchisedec în acel loc pe care Geniul Pământului l-a vizitat în anul 1890. Iat-o aici: 

"Cu fiecare zi care trece, oamenii vor uita de sufletele lor şi se vor ocupa mai mult de corpurile lor. Corupţia cea mai mare va domni pe pământ. Oamenii se vor asemăna mai degrabă cu animalele sălbatice, însetaţi de sângele fraţilor lor. Semiluna va fi ştearsă şi adepţii săi se vor îngloda în cerşetorie şi într-un război continuu. Cuceritorii lor vor fi răniţi de soare, dar nu se vor ridica de douǎ ori; va cădea peste ei cea mai mare dintre nenorociri şi vor ajunge să fie insultaţi de celelalte popoare. Coroanele regilor, mari şi mici, vor cădea. Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt... Va fi un război teribil între toate popoarele. Oceanele se vor înroşi…Pământul şi fundul mărilor se vor acoperi de schelete, se vor diviza regatele, vor muri naţiuni întregi...Foamea, bolile, crimele necunoscute de lege, ce lumea nu va fi contemplat încă.  Atunci vor veni inamicii lui Dumnezeu şi ai Spiritului Sfânt ce se aflǎ în interiorul omului. Cei care iau şi partea celuilalt, vor pieri de asemenea. Cei uitaţi, cei persecutaţi se vor răscula şi vor atrage atenţia lumii întregi. Vor fi ceaţă şi furtuni, munţii dezgoliţi se vor umple de păduri. Se va cutremura pământul...Milioane de oameni vor schimba lanţurile sclaviei şi umilinţelor cu foame, boli şi moarte. Vechile drumuri se vor umple de mulţimi care vor merge dintr-un loc în altul. Cele mai bune şi mai frumoase oraşe vor pieri în foc...una, două, trei...Tatăl se va lupta cu fiul, fratele cu fratele, mama cu fiica. Viciul, crima, distrugerea corpurilor şi a sufletelor, vor domni fără limite...Familiile se vor împrǎştia...Fidelitatea şi dragostea vor pieri...Din zece mii de oameni, doar unul va supravieţui...unul nebun, dezbrăcat, înfometat şi fără forţe, care nu va şti să-şi construiască o casă, nici să-şi procure alimente… Va urla ca un lup turbat, va devora cadavre, va muşca din propria sa carne şi îl va sfida înfuriat pe Dumnezeu. Se va depopula pământul. Dumnezeu îl va lăsa din mâna sa. Deasupra lui vor fi împrăştiate doar fructele nopţii şi ale morţii.  Atunci va apărea un popor necunoscut până acum care, cu mână puternică, va smulge buruienile nebuniei şi viciului şi îi vor conduce pe cei care au rămas fideli spiritului oamenilor  în bătălia împotriva răului. Vor fonda o nouă viaţă pe pământul purificat de moartea naţiunilor. De-a lungul a cincizeci de ani nu vor mai fi decât trei mari noi regate care vor trăi fericite pentru şaptezeci şi unu de ani. În continuare  vor veni zece şi opt ani de războaie şi cataclisme...Apoi popoarele din Agharti vor ieşi din cavernele lor subterane şi vor apărea pe suprafaţa pământului. " 

În ultimul paragraf, în urma unei atente lecturi, Óscar Uzcategui a descoperit că Melquisedec dădea nişte date foarte exacte pentru profeţia sa. Să vedem: 

Profeţia a fost scrisă de Domnul Lumii în anul 1890. Astfel că, atunci cândMelchisedec spune ““pe parcursul a 50 de ani nu vor mai fi decât trei mari noi regate”, ne vorbeşte despre anul 1940, adică, de al doilea război mondial.

Au apărut atunci trei mari noi regate: Europa, Rusia şi Statele Unite ale Americii. Apoi spune că “vor trăi fericiţi pentru şaptezeci şi unu de ani”.Adică: 1940 plus 71, ne dă 2011. Şi în acest an fatidic “în continuare vor veni zece şi opt ani de războaie şi cataclisme”.

Ne spune astfel că suntem la porţile unui conflict mondial care va avea consecinţe oribile, nemaivăzute, şi care va dura 18 ani: din 2011 până în 2029.

Mai apoi va fi o regenerare şi va începe un nou ciclu, dar nu înainte de a a avea loc o involuţie şi distrugere, cum o spun atâtea profeţii şi religii din lume. 

 

 surse

http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/profetii-2012/profetia-lui-melchisedec.html 

http://www.premonitii.ro/showthread.php?tid=21852

http://www.crestinortodox.ro/comunitate/group_discussion_view.php?group_id=544&grouptopic_id=6956

Ossendowski, Ferdinand - Beasts, Men and Gods

Sursa: adevarul2012.blogspot.ro

Fetiţa care îşi vedea îngerul păzitor

Violeta A. ne-a povestit următoarele întîmplări prin care au trecut ea şi fetiţa ei, făcînd-o să creadă, şi ea, în îngeri.

Violeta este mama unei fetiţe de cinci ani, foarte bolnavă. Micuţa nu mai putea merge şi trebuia să se ducă des la spital, doctorii sperînd în recuperarea ei. Intr-o zi, ca de obicei, Violeta o luase cu maşina şi se grăbea, căci avea oră fixă la medicul care o trata pe fetiţa ei, Oana. De cîte ori pleca împreună cu mama ei la spital, micuţa se ruga cu glas tare să se facă bine, vorbind cu cineva, dar cînd a fost întrebată de mamă cu cine anume, a răspuns că acela care o veghează este un înger mititel ca şi ea, care stă deasupra capului şi are două aripioare. Bineînţeles că mama nu o lua în seamă, socotind că fiica ei are o imaginaţie prea bogată.

La un moment dat, pe drum, a făcut o pană de cauciuc şi, neştiind cum se schimbe o roată, Violeta a început să plîngă, disperată că nu va ajunge la timp la spital. Printre lacrimi, a auzit-o pe Oana cum se ruga la îngerul ei s-o ajute. In aceeaşi clipă, a realizat că lîngă maşină apăruseră două fete tinere şi frumoase. I s-a părut ciudat, pentru că şoseaua era pustie, iar fetele au venit la ea fără nicio maşină, şi nici nu era vreo clădire prin apropiere.

După ce a văzut roata cea nouă montată de cele două fete, care păreau a se pricepe foarte bine, femeia a vrut să le mulţumească, dar a rămas uimită, deoarece acestea dispăruseră la fel de misterios cum veniseră. Violeta era de profesie psiholog, aşadar o persoană lucidă şi înţeleaptă, care ştia că nu avusese halucinaţii. Atunci, fiica ei, Oana, i-a mărturisit fericită că vorbise cu îngerul ei, care îi promisese că o va ajuta, întrucît atunci cînd este nevoie îngerii pot lua înfăţişare omenească. Chiar i-a spus mamei, rîzînd, cum de nu văzuse şi ea că fetele erau chiar îngerul ei, dar Violeta nu văzuse nimic.

Pentru că nu putea merge deloc, Oana a rămas în spatele maşinii, în căruciorul ei, rugîndu-se în continuare la îngerul ei s-o apere. Cînd au ajuns la spital, Violeta a oprit maşina şi a scos căruciorul, pregătindu-se să-l împingă pînă la poartă, dar s-a speriat, pentru că drumul era înclinat şi căruciorul i-a scăpat de sub control, luînd-o la vale.

Pentru prima oară în viaţă, femeia l-a strigat pe îngerul Oanei să oprească vehiculul ce ar fi putut fi lovit de maşinile care treceau pe acolo. Şi, minune, căruciorul s-a oprit exact atunci, chiar dacă era în pantă. O femeie tînără a apărut de nicăieri, mutîndu-l chiar pe trotuar, ferindu-l din calea maşinilor ce mergeau cu viteză. Fericită, Violeta a trecut drumul, dorind să-i mulţumească, dar femeia dispăruse. Ca de obicei, Oana rîdea, spunîndu-i că femeia era chiar îngerul ei, care luase din nou înfăţişare omenească pentru a le ajuta.

Ajutorul cerut de Violeta, precum şi credinţa neclintită în îngeri a fiicei sale înfăptuiseră, de fapt, acele minuni. Aşadar, dacă avem credinţă, tot ceea ce trebuie să facem este să cerem sprijin, pentru că îngerii nu ne vor părăsi niciodată, ei protejîndu-ne de multe necazuri.

Sursa

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

Semnificatii tacute

Simt nevoia sa impartasesc cu voi, desi cu cateva zile intarziere, unele consideratii cu privire la perioada pe care o traversam. Spun „cu intarziere”, pentru ca nu mi-am dat seama din primul moment, ce se intampla si de ce. Cu cateva zile in urma, am inceput sa observ ca ceva se petrece – dar nu realizam inca din ce motiv se intampla totul, cum de a venit avalansa unei multitudini de provocari in viata care ma inconjoara. 

Toata lumea din jurul meu a simtit nevoia sa-mi povesteasca despre trairi, experiente sau stari – ale corpului fizic, emotional sau mental – pe care sa le numesc neobisnuite, ca sa nu folosesc cuvantul ciudate, desi poate ar fi mai potrivit. Am inceput sa fiu tot mai atenta, desi nu am avut nicio secunda intentia de a descifra vreo enigma sau de a le lega in vreun fel. Viata curgea "normal" si, pe nesimtite, se adunau tot felul de informatii.

 Dupa o saptamana extrem de incarcata si complicata, pe care nu are rost sa o descriu acum - desi are legatura directa cu subiectul - intr-un moment de reflectie, incercand sa pun totul cap la cap intr-o discutie cu fiica mea, venita din senin, am simtit clar un indemn interior, care m-a trimis direct spre Calendarul Mayas. Marturisesc ca, de cand prietena mea buna si eleva mea, Lucia – care de curand a trecut pragul spre o alta dimensiune – a inceput sa se ocupe de energia zilei exprimata de simbolurile mayase, nu am mai pus mana pe Calendar. 

Primeam zilnic de la ea toate informatiile de care aveam nevoie. Acum, pur si simplu am fost impinsa spre tabelul meu cu simboluri si tonuri. Privind Calendarul, am inceput sa ma lamuresc. Un flux de informatii a inceput sa curga, aducand tot mai multe clarificari. Toate povestile pe care le adunasem au inceput sa capete sens. Brusc, am inteles ca suntem intr-o perioada de 40 de zile de curatari profunde, in care au loc eliberari de traume emotionale si tipare limitative – evident, totul spus extrem de sintetic. Ca sa intelegeti despre ce este vorba, ganditi-va la semnificatia celor 40 de zile biblice de stat in "desert". 

Suntem in DESERTul sufletului (cititi cu diacritice, deshert), suntem in perioada de purificare. Deseori m-am intrebat – si o sa ma mai intreb si in continuare: care este semnificatia acestui stravechi simbol, desertul, de ce trebuie sa trecem prin desertul/noaptea sufletului? Intelesul esoteric al acestui concept este mult prea complex, ca sa pot pretinde ca il lamuresc eu, acum. Ceea ce insa merita facut, este sa ne indemnam unii pe altii la introspectie, la a medita asupra acestei invataturi si a incerca – fiecare dintre noi in felul sau – sa-i descifram misterul. 

Dupa parerea mea, acest subiect este legat de tematica personalitatii, a egoului - ca sursa a nefericirii, a suferintei si tristetii. Cel ce intotdeauna vrea ceva – mai mult si mai mult – este egoul, mintea duala. El/ea ne indeamna sa cautam neincetat pozitii sociale, sa dobandim tot mai multe proprietati si bunuri (de cele mai multe ori, nefolositoare si care ajung depozitate in camari si dulapuri), sa "luptam" pentru una sau alta – inclusiv pentru cauze "nobile", idealuri sau idei (una este responsabilitatea si determinarea in a-ti urma calea sufletului, alta este "a lupta" pentru...,” pentru ca lupta este duala si presupune existenta unui invins si a unui invingator - sursa clara de nefericire sau fala). Deci, asta ne tine captivi intr-o lume duala. Am "locuit" aici 13.000 de ani. Ajunge!

 A venit vremea unui salt in constiinta. Sa ne intoarcem la simbolul desertului. Pai, tot ceea ce vrea sinele dual, putem gasi in desert? Si, cand te afli acolo, fara apa, fara umbra, fara mancare, fara locul tau de odihna, fara ... si fara... care este primul gand? Fie ca te-a parasit Dumnezeu (sau ca El nici nu exista), fie ca am pacatuit si sunt pedepsit, fie ca sunt "atacat" si manipulat de fortele intunericului – si tot asa..... Intr-o asemenea situatie, cati au incredere in fiinta Divina din ei, cati mai stiu ca sunt iubiti si ajutati de intregul Univers, cati mai pot iubi? In desert este, de fapt, „UNIversitatea lui Dumnezeu"! 

Aici invatam ca Divinitatea nu ne poate niciodata parasi, ca Pamantul este o fiinta vie, care are un Plan in acord cu Legile Universale, ca fiecare clipa pe care noi o traim, ne aduce o experienta, o lectie dupa alta lectie, un examen dupa altul, intr-o ordine cosmica fireasca, armonioasa, plina de Gratie Divina, de iubire neconditionata. Aici invatam sa ne construim o relatie directa cu puterile ceresti, cu Creatorul a tot si toate, aici invatam sa ne iubim pe noi insine, aici invatam despre adevarata noastra esenta si despre cum vom ajunge, la absolvire, CO-Creatori. 

In desert, singur in fata eternitatii, nu avem cui ne justifica, nu mai avem de ce sa ne gasim scuze si nici cui ne lauda pentru faptele noastre "bune", pentru ca nu are cine sa vada medaliile pe care ni le-am pus, cu trufie, pe piept, dar nici cui ne plange ca suferim, pentru ca, in suferinta, ne-am invatat cu spectatori - de regula si sfatuitori de "meserie", oameni care nu au solutii decat pentru problemele altora, vindecatori nevindecati, oameni tristi, care vorbesc despre iubire si fericire. In desert, nu poti cere nimic din ceea ce vrei sa vezi, pentru ca acolo nu e nimic de vazut. In desert nu poti cere odihna, pentru ca nu ai unde sa te odihnesti; nu poti cere umbra, pentru ca nu exista adapost; in desert Il gasesti doar pe Dumnezeu – iar atunci cand incepi sa-L vezi, El va fi tot ceea ce vei vrea sa vezi. 

Atunci cand vrei vrea sa Il vezi doar pe El, atunci El va fi pentru tine odihna, bucuria si calauza spre acolo unde sufletul tau stie ca trebuie sa ajunga. In desert te calibrezi, te evaluezi, iti masori nivelul vibratiei, stralucirea valorilor cosmoetice pe care le-ai dobandit si, cel mai important, te straduiesti sa iesi din cutia/inchisoarea dualitatii, sa eliberezi tipare si credinte limitative, sa lasi sa plece tot ceea ce inseamna resentiment, invidie, dorinta de putere si manipulare... pentru a deveni liber! 

Cu alte cuvinte, in desert gasesti calea spre Spatiul Sacru al inimii, dobandeti claritate si maturitate spirituala, slefuiesti diamantul Divinitatii launtrice, scoti din strafundurile fiintei Virtutile Divine, inveti sa gestionezi Darurile Divine ce au fost sadite inca din clipa in care am fost creati. In desert iti dezvalui adevata esenta, acolo este locul integrarii, al unificarii, aducerii la suprafata, in constient, a adevaratului Eu. O noua faptura ia nastere – si avem de lucru. 

Trecem prin desert, ca sa ne desavarsim, sa aducem Cerul pe Pamant. Simbolul Cerului ne vorbeste despre seninatate, pace, Lumina, frumusete, iubire, Unime.... Desigur, multe dintre expresiile pe care le-am folosit trebuie luate in sens metaforic. Fiecare dintre noi trebuie sa priveasca aceasta perioada, prin prisma unicitatii lui. Cum simte toate astea, corpul fizic? Raspunsul este unul singur: cum crede el ca intelegi mesajul. Absolut orice simptom este posibil – de la cele mai blande, la cele mai severe - dupa cum ne-am opus, mai mult sau mai putin, eliberarilor de pana acum. Cum simtim in plan emotional? Fie ne bufneste plansul din senin, fie avem crize de personalitate, ne afecteaza orice, alternam stari neobisnuite pentru noi... 

Totul este posibil si totul are legatura cu un mesaj, cu o alarma care ne anunta ca a venit vremea sa mai facem un pas. Care? Cel potrivit cu fiecare dintre noi, in parte. Cum reactioneaza mintea? Asta da, intrebare! Pai... de cele mai multe ori, face ce a venit vremea sa faca: sa colapseze si sa-i lase locul, inimii. Altceva... ce sa poata intelege ea? Pentru cei care s-au acomodat cu Calendarul Mayas, va pot explica in cateva cuvinte. Trecena in care s-a sadit Noua Constiinta (Ben de ton 1) a inceput pe 5.09.2012 (revedeti ultimul mesaj a lui Laurea Gorgo, transmis ieri de Editura For You). Suntem deja in a 8-a zi, AHAU DE TON 8 (acum observ faptul ca ingerasii au hotarat ca astazi sa transmit acest mesaj!). Urmeaza trenena mortii si a renasterii (celebrul CIMI) - cel care curata din radacina, cel care transforma, brusc, larva in fluture. Apoi, soseste trecena Furtunii (CAUAC), cea care face curat, elimina orice urma, matura "cioburile", ca sa ajungem, in a 40-a zi, la sfarsitul acestor trei trecene, in zi de DRUM - simbolul inceputului Calatoriei! Ce as putea spune in incheiere? Nimic, sau... sa va indemn sa reflectati, meditati, constientizati, descifrati, sa va observati starea sanatatii, provocarile vietii si sa nu va abateti de la DRUM! 

de Elena Cocis

Sursa: dei-matei.blogspot.ro