IMAGINILE UIMITOARE ale LUNII care pot dezvălui ISTORIA UNIVERSULUI

Noile descoperiri au fost făcute în urma misiunii GRAIL, în care două nave spaţiale, Ebb şi Gloworbitează Luna şi îi măsoară câmpul gravitaţional.

Imagini uimitoare ale Lunii

"Ştiam că suprafaţa planetelor s-a tasat în urma impacturilor, dar nimeni nu şi-a imaginat că această crustă a Lunii ar putea fi atât de lovită. Este o constatare surprinzătoare care ne va ajuta să ne gândim evoluţia planetară", a declarat Maria Zuber de la MIT, citată de descoperă.ro.

Spre deosebire de crusta pământului, care se reciclează în mod repetat prin procesul plăcilor tectonice, învelişul dur al Lunii a rămas la fel de miliarde de ani, oferindu-ne indicii despre modul în care s-a format sistemul nostru solar. 

Misiunea GRAIL le-a permis oamenilor de ştiinţă să realizeze o hartă cu rezoluţie înaltă a gravitaţiei de pe Lună. Aceasta reflectă atât structurile de la suprafaţa satelitului, precum munţi şi cratere, cât şi structuri subterane. 

Imaginile sugerează că învelişul Lunii are o grosime care variază între 34 şi 43 kilometri, fiind cu mult mai subţire decât se credea iniţial. 

„Aceste descoperiri susţine teoria conform căreia Luna derivă din materiale de care au fost ejectat de pe Pământ în timpul impacturilor timpuri”, a declarat Mark Wieczorek un alt om de ştiinţă implicat în proiect.

Sursa:  REALITATEA.NET

O ALTĂ TEORIE: Adevăratul motiv pentru care au dispărut dinozaurii

Activitatea vulcanică de pe teritoriul Indiei din prezent, şi nu impactul cu un meteorit, ar fi dus la dispariţia în masă a dinozaurilor, conform unui nou studiu, informează LiveScience.com.

Dinozaurii au produs schimbări climatice semnificative

Mii de ani de scurgeri piroclastice din Capcanele Deccan, o regiune vulcanică din apropiere de Mumbai, ar fi eliberat în atmosferă, acum mai bine de 65 de milioane de ani, nori toxici de sulf şi de dioxid de carbon care ar fi provocat dispariţia în masă a dinozaurilor prin producerea unui efect de seră ce a dus la o accelerată încălzire globală, însoţită de o puternică acidificare a oceanelor.  "Noile informaţii de care dispunem prezintă într-o nouă lumină dispariţia dinozaurilor", susţine Gerta Keller, geolog la Universitatea Princeton şi coordonatoarea acestui studiu. 

De mai mulţi ani Keller s-a aflat în avangarda unui grup redus de oameni de ştiinţă care susţineau că nu impactul cu un meteorit ar fi dus la dispariţia dinozaurilor, animale care stăpâneau toate ecosistemele terestre. 

Conform teoriei general acceptate, un meteorit gigantic s-ar fi prăbuşit la Chicxulub, Mexic, ducând la ridicarea în atmosferă a unor nori groşi de praf şi gaze, care la rândul lor ar fi blocat căldura Soarelui, sufocând majoritatea fiinţelor vii şi generând o epocă glaciară care a distrus numeroase lanţuri trofice. 

Noul studiu "chiar demonstrează însă că această dispariţie în masă a fost provocată parţial sau chiar în totalitate de Capcanele Deccan", susţine Eric Font, geolog la Universitatea din Lisabona. 

Dar pe ce se bazează acest studiu? În 2009 companiile petroliere, care realizau forări în apropierea coastei de est a Indiei, au descoperit straturi de sedimente bogate în lavă solidificată, la aproximativ 3,3 kilometri sub nivelul mării. Keller şi echipa sa au început să analizeze aceste sedimente şi au descoperit numeroase fosile de acum 65 de milioane de ani, din perioada dispariţiei în masă a dinozaurilor. 

În aceste sedimente se află şi lavă care s-a solidificat după ce s-a scurs peste 1.600 de kilometri, din regiunea Capcanelor Deccan. În prezent, această regiune vulcanică se întinde pe o suprafaţă de mărimea Franţei, dar avea probabil o întindere similară cu cea a continentului european, în perioada de maximă activitate de la sfârşitul Cretacicului, conform lui Adatte Thierry, geolog de la Universitatea din Lausanne (Franţa), care a colaborat cu Gerta Keller la acest studiu. 

În cadrul depozitelor de fosile s-a remarcat o diminuare a speciilor de planton şi zooplanton şi de alte nevertebrate marine, în special scoici, în straturile de fosile de imediat după cele de lavă, ceea ce indică o pierdere a biodiversităţii în cursul anilor ce au urmat unor erupţii vulcanice catastrofale. Majoritatea speciilor au dispărut treptat, de-a lungul anilor, şi nu imediat, aşa cum susţinea teoria impactului cu un meteorit. 

Echipa coordonată de Gerta Keller a descoperit indicii similare în mostre sedimentare marine provenite din diferite locuri, printre care zonele de coastă ale Egiptului, Israel, Spania, Italia şi chiar din Texas. Ei au remarcat explozia unei singure specii de nevertebrate, Guembilitria, care a ajuns să reprezinte 80% - 98% din masa de fosile din acea perioadă, semn clar al faptului că alte specii au dispărut. 

"Este vorba de un oportunist al dezastrelor", a explicat Gerta Keller pentru LiveScience. "Este ca un gândac de bucătărie - ori de câte ori lucrurile merg prost, va apărea o specie care nu doar că supravieţuieşte, dar chiar prosperă", a mai adăugat ea. 

În aceaşi perioadă de timp au dispărut şi fosilele de animale şi plante terestre din India, ceea ce indică faptul că acest proces al dispariţiei în masă s-a desfăşurat concomitent şi pe uscat şi în apă. 

În ceea ce priveşte teoria privind impactul cu un meteorit, Gerta Keller nu exclude că ar fi existat un astfel de impact care însă nu ar fi fost suficient pentru a produce o catastrofă la nivel global, reuşind doar să înrăutăţească condiţiile de viaţă deja imposibile pentru multe specii. Impactul cu un meteorit de dimensiunile celui căzut în Mexic nu ar fi putut produce suficient dioxid de carbon şi sulf toxic comparativ cu nivelurile înregistrate în mostrele de rocă

Sursa:  REALITATEA.NET

Un ASTEROID URIAŞ trece miercuri pe lângă TERRA

Un asteroid în formă de alună cu aria de 10 km pătraţi va trece în data de 12 decembrie pe lângă Terra. Cercetătorii spun că nu există motive de îngrijorare deoarece traiectoria acestuia nu se intersectează cu cea a planetei.

Un asteroid trece pe lângă Terra

Cercetătorii Universităţii din Colorado l-au denumit 4179 Toutatis şi este unul din cei mai mari asteroizi care s-au apropiat vreodată de Pământ, potrivit National Geographic. Dimenisunile sunt uriaşe, având peste 4 km lungime(4.46 km) şi o lăţime de 2 km (2.4 km). Potrivit cercetătorilor, el este considerat a fi aproape de planetă, cu toate că va trece la peste 6.9 kilometri distanţă, adică la o distanţă de 18 ori mai mare decât cea a lunii faţă de Terra, potrivit bzi.ro.

Trecerea lui nu este o surpriză prea mare pentru majoritatea astronomilor deoarece din 4 în 4 ani asteroidul survolează spaţiul nostrul. Oamenii de ştiinţă încearcă să il cerceteze indeaproape pentru a afla mai multe informaţii despre modul în care acesta se roteşte şi pentru a-i afla compoziţia. Astfel de informaţii îi pot ajuta să îi calculeze viitoarele traiectorii, deoarece treptat asteroidul îşi modifică traseul datorită influenţei gravitaţiei.

Forma lui oferă infomaţii despre modul în care acesta a apărut. Cercetătorii spun că arată ca o alună alungită, sau ca un om de zăpadă, reuşind să creeze o imagine pe calculator în urmă testelor şi a imaginilor radar. Există mai multe teorii privind modul în care acesta s-a format, dar niciuna nu este sigură. Structura lui poate să fie rezultatul unei ciocniri cu un alt corp ceresc sau doar rezultatul efectului YORP, care spune că lumina soarelui poate face un asteroid să înceapă să se rotească şi să călătorească prin spaţiu.

Sursa:  REALITATEA.NET

Din 2013, băncile multinaţionale se vor retrage în ţările lor natale?

O nouă serie de statute juridice, care vor apărea în 2013, ar putea motiva băncile multinaţionale să se retragă şi să se concentreze asupra pieţelor lor natale. Ca urmare a crizei financiare, guvernele din Europa şi cel din SUA au luat în considerare legislaţia care ar putea genera obstacole pentru băncile străine, relatează Qz.com.

Un prim exemplu este oferit de Dodd-Frank din SUA. Secţiunea 165 din Actul Dodd-Frank permite Consiliului de Guvernatori ai rezervei Federale să impună cerinţe de capital şi rezerve de lichidităţi pentru filialele americane ale băncilor străine.

Declaraţii recente din partea guvernatorului federal Daniel Tarullo sugerează că banca centrală americană va aplica asupra băncilor străine aceleaşi proceduri privind rezervele de lichidităţi şi planificarea de urgenţă, care sunt impuse şi băncilor americane. Dacă băncile străine vor dori să rămână în continuare în America, acest aspect le-ar putea forţa să redistribuie o cantitate mare de bani sau, pur şi simplu, să renunţe la mai multe divizii de servicii bancare. Însă aceste decizii nu se referă doar la SUA.

Christine Harper şi Yalman Onaran de la Bloomberg spun că: “Marea Britanie şi Elveţia au propus reguli bancare şi de capital, cu scopul de a proteja interesele naţionale. Forţarea creditorilor să distribuie capital şi lichidităţi mai multor filiale locale, şi nu unui “singur părinte”, ar putea submina logica afacerii unei structuri multinaţionale.”

“A fi o companie mare, cu filiale peste tot în lume, nu mai este ceea ce a fost odată”, spune Mayra Rodriguez Valladares, director la MRV Associates, o firmă care antrenează examinatori bancari şi directori executivi de la diferite companii financiare. “În curând, veţi putea vedea cum îşi abandonează băncile globale majoritatea filialelor din străinătate şi chiar şi pe cele de acasă.”

Într-o anumită măsură, “balcanizarea” industriei bancare se produce deja. Impulsionate de creşterea cerinţelor de capital, băncile au dezinvestit activele din ţările străine, într-o încercare de a acumula capital.

Acelaşi lucru se petrece şi în Europa, unde există o economie care se deteriorează din ce în ce mai tare şi unde cerinţa permanentă de reducere a gradului de îndatorarea determinat băncile să îşi vândă participaţiile străine.

Compania de economişti europeni Global Stanley scrie: “Observaţiile noastre privind piaţa interbancară sugerează că bunăvoinţa băncilor de a se împrumuta reciproc în interiorul zonei euro a scăzut semnificativ anul acesta. Doar depozitele interbancare olandeze şi nemţeşti au fost într-o oarecare măsură pozitive anul acesta.”

“Rămânem circumspecţi în ceea ce priveşte ideea că stresul continuu de pe pieţele de finanţare bancară, în ciuda protecţionismului financiar şi a reglementărilor mai dure, va continua să direcţioneze balcanizarea pieţelor bancare europene. Credem că acest lucru va avea implicaţii pentru costul şi disponibilitatea de credit de-a lungul zonei euro, centura de sud fiind cea mai afectată.

În unele cazuri, acele câteva bănci care vor trece graniţele ar putea reduce semnificativ sumele de bani dedicate investiţiilor în ţările respective. De asemenea, ar putea însemna apariţia instituţiilor financiare non-bancare, cum ar fi firmele de capital privat care pot evita cu uşurinţă reglementările. Acestea şi-au asumat deja noi roluri, cum ar fi finanţarea infrastructurii europene.

În bine sau în rău, vântul schimbării a început să bată deja pentru sectorul bancar global.

Sursa: www.financiarul.ro

Steaua Polară: descoperirea care i-a uimit pe oamenii de ştiinţă

Steaua Nordului a fost o lumină călăuzitoare pentru nenumărate generaţii de navigatori. Însă, un nou studiu realizat de o echipă internaţională alcătuită din astronomi din întreaga lume, dezvăluie faptul că distanţa sa faţă de Pământ a fost supraestimată, relatează National Geographic.

De fapt, Steaua Nordului, numită şi Polaris (Steaua Polară), este cu 30% mai aproape de sistemul nostru solar decât se credea anterior, la o distanţă de aproximativ 323 de ani lumină, potrivit rezultatelor obţinute de o echipă internaţională care a studiat producţia de lumină a stelei.

Folosind Telescopul de 6 Metri din Rusia, oamenii de ştiinţă au reuşit să calculeze distanţa de la sistemul nostru solar şi până la Steaua Nordului, prin analizarea spectrului de lumină şi cu ajutorul informaţiilor obţinute privind temperatura corpului ceresc şi variaţiile luminozităţii stelei.

Aceste date au revizuit semnificativ distanţa anterioară estimată la 434 de ani lumină, care a fost stabilită în anii ’90 de satelitul european Hipparcos.

“Noua descoperire este extrem de neaşteptată deoarece distanţa Stelei Nordului faţa de Pământ era considerată a fi unul din cele mai solide rezultate ale satelitului Hipparcos”, spune autorul studiului, David Turner, de la Universitatea Saint Mary din Halifax, Scoţia.

• Steaua Nordului – un far ceresc

Faima acestei stele se datorează poziţiei sale fixe de pe cer, fiind aliniată cu axa nordică a planetei noastre, în timp ce alte stele par să se învârtă în jurul ei.

Steaua Nordului este considerată a fi cea mai apropiată şi cea mai strălucitoare dintre stelele care fac parte dintr-o clasă numită Cefeide, ce variază în strălucire de-a lungul timpului. Steaua Nordului este de asemenea un fel de reper cosmologic folosit de cercetători pentru a măsura distanţele cosmice uriaşe, de până la miliarde de ani-lumină.

Din acest motiv este fundamental pentru oamenii de ştiinţă să obţină o valoare cât mai precisă a adevăratei distanţe până la Steaua Nordului.

De exemplu, cercetarea în ceea ce priveşte materia întunecată, forţa misterioasă care este responsabilă de expansiunea accelerată a Universului, este dependentă de stele precum aceasta.

• Un obiect necunoscut orbitează Steaua Nordului?

Noile rezultate au mai indicat şi existenţa a câtorva stele care din câte se pare se află în jurul Stelei Nordului şi care prezintă semne că au aparţinut toate aceleiaşi constelaţii, care acum s-a dispersat.

“Se cunoaşte faptul că acest sistem conţine încă două stele, în afară de stelele Cefeide, însă, ar mai putea exista şi un alt obiect nevăzut care să orbiteze Steaua Polară, ca de exemplu o planetă”, adaugă Turner.

Sursa:  www.financiarul.ro

Zahărul de cocos – zahărul vieţii

Atunci când este consumat cu moderaţie, la fel ca multe alte lucruri, zahărul de cocos (zahărul de palmier) poate fi o parte importantă dintr-o alimentaţie sănătoasă. Mai ales dacă înlocuieşte zahărul rafinat obişuit, care este tipul de zahăr cel mai des întâlnit, dar şi cel mai dăunător, relatează Wakeup-world.com.

Zahărul de cocos este făcut din seva florilor de nucă de cocos şi este folosit în Asia de câteva mii de ani. În mod impresionant, zahărul de cocos este plin de minerale nutritive şi vitamine. Oferind o gamă largă de valori nutriţionale, zahărul are un nivel mare de vitamina C, vitaminele B (B1, B2, B3, B6), fier, potasiu, magneziu şi zinc.

Pe lângă toate acestea, indexul său glicemic este relativ redus, cu o valoare de 35, în timp ce zahărul făcut din trestie albă are un indice de 70.

Zahărul de cocos este o opţiune minunată pentru diabetici sau pentru orice persoană care încearcă să găsească un îndulcitor cu puţine calorii şi cu un gust plăcut, puţin caramelizat. Practic, acest produs stabilizează nivelul zahărului din sânge, spre deosebire de fluctuaţiile continue pe care le generează zahărul alb.

Cu cât analizăm mai atent gama variată de produse pe care le oferă, nucile de cocos devin din ce în ce mai interesante, furnizând alternative nutritive şi sănătoase pentru lapte, ulei, apă şi zahăr.

Palmierul de cocos este cunoscut în Filipine sub denumirea de “copacul vieţii”, din cauza nenumăratelor utilizări atât ca o sursă alimentară, cât şi ca o sursă medicală.Nucile de cocos, în forma lor pură, sunt bogate în vitamine, minerale şi fibre, ceea ce le face extrem de nutritive.

 Uleiul de cocos poate fi utilizat în alternanţă cu untul de cocos, care este mult mai bun decât untul din lapte, atât de răspândit în lumea occidentală. Deşi acest uleiconţine 100% grăsimi, acestea îmbunătăţesc metabolismul şi în acelaşi timp ajută oamenii să slăbească. Beneficiile pot fi observate şi prin aplicarea uleiului direct pe piele şi pe păr.

Apa de cocos este cel mai benefic produs al copacilor de cocos, din cauza enzimelor sale bioactive, a vitaminelor B şi a mineralelor, care includ calciu, fier, zinc, magneziu şi mangan.

Mai mult, copacul de cocos are beneficii şi pentru mediul înconjurător, datorită abilităţii sale de a preveni eroziunea solului (fiind benefic pentru ecosistemul înconjurător). Faptul că acest palmierul de nucă de cocos poate fi crescut în aproape orice tip de sol, întăreşte convingerea generală că acest copac este unul din cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit de la natură.

 Este recomandată includerea produselor uimitoare din cocos în alimentaţia zilnică şi înlocuirea zahărului rafinat cu cel de cocos pentru a vă putea bucura de beneficii consistente  pentru sănătate!

Sursa: www.financiarul.ro

CE SE POATE INTAMPLA DIN CAUZA ALINIERII PLANETARE DIN 17-18 DECEMBRIE 2012

In 17 si 18 decembrie, urmeaza sa se realizeze doua alinieri ale planetelor: Jupiter - Pamant - Mercur si Venus - Mercur _ Soare.  

Poate nu ar avea atat de multa importanta, dar aspectele astrologice indica o potentiala explozie solara importanta si/sau un cutremur cu o magnitudine undeva in jur de  7.5.

Este important de semnalat ca o aliniere similara s-a mai intamplat in 1859, evenimentului Carrington.

22 septembrie 2012. Miezul nopţii. Cerul de deasupra Germaniei este acoperit de o cortină scânteietoare de lumini colorate. Rareori aurora boreală a mai putut fi observată atât de adânc în sud faţă de regiunea arctică. Dar, fascinaţia fenomenului nu durează mult. În numai câteva secunde, becurile aprinse de pe străzi şi din clădiri încep să pâlpâie, devin neobişnuit de strălucitoare pentru un moment, după care toată ţara se cufundă în întuneric. În numai 90 de secunde, întreaga Europă rămâne fără electricitate. După numai un an de zile de la acest fenomen, milioane de europeni sunt morţi, iar infrastructura continentului zace în ruine. S.U.A., China şi Japonia se zbat şi ele să îşi revină în urma acestei catastrofe – o furtună violentă, petrecută la 150 de milioane de kilometri distanţă de Terra: pe suprafaţa Soarelui.

Pare greu de crezut că Soarele ar putea naşte un dezastru de asemenea proporţii pe Pământ; şi totuşi, un raport NASA, emis în luna ianuarie 2010 de Academia Naţională de Ştiinte (NAS) din SUA, vine să sprijine întocmai această teorie. De-a lungul ultimelor decenii, civilizaţiile occidentale au cultivat inconştient seminţele propriei lor distrugeri. Stilul modern de viaţă, în întregime dependent de tehnologie, ne expune astăzi unor pericole majore: emisiile plasmatice venite de pe suprafaţa Soarelui sunt de natura să ne „prăjească” centralele energetice, un eveniment cu consecinţe catastrofale.

Previziunile sunt dintre cele mai sumbre, mai ales atunci când experţi în fenomene meteorologice spaţiale, precum Daniel Baker de la Universitatea din Colorado, anunţă că ne apropiem din ce în ce mai mult de un posibil dezastru cu o asemenea magnitudine. Pare greu de crezut că Soarele ar putea compromite, în numai câteva secunde, mare parte din progresul nostru tehnologic: şi totuşi, acest lucru este posibil.

Cel mai devastator eveniment meteorologic spaţial din istoria cunoscută s-a întâmplat în 1859 şi este cunoscut drept „evenimenul Carrington”, după astronomul britanic Richard Carrington, primul care i-a înţeles cauza: „două formaţiuni de lumină albă intens strălucitoare”, emanate de un mare grup de pete solare. Evenimentul Carrington a constat în opt zile de condiţii meteo spaţiale severe. Numeroşi martori oculari au declarat că au observat aurore boreale impresionante chiar şi la Ecuator. În toată această perioadă, reţelele telegrafice mondiale au fost întrerupte, iar magnetometrele s-au dereglat.

Alinierea planetelor Jupiter - Pământ - Venus pe 21 decembrie 2012

De departe, cel mai important indicator al timpului probabil la nivel spaţial este dispozitivul NASA Advanced Composition Explorer (ACE). Lansat în 1997, satelitul respectă o poziţie pe orbita Soarelui ce îl păstrează constant la jumătatea drumului dintre acesta şi Pământ. Contactul său neîntrerupt cu suprafaţa solară înseamnă că furnizează continuu rapoarte despre direcţia şi viteza vânturilor solare şi ale altor curenţi de particule încărcate care trec pe lângă senzorii săi. ACE are capacitatea de a emite un avertisment cu 15 până la 45 minute înainte ca o furtună geomagnetică să lovească Pământul. Iar companiilor electrice le trebuie aproximativ un sfert de oră pentru a pregăti sistemele în vederea unui eveniment critic.

Totuşi, zic oamenii de ştiinţă, în cazul evenimentului Carrington, „emisia masivă din coroana solară” a călătorit atât de repede încât a ajuns la Terra în mai puţin de 15 minute de la locul unde este poziţionat ACE. În plus, sistemul are deja 11 ani şi şi-a depăşit durata de viaţă planificată. Detectoarele de la bordul său şi-au mai pierdut din sensibilitate şi nu se ştie când vor înceta să mai funcţioneze, putând claca chiar în momentul următorului flux puternic de radiaţie.

 Evenimentul Carrington s-a întamplat într-un ciclu solar mediocru, deloc remarcabil; aşadar, pur şi simplu, nu avem garanţia că un astfel de eveniment nu se va relua într-un ciclu solar neobişnuit, aşa cum este cel în care ne aflăm în prezent. Iar dacă nu înţelegem la timp riscurile la care ne supune declanşarea unei furtuni solare de proporţii, s-ar putea ca mulţi dintre noi să nici nu mai aibă ocazia să regrete ignoranţa de care guvernele mondiale au dat dovadă.

 

Sursa: www.yogaesoteric.net

           www.youtube.com