ISTORIA CRIMELOR PAPALITĂȚII (9)

Vezi partea a VIII-a aici: 
http://sfatuitoarea.blogspot.ro/2013/03/istoria-crimelor-papalitatii-8.html

Articol apărut în revista Nexus New Times magazine. 

de Tony Bushby

 

Orgie la Vatican

La moartea lui Inocenţiu al VIII-lea şi după 14 zile de certuri şi intrigi între cardinali, Rodrigo Borgia (1431–1503) a fost ales Papa Alexandru al VI-lea. În timpul conclavului, facţiuni armate numite „escadroane“ au masacrat peste 200 de oameni pe străzile Romei. Grupurile separatiste erau înfuriate de faptul că Borgia, care adunase o avere imensă, mituise gras electorii înainte de începerea conclavului. 11 cardinali i-au vândut votul (Jurnalul lui Burchard, vol. 3), iar Biserica confirmă acest lucru: „că Borgia şi-a aranjat alegerile prin cea mai crasă simonie este un fapt prea autentic pentru a fi pus la îndoială“.

(Enciclopedia Catolică, Pecci ed., ii, pag. 309).

În drumul spre Palatul Lateran, după consacrarea sa din Biserica Sfântul Petru, el a trecut pe sub un arc de triumf care purta următoarea inscripţie pusă acolo de susţinătorii săi: „Caesar a fost un om; acesta e un zeu“.

Rodrigo era membru al infamei familii Borgia care îşi trăgeau faima şi puterea de pe scena politică italiană. Originea sa spaniolă a fost un factor care a atârnat în balanţa alegerilor, dat fiind intenţia cardinalilor de a evita alegerea unui francez. El slujise sub cinci papi pe postul de vice-cancelar, iar alegerea sa a eliberat un număr mare de birouri lucrative şi promovări pe care le promise celorcare îl votaseră. Nu mai devreme de 1460, când era cardinal şi delegat papal, el începuse să fie pârât Papei Pius al II-lea (1458–1462) pentru dansurile obscene cu femei goale ce aveau loc într-o grădină de lângă Siena. Însă a continuat să se bucure de astfel de spectacole până la sfârşitul vieţii. Pontificatul său s-a dovedit a fi cu cele mai grave scandaluri de la Vatican de la Domnia Prostituatelor încoace, iar parada sa de promiscuitate sexuală a fost fără perdea. Din jurnalul şapelanului german Johann Burchard, maestrul de ceremonii al Papei Alexandru al VI-lea, aflăm cele mai multe despre caracterul papei Borgia. Burchard a asistat personal la depravările lui Alexandru şi a scris faimosul comentariu „creştinismul papei e doar de formă“.

Diarium of Burchard

Decăderea morală a lui Alexandru al VI-lea a fost atât de notorie, iar istoria ei atât de lungă şi de cunoscută, încât a rămas ca o mare pată pe obrazul Bisericii moderne care încearcă în van să zugrăvească un trecut papal pios. El a înregistrat un record printre papi în ceea ce priveşte recunoaşterea publică a copiilor săi nelegitimi şi neruşinarea aventurilor sale amoroase în „Palatul Sfânt“. Cu cei 12 copii bastarzi ai săi (Collins Dictionary), printre care Cesare, Giovanni (Juan), Lucrezia şi Jofré şi numeroasele sale amante, „Vaticanul era din nou un bordel“ (The Records of Rome, 1868, British Library), iar curtea sa papală desfrânată a fost comparată cu vechile „cetăţi ale desfrâului“ din Caesarea în care huzurea în tinereţe Sfântul Augustin (d. 430). Alexandru al VI-lea era un pervers sexual, bârfe sordide circulând în lumea intelectuală subterană a Romei. Senatorul Veneţian Sanuto a scris despre Cardinalul Borgia că îi plăcea de Rosa Vannozza dei Cattanei, fiica tânără, frumoasă şi măritată a şambelanului său, pe care Borgia l-a plătit să îi înlesnească o serie de întâlniri secrete cu ea. Ca urmare a acestei aventuri s-a născut Cesare Borgia (1475–1507), iar certificatul de naştere atestă acest lucru. În timpul adolescenţei sale, Cesare, plin de mânie, l-a măcelărit pe şambelan în prezenţa tatălui său, l-a decapitat şi i-a înfipt capul într-un par cu o inscripţie care spunea: „Acesta e capul bunicului meu care şi-a prostituat fiica cu Papa“.

A History of the Popes, op. cit., Capitolul referitor la Alexandru al VI-lea

O asemenea dovadă nu poate fi neglijată. S-a spus şi că Alexandru al VI-lea a întreţinut relaţii sexuale cu Lucrezia (1480–1519), fiica sa cu Rosa Vannozza dei Cattanei. Un zeflemitor din Roma a numit-o pe Lucrezia „fiica, soţia şi nora papei“ şi a afirmat că Alexandru al VI-lea ar fi fost tatăl ficelor ei“.

A History of the Popes, ibid.

Alexandru al VI-lea „…Papa Borgia sub care papalitatea din Renaştere a ajuns la cel mai înalt nivel al corupţiei“ The Papacy, George Weidenfeld & Nicolson Ltd, Londra, 1964, pag. 107. Acesta e un detaliu de pe o frescă realizată de pictorul italian Bernardino Pinturicchio realizată în apartamentul Borgia de la Vatican. © Library of the Popes, Venice	S-a spus şi că Alexandru al VI-lea a întreţinut relaţii sexuale cu Lucrezia (1480–1519), fiica sa cu Rosa Vannozza dei Cattanei. A History of the Popes, ibid. Detaliu din Portret al unei femei de Bartolomeo Veneziano. Detaliu din Portret al unei femei de Bartolomeo Veneziano. Se presupune că acest potret ar fi al Lucreziei Borgia.

Şi dacă nu merită să ne întrebăm dacă a avut doi sau trei copii cu Lucrezia, aşa cum spun majoritatea surselor, există alte aspecte ale comportamentului său asupra căruia nu putem să nu ne oprim. Cesare a fost fiul favorit al lui Rodrigo Borgia. Când Cesare avea doar şapte ani, tatăl său i-a netezit drumul spre Colegiul Cardinalilor făcându-l episcop, poziţie în care primea un salariu substanţial.

Iar când Cesare a împlinit optsprezece ani, tatăl său, ca Papa Alexandru al VI-lea, l-a uns cardinal avansându-l mai târziu la gradul de comandant al armatei Vaticanului în eforturile de extindere a Statelor Papale. Cesare a crescut devenind un om cu o minte clară şi puternică iar Papa l-a susţinut până la moarte. Papa a abuzat grav de poziţia sa, atât cea de cardinal cât şi cea de cap al Bisericii, în îmbogăţirea familiei sale, fapt vizibil în consolidarea carierelor fiilor săi Pedro Luis (1468 – 1488) (pentru care a cumpărat ducatul Gandía, reşedinţa ancestrală a familiei Borgia la Valencia, în Spania), Cesare, Giovanni (1476 – 1497) (al doilea Ducat de Gandia) cât şi a Lucreziei. Ambasadorii vorbesc despre faptul că Cesare a adus o mulţime de curtezane frumoase la Vatican pentru plăcerea sexuală a lui Alexandru în ultimii săi ani.

Burchard ne dă detalii şocante asupra unei ocazii în care papa a prezidat o orgie în Palatul Papal:

„Duminică seara, pe 30 octombrie[1501], Don Cesare Borgia i-a oferit tatălul său cina în palatul apostolic, cină la care au servit 50 de prostituate decente şi curtezane în veşminte strălucitoare, care după cină au dansat cu servitorii şi cu cei care se aflau acolo, întâi complet îmbrăcate şi apoi goale. Apoi, pe podea au fost aşezate sfeşnice cu lumânări aprinse şi au fost împrăştiate castane pe care prostituatele goale, în patru labe, erau puse să le culeagă cu gura în timp ce se târau de-a buşilea printre sfeşnice. Papa le privea şi le admira zonele nobile. Seara s-a sfârşit cu o întrecere obscenă între aceste femei, care se acuplau cu servitori ai Vaticanului pentru nişte premii pe care le dădea Papa. Mai târziu Don Cesare, Donna Lucrezia şi Papa şi-au ales fiecare câte un partener şi au continuat desfătarea.“

Diarium of Burchard

Pe fondul acestor lucruri şi din cauza vieţii sale desfrânate, Alexandru al VI-lea nu a putut să scape de satire, de pamfletari şi alţi zeflemitori care şi-au vândut epigramele duşmanilor Papei.

La publicarea în 1501 a unui afiş în limba latină cu imaginea Papei Alexandru ca fiind Diavolul sau Anticristul, Roma s-a cutremurat de un hohot de râs cinic. Afişul îl înfăţişa pe Alexandru făcând ritualuri de magie neagră şi alte ritualuri păgâne, având o emblemă cu Venus în centrul crucii sale creştine de smarald şi o pictură „obscenă“ cu Isis goală atârnând în dormitorul papal.

Giorgio Vasari, Lives of the Most Eminent Painters, Sculptors and Architects, Milano, retipărită în 1907

La acea vreme, vrăjitoria era o problemă mai degrabă ecleziastică decât civilă, iar documentele dovedesc că viziunea Papei nu erau una prea catolică. Următorul comentariu, îngropat într-o colecţie de replici papale cândva trecute sub tăcere, numită Anecdota Ecclesiastica sau „Povestiri Secrete ale Bisericii“ (Vienta, Paris, 1822, ediţie retipărită după cea din 1731) şi confirmat în Enciclopedia lui Diderot dezvăluie ceea ce credea Papa Alexandru al VI-lea despre creştinism: „Doamne Dumnezeule! Cât va mai rezista această sectă superstiţioasă a creştinismului, această invenţie arogantă?“

Am putea să lăsăm deoparte, privind-o ca pe o bârfă nefondată, acuzaţia duşmanilor săi, că Alexandru al VI-lea folosea curent otrava, pentru că în cercurile istorice academice această speculaţie e redusă la două morţi incerte. Dar muşamalizarea crimelor monstruoase comise de Cesare Borgia, „un monstru inuman şi rece“, îl prezintă pe Alexandru ca pe un personaj total neprincipial, cu un nume ce duhnea mai tare decât cel al lui Nero. „Faptul că astfel de acuzaţii i-au fost aduse Papei Borgia şi totuşi el a supravieţuit indică teroarea şi ura pe care le-a semănat împreună cu fiul său“.

The Popes, op. cit., pag. 324

În 1497, din gelozie, Cesare Borgia a ordonat asasinarea fratelui său Giovanni, iar în 1500 a pus la cale uciderea soţului Lucreziei, Alfonso de Aragon, pentru că dorea o alianţă cu avantaje politice mai mari. Giovanni „...a fost pescuit din Tibru cu gâtul tăiat... [Alexandru] a interpretat asta ca un avertisment din partea cerului să se căiască şi nimeni nu a resimţit fapta mai tare decât însuşi Papa. El a vorbit de demisie şi şi-a proclamat hotărârea de a realiza acea reformă a Bisericii «la vârf şi la nivelul membrilor» pe care lumea o cerea şi o aştepta de atâta timp.“

Enciclopedia Catolică, xiv, 32, 33

Însă durerea sa s-a stins în braţele amantelor sale, în special ale Guiliei Farnese, sora de cincisprezece ani a lui Alessandro Farnese şi a cărei imagine în chip de Madonă împodobeşte una dintre marile fresce ale Vaticanului.

Fratele ei a devenit ulterior Papa Paul al III-lea şi nu ar trebui să ne mire să citim în Darium of Burchard că tatăl fiicei Guiliei, Laura, a fost Papa Alexandru al VI-lea. Tot acest papă a fost cel care

i-a spânzurat şi apoi ars pe rug pentru „eroare religioasă“ la Florenţa, în mai 1498, pe reformatorul religios italian, ascetul Girolamo Savonarola (1452–98) şi pe cei doi discipoli ai săi dominicani.

Oricum, în toată depravarea lui, Alexandru era conştient de „tăcuta suspiciune care se răspândea în rândurile intelectualităţii şi chiar a clericilor“ cu privire la adevărul creştinismului şi, realizând că instituţia sa nu îşi putea permite să îi fie pusă la îndoială calificarea, el a recurs imediat la cenzurarea publicaţiilor care îi afectau imaginea.

Diarium of Burchard, op. cit.

În 1501 el a dat un edict în care ordona ca nici o carte în care era pusă în discuţie religia creştină să nu fie publicată fără acordul scris al episcopului local sau fără să „aibă permisiunea personală şi privilegiul Papei“.

Diarium of Burchard, ibid.

Acesta era începutul Indexului Cărţilor Interzise, suprimarea cărţilor care puneau la îndoială dogma Bisericii devenind în scurt timp politica oficială a Vaticanului. Aceasta a fost poate cea mai dramatică formă de cenzură cunoscută în istorie, prin care Biserica a ţinut sub control secole la rând literatura care ajungea la public, prelungindu-şi puterea de sancţiune până în secolul al XX-lea.

Alexandru al VI-lea a murit în 1503, iar cariera sa infamă a ajuns la un binevenit sfârşit. Moartea sa a fost întâmpinată cu urale pe străzile Romei, iar medicului papal i-au fost trimise daruri şi felicitări pentru că nu reuşise să salveze viaţa Papei.

La scurt timp după moartea sa, trupul său s-a înnegrit şi a devenit fetid, alimentând zvonurile că ar fi fost otrăvit. (În istorie, Biserica Romei poartă greaua povară de a fi avut aproape 40 de papi asasinaţi, mulţi dintre ei prin otrăvire.) Cioclii şi hamalii „glumind şi blasfemiind“, spune Burchard, s-au chinuit să bage cadavrul umflat în sicriul care fusese construit pentru el. Bârfele mai spun că un drăcuşor a fost văzut în momentul morţii acestuia, ducând în iad sufletul Papei. Romanii făceau glume pe seama lui, spunând că dacă mama sa ar fi ştiut ce viaţă va duce fiul ei, l-ar fi sugrumat la naştere.

Acelaşi lucru ar putea fi spus şi despre mama următorului papă, Iulius al II-lea, a cărui viaţă şi remarci îi face pe istoricii creştini să intre în pământ de ruşine, pentru că, încă o dată, există dovezi clare cu privire la alegerea unui papă necredincios.

(Va urma)

Sursa: jurnalparanormal.ro

Dependenta de mancare: metodele prin care industria alimentara ne controleaza!

Cred cu tarie ca multe dintre problemele de sanatate ale oamenilor ar disparea pur si simplu daca s-ar acorda mai multa atentie radacinii problemei – mancarea pe care o consumam.

Dar, in primul rand, de ce oamenii cumpara si consuma atatea alimente procesate, junk food, fast food si asa mai departe? Pai, sa ne gandim, toate aceste alimente sunt bine promovate prin campanii de marketing care ne induc in eroare. Si multi dintre noi stim asta, stim ca suntem manipulati in mod extrem de marile firme corporatiste. Dar este posibil sa fie mai mult de atat, este posbil oare ca industria alimentara sa fi ajuns la un nivel atat de ridicat de manipulare incat insasi mancarea pe care ne-o ofera este structurata in asa fel incat sa ne faca dependenti? Se pare ca DA.

Nu este surprinzator faptul ca alimentele procesate sunt proiectate pentru a creea comportamente de dependenta. Acest lucru ne rapeste sanatatea, claritatea, controlul asupra vietii si nu in ultimul rand banii castigati cu greu. De zeci de ani oamenii de stiinta, chimisti si cercetatori au descoperit si s-au folosit de anumite elemente pentru a face cumparatorii sa nu se mai poate opri din consum.

Zaharul, sarea, grasimile si aromele artificiale sunt manipulate in asa fel incat dupa ce ai gustat o data , nu te mai poti abtine si asa incepe un cerc vicios care nu se mai termina niciodata. Insa nu numai gustul dar si textura, forma si felul in care se simt alimentele in gura sunt cercetate si rafinate, toate pentru a creea produse care sa fie extrem de placute din toate punctele de vedere. Chiar daca multi oameni nu considera mancarea junk food sau fast food ca o alimentatie care dadependenta, cercetatorii au descoperit ca aceste alimente nesanatoase pot avea o influenta asupra creierului in acelasi mod in care o face nicotina, lasandu-ne practic la mila poftelor. De altfel zaharul, sarea si grasimile sunt cele trei elemente care creaza dependenta si nevoia compulsiva de a manca necontrolat. Intr-un fast food majoritatea alimentelor contin aceste trei elemente, de la inghetata, hamburgeri pana la cafea sau salate in dressing, peste tot veti gasi o combinatie potrivita a acestor elemente. Iar cei din industria alimentara stiu acest lucru, stiu si studiaza cu vehementa omul din acest punct de vedere de cel putin 50 de ani.

Mancarea procesata – Diavolul este in detalii

Imaginati-va pentru o secunda doua bucati de ciocolata. Amandoua au ingrediente identice si sunt prelucrate in acelasi mod cu o singura diferente cruciala: forma. Una este patrata si alta este rotunda.

Industria alimentara va paria pe faptul ca ciocolata in forma rotunda va castiga si astfel va face mai multi oameni dependenti de a cumpara si a consuma mai mult.

Nu va vine sa credeti? In mod incredibil, marimea si forma ciocolatei este o afacere foarte importanta. Timp de trei ani, compania Nestle a studiat “mecanismul de detectie in cavitatea orala”  si “ imbunatatirea calitatii topirii in gura in timp ce se pastreaza destul spatiu in mod simultan pentru ca aroma sa sporeasca experienta senzoriala”  si asta in conformitate cu o declaratie in presa a reprezentatilor Nestle. Dar Nestle este doar un exemplu, in acest domeniu in care competitia este acerba si unde neurostiinta a intrat pe scena pentru a ajuta la crearea celor mai cautate si mai dorite alimente.

Frito-Lay, marele producator mondial de chipsuri, are un complex incredibil de cercetare langa Dallas, unde 500 de chimisti, psihologi si tehnicieni, desfasoara studii care costa pana la 30 de milioane de dolari pe an. Uneltele lor cuprind pana si o masinarie care simuleaza o gura de om care mesteca. Se studiaza intens cum se simt chipsurile in gura, cat de crocante trebuie sa fie, ce fel de aroma e mai buna si asa mai departe. Totul este proiectat pentru a cunoaste cat mai bine omul pentru a putea fi cat mai bine manipulat.

Unul dintre oamenii care a incercat si incearca sa descopere si sa aduca in fata oamenilor adevarul din spatele alimentelor procesate este Michael Moss.

Michael Moss este reporter de investigatie pentru ziarul New York Times, castigator al premiului Pulitzer in 2010 si finalist in alti doi ani.

” Cele mai mari succese, fie ca sunt ele ale produselor precum Coca-Cola sau Doritos – isi datoreaza reusita formulelor complexe care pacalesc papilele gustative in asa fel incat sa fie atragatoare si sa nu aiba in acelasi timp o aroma distincta care sa spuna creierului opreste-te din mancat/baut.”  Michael Moss

In mod interesant, nicotina si dependenta de narcotice deturneaza creierul in aceeasi maniera.

Cartea sa publicata recent si care se numeste “Sare, zahar, grasimi” a facut deja mare valva in mass-media prin prezentarea unor informatii considerate secrete de marile companii producatoare de alimente procesate.

Unul dintre capitole cartii prezinta  povestea unei intalniri care a avut loc in anul 1999 intre 11 CEO’s ( Chief Executive Officer – o formula elevata pentru cuvantul Sef) ai celor mai mari companii din industria alimentara de genul Kraft, Nabisco, General Mills, Procter & Gamble, Coca-Cola, sau Mars. La aceasta intalnire s-a discutat despre problema obezitatii care incepuse sa cuprinda America si datorita careia companiile din industria alimentara erau supuse unei presiuni puternice avand in vedere alimentele nesanatoase si pline de calorii. S-a propus atunci o noua tactica, si anume sa se angajeze cercetatori care sa studieze ce anume ii incurajeaza pe oameni sa manance in exces si mai apoi sa se gaseasca modalitati de a a produce alimente cu cantitati reduse de calorii, zahar sau sare. Conform uneia din sursele lui Moss, un cercetator prezent la aceasta intalnire istorica, nu s-a ajuns la nici o concluzie.

Si totusi in mai putin de 10 ani de atunci aflam ca au luat fiinta si ca activeaza de ceva timp companii gigant precum Senomyx sau Givaudan care sunt specializate in a ajuta industria alimentara sa gaseasca noi arome pentru a putea reduce continutul de sare si zahar din alimente. Givaudan de exemplu este cea mai mare companie multinationala despre care probabil ca nu ati auzit niciodata. Are 9000 de angajati in 45 de tari, oameni specializati si a caror ocupatie este de a construi aroma, texturi, gusturi care sa creeze dependenta.

Aceste substante chimice sunt create folosind procese si formule patentate si secrete si pe langa asta,  nu exista nici o lege care sa oblige producatorul sa scrie pe eticheta exact ce contin. Si astfel toti acesti compusi chimici nenaturali se aduna sub denumirea generica de potentatori de aroma artificiali sau/si naturali. Ii este astfel foarte greu consumatorului sa stie care produs este sau nu este sanatos pentru el.

Cine este de vina?

In ultimii ani au aparut cifre din ce in ce mai amenintatoare referitoare la inmultirea cazurilor de boli cronice precum : diabet de tip 1 si 2, boli de inima, obezitate, cancer si altele. Este clar ca toate aceste boli au o stransa legatura cu felul in care ne hranim insa se pare ca nu putem sa dam vina numai pe lipsa noastra de ambitie de a ne opri din mancat.

Conform cartii lui Moss, care a facut o investigatie de 4 ani, intervievand mai mult de 300 de oameni care au lucrat sau lucreaza pentru industria alimentara, exista un efort constient pe care marile companii producatoare de alimente il fac pentru a ne tine dependenti de mancarea convenabila si care este ieftina. Va recomand sa citi intreg articolul lui Moss in care el descrie in detaliu cateva studii de caz care fac lumina in aceasta adevarata stiinta si tacticile de marketing folosite pentru a face mancarea nesanatoasa atat de irezistibila (The Extraordinary Science of Addictive Junk Food lb engleza).

Alimentele irezistibile

Nora Volkow, director al Institutului National privind Abuzul de Droguri din Statele Unite crede ca exista o suprapunere incredibila intre  drogurile din creier si mancarea din creier.  Un exemplu bun este cel furnizat de Institutul de Cercetari Scripts. Studiile au aratat ca aceleasi mecanisme molecurare care ii imping pe oameni spre dependenta de droguri se gasesc si in spatele compulsiei de a manca peste limite, ducand oamenii spre obezitate si implicit boala.  Intr-unul din studiile facute de acestia, cobaii au fost hraniti timp de trei ani, fie cu o dieta bogata in nutrienti sau cu una extrem de nesanatoasa dar gustoasa.

Rezultatele au fost foarte interesante. Animalele hranite cu mancarea nesanatoasa dar gustoasa si-au pierdut total controlul asupra comportamentelor legate de alimentatie, care este prima faza  a dependentei. Acestea au continuat sa manance peste limita chiar si cand anticipau ca vor primi socuri electrice. Acest lucru a arata si a subliniat cat de mare era motivatia de a manca in continuare mancarea nesanatoasa.

“Ce se intampla in timpul dependentei este foarte simplu. Caile de recompensa din creier au fost atat de suprastimulate incat sistemul se intoarce practic impotriva sa, adaptandu-se la noua realitate a dependentei, fie ca este vorba de cocaina sau prajiturele… Aceste descoperiri confirma ceea ce noi si multi altii am banuit, si anume ca supraconsumul de alimente foarte gustoase declanseaza raspunsuri neuroadaptive asemanatoare dependentei, in circuitele de rasplata ale creierului, ajungandu-se la mancatul compulsiv.”

Punctul de extaz

Sfantul Graal al industriei alimentare a ajuns sa fie punctul de extaz – “bliss point”, in care un aliment nu te satisface in totalitate dar este destul de placut incat sa ti-l doresti in continuare.

 “Unul dintre lucrurile care m-au surpins cu adevarat a fost cat de concentrate sunt eforturile companiilor de a atinge formula magica. Spre exemplu daca luam zaharul. Nivelul optim de zahar dintr-un aliment a ajuns sa fie cunoscut ca punctul de extaz (bliss point). Inventatorii de mancare si oamenii de stiinta petrec foarte mult timp in a formula cantitatea exacta de zahar care sa ne trimita pana la luna si sa vanda rapid produsele.

Cand vine vorba de grasime se face apel la felul cum simtitm alimentele in gura. Acel sentiment al branzei caldute si putin elastice sau a puiului fript crocant. Acest sentiment este directionat in aceeasi zona a creierului precum si zaharul.

In ce priveste sarea, industria insasi este dependenta de aceasta substanta. Este acest ingredient, aparent banal, cel care le rezolva toate problemele. Sarea nu numai ca are o contributie asupra gustului prin savoarea ei dar este si un foarte bun conservant iar peste toate astea mascheza toate aromele nedorite rezultate din procesarea alimentelor.” De altfel Moss povesteste cum fiind invitat in laboratoarele celebrei companii Kellogs a gustat cereale de micul dejun care nu aveau deloc sare adaugata. S-a simtit ca si cand ar fi mancat metal.

Satietate specifica senzoriala

Unul dintre principiile de baza ale industriei alimentelor procesate este numit “satietate specifica senzoriala”. Moss descrie acest principiu ca tendinta pentru arome mari distincte care sa iti copleseasca creierul, care raspunde prin micsorarea dorintei de a consuma mai mult “Este de fapt mecanismul prin care corpul se ghideaza spre varietate si astfel in momentul in care consuma mai mult dintr-un singur lucru se satura si cauta altceva. Desi este un mecanism menit sa ne ajute, menit sa ne faca sa consumam mai multi nutrienti, acest mecanism este un dusman inrait al industriei alimentare. Scopul lor este sa mananci mult din acelasi lucru si sa nu te saturi niciodata.”

Si daca stam sa ne gandim putin. Vi s-a intamplat vreodata sa mancati foarte mult dintr-un aliment natural… sa zicem cirese, pentru ca apoi oricat ati fi dorit sa mai mancati, pur si simplu nu ati mai putut? Nici atunci si nici a doua sau a treia zi ? … acesta este de fapt acest principiu de  “satietate specifica senzoriala”.  Puteti spune ca ati patit la fel cu un aliment procesat? Sa spunem Cola sau chipsuri, guma sau ciocolata? Nu cred.

Un alt principiu dar care de data asta lucreaza pentru alimentele procesate se numeste “disparitia densitatii calorice”. Acesta este un termen folosit pentru a descrie alimentele care se topesc in gura, ceea ce are un efect asupra creierului de a-l face sa creada ca acele alimente nu contin calorii. Rezultat final – continui sa mananci. Cheetos este un astfel de exemplu. Dintre toate alimentele, chipsurile de cartofi sunt printre alimentele care creaza cea mai mare dependenta. Chipsurile contin toate cele trei elemente in stadiul lor de extaz: zaharul din amidonul din cartof, sarea adaugata si grasimile de la uleiurile in care sunt prajiti sau copti cartofii. De fapt, intr-un studiu facut in 2011 si citat de Moss in cartea sa, chipsurile de cartofi se situeaza pe primul loc in topul alimentelor care determina obezitatea in Statele Unite.

Credeti ca suntem protejati?

De multe ori cand citesc astfel de informatii, multi oameni le disconsidera gandindu-se, cum este de altfel si normal, ca daca ar fi atat de periculoase, aceste alimente ar fi interzise. Oamenii cred sau mai degraba spera ca cineva acolo sus, cineva care este responsabil trebuie sa aiba grija de ei. Cum spuneam si mai devreme producatorii nu sunt obligati sa specifice ce anume cuprind produsele lor, atat vreme cat cuvinte precum arome, conservanti etc apar pe eticheta.

Alti oameni au chiar impresia sau mai degraba speranta ca aceste mari companii alimentare nu sunt capabile sa produc alimente care sa imbolnaveasca oamenii sau sa ii manipuleze.  Intr-unul din interviurile facute cu un fost angajat Coca Cola intr-o functie importanta, Todd Putman, care a lucrat pentru gigantul american intre 1997-2001, acesta ii afirma lui Moss faptul ca “scopul companiei devenise pe atunci mult mai important decat sa isi invinga competitorii directi pe piata. Coca Cola isi dorea sa invinga orice competitie incluzand aici chiar si laptele sau apa. Divizia de marketing practic fierbea sub o singura intrebare: Cum putem sa bagam mai multi litri, in mai multe corpuri, mai des?”

Pentru cei care nu stiu, succesul bauturilor precum Cola, sta in faptul ca au in componenta lor foarte mult zahar (10-12 lingurite la un pahar de 250 ml), sare (30 mg la 100 g) si cafeina. Efectul acestor trei substante reprezinta succesul deplin al bauturii. Sarea este o substanta care ne face sa ne fie sete, cafeina este un stimulent placut si un puternic diuretic, zaharul este cel care il da pe vino-ncoa, iar cand pierzi apa si iti este sete ..simti intr-una nevoia sa bei si iar iti este sete si iar bei si tot asa. Ati incercat vreodata sa dati pe gat 2 litri jumatate de apa ? Ati reusit? Dar  2 litri jumatate de Cola? Si nu e asa ca inca va era sete? Parca ar mai fi mers inca 2 litri! Mai multe informatii interesante despre Cola puteti citi si in articolul: Ce se intampla, in timp de o ora in corpul tau, dupa ce ai baut un pahar de Cola.

Ce mananca “Sefii” companiilor din industria alimentara?

Un alt “ingredient” interesant din cartea lui Moss este redat in capitolul in care discuta despre obiceiurile alimentare ale celor care conduc si/sau detin aceste companii producatoare de alimente procesate. In acelasi mod ca multi dintre oamenii importanti ai planetei, se pare ca acestia stiu mai multe despre sanatate decat omul de rand.

Astfel Moss a descoperit ca multi dintre acesti indivizi cat si familiile lor si oamenii de stiinta care lucreaza in laboratoarele companiilor, se tin la distanta de propriile produse din diferite motive de sanatate. Moss citeaza persoane cu care s-a intalnit si chiar cu care a luat masa in casele lor si a fost servit cu mancare vegetariana, iar in bucatarie sau in frigider nu era nici urma de mancare procesata.

“Unul din motivele pentru care acestia nu se hranesc cu propriile produse”, spune Moss in cartea sa, “este pentru ca stiu despre capacitatea acestora de a da dependenta.”

Intr-un scurt interviu luat fiicei lui Bob Drane, unul dintre sefii de la Oscar Mayer, aceasta ii admite lui Moss faptul ca cei trei copii ai ei de 10, 14 si 17 ani, nu consuma produsele facute de firma bunicului. Ei stiu ca acestea sunt inventate de bunicu’ dar dupa propriile vorbe ale Monicai Drane, “ Noi mancam foarte sanatos”.

Acum sincer vi i-ati imaginat vreodata pe sefii de la McDonalds sau Coca Cola cu hamburgerii pe masa si cu doza de Cola langa?

Cum sa mancati hrana adevarata

Pentru a va mentine sanatatea este important sa consumati 90% din bugetul pentru mancare cumparand hrana adevarata, alimente intregi si doar 10% pe hrana procesata. Majoritatea in momentul acesta face exact opusul iar acest lucru va avea cu siguranta un efect devastator asupra sanatatii in timp. Pentru a putea face acest lucru este nevoie de 3 etape.

• Fiti plini de idei: Aceasta este etapa in care de obicei cei mai invarsta , un parinte, o bunica poate fi de mare ajutor. Cum sa folosesti totul din alimente pentru a prepara mancare era o arta necesara in trecut.
• Planificati-va mesele: Aceasta etapa este esentiala. Trebuie sa fiti pregatiti pentru ora mesei din timp. In mod ideal este sa stiti din timp ce veti manca si de unde trebuie sa va cumparati ingredientele. Fiti siguri ca aveti tot ce va trebuie la indemana. Orice lucru ce va nemultumeste va poate duce inapoi pe drumul spre un covrig, o placinta sau o pizza… alimente usor de pregatit sau comandat.
• Mancati in sezon si din zona: Fiecare anotimp are o importanta aparte si ofera anumite alimente speciale. Interesati-va in zona in care locuiti ce alimente cresc si de unde le puteti procura. Astfel veti afla informatii care va vor scuti timp si chiar si bani.

In final, important este sa ramanem informati, sa cautam si sa investigam cat mai mult adevarul. Atata vreme cat suntem in necunostinta de cauza nu avem nici o sansa in fata alchimiei acestor mari producatori de iluzii si boli. Si cum noi aici la Viata Verde Viu ne-am propus sa investigam in mai mare profunzime aceasta  amenintare , tineti aproape si vom reusi sa descoperim si sa invatam impreuna.

Surse pentru acest articol cuprind:

• American Diabetes Association March 6, 2013
• New York Times February 20, 2013
• Huffington Post March 3, 2013
• CNN Health March 6, 2013
• Time magazine March 1, 2013
• PloS One 2(8): e698
• The Atlantic March 7, 2013
• BMC Medicine 2013, 11:63
• PLoS ONE 4(11): e7940
• http://www.cbc.ca
• http://www.nytimes.com
• http://www.businessweek.com
• http://www.thatsfit.com - dependenta de mancare
• http://viataverdeviu.ro

Ce termen de garanţie au organele noastre?

Neuroplasticitatea este proprietatea, pe care o are creierul, de a se regenera; creierul nu imbatraneste daca este folosit! Creierul are nevoie de aer curat, miscare, hrana adecvata si, mai ales, activitate intelectuala intensa. In aceste conditii, creierul nu numai ca nu imbatraneste dar se si regenereaza! Cei mai straluciti oameni, marii savanti, creatorii de arta, etc au sfarsit “cu capul pe umeri” !In ciuda cercetarilor, modul in care functioneaza creierul nu este, pe deplin, cunoscut. Se cunoaste ca fiecare zona a creierului are anumite functii, responsabilitati… La creierele afectate de accidente grave, care le-a deranjat zone din ele, s-a observant, postmortem, ca functiile zonelor afectate au fost preluate de zonele invecinate, care s-au dezvoltat foarte mult….Din pacate, aceste cercetari sunt recente si  nu sunt foarte cunoscute; in limba romana este un blog care vorbeste de neuroplasticitate…In revista “Viata si sanatate” editata de AZS sunt prezentate unele conferinte din acest domeniu…O familie cubanezo-braziliana, DULAC, a prezentat o serie de conferinte, vara trecuta…

Toate femeile vorbesc despre implacabilul ceas biologic ale carui secunde trec pe nesimtite si cu efecte devastatoare asupra corpului, dar putina lume ia in considerare si faptul ca si barbatii au propria lor clepsidra. De exemplu, doctorii francezi au stabilit ca sperma incepe sa isi piarda din calitati la barbatii trecuti de 35 de ani, motiv pentru care o treime dintre sarcinile la care contribuie acestia in urmatorii zece ani sfarsesc prin avort spontan.

Cotidianul britanic Daily Mail a consultat o serie de specialisti in domeniul sanatatii care au stabilit care este varsta medie la care organele si simturile noastre incep sa dea semne serioase de imbatranire.

 

La 20 de ani - CREIERUL si PLAMANII

 

Potrivit celor mai recente cercetari, pe masura ce inaintam in varsta numarul de celule nervoase din creier scade. Pornim in viata cu circa 100 de miliarde de neuroni si, incepand de la 20 de ani, avem din ce in ce mai putini. 

In jurul varstei de 40 de ani ajungem sa pierdem in medie cam 10.000 de neuroni pe zi, fapt ce ne afecteaza memoria, capacitatea de coordonare si functionarea creierului. 

De fapt, cel mai mare impact asupra noastra il are deteriorarea conexiunilor dintre celulele nervoase ale creierului, asa numitele sinapse, sustine doctorul Wojtek Rakowicz, neurolog la "Imperial College Healthcare NHS Trust" din Londra. 

Si capacitatea pulmonara incepe sa descreasca treptat dupa 20 de ani. 

Studii recente arata ca foarte multe persoane au probleme de respiratie pana sa atinga 40 de ani, in special din cauza faptului ca muschii intercostali si cavitatea toracica incep sa se rigidizeze. 

Din acest motiv este tot mai dificil ca aerul din plamani sa fie expirat in totalitate. Asa se face ca la 70 de ani o persoana are jumatate din capacitatea respiratorie a unui adult de 30.

 

La 25 de ani - PIELEA

 

Pielea incepe sa imbatraneasca in jurul varstei de 25 de ani. Dupa spusele doctorului Andrew Wright, consultant dermatologic pentru trustul Bradford NHS, pe masura ce imbatranim productia de colagen, proteina care functioneaza ca o schela pentru piele, si de elastina, substanta care permite pielii sa isi revina la forma initiala, incetineste, pielea devenind mai putin elastica. 

Asa apar ridurile iar pielea se subtiaza si devine usor transparenta. Poate parea neverosimil, deoarece primele semne nu sunt foarte vizibile pana in jurul varstei de 35 de ani, asta in cazul in care nu fumam sau nu ne expunem excesiv la soare.

 

La 30 de ani - PARUL si MUSCHII

 

Parul este produs in mici pungute situate chiar sub suprafata pielii, numite folicule.Un fir de par creste in mod normal din fiecare folicul timp de aproximativ trei ani, apoi cade si un nou fir de par creste in locul sau.

La barbati, schimbarile ce apar in nivelul de testosteron incepand de la 30 de ani afecteaza acest ciclu, foliculele de par incepand sa se miscsoreze. Fiecare nou fir de par este mai subtire decat cel precedent. Eventual, tot ce ramane este un folicul mult mai mic si un rest de par care nu creste mai sus de suprafata pielii. 

Celor mai multi dintre noi primele fire de par alb le apar pana la varsta de 35 de ani. Cand suntem tineri, parul nostru este colorat de pigmentii produsi de celulele numite melanocite. Pe masura ce imbatranim, melanocitele devin mai putin active, asadar produc mai putin pigment, culoarea se dilueaza si cresc fire de par alb. 

Si muschii incep sa "oboseasca" pe la 30 de ani, dar depinde foarte mult de exerctiile fizice pe care obisnuim sa le facem si de mostenirea noastra genetica. 

Muschii sunt intr-un continuu proces de slabire si refacere, care este bine echilibrat la tinerii adulti. Dupa 30 de ani, capacitatea de refacere incepe sa scada, explica profesorul Robert Moots. 

Studiile arata ca la 40 de ani, adultii incep sa piarda intre 0,5 si 2 la suta din muschi in fiecare an. Exercitiile fizice periodice pot insa suplimenta masa noastra musculara.

 

La 35 de ani - SANII, OASELE si FERTILITATEA

 

In jurul varstei de 35 de ani, sanii femeilor incep sa isi piarda elasticitatea, sa isi reduca dimensiunile si consistenta. Dar acestia incep sa se lase abia in jurul varstei de 40 de ani, tot atunci areola mamara incepand sa se micsoreze considerabil. 

Desi riscul de cancer mamar creste odata cu varsta, nu s-a stabilit inca o legatura clara intre declansarea acestuia si schimbarile fizice care se produc in glanda mamara odata cu trecerea timpului. 

In ceea ce priveste sistemul osos, in primii 20 de ani de viata, densitatea oaselor este in continua crestere, aceasta incepand sa scada de la 35 de ani, ca parte a procesului natural de imbatranire. In timp ce refacerea tesutului osos la copii este rapid, in medie fiind cam de doi ani, la adulti, aceasta poate dura chiar si 10 ani. 

Pe de alta parte, micsorarea in marime si densitate a oaselor conduce si la scaderea in inaltime. Oasele spatelui se chircesc sau sunt faramitate intre vertebre. Pierdem cam 5 cm in inaltime pana la varsta de 80 de ani.

Varsta de 35 de ani este si cea de la care incep sa apara problemele legate de fertilitate atat la femei cat si la barbati. Cantitatea si calitatea ovulelor incep sa descreasca, mediul creat in pantecul femeii devin mai ostil spermei. 

Fertilitatea masculina incepe, de asemenea, sa scada. Barbatii care asteapta pana in jurul varstei de 40 de ani pentru a intemeia o familie risca sa produca partenerei lor o pierdere de sarcina, datorata calitatii mai slabe a spermei.

 

La 40 de ani - OCHII, INIMA si DINTII

 

Foarte multe persoane incep sa simta nevoia de a purta ochelari in momentul in care depasesc pragul de 40 de ani. Acestia se plang mai ales ca nu vad bine obiectele situate in apropiere. Explicatia consta in faptul ca pe masura ce imbatranim abilitatea ochiului de a se focaliza scade, din cauza deteriorarii muschilor oculari. 

Si capacitatea inimii de a pompa sange in organism scade pe masura ce imbatranim. Acestui fapt i se mai adauga si scaderea elasticitatii vaselor de sange sau ingustarea arterelor de catre depozitele de grasime formate pe peretii acestora, depozite generate de proastele obiceiuri alimentare care presupun consumuri mari de grasimi saturate. 

Uneori debitul de sange care alimenteaza inima este atat de redus incat conduce la dureroasele angine pectorale. Statisticile arata ca barbatii peste 45 si femeile peste 55 de ani prezinta un risc crescut de atac de cord. 

Si dintii incep sa aiba probleme serioase la aceasta varsta, asta in cazul in care au fost bine ingrijiti pana acum. Pe masura ce imbatranim, glandele salivare produc mai putina saliva care contribuie in mare masura la elimina bacteriilor, ceea ce face ca dintii si gingiile sa devina mai vulnerabili. In plus, pe masura ce inaintam in varsta se produce retragerea gingiilor din jurul dintilor, motiv pentru care acestia sunt mai expusi cariilor. 

La 50 de ani - RINICHII 

Imbatranirea rinichilor incepe prin scaderea numarului de nefroni, unul dintre primele efecte vizibile fiind incapacitatea de a opri producerea de urina in timpul noptii, si implicit mersul la toaleta tot mai des.

 

La 55 de ani - STOMACUL si AUZUL

 

Intr-un stomac sanatos, bacteriile care ajuta la digestie si cele care ne creeaza probleme se mentin in echilibru. Dupa ce implinim 55 de ani, nivelul bacteriilor "bune" scade semnificativ, mai ales in intestinul gros, spune Tom MacDonald, profesor de imunologie in Londra. 

Acesta este motivul pentru care incepem sa suferim de o digestie proasta iar riscul de a ne trezi cu tot felul de complicatii digestive incepe sa creasca. 

Pe de alta parte,tot in jurul varstei de 55 de ani incepem sa auzim din ce in ce mai slab si asta cauza pierderii de celule senzoriale aflate in urechea interna, cele care receptioneaza vibratiile sonore si le transmit mai departe la creier.

 

La 60 de ani - GUSTUL si MIROSUL

 

Ne incepem viata cu aproximativ 10.000 de papile gustative imprastiate pe suprafata limbii, dar numarul acestora se injumatateste pe parcursul vietii. 

Cercetarile efectuate arata ca dupa ce ajungem la varsta de 60 de ani, gustul si mirosul incep sa slabeasca, partial ca rezultat al procesului normal de imbatranire, pierderea putand fi accelerata uneori din cauza altor boli, cum ar fi infectiile polipilor din cavitatile nazale sau ale sinusurilor. Bineinteles ca fumatul contribuie semnificativ la pierderea acestor doua simturi importante la varste mult mai scazute.

 

La 65 - VEZICA URINARA si VOCEA

 

Slabirea vezicii urinare incepe, in medie, la 65 de ani. Primele semne ca acest organ incepe sa imbatraneasca sunt contractiile bruste care apar chiar si atunci cand vezica nu este plina. 

Femeile sunt mai vulnerabile decat barbatii, din cauza ca, dupa menopauza, nivelul scazut de estrogen conduce la subtierea si slabirea uretrei. Capacitatea vezicii urinare a unui sexagenar este cam la jumatatea celei a unei persoane tinere. 

Si vocea noastra da semne de slabiciune in jurul acestei varste. Ea devine mai silentioasa si mai ragusita pe masura ce imbatranim. Tesuturile laringelui slabesc, afectand in acest fel tonalitatea, puterea si calitatea sunetelor pe care le emitem. De obicei, vocea femeilor devine mai aspra si mai joasa, in timp ce a barbatilor ajunge sa fie mai subtire si mai inalta decat cea cu care erau obisnuiti.

La 70 de ani - FICATUL

Este singurul organ care pare sa sfideze imbatranirea trupului, bineinteles in cazurile fericite in care l-am tratat "cu respect" pe parcursul vietii, adica fara sa abuzam de alcool sau alimente grase. 

"Celulele sale au o extraordinara capacitate de a se regenera", explica David Lloyd, chirurg la "Leicester Royal Infirmary". El spune ca un ficat din care se extrage o bucata pentru efectuarea unui transplant se reface complet in 3 luni, ajungand la dimensiunea initiala. 

Au existat cazuri in care ficatul unui donator de 70 de ani care a dus o viata sanatoasa, fara sa consume alcool, medicamente in exces si fara sa fi suferit infectii majore, a putut fi transplantat cu succes si fara riscuri unui pacient de numai 20 de ani.

Sursa: autovindecarea.blogspot.ro

Pentru Victor Ponta…Acum este momentul sa ramai in ISTORIE

Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

Intalnire in Astral-24.03.2013

Azi noapte a avut loc “marea intalnire” in Astral cu Ponta.

Eu am sa va descriu ce am vazut eu.

Ashtara impreuna cu un grup a intrat efectiv la intalnire, iar eu cu alt grup considerabil ne-am ocupat de “paza si protectia” intalnirii.

Sunt sigur ca Ashtara va da mai multe detalii din “interior”…eu vreau sa va spun ca am cam avut de furca, sa sigilez aceasta intalnire 

Am luptat pentru aparare in straie de daci, alaturi de multi daci de-ai nostrii si foarte multi lupi albi.Eu zic ca nu au reusit sa intre…i-am tinut la distanta, sedinta nu a fost disturbata.

Am avut “onoarea” sa-l iau putin la palme pe Baselu’  . I-am dat palme peste fata din alea simbolice, sa se trezeasca in al 12-lea ceas 

Astept sa vad efectul in plan fizic.

Va multumesc tuturor care ati participat la aceasta operatiune, constient sau inconstient.

Dan Gaucan

Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

Saltul

 De cateva zile,curenti energetici foarte puternici curg pe noi, prin noi si de jur imprejurul nostru. 

Astazi corpul le-a suportat mai usor,le-a integrat mai rapid ,sau poate doar a fost o alta intensitate.

Oricum ,corpului fizic nu i-a fost usor in zilele de dinainte de echinoctiu.

Mai multe persoane s-au simtit obosite brusc,sau cu presiune in zona capului,cu stari de ameteala si confuzie.

Si cel mai ciudat a fost ca Nu Intelegeam.

Pe urma a mai fost si perseverenta in a colora mandale.Mandala Iubirii.Oare de ce ?

Si abia cand in perfecta liniste am vrut sa stiu ce se intampla ,nu pentru mine ci pentru ca-mi tot veneau semnale de ingrijorare de “ce se intampla ?”, am intrebat.

Asa am aflat ca durerile,presiunile si alte” inconveniente ”fizice s-au datorat unor secvente de lumina de mare intensitate.Pareau ca vin din spatiu.Dar veneau din Spatiul Interior.

Faptul ca s-a trecut pe un alt nivel de constiinta, activeaza Lumina din interior, si ea,sparge crusta strat cu strat,desi,datorita perceptiei,noi credem ca ea vine din exterior.

Pana si asta e adevarat,dar se simte acum Lumina cum razbate din interior.

Chiar si starile de oboseala sunt in tiparul Perfectiunii.Mintea e obligata sa fie ineficienta temporar si mai putin analitica.

Momentele de ”desprindere” aproape,de corpul fizic,au fost urmate de impamantari alimentare.

Pur si simplu invatam un nou cod de comunicare cu corpul si nu pare a fi prea usor.

Daca nu-l hranesti,cum iti vine destul de des,se slabeste si desi starea interioara e foarte buna apare slabiciunea care creeaza confuzie si in cele din urma disconfort.

Daca il hranesti cu ce vrea el, iti vine sa mananci toate aiurelile.

S-ar parea ca ne ”antrenam” sa trecem  un prag ,un SALT mai inalt de aceasta data.

El se apropie,si bucuria din interior il confirma. 

Iar dorinta de a colora ,mandale,de exemplu,arata ca Lumina pura ,prin descompunerea in culori in spectrul vizibil,este dusa acolo unde e necesar pe corpul energetic.Si vindeca.

Si ar mai fi ceva,ca dupa desenat,culorile acelea pareau ca impregneaza lumea exterioara,chiar si spatiul gol.O explozie de culoare.

Mandalele chiar par vii si  imi aduc bucurie  de cate ori le privesc.

Dar ,dincolo de ce se vede si se intelege,lucrurile au semnificatii mult mai profunde.

Fiinta Primordiala Perfecta se manifesta cu delicatele infinita dar cu forta si hotarare.

Universul Interior comunica cu noi aratandu-ne ca suntem in Perfectiune..

Cum am fost mereu.

Sursa: http://uriel-anael.blogspot.ro/

http://daniilgaucan.wordpress.com