Misteriosul Semnal primit de la extraterestri.

Foto (8)

15 August 1977. Ora 11:16 P.M. Pentru astronomul american Jerry Ehman, voluntar pe atunci in programul SETI al Universitatii din Ohio, timpul parea sa treaca asa cum se intampla in fiecare zi, adica fara evenimente deosebite. Linistea a fost, insa, intrerupta brusc de un semnal radio atat de puternic incat sistemul de dispozitivile de redare grafica a suntelor au sarit, practic, de pe ecran. Semnalul venit pe frecventa de 1420.456 MHz, frecventa la care atomii de hidrogen emit si absorb fotonii, era exact aceea pe care „cautatorii de extraterestrii” fusesera instruiti sa o urmareasca cu atentie. A fost vorba, oare, de primul semn venit de la o civilizatie extraterestra?

Entuziasmat la culme de descoperirea sa, Jerry Ehman avea sa noteze atunci un singur cuvant pe marginea foii de hartie pe care inregistrase evenimentul: “Wow!”, convins fiind ca este primul om care i-a auzit pe extraterestri. Nu mai trebuie sa spunem ca, in cateva minute, toate radiotelescoapele planetei erau orientate catre Constelatia Sagetatorului (Sagittarius), locul din care provenea misteriosul semnal radio. Dar semnalul nu s-a mai repetat. Ramanea o singura intrebare: Cine sau ce a dus la nasterea acelui fenomen?

In mod curios, semnalul a durat fix 72 de secunde, exact atat cat avea nevoie radiotelescopul Big Ear din Ohio pentru a fi orientat catre orice punct din spatiu. Datele ulterioare au aratat ca mesajul venea din afara sistemului nostru solar, dar misterul de abia acum avea sa inceapa.

Prima ipoteza a oamenilor de stiinta a fost aceea ca semnalul captat de ei fusese, pur si simplu, un semnal emis de pe Pamant si care fusese reflectat de vreo bucata de “gunoi spatial”. Alte ipoteze sustineau ca este vorba de o transmisie distorsionata pe o frecventa a armatei SUA, ca este posibil ca un asteroid sau satelit sa fi deviat un semnal terestru, ca este vorba de o emisie naturala a stelelor, un pulsar “galagios” sau, pur si simplu, un zgomot oarecare venit din Univers. Niciuna dintre aceste teorii nu a reusit, insa, sa explice pe de-a intregul fenomenul produs in acea seara. Studiile au aratat ca locul din care provenea semnalul este lipsit total de stele iar posibilitatea ca un fenomen, accident sau orice alta sursa naturala a fost eliminata din calcule. Cercetatorii au respins, insa, cu obstinatie, si eventualitatea ca o nava spatiala sa fie sursa puternicul semnal din 1977, desi majoritatea pasionatilor de ufologie cred cu tarie in aceasta varianta.

Pentru aproape 40 de ani, pana la inchiderea radiotelescopului din Ohio si transformarea acestuia in teren de golf, oamenii de stiinta s-au intors cu regularitate catre enigmatica destinatie din constelatia Sagetatorului. Cerul a ramas, insa, tacut. Interesant este faptul ca din cele doua detectoare de semnale radio ale defunctului radiotelescop, doar unul a reusit sa capteze semnalul din noaptea de 15 august 1977. Atunci cand cel de a-l doilea a scrutat aceeasi zona, trei minute mai tarziu, niciun semnal nu a mai fost inregistrat. Nu existau decat doua posibilitati: aceea ca primul detector sa se fi defectat, varianta exclusa la scurt timp dupa testarea acestuia, sau aceea ca semnalul sa fi fost intrerupt brusc, din cauze neexplicate inca, fenomen aproape inexistent in lumea naturala.

Paradoxal, cel mai infocat sustinator al originii extratereste a semnalului Wow, insusi Jerry Ehman, este astazi unul dintre cei mai aprigi contestatari ai variantei ca o civilizatie extraterestra sa ne fi contactat: “ Mi-as dori ca atunci cand sunt intervievat de catre jurnalisti, sa le pot spune mai mult. Mi-ar placea sa spun: Da, este un semnal emis de o inteligenta extraterestra. Sincer, insa, nu pot face acest lucru. Pot specula, dar nu exista nicio sustinere reala a unei asemenea ipoteze”, suna una dintre cele mai cunoscute declaratii ale sale.
Si totusi, scepticii sunt increzatori. “Chiar daca a fost trimis de catre o entitate inteligenta, semnalul ar fi fost emis de mult mai multe ori decat o data. Ar fi trebuit sa il captam macar o data in miile de tentive care au urmat momentului din 15 august 1977. Dar acest lucru nu s-a intamplat”, este declaratia dezarmanta a lui Jerry Ehman. Probabil, sustin cei care cred ca o civilizatie extraterestra se afla la originea semnalului. Dar sa nu uitam, suna argumentul acestora, ca atunci cand omenirea a folosit uriasul radiotelescop de la Arecibo pentru a trimite un mesaj radio in cosmos in 1974, a facut-o o singura data.

Wow s-a repetat!
S-a intamplat din nou in anul 2003, atunci cand, in luna martie, SETI a anuntat existenta unui al doilea semnal. Botezat SHGb02+14a, el a fost inregistrat de trei ori in aceeasi luna. Frecventa? Aceeasi 1420.456 MHz. Semnalul a venit, din nou, dintr-o zona lipsita total de stele (pe o distanta de cel putin 1.000 de ani lumina), din vecinatea constelatiilor pestilor (Pisces) si a berbecului (Aries). Si ceea ce este si mai interesant, este ca acesta, desi foarte slab, pare a proveni de pe o planeta cu o viteza de rotatie de 40 de ori mai mare decat a Pamantului. Sau, sustin oamenii de stiinta, este vorba doar de un pulsar. Asemanarile cu faimosul Wow sunt, insa, mult prea mari.

“Daca aceste civilizatii extraterestre se afla acolo – iar noi nu stim nimic de existenta lor – cei care locuiesc in sisteme solare aflate in apropierea sistemului nostru solar ar fi cei mai motivati sa trimita semnale radio catre Terra deoarece, daca vorbim de civilizatii avansate, cu siguranta ca ele au realizat deja ca Pamantul se afla in zona propice vietii si ca are apa lichida. Printr-o analiza spectroscopica, ar fi simplu ca ei sa detecteze apoi viata terestra”, afirma Richard Conn Henry, de la Universitatea Johns Hopkins.

Hopkins, alaturi de colegii sai de la Universitatea Johns Hopkins, este convins de existenta acestor civilizatii avansate si incearca sa le detecteze prezenta prin intermediul telescopului din Hat Creek, California. “In situatia in care entitati extraterestre inteligente locuiesc pe o planeta aflata la maxim 50 de ani lumina de Terra, nu este nevoie decat un un telescop spatial in infrarosu, cu o baza de 8 metri, pentru a detecta vaporii de apa din atmosfera planetei lor”, sustine si Greg Laughlin, astronom si un veritabil “vanator de extraterestri de la Universitatea din California, Santa Cruz.
Pana atunci, insa, va trebui sa asteptam ca tehnologia terestra sa ajunga in punctul in care ne va permite scrutarea altor galaxii sau, de ce nu, sa fim din nou contactati de catre aceeasi misterioasa sursa a semnalului WoW.

descopera.ro

Sursa: Misterele Lumii

Nimic nu se schimba, totul se transfera…

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
Dragilor, nu stiu in ce tara mai traiesc. Pe de o parte vad hoardele de pensionari muritori de foame (pardon, “asistati social” in viziunea autoritatilor), pe de alta parte aflu ca in Bucuresti se va deschide o reprezentanta a macelariei cu cele mai scumpe carnuri din lume. Astfel un kilogram de carne de vita costa intre 250 si 1700 de lei. Pentru ca suntem o tara bogata.
Tot pentru ca suntem o tara bogata, care a avut de-a lungul istoriei sale numai mosieri si bogatani, iobagii fiind de fapt o inventie, astazi un om de afaceri a castigat in instanta contra primariei capitalei o suma infima pentru o tara asa mareata ca a noastra: peste o suta de milioane de euro. Pentru ca n-a fost lasat sa construiasca ce “voia muschii lui” in Satul Francez. Normal si etic- omul de afaceri a fost reprezentat in justitie de un fost ministru. Tot al justitiei. In acelasi timp subventiile la caldura nu vor mai putea fi platite la iarna, pentru ca suntem o tara saraca. Daca mai platim si aceasta suma… rezulta ca mai bine vindem Romania. Problema e ca deja nu ne mai apartine, au revendicat-o mosierii de mucava inventati post-revolutie in baza unor acte ori false, ori cumparate.
Astazi s-a lansat in dezbatere publica modificarea Codului Penal. In Romania. Pentru ca, asa cum scriam ieri, in Ungaria a reusit deja. Etapa a 2-a a planului : faza pe Romania. Sau, as putea spune, impotriva romanilor. La noi cica se concentreaza pe confiscarea averilor ilicite. Sa fiu sincera eu observ ca ne tot fortam de vreo 20 de ani sa eliminam coruptia si infractionalitatea. Si le dam apa la moara. Poate ar fi bine sa nu mai luptam impotriva lor, poate de abia atunci ne va iesi partea cu dreptate pentru toti.
Astazi sindicatele celor din cercetare protesteaza in fata guvernului. De la 8:30 la 12:30, ceva de acest gen. Credeti ca am vazut vreo acoperire media pe subiect? Asa e, nu am vazut. Pentru ca cercetarea stiintifica nu intereseaza pe nimeni. E suprinzator ca inca mai exista cercetatori in Romania, credeam ca s-a reusit pana acum stingerea spitei.
In rest… nimic nou sub soarele Romaniei. Nimic nu se schimba, totul se tranforma. Am zis transforma? Ma scuzati. Totul se transfera! Din buzunarul public in buzunare private…
UPDATE: Saptamana aceasta parlamentul bulgar va dezbate o lege de confiscare a averilor nejustificate, fara hotarare judecatoreasca. Numai in baza cercetarilor unei comisii special create. Suprinzatoare sincronicitate- Ungaria, Romania, Bulgaria. Se reimparte Europa in blocuri, in functie de sferele de influenta?

Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.

 

Sursa: Digerate

Paramahansa Yogananda – Sufletul și Dumnezeu

1
Dumnezeu este Oceanul de Spirit, iar oamenii sunt asemănători valurilor care apar pe suprafaţa sa. Văzute dintr-o barcă, aceste valuri par să fie foarte diferite – unele sunt înalte şi puternice, altele sunt mici şi insignifiante. Dintr-un avion, vedem numai oceanul, fără a sesiza valurile ce animă suprafaţa sa. La fel se întâmplă cu cel absorbit de jocul iluziei, Maya. El se ataşează de succes şi este trist când suferă un eşec. Îi este teamă de durere şi boală, iubeşte existenţa terestră şi este îngrozit de moarte. Valurile existenţei umane par reale şi infinit diversificate. În ochii unei fiinţe eliberate, totul este Brahman, totul este Dumnezeu. Cu cât furtuna este mai puternică, cu atât valurile sunt mai înalte. Cu cât vântul iluziei suflă mai puternic asupra minţii unei fiinţe, cu atât mai mult ea urmăreşte să se distingă de cei din jurul său. Este cu neputinţă să te ascunzi de Creator. Toţi facem parte din Dumnezeu, la fel cum valurile fac parte din ocean. Noi nu suntem separaţi de El decât în aparenţă. Persoanele care vor să-şi afirme personalitatea şi să se ridice deasupra celorlalţi prin vanitate şi orgoliu, la un moment dat se vor lovi cu putere de valurile celorlalte ego-uri, provocate, tot asemeni lor, de o furtună în iluzie. Asemeni unei furtuni în care valurile se ridică şi coboară, victorioase într-o zi, liniştite în alta, într-un turbion nesfârşit de conflicte şi competiţii. Atâta timp cât este furtună, suprafaţa oceanului nu va cunoaşte liniştea. La fel, spiritul uman, perturbat de furtuna iluziei nu va găsi niciodată pacea şi nu va experimenta decât neliniştea şi angoasa. Pacea nu apare decât după furtună, indiferent dacă este vorba de elemente ale Naturii sau de conştiinţa unei persoane. “Valul” ego-ului va exista atâta timp cât fiinţa va fi pierdută în Maya (în iluzie). În măsura în care ego-ul discipolului se va diminua, acesta va accepta o nouă relaţie cu Spiritul Infinit. O fiinţă evoluată spiritual nu încearcă nici o clipă să fie mai presus decât celelalte şi urmăreşte în permanenţă să trăiască în armonie cu cei din jurul său, cu Natura, cu Dumnezeu.
2
O persoană a studiat într-o manieră superficială filozofia vedantică din India, care spune că “totul este Brahman”. În urma acestei neînţelegeri, ea susţinea pretutindeni că este Dumnezeu.
Aceste vorbe au ajuns şi la urechile maestrului care, râzând, ne-a spus:
“Oamenii sunt atât de parşivi în ignoranţa lor! Învăţătura Vedelor n-a încurajat niciodată o persoană să facă astfel de declaraţii atâta timp cât este încă subjugată de o conştiinţă egotică. Oceanul are dreptul de a spune: “Eu sunt valurile” – dar este absurd ca un val să afirme că este întregul ocean. Realizeaza întâi unitatea cu Oceanul Divin! De-abia după aceea vei putea spune: “Eu sunt El”, deoarece cuvântul “eu” nu se referă la ego, ci desemnează identificarea cu Sinele Suprem. Dar chiar şi în acest caz, spune mai înainte: “Oceanul a format acest mic val care este corpul meu, dar eu ştiu că, de fapt, sunt Conştiinţa care animă întregul Ocean””.
3
Analogic vorbind, dacă am considera că Dumnezeu este curentul electric, atunci oamenii sunt becurile. Forma, culoarea şi luminozitatea becurilor poate varia la infinit, dar cauza care determină ceea ce face ca toate aceste becuri să dea lumină este identică în toate cazurile. Oamenii sunt înşelaţi de aparenţe. Ei exclamă: “Ce fiinţă frumoasă! Ce păr frumos! Ce surâs strălucitor!” – dar în momentul în care curentul se întrerupe, ce devine culoarea? Cine mai admiră culoarea şi forma unui bec stins? Nu uita nici o clipă adevărata Sursă a energiei vieţii în tot ceea ce poţi observa în jurul tău.
4
Tot analogic vorbind, am putea spune că fiinţele umane sunt asemănătoare unor mici flăcări produse de o lampă cu gaz, iar pe Dumnezeu am putea să-l comparăm cu combustibilul. Forţa flăcării este proporţională cu comunicarea dintre flacără şi combustibil. La fel, cu cât noi ne deschidem mai mult faţă de prezenţa divină, cu atât El îşi poate manifesta lumina Sa şi forţa Sa în vieţile noastre. Invers, cu cât ne închidem mai mult faţă de Dumnezeu, datorită orgoliului şi indiferenţei faţă de nevoile celor din jurul nostru, cu atât Flacăra Divină, forţa şi inspiraţia Sa se vor reduce în proporţia obstrucţiei pe care noi o realizăm, iar în momentul în care închiderea devine totală, flacăra dispare, chiar dacă mai există combustibil. Nenumărate fiinţe sunt atât de secate de vitalitate încât putem spune că nici nu există. Nu le putem considera în viaţă, în sensul obişnuit al cuvântului. Despre ei vorbeşte Isus când spune: “Lăsaţi morţii să-i îngroape pe cei morţi”.(Matei, 8.22)
5
Imaginaţi-vă mai multe recipiente pline cu apă şi lumina Lunii cum se reflecta pe suprafaţa apei din ele. Reflexia sa va fi diferită pentru fiecare recipient, deşi ele reflectă aceiaşi Lună. Extrapolând, Dumnezeu este reflectat distinct de fiecare fiinţă umană, dar nu este afectat de aceasta. Chiar dacă veţi distruge toate recipientele cu apă, Luna va rămâne neafectată, neschimbată. Înţelept este cel care, primind lumina vieţii în “vasul” conştiinţei sale, ridică capul către Cer pentru a descoperi originea reală a luminii, Dumnezeu. Cel care, din contră, se încăpăţânează să reflecte doar “Luna”, se păcăleşte grav şi va înţelege aceasta atunci când recipientul său va fi distrus de trecerea vremii.
6
Învăţăturile hinduse sunt panteiste. Creştinii s-au servit de aceasta pentru ca să incrimineze hinduismul. Este o greşeală din partea lor, pentru că panteismul implică adorarea lui Dumezeu sub toate formele Sale, înţelegând că Dumnezeu se exprimă şi există în toate formele pe care Le-a creat. Nu este minunat să recunoşti manifestarea lui Dumnezeu în toate lucrurile, frumuseţea Sa într-un apus de soare, lacrimile Sale în ploaie, tandreţea Sa în dragostea unei mame pentru copilul său?
Dacă Dumnezeu este omniprezent, nu este evident că El există în toate lucrurile? Deci trebuie să-L căutăm în spatele tuturor voalurilor Sale. Pentru cel care îl iubeşte pe Dumnezeu, toate elementele creaţiei nu sunt decât o reamintire permanentă a prezenţei Sale. “Reamintiţi-vă, în primul rând” – spune Isus – “că împărăţia lui Dumnezeu este în voi”. (Luca, 17, 21)
7
“Ce este ego-ul?” – a întrebat un discipol.
Paramahansa Yogananda i-a răspuns: “Ego-ul este materializarea gândului că fiinţa ta se reduce la corpul fizic”.
8
Oamenii sunt asemeni valurilor oceanului: ei dansează în furtuna iluziei. Oceanul nu încetează să-i aspire către El. Mai devreme sau mai târziu, ei vor fi resorbiţi şi, în final, se vor topi din nou în vastul Ocean al Iubirii Divine, care i-a emanat.
9
Realizarea Sinelui constă în descoperirea adevăratului nostru “eu”, care este părticică din Oceanul Spiritual. Aceasta se poate realiza eliminând iluzia care ne determină să ne identificăm cu acest mic ego efemer, cu corpul nostru fizic, cu personalitatea noastră.

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Paramahansa Yogananda – Nebunia Materialismului

1
Adevărul Ultim este simplu. El nu poate fi exprimat în cuvinte. Fiinţa umană poate să-l descopere doar în Sinele Suprem.
2
Paramahansa Yogananda spunea: „Savanţii contemporani îşi folosesc mentalul pentru a îmbunătăţi mediul înconjurător, pentru a-l face mai confortabil. Oamenii de spirit folosesc puterea mentalului pentru a atinge Iluminarea. Puterea mentalului conduce omul pe calea obţinerii Fericirii profunde, singura capabilă de a-l proteja de pericolele exterioare. Astfel, este evident că atitudinea oamenilor de spirit este net superioară demersurilor oamenilor de ştiinţă.”
3
La ce ne serveşte să ne consacrăm timpul pentru obţinerea de bunuri şi satisfacţii efemere? Spectacolul vieţii este văzut de toate religiile asemeni unei piese de teatru – adică iluzoriu. Unii oameni, adevăraţi nebuni, îşi imaginează că piesa este reală şi eternă şi suferă nespus când într-un final descoperă că existenţa lor se va sfârşi şi că vor lăsa în urmă toată agoniseala lor de-o viaţă. Suferinţa este rezultatul orbirii spirituale. Înţeleptul consideră această piesă de teatru ca iluzorie şi îşi caută fericirea şi împlinirea în Esenţa fiinţei sale, Sinele Nemuritor, Atman. Pentru cei care sunt orbi, viaţa este o veritabilă „maşină infernală”: mai devreme sau mai târziu îi va distruge.
4
Un om întâlnit de Yogananda în New York se plângea astfel: „Nu pot să-mi iert faptul că mi-am pierdut 35 de ani din viaţă pentru a câştiga primul meu milion de dolari !”
„Acum sunteţi mulţumit?” – l-a întrebat maestrul.
„Nici gând. Unul dintre prietenii mei a reuşit mult mai bine decât mine. Nu voi avea linişte pînâ când nu voi câştiga cel puţin 40 de milioane de dolari”.
Amintindu-şi această întîlnire, Guruji ne-a spus:
„Înainte de a reuşi să câştige cele 40 de milioane de dolari propuse, acest om a suferit o gravă depresie nervoasă şi a murit.
Aceasta este recompensa unei ambiţii lumeşti, prosteşti”.
5
Într-o zi, Yogananda ne-a spus:
„Odată, am văzut un desen animat, în care un câine trăgea o sanie foarte grea. Proprietarul câinelui găsise un mod ingenios pentru a convinge câinele să tragă sania. Cu ajutorul unei prăjini legate de sanie, omul a suspendat un cârnat foarte apetisant, chiar în faţa câinelui. Câinele aproape nu observa că trage sania, fiind cu totul preocupat să ajungă la acel cârnat care, indiferent de efortul depus de el, rămâne mereu la aceiaşi distanţă. Majoritatea oamenilor de afaceri sunt în această situaţie. Ei îşi spun: „ Dacă voi reuşi să obţin aceşti bani, eu mă voi lăsa de afaceri şi voi fi foarte fericit”. Dar „cârnatul” fericirii lor este inaccesibil, iar ei sfârşesc prin a fi doborâţi de greutatea problemelor şi suferinţelor generate de efortul lor de a atinge o fericire iluzorie”.
6
A dori să posezi bunuri materiale înainte de obţinerea stării de linişte interioară este o situaţie la fel de prostească cu a muri de sete atunci când te îmbăiezi într-un lac. Dacă dorim să evităm suferinţele, trebuie să evităm nu sărăcia în plan material, ci sărăcia spirituală, pentru că aceasta este cauza tuturor suferinţelor şi amărăciunilor umane.
7
Oamenii uită că energia nervoasă şi cerebrală pe care ei o consumă pentru obţinerea averilor lor antrenează, datorită scăderii potenţialului vital al fiinţei, scurtarea duratei vieţii. Materialiştii sunt atât de preocupaţi de câştigul lor, încât ei nu sunt capabili, nici măcar pentru câteva clipe, să se relaxeze şi să se bucure de ceea ce au realizat. Cât de înşelătoare este viaţa! Priviţi cu atenţie oamenii care vă înconjoară. Întrebaţi-vă dacă ei sunt cu adevărat fericiţi. Uitaţi-vă la toate aceste priviri lipsite de bucurie. Observaţi cât de goi sunt ochii lor. Chiar dacă materialismul tentează umanitatea prin plăceri facile şi imediate, este sigur că o astfel de viaţă nu poate să ne aducă o fericire durabilă.
8
Pentru ignorant, în spatele fiecărui moment de plăcere se ascunde şarpele durerii şi al suferinţei.
9
Adresându-se unui vast public american, Paramahansa Yogananda declara:
„Omul modern este mândru de apropierea sa ştiinţifică faţă de realitate. Permiteţi-mi să vă propun o analiză meticuloasă a vieţii noastre cotidiene. Americanii adoră experienţele, aşa că de ce să nu fim noi propriul nostru obiect de studiu, să analizăm lucid propriul nostru comportament, atât cel interior, cât şi cel exterior, în relaţiile cu ceilalţi. Analizaţi propria dumneavoastră viaţă, ce aşteptaţi de la ea, cum poate fi ea îmbunătăţită şi care este calea cea mai sigură pentru realizarea tuturor dorinţelor voastre. Gândiţi-vă la tot ceea ce oamenii doresc să evite şi anticipaţi felul în care viitorul vă poate aduce îndeplinirea ţelurilor voastre.
Întotdeauna, pentru a primi un răspuns corect, este necesar să formulezi foarte exact întrebarea pe care o pui. Încercaţi să descoperiţi de ce atâţia oameni sunt nefericiţi. Aceasta vă va ajuta să găsiţi cea mai bună metodă pentru a realiza o fericire durabilă. Străduiţi-vă să găsiţi soluţii practice, formulate astfel încât să fie cât mai accesibile. Apropierea de viaţă trebuie să fie tot atât de ştiinţifică ca apropierea astrofizicianului de misterele Universului. Religia trebuie să abordeze o concepţie cât mai ştiinţifică asupra vieţii. Ea trebuie să găsească soluţii practice la problemele fundamentale. De fapt, principiile spirituale oferă soluţiile cele mai practice şi mai universale care se pot găsi.”
10
Un copil nu încetează să plângă până ce nu obţine ceea ce îşi doreşte. Bucuria este de scurtă durată, după care îşi doreşte altceva şi începe din nou să plângă. Aceeaşi este şi atitudinea omului adult, preocupat de lumea materială. Imediat ce obţine un lucru, el îl abandonează şi îşi doreşte altceva. Nimic din această lume nu poate să îi ofere fericirea pe care o caută.
11
Sufletul nu poate regăsi Fericirea în bunurile materiale, pentru simplul motiv că fericirea nu este artificială. Pierzând contactul cu beatitudinea divină, el speră să acopere această lipsă cu ajutorul unor pseudo-plăceri ale simţurilor. Dar pe un plan mai profund al existenţei, el va rămâne totdeauna conştient de lipsa sa de comuniune cu Divinul. Înlăuntrul fiinţei sale, ştie că plăcerea simţurilor nu îi va aduce împlinirea dorită. Cât timp trebuie să mai rătăcim pînă când, sătui de atâta suferinţă, să ne regăsim fericirea în interiorul fiinţei noastre, unicul loc în care ea există cu adevărat?”

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

PARINTELE ARSENIE PAPACIOC- UN MARE DUHOVNIC NE VA VEGHEA, DE ACUM INAINTE, DIN CERURI!

DUMNEZEU L-A CHEMAT LANGA EL.
  A avut nevoie sa se implineasca numarul sfintilor in ceruri.
Noi am ramas cu mangaierea ca ne va veghea de sus si cu amintirea sfaturilor sale de nepretuit: sa ramanem in ortodoxie, sa nu primim actele cu cip (” miroase a antihrist”), sa incercam sa fim bineplacuti lui Dumnezeu si nu oamenilor si multe altele.
Patriarhului i-a dat o tema grea de rezolvat: cea a homosexualilor. Cum sa-i aduca pe calea cea dreapta? Ii pasa patriarhului de asta? Nu stiu.
Despre ecumenism ce sa mai spun?
Pr. Arsenie Papacioc: “Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”
Mie mi-e sufletul impietrit de durere caci numarul celor care vegheau asupra ortodoxiei se imputineaza pe zi ce trece, dar mi-e si plin de bucurie pentru  ca din ceruri , parintele nostru drag se va ruga pentru noi.
SA-I PASTRAM IN MINTE SI IN SUFLET POVETELE PLINE DE BUNATATE SI INTELECIUNE ALE ACESTUI MINUNAT PARINTE DUHOVNIC, VAZATOR CU DUHUL!
Dumnezeu sa il odihneasca!

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE

3 zile de intuneric in Septembrie 2011 ?

“Iata ziua Domnului, ea vine apriga, manioasa si intaratata la manie ca sa pustiiasca pamantul si sa starpeasca pe pacatosi de pe el. Luceferii de pe cer si gramezile de stele nu-si vor mai da lumina lor; soarele se va intuneca in rasaritul lui si luna nu va mai straluci.” (Isaia 13; 9-10)
Viziunea lui Isaia pare fara indoiala legata de un intuneric cat se poate de real desi multi dintre cei care au incercat sa desluseasca profetiile Bibliei sustin ca ar putea fi vorba de un intuneric spiritual … Cele trei zile de intuneric vor fi cauzate de schimbarea polilor magnetici sau de intrarea unui corp ceresc in atmosfera Pamantului ? Conform unor calcule , incepand din 26 septembrie 2011 05:22:28 DST (ora de vara) Soarele va fi acoperit de cometa Elenin pentru o perioada de 3 zile… Cometa Elenin, numita asa dupa descoperitorul sau , Leonid Elenin- astronom rus, ar putea fi mult discutata si disputata planeta Nibiru?
Interesant si intrigant in acelasi timp, este faptul ca telescopul astronomic public pus la dispozitie de NASA (gen goole earth un proiect free), a fost inchis fara nici o explicatie. Mai mult decat atat, site-ul lui Elenin a fost suspendat de firma care il gazduia si multe filme care prezentau posibila traiectorie a cometei dispar de pe youtube in mod ciudat – removed by authors, desi unii autori sustin ca nu le-au sters.
Toate acestea nu fac decat sa dea apa la moara adeptilor teoriei conspirationiste, care sustin ca cele 3 zile de intuneric mentionate de multi profeti in Cartea Sfanta sunt aproape… Si ca o coincidenta, sau nu, in cea de-a 3a zi, (28 septembrie 2011 la asfintit) se sarbatoreste Rosh Hashanah – cand se spune ca sunetul Shofar-ului va anunţa intoarcerea lui Isus …

Sursa: blogul meu

Religia dacilor

Asupra religiei daco-geţilor, informaţiile cele mai ample le-a lãsat Herodot.

           “Iatã în ce fel se socot ei nemuritori: credinţa lor este cã ei nu mor, ci cã cel care piere se duce la Zamolxis – divinitatea lor – pe care unii îl cred acelaşi cu Gebeleisis[1]. Tot în al cincilea an aruncã sorţii, şi întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorţul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredinţându-i de fiecare datã toate nevoile lor.

            Trimiterea solului se face astfel: câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe, iar alţii, apucându-l de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagãnã de câteva ori şi apoi, fãcându-i vânt, îl aruncã peste vârfurile suliţelor. Dacã, în cãdere, omul moare strãpuns, rãmân încredinţaţi cã zeul le este binevoitor; dacã nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l cã este un om rãu; dupã ce aruncã vina pe el trimit dupã un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viaţã. Când tunã şi fulgerã, tracii despre care este vorba trag cu sãgeţile în sus, spre cer, şi îşi ameninţã zeul, cãci ei nu recunosc vreun alt zeu afarã de al lor”[2].

            Dupã descrierea acestui sacrificiu ritual, Herodot vorbeşte despre Zamolxis:

            “Dupã câte am aflat de la elenii care locuiesc în Hellespont şi în pont, acest Zamolxis, fiind om ca toţi oamenii, ar fi trãit în robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras, fiul lui Mnesarhos. Apoi, câştigându-şi libertatea, ar fi dobândit avuţie multã şi, dobândind avere, s-a întors bogat printre ai lui. Cum tracii duceau o viaţã de sãrãcie cruntã şi erau lipsiţi de învãţãturã, Zamolxis acesta care cunoscuse felul de viaţã ionian şi moravuri mai alese decât cele din Tracia, ca unul ce trãise printre eleni şi mai ales alãturi de omul cel mai înţelept al Elladei, lângã Pythagoras, a pus sã i se clãdeascã o salã de primire unde-i gãzduia şi îi ospãta pe cetãţenii de frunte; în timpul ospeţelor, îi învãţa cã nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii lor în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trãind de-a pururea, vor avea parte de toate bunãtãţile. În tot timpul cãt îşi ospãta oaspeţii şi le cuvânta astfel, pusese sã i se facã o locuinţã sub pãmânt. Când locuinţa fu gata se fãcu nevãzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încãperilor subpãmântene, unde stãtu ascuns vreme de trei ani. Tracii furã cuprinşi de pãrere de rãu dupã el şi-l jelirã ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însã iarãşi în faţa tracilor şi aşa îi fãcu Zamolxis sã creadã în toate spusele lui”[3].

            Descoperirile arheologice şi studiile recente au adus textului lui Herodot completãri şi rectificãri.

            Cã Zamolxis ar fi fost la origine întemeietorul unui cult iniţiatic şi mistic, un personaj istoric real, un taumaturg şi un reformator care ulterior a fost divinizat, este o ipotezã acceptabilã. Diodor din Sicilia îl situeazã alãturi de ceilalţi doi mari întemeietori de religii ai omenirii, Zarathustra şi Moise. Cã ar fi fost un sclav al lui Pitagora – este însã o legendã naivã, repetatã şi de Strabon (VII, 3, 5) şi respinsã chiar de Herodot, care era convins cã “acest Zamolxis a trãit cu multã vreme înaintea lui Pythagoras” (IV, 96). Iar V. Pârvan, respingând aceastã legendã, considerã total greşitã ideea grecilor cã daco-geţii ar fi fost adepţii teoriei pitagoreice a tempsihozei.

            Dar o asemenea legendã s-a putut naşte tocmai pentru cã anticii greci credeau cã au sesizat asemãnarea dintre Pitagora şi Zalmoxis, atât în ce priveşte doctrina, cât şi practicile cultului. Daco-geţii credeau într-o existenţã fericitã dupã moarte; nu, propriu-zis, în “nemurirea sufletului”, cãci nimic nu ne îndreptãţeşte sã presupunem cã ar fi cunoscut ideea de “suflet”, în sens spiritual. “Nu poate fi vorba de o concepţie superioarã de prelungire ori transformare a vieţii, în formã spiritualã, ca suflet absolut imaterial, ci numai de o trãire fãrã de sfârşit, deplin conştientã şi identicã celei pãmânteşti, cu deosebirea cã se adãugau fericirile unei îndestulãri desãvârşite, cu toate bunãtãţile” (I. I. Russu).

            Privitã sub raportul practicilor de cult, religia daco-geţilor era o religie iniţiaticã şi mistericã[4]. Pentru aceastã religie, caracteristic era actul iniţiatic al retragerii temporare în ceea ce semnifica “cealaltã

lume”, şi anume, într-o locuinţã subteranã sau într-o grotã[1]. De asemenea, semnificative pentru concepţia religioasã şi practicile cultice geto-dacice – şi din nou confirmate de Herodot – erau şi banchetele rituale ale asociaţiilor religioase secrete pe care le formau iniţiaţii. Aceste practici de cult sunt atestate în lumea tracilor din sudul şi nordul Dunãrii.

            Aşadar, daco-geţii credeau cã atât cei iniţiaţi cât şi uraşii lor chiar (cu alte cuvinte: oaspeţii chemaţi de Zamolxis la ospãţul ritual), “nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trãind de-a pururea, vor avea parte de toate bunãtãţile”. Aceastã credinţã într-o post-existenţã în forme materiale analoage vieţii terestre – credinţã pe care o întâlnim şi la egipteni, la perşi, la celţi sau la germani – dovedeşte nivelul superior al gândirii religioase a daco-geţilor.

            Religia lor era politeistã, – la fel ca religia tuturor popoarelor indo-europene. Era adorat în Dacia şi un zeu al rãzboiului (echivalentul lui Ares sau Marte), cãruia – dupã mãrturia lui Iordanes – geţii îi jertfeau prizonieri prinşi în rãzboi, “socotind cã zeul rãzboaielor trebuie împãcat prin vãrsare de sânge omenesc”. De asemenea, acestui zeu – întocmai ca la celţi – i se jertfeau primele prãzi de rãzboi: “lui i se atârnau pe trunchiurile arborilor prãzile de rãzboi cele dintâi”.

            Ca divinitãţi feminine, se pare cã daco-geţii aveau şi o zeiţã a focului vetrei, a focului sacru, – deci învestitã cu atribute asemãnãtoare celor ale Vestei la romani. Mai certã pare existenţa la daci a unei zeiţe Bendis, zeiţa Lunii, a pãdurilor şi farmecelor, a vrãjilor,menţionatã şi de Herodot şi Strabon, corespunzând deci Artemidei grecilor şi Dianei romanilor; imaginea ei (presupusã) apare în mai multe reprezentãri plastice descoperite pânã în prezent. Lexiconul grec dintr-o epocã târzie menţioneazã printre zeiţe şi pe soţia lui Zamolxis, cu nume identic celui al soţului ei.

            O singurã datã numit de autorii antici (şi anume de Herodot) apare Gebeleizis, zeul furtunii şi al fulgerului. Probabil cã la început Gebeleizis fusese un zeu al cerului. De cultul lui era legat şi ritul tragerii cu arcul în nori în timpul furtunii – dar nu pentru a-l “ameninţa” pe Gebeleizis, ci desigur cã pentru a speria puterile demonice – Pânã la urmã, printr-un sincretism religios, Gebeleizis a ajuns sã fie confundat (la o datã imprecizabilã) cu Zamolxis, contopindu-li-se atributele.

            Zamolxis însã, divinitatea chtonianã, a rãmas – cel puţin, începând din secolul lui Herodot – divinitatea supremã a daco-geţilor. Dupã unii autori, “Gebeleizis îi disputa domnia asupra împãrãţiei umbrelor. În virtutea anumitor schimbãri survenite în religia lor, o parte dintre geto-daci începuserã sã creadã cã la Gebeleizis şi nu la Zamolxis merg cei care pãrãsesc lumea pãmânteascã”. Alţi autori admit cã “cele douã divinitãţi, iniţial distincte, sã se fi contopit; dar nimic nu ne îndreptãţeşte sã-l transformãm pe Zamolxis, zeu suprem, într-o divinitate urano-solarã”.

            Concluzia cea mai plauzibilã este bazatã pe însãşi etimologia (în general acceptatã) numelui divinitãţii: în limba tracã cuvântul zamol înseamnã “pãmânt”. Zamolxis era izvorul vieţii, zeul vegetaţiei, al reînvierii naturii, atributele lui erau legate de creşterea vitelor şi rodul ogoarelor. Ca zeu al roadelor pãmântului, domnia lui se extindea şi asupra împãrãţiei morţilor, rãmânând totodatã iniţiatorul şi divinitatea care patrona cultul iniţiatic. “Din noţiunea de pãmânt dãtãtor de viaţã şi belşug a fost plãsmuitã figura unei zeitãţi cu trãsãturi şi facultãţi umane.

            La aceste elemente ale religiei daco-geţilor se mai adaugã şi strãvechi componente naturiste, atestate iconografic din ce în ce mai frecvent în noile descoperiri arheologice. Apar figurate pe diverse piese din tezaur imagini – asociate cu simboluri sacre – de şerpi, cerbi, ţapi de munte, un grifon în luptã cu un leu, cu un cerb, cu o pasãre, ş.a.m.d. – “imagini împrumutate poate, la origine, din iconografia şi mitologia iranianã”. – Pornitã de la un asemenea stadiu primitiv naturist, religia daco-geţilor a ajuns în scurt timp “la un nivel de spiritualizare mai înalt decât toate celelalte religii înrudite ale popoarelor învecinate, şi cu trãsãturi de o accentuatã eticã”.

---

[1] Aceastã retragere temporarã era un echivalent ritual şi simbolic al unei “coborâri în Infern”, al unei “morţi şi renaşteri” într-o nouã viaţã; act ritual de iniţiere mistericã atestat nu numai în cazul lui Pitagora, al legendarului Minos sau al lui Dionysos, ci şi în alte religii, iraniene şi asiatice.

---

[1] În realitate douã divinitãţi distincte.

[2] Istorii, IV, 94 (trad. Felicia Vanţ – Ştef).

[3] Ibidem, IV, 95.

[4] Asemenea celei din legenda relatatã de Strabon – în care Zamolxis “s-a retras şi a petrecut o bucatã de vreme într-o peşterã”. – “Cultul lui Zamolxis ne duce de-a dreptul la cultul dyonisiac al traco-frigianului Sabazius” (Gr. G. Tocilescu, 1880). Daco-geţii “nu puteau fi strãini de entuziasmul şi frenezia caracteristicã vieţii religioase a tracilor” (I. I. Russu).

Sursa: Identitate Nationala