Cerul şi Pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece“ – Christos-Iisus

Ce i-a dat Misteriul de pe Golgota omului? În faţa omenirii, o dată cu Misteriul de pe Golgota s-au aflat o sumă de evenimente naturale, un stâlp de nor sau de foc? Nu, în faţa oamenilor stătea un om, Christos-Iisus. Odată cu Misteriul de pe Golgota s-a împlinit cumva, din natura tainică, ceva asemănător cu despicarea apelor mării pentru ca poporul lui Dumnezeu să poată trece? Nu, în faţa oamenilor stătea un om. El îi face pe paralitici să meargă, deschide ochii orbilor. Aceste lucruri sunt înfăptuite de un om.
Evreul trebuia să privească natura pentru a găsi în ea pe cel pe care-l numea Domnul Dumnezeul său. Acum putea fi privit un om şi se putea spune că în el trăia Dumnezeu. Păgânul trebuise să fie iniţiat, sufletul său a fost nevoit să iasă din corp ca să se afle în prezenţa fiinţei care este Christos: Pe Pământ, el nu putea bănui prezenţa lui Christos. El putea să ştie doar că Christos era în afara Pământului. Acum, ceea ce trăia în afara Pământului coborâse pe Pământ, primise un corp omenesc.
În Christos-Iisus stătea, ca om în faţa celorlalţi oameni, fiinţa în faţa căreia se găsise, în Misterii, sufletul liberat de corpul său. Ce rezultă de aici? Rezultă că, din acest moment, forţele pierdute de către om de la începutul evoluţiei pământeşti, aceste forţe prin care îi este garantată nemurirea, au venit din nou către el prin Misteriul de pe Golgota. În biruirea morţii pe Golgota se află obârşia forţelor care au putut aprinde din nou în sufletul omenesc forţele pierdute. Şi cursul evoluţiei pământeşti va fi de acum în aşa fel încât, cu cât omul îl va primi mai mult în sufletul său pe Christos, cu atât mai mult va descoperi ce anume din el poate iubi şi dincolo de moarte, ceea ce înseamnă că el poate sta ca individualitate nemuritoare în faţa Dumnezeului său. De aceea, numai după Misteriul de pe Golgota a devenit adevărat cuvântul: „Să-L iubeşti pe Dumnezeul tău mai mult ca orice şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“
Voinţa a fost dată din rugul aprins, prin Decalog. Înţelepciunea a fost dată prin Misterii. Dar iubirea a fost dată prin faptul că Dumnezeu s-a făcut om în Christos-Iisus. Iar garanţia că putem să iubim dincolo de moarte şi că prin forţele regăsite ale sufletului nostru poate fi întemeiată o comunitate a iubirii între om şi Dumnezeu şi între toţi oamenii, această garanţie datează de la Misteriul de pe Golgota. Sufletul omenesc a regăsit în Misteriul de pe Golgota ceea ce pierduse de la obârşiile Pământului, forţele sale slăbind tot mai mult.
Trei forţe în trei mădulare sufleteşti umane: voinţă, înţelepciune şi iubire! În această iubire, sufletul îşi percepe relaţia sa cu Christos. Cred că putem fi profund convinşi că orice progres în cunoaşterea lui Christos este un câştig real pentru sufletul omenesc şi că, dacă privim relaţia sufletului omenesc cu Christos, vedem iar clar că, înainte de Misteriul de pe Golgota, între sufletul omului şi Christos era un fel de văl, că acest văl a fost sfâşiat prin Misteriul de pe Golgota şi că putem spune pe bună dreptate: Prin Misteriul de pe Golgota o fiinţă cosmică a intrat în viaţa Pământului, o fiinţă suprapământească s-a unit cu Pământul.
Ne va fi de ajuns să spunem un singur cuvânt şi vom înţelege cum trebuie să-şi înfăţişeze omul nemurirea sa; este vorba de cuvântul iubire. Tot ceea ce am spus despre nemurire putem apropia de ceea ce desemnează acest cuvânt. Iubirea nu este un lucru pe care să îl putem dobândi prin voinţă. Ea nu este ceva ce dobândim prin înţelepciune. Iubirea trăieşte în domeniul sentimentului, dar noi ştim şi trebuie să recunoaştem că sufletul nostru n-ar putea fi pe deplin uman dacă nu s-ar putea impregna de iubire. Când aprofundezi natura sufletului omenesc îţi dai seama că acesta n-ar mai fi el însuşi dacă n-ar putea să iubească.
Să ne imaginăm acum că, trecând prin poarta morţii, ne-am pierde individualitatea, ne-am uni cu Atotdivinul. Am fi în sânul acestei divinităţi, am face parte integrantă din ea, dar n-am mai putea să-l iubim pe Dumnezeu, am fi chiar în El. Iubirea n-ar mai avea sens dacă noi înşine am fi în Dumnezeu. Suntem forţaţi să admitem că, dacă nu ne-am putea păstra individualitatea dincolo de moarte, am pierde, la moarte, facultatea de a iubi, iubirea ar lua sfârşit odată cu individualitatea. O fiinţă nu poate iubi decât ceea ce este deosebit de ea; dacă vrem să continuăm să-L iubim pe Dumnezeu dincolo de moarte, trebuie să ne păstrăm individualitatea după moarte, trebuie să ducem prin moarte ceea ce aprinde iubirea în noi. Pentru ca omul să înţeleagă semnificaţia Pământului, el a trebuit să fie lămurit asupra nemuririi sale în aşa fel încât să-şi dea seama că fiinţa sa este inseparabilă de iubire. Nici voinţa, nici înţelepciunea nu-i pot da omului ceea ce are el nevoie. Numai iubirea o poate face.
Ce fusese deci întunecat în cursul evoluţiei umane pe Pământ? Să luăm pe evreu, sau pe păgân: ceea ce fusese întunecat la ei era conştienţa dincolo de moarte. Conştienţă există între naştere şi moarte; în afară de naştere şi moarte este întuneric, din conştienta în trupul pământesc nu rămâne nimic. „Cunoaşte-te pe tine însuţi“, se citea la intrarea sanctuarului grec, ca cea mai sacră chemare adresată omenirii. Însă omul nu putea răspunde la aceasta decât: Da, dacă rămân legat în trup cu sufletul meu aşa cum sunt ca om pământesc, eu nu mă pot recunoaşte în acea individualitate care poate iubi dincolo de moarte. Aşa ceva nu pot! A şti că dincolo de moarte poţi iubi ca individualitate, aceasta era ceea ce pierduseră oamenii.
SURSA
http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA155/GA155_CCF1.html

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

Sfanta Treime

Un om simplu calatorea pe un drum de tara, in tovarasia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul si-a aratat o nedumerire:

- Cuvioase parinte, nu pot intelege cum de in Sfanta Treime sunt trei Persoane care formeaza Una singura. Cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt trei persoane unite, nedespartite, dar fara a se amesteca una cu cealalta ?

- Fiul meu, ii raspunse cu rabdare preotul, sunt si lucruri mai presus de gandirea noastra pacatoasa. Insa, ceea ce spui nu este atat de greu de priceput. Sa privim, de exemplu, soarele! Sa zicem ca sfera de foc, ce dainuieste acolo de veacuri, este Tatal. Apoi, sa spunem ca lumina care ne vine de la soare este Fiul, Iisus Hristos, Ce a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi, caldura, care vine tot de la soare pentru a ne incalzi, sa zicem ca ar fi Sfantul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne incalzeste mereu sufletele inghetate de rautate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina si cu caldura lui nu sunt unul si acelasi lucru si, cu toate acestea, cele trei raman diferite cand vorbim despre fiecare? La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Unul si Acelasi Dumnezeu, Caruia noi, credinciosii, ne inchinam.

Omul, ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinita. Dar omul este doar o creatura si intelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului. Insa, oamenii mandri pacatuiesc indraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate, mai devreme sau mai tarziu, le sunt accesibile. Omul credincios stie, insa, ca nu mintea si nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.

“Nadejdea mea este Tatal,

Scaparea mea este Fiul,

Acoperamantul meu este Duhul Sfant.

Treime Sfanta, marire Tie!””

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

IMAGINI SPECTACULOASE: Cum arăta Universul, la câteva microsecunde după Big Bang

Telegraph publică trei imagini spectaculoase din timpul unei reconstituiri a Big Bangului, desfăşurată la Marele Accelerator de Particule (LHC) din Geneva (Elveţia).

Particulele de plumb care se deplasează aproape cu viteza luminii se cionesc unele de altele, iar LHC înregistrează energia fiecăreia. Astfel, se creează un caleidoscop de culori surprins de camerele foto, scrie sursa.

În plus, Big Bangul din laborator determină degajarea unui val de căldură de mii de ori mai intensă decât cea a soarelui, iar ionii care se ciocnesc dau naştere unor "particule exotice".

O altă imagine dată publicităţii de specialiştii de la CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetarea Nucleară) arată o simulare a bosonul Higgs, particula ipotetică despre care oamenii de ştiinţă presupun că există, dar pe care nimeni nu a desoperit-o până în prezent. Cercetătorii speră ca, odată identificată, particula să ofere explicaţii referitoare la modul de formare a atomilor.

O a treia imagine arată urmele lăsate de particulele subatomice care călătoresc prin hidrogenul lichid din LHC. Acestea se mişcă haotic din cauza câmpului magnetic foarte puternic din jur.
Bosonul trebuie să "apară" până la sfârşitul lui 2012
"Aceste particule subatomice includ toate părţile componente ale atomilor. Studiindu-le, putem afla mai multe despre părţile componente ale universului şi, posibil, despre modul cum acesta s-a format", explică fizicianul Christine Sutton, care este şi purtător de cuvânt al CERN.
Săptămâna trecută, cercetătorii au declarat că, în termen de un an şi jumătate, vor stabili cu exactitate dacă bosonul Higgs există cu adevărat. Chiar dacă niciunul dintre ei nu a văzut particula, aria în care aceasta ar putea apărea este restrânsă constant, astfel că specialiştii ar putea fi aproape de un răspuns.

"Unii fizicieni au spus că detectoarele de la CERN ar fi indicat prezenţa bosonului, dar este prea devreme să ne pronunţăm. Răspunsul la întrebarea shakespeariană 'a fi sau a nu fi' va fi dat la sfârşitul lui 2012", spune Rolf-Dieter Heuer, directorul CERN.

Articol de Mihai SCHIAU

Sursa: gandul.info

Longevitatea, o chestiune care ţine mai mult de gene decât de stilul de viaţă

Longevitatea reprezintă o chestiune care ţine mai mult de gene şi de ereditate decât de stilul de viaţă şi de regimul alimentar, potrivit unui studiu realizat recent de cercetătorii israelieni, publicat în revista Societăţii americane de geriatrie.

Longevitatea, o chestiune care ţine mai mult de gene decât de stilul de viaţă (Imagine: Shutterstock/Publimedia)

Oamenii de ştiinţă au realizat acest studiu pe un eşantion de 477 de evrei aşkenazi, cu vârstele cuprinse în intervalul 95-122 de ani, care trăiesc singuri. Aproximativ 75% dintre participanţi erau femei.
Populaţia de evrei aşkenazi a fost aleasă deoarece ea este "mai uniformă decât altele din punct de vedere genetic, ceea ce face mai uşoară descoperirea genelor diferite", au explicat autorii studiului.
În ansamblu, persoanele în vârstă din acest grup aveau stiluri de viaţă similare cu media populaţiei, în ceea ce priveşte raportul greutate/ înălţime, regimul exerciţiilor fizice, regimul alimentar şi fumatul.
Comparaţiile au fost făcute cu un eşantion de 3.164 de persoane născute în aceeaşi perioadă cu persoanele din grupul de studiu şi au fost realizate între anii 1971 şi 1975 în cadrul unui studiu naţional despre sănătate şi nutriţie.
Rezultatele au arătat faptul că persoanele care au trăit cel mai mult au consumat mai mult alcool şi au făcut mai puţin sport în comparaţie cu media generală. Circa 24% dintre bărbaţii care au trăit cel mai mult au consumat alcool în fiecare zi, comparativ cu procentul de 22% înregistrat în media populaţiei masculine, iar 43% dintre ei au făcut cu regularitate exerciţii fizice, comparativ cu procentul de 57% înregistrat în media populaţiei masculine.
"Acest studiu sugerează faptul că persoanele care trăiesc cel puţin 100 de ani trebuie să posede anumite gene de longevitate suplimentară care le servesc drept protecţie contra efectelor nocive ale unui mod de viaţă puţin sănătos", a declarat Nir Barzilai, directorul Institute for Aging Research din cadrul Universităţii Yeshiva din New York, unul dintre principalii autori ai studiului.

"Deşi acest studiu a dovedit faptul că persoanele «centenare» pot fi obeze, pot să fumeze şi să nu facă sport, acest stil de viaţă nu este deloc recomandat pentru cei mai mulţi dintre oamenii care nu prezintă cazuri de longevitate deosebită în familiile lor", a concluzionat Nir Barzilai.

Sursa: mediafax.ro

Panică în Grecia: Populaţia îşi scoate banii din bănci

Băncile prezente pe piaţa din Grecia au găsit o nouă modalitate de a face bani. Închiriază şi depozitează prin pivniţe, la preţuri tot mai mari, cutii de metal în care grecii au început să îşi ţină economiile. Depozitele bancare sunt istorie în Grecia.

Situaţia financiară a ţării a creat o asemenea panică în rândul grecilor încât ghişeele unităţilor bancare sunt asaltate zilnic de oameni care doresc să îşi retragă banii ţinuţi în depozite înainte de criză. Cozile greceşti sunt însă aproape nevâzute întrucât toţi se furişează şi îşi ascund intenţiile cât pot. „Ne confruntăm cu o fugă-de-bănci tăcută”, spun şi analiştii contrariaţi de atitudinea oamenilor.

De aproximativ 18 luni de când Grecia se confruntă cu probleme economice grave, cel mai vândut produs bancar a devenit cutia de metal în care oamenii îşi ţin acum agoniseala. Statistic vorbind, în fiecare zi între 5 şi 10 greci solicită o asemenea cutie. Subsolurile, unde sunt depozitate casetele cu bani, au devenit şi ele neîncăpătoare, în ciuda preţului de două ori mai mare faţă de anul trecut, pe care banca îl cere pentru a păstra în siguranţă banii. „Lucrez în bancă de 31 de ani şi niciodată nu am văzut atâta panică”, povesteşte un funcţionar bancar pentru „The Guardian”.

Datele oficiale confirmă neliniştea populaţiei care preferă acum să renunţe la dobânzi în schimbul unei oarecare certitudini că nu îşi vor pierde economiile de-o viaţă. Doar în luna mai a a acestui an, grecii au scos din depozitele bancare 5 miliarde euro. Motivul? O teamă generală de a pierde tot, explică şi bancherii potrivit cărora o parte din sumele retrase sunt destinate plăţii unor datorii sau acoperirii  cheltuielilor în creştere. Cea mai mare parte ajung însă în pivniţe, pentru a fi economisiţi.

Situaţia pare a fi similară şi la nivel mai înalt. Investitorii în fonduri sunt la fel de panicaţi ca şi oamenii de rând. „De fiecare dată când pieţele se mişcă, sunt asaltat de telefoane. La celălalt capăt al firului, investitorii întrebă cum să facă să îşi retragă banii din ţară”, povesteşte un manager de fond de investiţii din Atena.

Un alt bancher citat de „The Guardian” spune că oamenii sunt speriaţi de faptul că Guvernul habar nu are ce face. Acesta a dat exemplul unei cunoştinţe care a scos 30.000 de euro din depozite şi i-a ascuns în garaj, într-o geantă. „În geantă oamenii transportau înainte alimente, aşa că este posibil ca banii să fie mâncaţi de şoareci”, detaliază bancherul.

În timp ce pivniţele şi garajele sunt tot mai înţesate de bani, buzunarele oamenilor devin tot mai goale. Salariile funcţionarilor  s-au diminuat în câteva luni cu 30% în 2010 iar 20% din grecii care lucrau la stat şi-au pierdut jobul. Iar concedierile nu se vor opri aici. Chiar şi grecii din clasa medie trebuie să înveţe să trăiască altfel. Pentru mulţi dintre ei, luxul a devenit din posbil în exclus.

Spre exemplu, magazinele din cartierul Kolonaki din Atena erau obişnuite să aibă liste cu clienţi care doreau să cumpere genţi şi haine de firmă. Acum, proprietarii şi-au relocat afacerile în Roma, iar clienţii s-au mutat de la uşa magazinelor la cea a cantinelor sociale. Un preot  care slujeşte la Aghia Triada, o biserică din Pireu, spune că în ultima vreme a observat că tot mai mulţi oameni bine îmbrăcaţi şi curaţi au devenit clienţi fideli la cantina săracilor, unde mâncarea este gratis.
Autor: Alina Stanciu-Stănilă

 Sursa: Money.ro

Legea oglindirii

“Exteriorul reflecta interiorul. Ce inseamna ca exteriorul reflecta interiorul? Inseamna ca lumea in care traim este un fel de oglinda gigantica, oglinda care reflecta mereu aspecte sau parti din noi insine; inseamna ca toti oamenii pe care ii atragem in vietile noastre sau de care suntem atrasi oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi insine. Functionarea acestei legi exclude intamplarea! In cateva traditii spirituale care au intuit-o se repeta aproape obsesiv ca nimic nu este intamplator. Accidentele, coincidentele, evenimentele neasteptate apar astfel numai datorita ignorantei noastre. Mai exact, datorita incapacitatii notorii a mintilor noastre de a subintinde ansamblul tuturor factorilor, fizici si nonfizici, care concura la nasterea unui eveniment, la producerea unui fenomen sau a unei intalniri. Lumea pare a fi dominata de hazard cand, in realitate, este expresia unei armonii incredibile, o potrivire la microsecunda sau nanometru a tot ceea ce se misca, fie acestea particule sau unde de energie.
Experientele spirituale la varf traite de oameni din cele mai diverse timpuri si culturi sprijina aceasta idee; in “This Is lt”, Alan Watts a rezumat minunat aceasta afirmatie: “Cel care se afla in aceasta stare a constiintei este coplesit de certitudinea ca Universul, asa cum este perceput in acel moment, este asa cum trebuie sa fie… Mintea este atat de uimita de evidenta si desavarsita potrivire a lucrurilor, asa cum sunt ele, incat nu mai poate gasi cuvinte pentru a exprima perfectiunea si frumusetea acestei experiente. Totul este atat de clar incat lumea pare a fi devenit transparenta sau luminoasa si atat de simplu incat lumea nu poate fi altfel decat patrunsa si ordonata de o inteligenta suprema.”
Universul ne dirijeaza intotdeauna spre acele medii si persoane sau creeaza exact acele circumstante in care putem experimenta ceea ce inca nu acceptam in noi insine, dar a sosit timpul sa o facem. Este ca si cum inteligenta cosmica ar fi tot timpul cu ochii pe noi, punandu-ne constant in fata sarcinilor noastre de dezvoltare. si de ce atata neodihna si chin? Pentru ca doreste sa ne impinga spre totalitate, adica spre acel nivel de integrare launtrica pe care psihologia analitica mai intai si terapia experientiala a unificarii, mai apoi, l-au numit Sinele.
Ce inseamna asta mai concret? Ce sunt acelea sarcini de dezvoltare? Cum adica aspecte neasumate sau respinse din noi insine? Sa-ti dau cateva exemple! Daca esti un tip care incearca tot timpul sa fie calm, refuzandu-ti astfel furia, vei atrage oameni furiosi in viata ta. Acesti oameni vor oglindi ceea ce tu contii in inconstient, dar te caznesti sa reprimi. Ei sunt exact ca niste oglinzi, dar nu ale Eului tau constient, ci ale psihicului tau inconstient. Cu cat apararile tale sunt mai puternice, cu atat vor fi create situatii de viata in care tu sa fii mai apropiat de asemenea oameni. Astfel, fara voia ta, te poti trezi cu un sef sau coleg de birou irascibil si chiar violent, dupa cum te poti indragosti de o persoana foarte libera in manifestarea furiei. Daca esti casatorit si ai o familie, s-ar putea sa constati la sotie sau la unul din copiii tai iesiri necontrolate, inexplicabile.
Daca esti cineva care nu accepta eroarea sau imperfectiunea, vei atrage spre tine persoane sau intamplari care te vor scoate din minti, deoarece numitorul lor comun va fi greseala, uneori chiar greseala flagranta. Este felul in care Universul te obliga sa traiesti experienta acestui aspect neasumat din tine insuti, anume propria ta tendinta de a confunda ceva, de a te incurca, a fi inexact sau a o da in bara. Tendinta pe care o blochezi inconstient se activeaza puternic in afara ta, facandu-te constient de ea, doar ca la cei din jur.
Daca incerci din rasputeri sa fii o persoana educata si politicoasa, care nu injura niciodata, te vei pomeni lucrand intr-un mediu populat de persoane indelung exersate in aceasta nobila arta. Fara sa vrei vei auzi expresii si aranjamente lingvistice care nu ti-ar fi trecut niciodata prin neprihanitul capsor.
Daca nu esti constient de propria tendinta de a-i judeca pe altii, vei constata stupefiat ca asta pare a fi singura ocupatie a celor din jurul tau.
Nesuferita legea asta, nu-i asa? Nu se pune problema sa scapi de ea, intrucat aceasta performanta este imposibila. Se pune problema sa tii cont de ea si sa o folosesti in avantajul tau tot asa cum, cunoscand banalele legi ale mecanicii sau termodinamicii, le folosesti in favoarea ta. Din clipa in care incepi sa-ti asumi aspectele neconstientizate, se intampla ceva miraculos: universul nu mai trimite acel aspect catre tine. De ce? Deoarece ceea ce accepti inauntrul tau nu mai e nevoie sa fie creat in afara ta. Scopul a fost atins. Procesul de constientizare si de transformare a inceput. in conformitate cu legea oglindirii, transformarile din interiorul tau sunt reflectate de schimbarile din afara ta. Nu intotdeauna imediat, deoarece principiul inertiei functioneaza si el. Pe termen lung insa, exteriorul reflecta cu necesitate transformarea launtrica.
Cei care aplica aceste legi in mod constient nu inceteaza sa se mire de consecinte. Din clipa in care o anumita trasatura este acceptata si intra intr-un proces de integrare, persoanele care reflectau aceasta caracteristica fíe dispar pe neasteptate din viata noastra, fie nu o mai manifesta in relatie cu noi. Este ceva uimitor, merita sa incerci!
Exemple:
Daca ai un sef foarte autoritar, dupa ce incepi sa-ti accepti propria tendinta de a domina, se poate intampla ca el sa fíe brusc schimbat, sa ramana dar sa nu mai fie dominator cu tine sau tu sa-ti gasesti un alt job, mai bine platit. Daca ai o sotie obsedata de ordine si curatenie, din clipa in care tu devii mai atent la aceste aspecte, ea devine mai toleranta cu neglijenta ta. Nu te mai bate la cap, nu te mai cicaleste si uneori nici nu mai observa ca ai lasat usile deschise la sifonier sau papucii sunt din nou in colturi diferite ale camerei. Daca ai un tata rece sau indiferent afectiv si incepi sa transformi propria raceala pe care o manifestai in relatia cu el, vei fi surprins de caldura pe care incearca sa ti-o ofere, ca din senin.
Orice schimbare pe care o faci inauntrul tau schimba ceva in afara ta, creand astfel conditii pentru a debloca sau imbogati o relatie. Este imposibil ca tu sa te transformi, iar relatia cu celalalt sa ramana identica. Daca el sau ea nu sunt capabili sa perceapa aceasta schimbare, viata ii va indeparta pur si simplu din mediile tale de contact. Sau, invers, tu vei iesi gradat din viata lor, fara nici un fel de culpabilitati sau resentimente.
A-ti asuma trasaturile pe care celalalt le intrupeaza atat de bine este ca si cum te-ai debransa de la el. Te vei bransa, desigur, la altcineva, deoarece umbra este inepuizabila. insa pentru aspectul pe care l-ai integrat nu mai ai nevoie de o oglinda. Persoana care-ti servea ca oglinda va pleca din viata ta sau va inceta sa se comporte in acel mod cu tine.
Anumite genuri de persoane sau de situatii apar periodic in viata noastra deoarece sunt chemate de noi, mai exact de acele aspecte din noi care, fiind permanent respinse, se consteleaza in umbra. De acolo actioneaza aidoma unor magneti, ghidandu-ne inconstient spre anumiti oameni si evenimente specifice. Nimic nu este intamplator, nu voi inceta sa repet. Noi gravitam, in mod natural, spre aceia care ne reflecta umbra. Acest adevar este cum nu se poate mai clar in relatia de cuplu. Aceste relatii promit cea mai mare fericire dar, pana una-alta, scot la iveala cele mai neintegrate emotii si cele mai primitive apucaturi.
Din punctul meu de vedere, nu exista o relatie mai alchimica. Daca o relatie de cuplu nu trece prin momente grele, critice, aceea este o relatie cu un slab nivel de intimitate. Cand cei doi se apropie foarte mult, tot ce a fost cu grija ascuns sau reprimat iese la suprafata. Este logic sa se intample asa. Orice relatie adevarata si intensa declanseaza conflicte si frictiuni, are momente foarte dificile, uneori de cosmar. Aceste situatii sunt asemenea unor rascruci. Ele deschid calea spre deriva, izolare sau divort sau, dimpotriva, ii imping pe cei doi parteneri spre restructurari profunde ale personalitatii. Cei care au suficienta maturitate launtrica pentru a face fata furtunilor si uraganelor din viata de cuplu se descopera ulterior ceva mai aproape de completitudinea lor, mai apti sa se accepte si mai pregatiti sa se iubeasca fara conditii.
Se pare ca singura dorinta a Universului este ca noi sa fim intregi, iar asta il face neobosit in a ne trimite persoane care sa manifeste puternic aspectele pe care noi le negam sau refuzam sa le recunoastem. Se pare ca scopul ultim al spiritului nostru este sa devina intreg, motiv pentru care atrage in vietile noastre tot ce e necesar pentru a trezi sau activa acele parti adormite sau sechestrate prin adancimile inconstientului. Daca chiar asa stau lucrurile, legea oglindirii serveste de minune acestui scop. Ca orice lege, ea functioneaza continuu, deci inclusiv in somn, cand se intampla sa visam actiuni pe care, in stare de veghe, nu le-am face nici in ruptul capului.
Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si pune in legatura persoane intre care exista afinitati. Altfel spus, persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, indiferent daca sunt constiente sau nu, se atrag una pe cealalta. Uneori atractia inconstienta este repolarizata in constient ca respingere, dar asta nu trebuie sa ne induca in eroare. Respingerea nu exista fara atractie! Poti fi atras de o persoana foarte creativa deoarece ea dinamizeaza in tine propria ta creativitate, dar la fel de bine poti fi atras inconstient de o persoana ce-ti manifesta tendintele depresive, respingand-o la nivel constient, adica incercand zadarnic sa te descotorosesti de ea. Daca vei reusi sa o indepartezi cu forta, in scurt timp in viata ta va aparea o alta persoana, cu aceeasi caracteristica. “Parca e un facut”, vei spune si sa stii ca nu gresesti. Inconstientul tau, in colaborare cu inconstientul celeilalte persoane, “aranjeaza” aceasta intalnire.
Nu stiu cat de clar e pentru tine, dar eu m-am convins ca traim intr-o lume magica. Tot ce se intampla e tesut in laboratoarele inconstientului si are un sens pe care il numesc spiritual: sa ne cunoastem, sa ne asumam pe deplin si sa ne manifestam creator potentialul. Nu cred ca exista vreun suflet care sa nu tanjeasca dupa aceasta implinire, singura diferenta fiind ca, in cazul unora, acest dor este inca plapand sau imperceptibil.
Exteriorul reflecta interiorul…Exteriorul reflecta si ceea ce iti faci tie insuti, reflecta atitudinile si paternurile de interactiune dintre diferite parti ale fiintei tale. Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ti-o accepti nu o vei accepta nici in exterior. Blandetea pe care ti-o reprimi o vei respinge si in afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna si la altii.
La celalalt pol, dragostea plina de grija pe care o oferi partilor mai copilaresti si fragile din tine insuti, o vei manifesta si in afara ta. Respectul pe care ti-l porti se va regasi in respectul pentru cei din jur. Capacitatea de a te ierta va fi reflectata de puterea de a-i ierta pe cei care gresesc.
Ceea ce faci in exterior este precedat de ceea ce faci in interior. Actiunile externe sunt un fel de fotografie a actiunilor interne. Nu poti fotografia ceea ce nu exista. Este exclus sa fii bland in exterior, daca esti crud in interior. Blandetea ta va fi doar o masca, o poveste de adormit copiii. Nu ii poti respecta pe cei din jur daca pe tine te dispretuiesti. Respectul tau va fi o simulare. Nu vei iubi pe nimeni daca nu stii sa te iubesti pe tine insuti. Un om care isi iubeste Sinele este imposibil sa nu iubeasca si Sinele semenilor sai. Poate ca actiunile lui nu sunt spectaculoase sau sunt greu de inteles, dar natura lor nu poate fi decat binefacatoare.
Scindarile si conflictele interne se reflecta in relatii dificile, incarcate de trairi ambivalente. Separarea de aspectele din tine insuti se reproduce in separarea de aceleasi aspecte din ceilalti. Felul cum te raportezi la ceilalti oglindeste felul cum te raportezi la aspectele corespondente din tine insuti. Aceste raporturi pot fi intr-adevar, percepute si interpretate gresit, prin filtrul asteptarilor si nevoilor personale. Un observator lucid va sti insa sa le distinga natura autentica.
Pentru cei constient orientati spre evolutie, legea oglindirii este un prieten nepretuit. De fiecare data cand in viata ta apare o persoana sau o situatie noua, fara sa fie vorba de ceva pasager sau nesemnificativ, ai ocazia sa meditezi pentru a afla ce atitudine este oglindita. Pur si simplu nu ai timp sa te plictisesti, in cazul in care ai invatat sa-ti tii constiinta treaza.
De cate ori te observi implicat emotional intr-o relatie cu o persoana, pe o durata de timp deja semnificativa, intreaba-te:
Ce incearca acest om sa ma invete?
Ce aspect din mine insumi intruchipeaza?
Daca vei sti sa raspunzi la aceste intrebari, relatia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor inceta spontan a se mai intersecta. Asta nu inseamna ca-l vei uita sau ca vei tanji dupa el. Daca ai inteles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tau va fi de recunostinta. Daca n-ai inteles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni pana cand vei intelege. Asta s-ar putea sa dureze, dar rabdarea lui Dumnezeu este nemarginita!”
Fragment din cartea Umbra de Adrian Nuta
Sursa:esoteric.ro

Sursa: Dincolo de Orizont

PLANETA NIBIRU SI 2012

Nibiru nu este o invenţie contemporană. Numele a apărut pentru prima oară în mitologia Babiloniană şi este numele unui zeu. Nibiru a fost identificat mai târziu drept planeta Jupiter, conform unui compendiu de astrologie babiloniană.
Numele Nibiru, ca entitate celestă capabilă să distrugă rasa umană, a fost făcut celebru, în anii ’70, de către Zecharia Sitchin, autor al unor cărţi care promovează existenţa astronauţilor primitivi care au influenţat dezvoltarea umană şi alte aspecte de pseudo-ştiinţă.
Sitchin susţine că civilizaţia sumeriană a fost creată de către Nephilim, o rasă de extratereştri de pe o planetă pe care o numeşte Nibiru. Scriitorul crede că planeta este pe o orbită eliptică foarte mare, în jurul Soarelui. Potrivit acestuia, Nibiru ar trebui să traverseze interiorul sistemul nostru solar o dată la 3.600 de ani, mai precis în 2012. Mai mult, Nibiru s-ar fi ciocnit în trecut cu Tiamat (o altă presupusă planetă localizată între Marte şi Jupiter), coliziune care a dat naştere Pământului, centurii de asteroizi şi cometelor. Restul presupunerilor lui Sitchin pot fi subiect pentru alte zeci de conspiraţii, dar momentan vom extrage doar originea contemporană a numelui Nibiru.
În urma dezvoltării Internetului, mai ales din anul 2000 până în prezent, au început să circule o serie de zvonuri, care au fost încet, dar sigur, amplificate de speculaţii şi interpretări pseudo-ştiinţifice a unor dovezi. Trecerea unei corp de asemenea dimensiuni ar produce, potrivit celor care cred în fenomen, inversarea polilor (fenomen considerat natural de oamenii de ştiinţă şi care se produce la circa un milion de ani, prin procese interne ale planetei), erupţii vulcanice catastrofice şi o resetare completă a rasei umane.
În ultimii ani, Nibiru a început să fie identificat pe nedrept, ca fiind Planet X. Termenul este cât se poate de real, dar este folosit de astronomi pentru a numit orice planetoid dincolo de Neptun.
Cel mai puternic argument invocat de cei care susţin o conspiraţie globală care vrea să ascundă, pe motive de panică, existenţa unei planete ce va trece în apropiere de Pământ, este un studiu efectuat în 1982, realizat cu ajutorul primului satelit cu instrumente de recepţie a radiaţiilor infraroşii, IRAS. Acesta a identificat 350.000 de surse de radiaţie infraroşie. În 1984 a apărut o lucrare ştiinţifică, în Astrophysical Journal Letters, care se ocupa cu sursele de infraroşii rămase neidentificate. Lucrarea a pornit o dezbatere despre existenţa planetei cu numărul zece (atunci Pluto era considerată planetă). Din nefericire pentru cei care citează acest studiu, o serie ulterioară de cercetări au dovedit că sursele neidentificate de radiaţii infraroşii erau de fapt galaxii îndepărtate.
Pe măsură ce se apropie anul 2012, “dovezile” se înmulţesc într-o asemenea măsură încât nimeni nu se mai deranjează să le combată. NASA a negat întotdeauna existenţa unei asemenea planete şi a explicat că sistemul solar nu prezintă semne că un asemenea corp ar influenţa orbita şi configuraţia planetelor. O frecvenţă de 3.600 de ani, la o vârstă de circa 4,5 miliarde de ani a sistemul solar, poate fi considerată foarte mare.
Vocea cea mai importantă împotriva curentului Nibiru a fost cea a lui David Morrison, senior scientist la NASA Astrobiology Institute, care a explicat foarte clar poziţia NASA şi a sa cu privire la o catastrofă inevitabilă în 2012.
Aşa cum explica amuzat şi cercetătorul de NASA, am fi foarte norocoşi să vedem un asemenea fenomen în timpul vieţii noastre, o perioadă de timp care poate fi consederată insignifiantă comparată cu vârsta Pământului.
http://www.miscareazeitgeist.ro/
——————————————————————————–

Sursa: 2000 si CeVa…