joi, 24 mai 2012
Cum distruge Germania Europa
Preşedintele Parlamentului European /PE/, germanul Martin Schulz /socialist/, a lansat un atac virulent la adresa cancelarului german, Angela Merkel /conservatoare/, pentru că promovează politici care, în opinia sa, sporesc costurile de creditare ale altor ţări membre ale zonei euro, în timp ce Germania a obţinut o dobândă record - de 0% - pentru obligaţiunile sale, relatează joi EUObserver.
''Germania a vândut obligaţiuni în valoare de 4,6 miliarde de euro astăzi /miercuri/ la o dobândă record de 0%. Între timp, costurile de creditare ale altor ţări cresc vertiginos. Acest dezechilibru distruge Europa'', a declarat Schulz în timp ce se deplasa la summitul Uniunii Europene, miercuri.
Dobânda record reflectă temerile crescânde ale pieţelor conform cărora criza din zona euro va scăpa de sub control dacă Grecia părăseşte euro, în timp ce obligaţiunile germane sunt considerate un refugiu sigur.
Schulz o critică pe dna Merkel pentru că permite politici care alimentează un dezechilibru şi a avertizat că acest fapt s-ar putea întoarce împotriva Germaniei.
''Nu putem avea dobânzi negative de o parte, iar de cealaltă să existe ţări care se prăbuşesc sub povara unor dobânzi prea mari'', a afirmat Schulz.
Martin Schulz, care ca socialist este un rival politic al cancelarului de centru-dreapta, preciza miercuri că speră ca discuţiile să ducă la politici mai favorabile în domeniul locurilor de muncă, având în vedere faptul că şomajul în unele ţări a ajuns la 50 %, o rată despre care el consideră că ''va distruge democraţia''.
Întrebat dacă Angela Merkel este tot mai mult izolată, deoarece din ce în ce mai mulţi lideri politici se raliază socialistului francez Francois Hollande, noul preşedinte al Franţei, social-democratul german a răspuns: ''Merkel trebuie să admită că în alte ţări există majorităţi cu care ea nu este de aceeaşi părere. Ea trebuie să facă compromisuri. Nu cred că ea este izolată''.
Exprimându-se o oră mai târziu, Angela Merkel şi-a reafirmat opoziţia faţă de euroobligaţiuni, o propunere avansată de Hollande ce constă în emisia de obligaţiuni în comun de către ţările din zona euro, scăzând astfel costurile de creditare pentru ţări ca Spania şi Italia în timp ce probabil ar creşte costurile de creditate ale Germaniei.
''Eurobondurile nu reprezintă o contribuţie la stimularea creşterii economice în zona euro'', a declarat dna Merkel, în timp ce se deplasa la summit, adăugând că tratatele UE interzic în mod explicit mutualizarea datoriilor.
''N-am face decât să repetăm greşelile grave din trecut, când ţărilor li s-a permis să se împrumute la dobânzi mici fără să facă nici un fel de reforme'', a subliniat dna Merkel.
La rândul său, Francois Hollande a afirmat că nu caută o confruntare cu Angela Merkel, dar că nu va renunţa la propunerea referitoare la eurobonduri. ''Consider că este important ca noi să spunem ceea ce credem'', a declarat Hollande.
Uraganul Bud se extinde pe coastele mexicane
"Bud", primul uragan din acest sezon din estul Pacificului, a atins categoria a doua, în largul coastelor mexicane, a anunţat joi Centrul Naţional american al Uraganelor (NHC), relatează AFP.
Uraganul, cu rafale de vânt în vârtej care ating 165 de kilometri pe oră, se afla la aproximativ 445 de kilometri de oraşul Manzanillo, dar nu ameninţa, pentru moment, continentul.
Sursa: REALITATEA.NET
CHINEZII SUSŢIN CĂ AU OBŢINUT RECORDUL LA TELEPORTARE
Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic
O echipă de cercetători de la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din China afirmă că a teleportat un foton la o distanţă de 97 de kilometri, depăşind recordul anterior, datând din 2010 şi care era de doar 16 kilometri.
Teleportarea cuantică, despre care oamenii de ştiinţă au început să vorbească în 1997, este diferită de ceea ce vedem în filmele SF. Considerată “un fel de Sfântul Graal al comunicării cuantice”, cum o numesc cercetătorii în lucrarea lor, teleportarea este capacitatea de a muta un obiect dintr-un loc în altul fără a parcurge spaţiul dintre cele două locaţii. Obiectul, în sine, nu se mişcă din punctul A în B, ci, mai degrabă, fotonul îndepărtat replică informaţiile conţinute de fotonul iniţial, devenind un “geamăn” al acestuia.
Cea mai mare contribuţie a echipei nu este neapărat distanţa mare la care au reuşit să teleporteze informaţia, ci metoda folosită pentru a manipula fasciculul laser de 1.3 waţi pe care îl poartă. Cu cât călătoria întreprinsă de fascicul este mai lungă, cu atât acesta se lărgeşte mai mult, făcând ca fotonul să piardă din informaţii pe traseu. Pentru a ţine raza pe direcţie, cercetătorii au inventat o tehnică specială care concentrează şi direcţionează laserul.
Acum, experţii spun că, dacă metoda va fi dezvoltată, ea se va dovedi utilă pentru transmiterea informaţiilor secrete de către serviciile militare.
Sursa: Time
TRĂIM ÎN EPOCA CIBER-RĂZBOAIELOR / MARIUS COMPER
Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic
Pe măsură ce economiile ţărilor dezvoltate exploatează avantajele oferite de Internet, intrastructura şi secretele acestor ţări devin din ce în ce mai vulnerabile atacurilor cibernetice. Dacă în secolul trecut războaiele aveau loc pe câmpul de luptă, astăzi obţinerea resurselor adversarilor implică din ce în ce mai des o bătălie în teritoriul virtual. Teoreticienii consideră ciberspaţiul ca fiind al cincilea domeniu în care se poate desfăşura un război, după sol, mare, aer şi spaţiu.
Printre infrastructurile cibernetice vulnerabile se numără reţelele electrice, cele ale spitalelor, băncilor, ale companiilor de telecomunicaţii sau din domeniul apărării, iar pe măsură ce tot mai multe informaţii devin conectate la spaţiul virtual, lista potenţialelor ţinte se măreşte. Pentru că toate aceste sisteme sunt interconectate, un atac cibernetic poate dezactiva în doar 15 minute reţeaua electrică a SUA, cu consecinţe devastatoare asupra reţelelor bancare, de transport, de comunicare, afectând chiar şi lanţurile logistice ce asigură alimentarea cu hrană a populaţiei.
Pe lângă avantajul pe care ciberspaţiul îl oferă potenţialilor atacatori prin uşurinţa şi viteza cu care resursele adversarului pot fi obţinute sau distruse, ciber-războiul poate aduce un alt atu forţei agresoare: identitatea atactorilor poate fi disimulată.
În cazul armei-cheie a secolului XX-lea, bomba nucleară, ţările ce o puteau folosi în luptă au ales să nu o facă, fiind descurajate de faptul că un contraatac al inamicului ar fi fost la fel de devastator, Hiroshima şi Nagasaki servind drept exemplu. În schimb, atacul cibernetic, ce se anunţă a fi instrumentul militar esenţial al secolului al XXI-lea, ar putea evita acest impendiment dacă victima atacului nu ştie împotriva cărei ţări să lanseze contraatacul.
1982 – primele daune produse de o armă cibernetică
Primul atac informatic a avut loc în 1982, când spionii sovietici au furat un sistem de control computerizat de la o companie canadiană. Ceea ce nu ştiau agenţii secreţi sovietici era că specialiştii CIA reuşiseră să introducă în software-ul furat o “bombă logică”, aşa cum sunt numite liniile de cod introduse în programele de computer care, atunci când anumite condiţii sunt împlinite, activează o funcţie maliţioasă. În cazul sistemului furat de spionii URSS, bomba logică inserată de CIA a condus la o explozie masivă ce a avut loc la o conductă de gaz din Siberia. Deflagraţia a fost atât de mare încât a fost detectată din spaţiu de sateliţii americani, iar Thomas Reed, un fost comandant al aviaţiei SUA, a descris-o în autobiografia sa ca fiind “cea mai mare explozie non-nucleară detectată vreodată din spaţiu”.
Cu toate acestea, atacurile cibernetice nu au intrat în atenţia opiniei publice decât la 25 de ani după acest eveniment.
2007 – prima dată când o ţară întreagă este atacată în ciberspaţiu
În aprilie 2007, Estonia a fost supusă unui atac cibernetic fără precedent, site-urile parlamentului, ministerelor, băncilor, principalelor ziare şi televiziuni fiind ţintele răufăcătorilor virtuali. Timp de trei săptămâni, ţara a fost paralizată, ministerele, băncile şi numeroase companii fiind nevoite să-şi oprească activitatea, iar cetăţenii au avut probleme în a accesa Internetul. Primul atac cibernetic asupra unei întregi ţări a venit pe fondul unei dispute politice pe tema mutării unui monument dedicat eroilor sovietici, propunere îndelung contestată de minoritatea rusă din Estonia şi de Kremlin.
Majoritatea informaţiilor au indicat adrese de internet originare din Rusia ca sursă a atacurilor, iar ministrul de externe al Estoniei a acuzat Kremlinul de implicare. Rusia a susţinut că acuzele sunt nefondate, însă şeful Centrului Militar de Prognoză din Rusia, Colonelul Anatoli Tsiganok, a lăsat de înţeles că armata rusă are forţa de a conduce un astfel de atac, declarând că “aceste atacuri au fost încununate de succes, iar NATO nu a avut nici un fel de replică la ofensiva virtuală a Rusiei“.
Georgia a suferit atacuri similare în 2008, într-o perioadă ce a coincis cu conflictul georgiano-rus din Osetia de Sud. Din cauza atacurilor venite dinspre Rusia, routerele din Turcia şi Rusia ce făceau legătura cu Georgia erau supraîncărcate cu date spre ţara gruzină, astfel că traficul spre lume era complet sufocat. Din acest motiv, cetăţenii Georgiei nu puteau accesa niciun site străin pentru a se informa şi nici nu puteau trimite emailuri sau alte tipuri de pachete de date în afara ţării. De asemenea, Georgia a pierdut controlul asupra domeniului .ge, fiind nevoită să transfere site-urile guvernamentale pe servere din afara ţării. Pagina preşedintelui ţării a fost mutată în “exil virtual” pe un blog găzduit de Google în California.
Cel mai devastator atac a fost cel înregistrat de sistemul bancar georgian. Pentru că băncile din Georgia şi-au sistat orice activitate online şi nu puteau fi astfel atacate de către hackerii ruşi, aceştia au trimis atacuri înspre sistemul bancar internaţional, camuflând sursa atacurilor pentru a părea că originează din Georgia! Sistemele de securitate ale băncilor internaţionale au reacţionat automat, blocând toate conexiunile cu sistemul bancar georgian. Acest lucru a dus la blocarea imediată a operaţiunilor bancare din Georgia şi la paralizarea sistemului de cărţi de credit, lucru ce a atras şi oprirea reţelelor de telefonie mobilă.
Atacurile asupra Estoniei şi Georgiei au condus la o reevaluare a doctrinelor militare ale statelor membre NATO, securitatea cibernetică căpătând mai multă importanţă.
Cu toate acestea, Rusia a reuşit să atace şi pe cel mai important membru NATO: în noiembrie 2008, un virus de origine rusă a reuşit să penetreze cel puţin una din reţelele secrete ale armatei SUA, reuşita atacului fiind recunoscută în mod public de Pentagon.
2010 – Stuxnet, arma cibernetică ce a deraiat programul nuclear iranian
Cea mai sofisticată armă cibernetică ce a ieşit până acum la iveală este Stuxnet, un vierme informatic ce a fost folosit pentru a întârzia programul nuclear iranian. Un virus extrem de complex, despre care se crede că a fost elaborat în urma unei colaborări americano-israeliene, Stuxnet a impresionat analiştii din domeniul securităţii informatice prin numărul de vulnerabilităţi pe care acesta le-a exploatat, fiind de departe cel mai ingenios şi complex vierme informatic descoperit vreodată. Atacul informatic a fost la fel de eficient ca unul militar, estimează analiştii, provocând o întârziere de aproximativ 2 ani programului nuclear iranian.
Deşi nici SUA, nici Israelul nu şi-au asumat această armă cibernetică, complexitatea acesteia indică implicarea a cel puţin unui guvern în elaborarea sa (Microsoft estimează că au fost necesare echivalentul a 10.000 de zile de muncă pentru crearea Stuxnet), iar reprezentanţii celor două ţări au ezitat să nege participarea la conceperea acestui virus informatic. O investigaţie a New York Times a arătat că proiectul de sabotaj al programului nuclear iranian a fost început de preşedintele Bush în ianuarie 2009, fiind accelerat sub conducerea preşedintelui Obama.
Analiştii israelieni consideră că Iranul va obţine o bombă atomică în 2014-2015, cu trei ani mai târziu decât se estima iniţial, Stuxnet fiind considerat un succes răsunător, urmând să fie consemnat în cărţile de istorie ca prima armă cibernetică ce a avut un efect devastator.
Iranul a reacţionat investind 500 de milioane de dolari în departamentul militar dedicat războiului cibernetic, estimându-se că deţine a doua “armată virtuală” la nivel mondial.
2011 – Războiul cibernetic dintre SUA şi China se ascute
Până în 1991, strategia militară a Chinei în cazul unui război cu SUA se baza în mare parte pe numărul mare de soldaţi, liderii comunişti considerând că armata americană va fi învinsă graţie avantajului numeric. După desfăşurarea masivă de forţe americane cu ocazia războiului din Golf, conducătorii chinezi au conştientizat că această strategie nu va funcţiona. Supremaţia militară a SUA nu poate fi contestată de nimeni, au conchis ei, cel puţin nu cea convenţională.
Şefii armatei şi-au dat seama că au nevoie de o capacitate de război asimetric care să pună SUA în dificultate. Atuul din mânecă identificat de generalul Wang Pufeng s-a intitulat “zhinxinziquan“, adică “dominarea informaţiei”, dominare ce putea fi atinsă doar printr-un atac cibernetic. Tocmai de aceea, strategii militari chinezi pun un mare accent pe cyberspaţiu, recunoscând că acest domeniu este unul în care dominaţia americană poate fi contestată, compensând pentru diferenţa calitativă dintre forţele convenţionale chineze şi cele americane.
În ultimii ani, hackerii chinezi au lansat din ce în ce mai multe atacuri asupra computerelor ce aparţin guvernului SUA şi companiilor din industria apărării. Din 2006 până în 2011, numărul atacurilor lansate împotriva computerelor aparţinând guvernului federal american a crescut cu 650%. Printre oficialii de rang înalt atacaţi de agenţii chinezi se numără Secretarul Apărării, Robert Gates, şi Secretarul Comerţului, Carlos Gutierrez, căruia i s-au copiat toate datele de pe laptop cu ocazia unei vizite la Beijing, pentru ca apoi să se încerce conectarea cu ajutorul lor la serverele Departamentului Comerţului din SUA.
SUA nu este singura ţară afectată. În 2011, instituţii precum Comisia Europeană şi FMI au fost ţinta unor atacuri semnificative, iar computerele guvernului francez au căzut victimă hackerilor cu puţin timp înainte ca această ţară să găzduiască summitul G20. Guvernul german susţine că hackerii chinezi au accesat computerul personal al premierului Angela Merkel, o altă victimă a acestora fiind premierul Australiei. Directorul MI5, Jonathan Evans, a comunicat celor mai importante 300 de companii din Marea Britanie că reţelele lor au fost penetrate de agenţii guvernului chinez.
Instituţiile guvernamentale nu sunt singurele ce cad pradă spionilor virtuali. După ce hackerii au reuşit să pătrundă în sistemele companiei RSA Security, care oferă servicii de securitate, au folosit codurile de acces obţinute pentru a accesa sistemele Lockheed Martin, cel mai mare mare furnizor din lume de soluţii în domeniul apărării.
Recent, Richard Clarke, fostul consilier principal pe probleme de securitate al lui Bill Clinton şi al lui George W. Bush, a tras un semnal de alarmă în ceea ce priveşte atacurile lansate de China asupra SUA în ciberspaţiu. Clarke este cunoscut pentru faptul că a încercat să avertizeze structura de conducere a SUA cu mai mult timp înainte de evenimentele din 11 septembrie 2001 despre pericolul pe care îl reprezenta Al-Qaeda, fără a reuşi să convingă administraţia Bush.
Acum, Richard Clarke condamnă dur atacurile chineze asupra infrastructurii cibernetice americane. “Dacă am descoperi explozibili de origine chineză de-a lungul reţelei electrice naţionale a SUA, am considera acest lucru un act de război. Bombele digitale ale Chinei constituie un pericol la fel de grav“, a avertizat el recent într-un editorial publicat în Wall Street Journal. China a obţinut date secrete din reţelele americane în volume imense, de ordinul terabiţilor, de la coduri de acces ale Departamentului de Stat până la design-ul armelor în valoare de miliarde de dolari.
Clarke menţionează că în 2009, reţeaua electrică a SUA a fost atacată de hackeri, care au lăsat o poartă de acces care le permite să preia controlul, atac recunoscut de preşedintele Obama. “Atacul asupra reţelelor electrice nu poate conduce nici la îmbogăţire şi nici nu oferă date de interes spionilor. Singurul motiv pentru care acest lucru poate fi explicat este ca formă de contracarare a supremaţiei militare americane prin ameninţarea cu distrugerea a elementelor de bază ale economiei SUA. Strategii militari chinezi au scris că aceasta este metoda prin care China poate fi pe picior egal cu SUA din punct de vedere militar”, a explicat Clarke.
Cum va continua era războaielor cibernetice?
Ca răspuns la numeroasele atacuri la care infrastructura SUA a fost supusă în ultima vreme, Pentagonul a anunţat recent noua strategie asupra spaţiului virtual. Aceasta cuprinde o schimbare dramatică, guvernul american anunţând că intenţionează să clasifice sabotajul computerizat drept un act de război. Acest lucru înseamnă că, pentru prima dată, SUA afirmă deschis că este dispusă să folosească forţele militare tradiţionale pentru a răspunde la un atac cibernetic. “Dacă foloseşti atacuri cibernetice pentru a ne dezactiva reţelele electrice, nu fi surprins dacă te vei trezi lovit de o rachetă”, a descris un oficial din armata SUA noua doctrină.
Pentagonul intenţionează să folosească conceptul de “echivalenţă” pentru a decide căror atacuri cibernetice să răspundă cu arme convenţionale. Astfel, dacă un atac cibernetic va produce victime, daune materiale şi perturbări în funcţionarea normală a societăţii similare cu efectul unui atac militar tradiţional, armata SUA va lua în calcul posibilitatea de a răspunde prin forţa militară convenţională.
De asemenea, Pentagonul a anunţat că lucrează la un sistem intitulat National Cyber Range, ce reprezintă o “clonă” a Internetului în care vor putea fi simulate ciber-războaie. Terenul de antrenament virtual va permite armatei americane dezvoltarea de strategii şi tehnici de atac şi de apărare în spaţiul virtual. Acest sistem va intra în funcţiune în 2012, fiind conceput de DARPA, agenţia care a conceput Arpanet, precursorul Internetului de azi.
Recent, NSA (Agenţia de Securitate Naţională a SUA) a anunţat un parteneriat cu majoritatea furnizorilor de conexiuni la Internet din SUA în cadrul căruia vor scana traficul de date transportat de acestea, în scopul detectării atacurilor cibernetice şi eliminării lor.
China a reacţionat prompt la aceste măsuri, oferind o replică în principalul ziar al armatei. Într-un articol publicat la jumătatea lunii iunie 2011, publicaţia a acuzat măsurile SUA, acuzând armata americană de “o încercare grăbită de a obţine avantaje militare pe Internet, ridicând un nou război virtual pe o culme furtunoasă”. Jurnalul, cunoscut pentru faptul că reflectă gândirea conducătorilor militari chinezi, a adăugat că “acţiunile americanilor ne reamintesc că pentru a proteja siguranţa naţiunii noastre pe Internet este nevoie să accelerăm dezvoltarea capacităţilor de apărare şi să grăbim paşii prin care vom concepe o armată a Internetului puternică“.
Şi alte ţări reacţionează la pericolul atacurilor cibernetice. Germania şi-a inaugurat pe 16 iunie 2011 centrul de securitate cibernetică, ministerul de interne declarând că “protejarea infrastructurii esenţiale este elementul cheie al cibersecurităţii”. Tot în această lună, Guvernul României a aprobat înfiinţarea Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică. Acesta va avea rolul de a proteja infrastructurile cibernetice ale României.
Evenimentele ce au loc în ultimii ani conturează, din ce în ce mai clar, faptul că suntem martorii primilor paşi făcuţi în cursa înarmării în spaţiul cibernetic. Astfel, va trebui recunoaştem războiul cibernetic drept un element important al lumii de astăzi şi să conştientizăm riscurile şi vulnerabilităţile pe care le implică acest nou domeniu al războiului, ce are potenţialul de a provoca daune devastatoare, similare celora înregistrate în marile războaie ale secolului al XX-lea.
CE NI SE PREGĂTEŞTE? TRAIAN BĂSESCU ȘI PLANUL NOM PENTRU DISTRUGEREA ROMÂNIEI
Acest articol apartine blogului Romanialeaks.org
Articol preluat de pe Surse.org
Nimeni nu e atât de naiv incât să creadă că schimbarea guvernelor PDL este altceva decât o manevră pusă la cale de Traian Băsescu si serviciile sale secrete obediente. Confruntat cu faptul ca efectele guvernarilor Boc-Ungureanu au devenit scadente in anul 2012, Băsescu si-a asumat aceasta miscare indrazneata de a da guvernarea pe mana dusmanilor sai politici grupati in USL, pentru ca in momentul prabusirii economice, valul urias de nemultumire populara sa nu loveasca direct in el si in regimul pe care il conduce de ani de zile, ci in noii guvernanti confruntati cu grave si insurmontabile probleme. Astfel, ne dam seama ca debutul miscarilor de strada din ianuarie-februarie care au dus ( aparent) la schimbarea lui Boc cu Ungureanu, a fost un moment regizat, complet atipic pentru românii care nu se dau in vânt dupa mitinguri, mai ales pe vreme de iarna… Despre implicarea unor forte obscure in evenimentele de acum cateva luni, s-a scris destul de putin in mass media.
Surse bine informate dezvaluie faptul ca preluarea puterii de catre USL prin fenomenul de “basculare” a unor parlamentari ai Puterii portocalii, astfel incat sa se asigure o noua majoritate parlamentara, a fost in mare parte o miscare ordonata si controlata politic de la Cotroceni.
In sprijinul acestor idei stau si unele articole aparute pe unele siteuri ce expun pozitii politico-economice extrem de … ciudate, – asa cum este si cel de pe care extragem urmatorul material.
In fapt, intregul site respectiv face explicit propaganda Noii Ordini Mondiale in România, intr-un mod cinic si incalificabil. Crezand ca sunt simple aberatii ale unor exaltati, multi nu inteleg faptul ca articolele respective reflecta exact Planul pentru distrugerea României, – plan aflat aproape la final.
Cititi in cele de mai jos materialul semnat de Mihai Giurgea:
PSD-ul scufunda tara in datorii. La fel ca PDL-ul.
PDL a preluat România in 2008 cu o datorie de 38 miliarde euro. Si a abandonat România in primăvara lui 2012, cu o datorie de 98 miliarde euro ( alte surse dau suma de 140 miliarde euro! n.r.). Adică in 3 ani si 4 luni, datoria tarii a crescut cu 60 de miliarde de euro. Este cea mai mare datorie din istorie, a statului român. Pe ce s-au dus acești bani? In ordinea mărimii: pe pensii, salarii bugetari si spăgi.
Este creșterea datoriei, buna sau rea? Pai asta o s-o simțiți pe pielea voastră, dragi români: in prețul pâinii, al gazelor, al electricității, al căldurii. De fapt, o simțiți deja, de când a venit ultima factura la întreținere: iar asta e doar începutul. Dezastrul economiei românești e mult mai adânc.
Iată ce ziceau băieții din USL despre împrumuturile demente ale PDL-ului:
Victor Ponta: “Acești oameni (adică PDL) ipotechează viitorul românilor, al copiilor noștri.” “Cum e posibil sa prezinți un împrumut guvernamental drept o mare victorie?”.
Crin Antonescu: “singura măsura importanta pe care președintele si Guvernul sau au luat-o a fost decizia contractării unui împrumut de la FMI…un Guvern lipsit de soluții, care in afară de propaganda si de discursuri populiste nu poate oferi nimic in aceasta situație de criza economica României”
Olguța Vasilescu: “aceste împrumuturi sunt destinate plătirii lucrărilor efectuate de clientela politica a PD-L” “În alte vremuri, oameni ca el (adică premierul Ungureanu)erau împuşcaţi pentru înaltă trădare”.
In aprilie, USL își lansa viziunea de guvernare, in care promitea: 1 milion de locuri de munca (hahaha!), scăderea CAS si a TVA, 1.200 de kilometri de autostrada (hahahaha!) si…”plafonarea împrumuturilor guvernamentale pe piața interna. De asemenea, contractarea unor împrumuturi externe nu se va mai face decât pentru investiții”.
Promisiunile USL sunt de tot rasul; in schimb decizia de a opri împrumuturile guvernamentale e perfect realizabila si foarte curajoasa. Dar iată ce s-a întâmplat in realitate.
Victor Ponta își mănâncă propriul rahat!
După nici trei săptămâni însa, Victor Ponta ajunsese la guvernare (spre marea lui surpriza). Iar pe 16 mai a anunțat fericit:
“Am o veste buna: Am avut o întâlnire cu reprezentanții Băncii Mondiale. Mâine, in ședința de guvern, vom aproba documentele necesare pentru un acord special – cea mai mare linie de credit pe care BM a acordat-o vreodată României – un miliard de euro la dispoziția României pentru orice fel de necesitați, in plus fata de ce FMI pusese la dispoziție”.
Adică alt împrumut, nenorocitule? Alta “victorie” a guvernului? Si nu pentru investiții, cum ați promis acum trei săptămâni: ci pentru consum! Pai ați uitat așa repede de subminarea economiei naționale? Ați uitat așa repede de înalta trădare?
De fapt, nu numai PDL-iștii sunt trădători de țară. Nu numai PDL-iștii trebuie împușcați: ci voi toți, la grămada! In aceeași dimineața, in aceeași piața, cu același pluton de execuție.
Dar n-o sa fiți împușcați, ca românii n-au arme (încă!). Însă nici o grijă, e tara plina de cuțite si topoare: asta va așteaptă! Abatorul.
Un miliard de euro e egal cu zero.
Din punct de vedere economic, pentru bugetul României, un miliard de euro nu înseamnă nimic. Nici măcar nu acoperă pensiile pe o luna. Așa ca, ce a câștigat Victor Ponta cu acest împrumut? Nimic. Marea viziune multianuala a USL s-a transformat intr-o lupta disperata de a mai acoperi cheltuielile, câteva zile.
Ponta avea dreptate: sa prezinți orice împrumut drept o victorie naționala este intr-adevăr o prostie. Dar sa prezinți drept victorie un împrumut de numai 1 miliard de euro, este cea mai clara dovada de disperare.
România e in pragul falimentului.
Doar 9 parlamentari PDL au votat contra moțiunii de cenzura. 9! Restul, au primit evident indicații sa nu voteze. De ce a vrut Traian Băsescu sa-l vadă pe Ponta prim ministru?
Uite de-aia: pentru ca România, ca si Grecia, e în pragul încetării plaților. Iar Traian Băsescu n-a vrut sa fie el, cel care face declarația oficiala.
Si nu e vorba numai de plata datoriilor externe: ci mai ales de pensii si de salariile bugetarilor. De aia concediază Ponta o mie de oameni de la Posta Româna: ca nu mai are cu ce sa-i plătească! De aia e așa de bucuros ca a făcut rost de un mezelic de un miliard de euro! Numai ca bucuria lui va fi de scurta durata. Va amintiți când spuneau băieții de la USL ca violentele de asta iarna sunt doar începutul? Pai aveau dreptate!
Băncile străine te sugruma politicos, daca nu le plătești datoriile: prin înghețarea creditului. In schimb cerșetorii ăștia, obișnuiți sa trăiască din pomana de la buget (pensionari, funcționari publici, securiști); ăștia n-or sa fie deloc politicoși! Ăștia nu-ti îngheață creditul, dar iți crapă capul cu toporul.
Statul social va fi distrus chiar de către asistații lui. Nu de patroni, nu de bănci, nu de “capitaliștii exploatatori”. Patronii si băncile iți taie doar robinetul cu bani: adică nu mai plătesc taxe si nu te mai împrumuta. Dar rareori își murdăresc ei personal mâinile. In schimb, cerșetorii tai, ăia de le-ai promis milioane de locuri de munca si bani fără număr, ăia n-au nici o jena și nici n-or sa te ierte. Tocmai ăia or sa-si scalde mâinile in sângele tău, comunistule.
Iar de meritat, o meriți din plin!
————-
In ciuda expresiilor extrem de tari si a propagandei fătise facute NOM, vă rugăm să luati in considerare ideile extrem de clare care răzbat din subtextul articolului preluat.
CE SCENARII FACEA IN 2010 ROCKEFELLER FOUNDATION DESPRE ATACURILE DIN TIMPUL OLIMPIADEI DE LA LONDRA DIN 2012
Acest articol apartine blogului Saccsiv
Am verificat. Materialul Scenarios for the Future of Technology and International Development exista la:
Iata si transcriptul materialului filmat:
Am dat din intamplare pe site-ul Fundatiei Rockefeller, peste acest document alcatuit dintr-o serie de povestiri ale unor scenarii globale catastrofale, care urmeaza sa aiba loc in cadrul unor evenimente haotice viitoare, si care sunt numite „exercitii de planificare a scenariilor”. Ele infatiseaza modul in care cabala mondiala creaza oportunitati de afaceri de pe urma dezastrelor precum si efectul acestora asupra populatiei lumii.
Acest document este elaborat si semnat de catre presedinta fundatiei, Judith Rodin si de catre presedintele firmei de consultanta strategica, Global Business Network, Peter Schwartz. Indiferent de continutul lor asa-zis ‚ipotetic’, scenariile propuse amintesc de obisnuitul ‚modus operandi’ al iluminatilor, de programare mentala a maselor, intrucat anunta ceea ce au de gand sa faca pentru instalarea noii ordini mondiale, si mai ales ordinea de zi a ‚ordo ab chao’, adica a ‚ordinii prin haos’.
„O componenta importanta – si inovatoare - a setului de unelte strategice este planificarea scenariilor, adica procesul de creare a unor istorii despre viitor bazate pe factori susceptibili de a influenta un anume set de incercari si oportunitati. Credem ca planificarea scenariilor are un mare potential care poate fi folosit in scopuri filantropice pentru identificarea interventiilor unice, simularea si exersarea deciziilor importante care ar putea avea implicatii profunde, si punerea in evidenta a zonelor de legatura si interactie nedescoperite inca. Dar ceea ce este cel mai important, punand la dispozitie o structura metodologica care ne ajuta sa ne concentram asupra a ceea ce nu stim – in loc de ceea ce stim deja – planificarea scenariilor ne permite avem impact intr-un mod mult mai eficace.”
„Utilizarea de catre Fundatia Rockefeller a planificarii scenariilor pentru a explora tehnologia si dezvoltarea internationala a fost in acelasi timp inspirata si ambitioasa. Pe parcursul celor 40 de ani de cariera ca planificator de scenarii, am lucrat cu multe din companiile de varf, cu guverne, fundatii si organizatii non-profit – si cunosc din experienta puterea acestui mod de abordare. Planificarea scenariilor este o unealta puternica tocmai pentru ca viitorul este imprevizibil si modelat de multe variabile care interactioneaza.”
“In 2012 pandemia pe care omenirea o anticipase de atitia ani, in sfarsit a lovit. Spre deosebire de gripa produsa de virusul H1N1 (gripa porcina) care s-a manifestat in 2009, acest nou tip de gripa – aparuta la gastele salbatice – a fost extrem de virulenta si mortala. Chiar si cele mai pregatite natiuni au fost rapid coplesite atunci cand virusul a impanzit lumea, infectand aproape 20% din populatia globului si ucigand 8 milioane de oameni in numai sapte luni, majoritatea carora erau adulti tineri si sanatosi”.
„Pandemia a cuprins intreaga planeta - cu toate ca un numar disproportionat de oameni au murit in Africa, Asia de sud-est si America Centrala, unde virusul s-a raspandit cu iuteala fulgerului in absenta protocoalelor oficiale de carantina”.
Anul 2012 este central in povestirile lor si cele mai teribile scenarii descriu depopularea globala prin razboi nuclear, in special prin atacul cu bomba la Londra pe timpul Jocurilor Olimpice. Ei merg pana acolo incat sa furnizeze numarul exact de victime, de parca s-ar baza pe numerologia cabalistica, si aceasta este ceea ce atrage cel mai mult atentia asupra acestui document infiorator.
„Anii dintre 2010 si 2020 au fost supranumiti „decada catastrofala” pentru un motiv intemeiat: Bombardarea Jocurilor Olimpice din 2012 care a ucis 13 000 de oameni, urmata indeaproape de un cutremur in Indonezia care a ucis 40 000 de oameni, de un tsunami care aproape a sters de pe fata pamanului Nicaragua si de declansarea foametei din vestul Chinei, produsa de seceta fara precedent, consecinta directa a schimbarii climatice”
Este posibil ca ei sa anunte de fapt ca au de gand sa omoare mii de oameni sub pretextul unui fals atac terorist in timpul Jocurilor Olimpice?
Iata si comentariul fratelui care a tradus:
Documentul prezinta ‘posibile scenarii’ chipurile pentru a ajuta populatia si guvernele sa faca mai bine fata in caz de catastrofe. Ceea ce este insa tulburator este ca exprimarea este la TRECUT, ca si cum lucrurile s-ar fi intamplat deja sau ca si cum nu este nici un dubiu ca se vor intampla. De fapt ceea ce este scris pare a fi povestit de cineva din viitor.. De exemplu:
“anii 2010-2020 au fost supranumiti (la trecut!!!) “decada mortii” pentru un bun motiv: bombardarea Jocurilor Olimpice in care au murit (iarasi la trecut) 13 000 de oameni, urmata indeaproape de un cutremur in Indonezia care a ucis 40 000 de oameni, de un tsunami care aproape a sters de pe fata pamantului Nicaragua si de inceputul foametei din vestul Chinei produsa de seceta cumplita, consecinta directa a schimbarii climatice”
Avand in vedere ca atat la 11 sept. cat si la ‘atentatele’ de la Londra au existat niste scenarii, adica niste exercitii militare care se desfasurau CHIAR ATUNCI, nu este exclus ca si la Olimpiada sa se intample la fel. Ca dovada si militarizarea exagerata a Londrei in asteptarea unui ‘eveniment sportiv’.
Comentariu saccsiv:
Traducerea este integrala (inclusiv contributia autorului) pana la minutul 5.
Sursa: Saccsiv’s Weblog
Abonați-vă la:
Postări (Atom)