Drama care înconjoară summit-ul de urgenţă al liderilor din zona euro organizat la Bruxelles luna trecută a fost produsă printre altele de pericolul că haosul va cuprinde pieţele financiare dacă Grecia nu primeşte din nou bani. Unul din motivele nespuse ale grabei cu care au acţionat liderii europeni a fost însă nevoia disperată de a încropi un plan înainte de venirea vacanţei. Summit-ul poate fi considerat un succes având în vedere spaţiul limitat de menavră al participanţilor. Este mai mult ca sigur că întâlnirea nu a pus capăt crizei din zona euro, dar liderii europeni s-ar putea să fi făcut destul pentru a nu fi nevoiţi să convoace un alt summit înainte de septembrie.
Când ceva dramatic se întâmplă în august, liderii europeni sunt adesea prinşi pe picior greşit. În august 2008, când tancurile ruseşti mărşăluiau prin Georgia, ministrul britanic al afacerilor externe din acea vreme, David Miliband, a trebuit să gestioneze criza prin telefonul mobil, el aflându-se în vacanţă în Spania.
Când Miliband şi-a ocupat funcţia, se "lăfăia" cu gândul că marele lui birou este acela din spatele căruia predecesorul său Edward Grey rostea în ajunul Primului Război Mondial faimoasele cuvinte: "Luminile se sting în toată Europa. Nu le vom mai vedea aprinzându-se niciodată în vremea noastră". Grey vorbea seara, la începutul lui august 1914, când a izbucnit războiul.
După 25 de ani, în august 1939, Europa se îndrepta din nou către război. Pe 23 august a fost anunţat, unei lumi şocate, pactul Molotov-Ribbentrop, dintre Rusia sovietică şi Germania nazistă, care a făcut inevitabilă invazia Poloniei şi cel de-Al Doilea Război Mondial. În noaptea de 31 august, Adolf Hitler a ordonat armatei germane să atace Polonia.
Tendinţa crizelor internaţionale de a izbucni în august persistă şi în epoca modernă. Primăvara revoluţionară de la Praga a fost zdrobită când Uniunea Sovietică şi aliaţii pactului de la Varşovia au invadat Cehoslovacia, în august 1968.
Preşedintele american George H. W. Bush a observat cu siguranţă că este ceva ciudat cu miezul verii. Primii lui trei ani de mandat au fost caracterizaţi de evenimente majore, în luna august. În august 1989, s-a făcut prima breşă în Cortina de Fier, când Ungaria şi-a deschis graniţele cu Austria declanşând şirul de evenimente care a dus la căderea zidului Berlinului o lună mai târziu.
În august 1990, Irakul lui Saddam Hussein a invadat Kuwaitul, iar în câteva săptămâni, Bush şi-a adunat aliaţii şi a pornit primul război din Golf. Un an mai târziu, în august 1991, Bush a anunţat că în URSS are loc o lovitură de stat, iar Mihail Gorbaciov a fost arestat. În doar câteva zile, URSS a început să se destrame.
Între timp, preşedintele a început să vadă un model: "Ce este cu luna august?", a întrebat el tare.
Întrebarea este pertinentă. O explicaţie ar fi că lumea democrată tinde să fie pe jumătate adormită, sau pe plajă, în august, ceea ce face ca această lună să fie ideală pentru dictatori şi autocraţi să acţioneze.
În timp ce pare a fi o practică standard ca războaiele să fie pornite în august, ar fi deplasat să înscenezi o criză financiară în vacanţa de vară. Oamenii care ştiu mai multe în acest domeniu vor spune, însă, că există precedente. Speculaţiile împotriva lirei sterline au forţat Marea Britanie să iasă din mecanismul cursului de schimb (ERM) în august 1992. Moneda tailandeză s-a prăbuşit în august 1977, punând bazele unei crizei financiare asiatice.
Dar în lumea occidentală, marile crize financiare au aşteptat în general până în toamnă. Crash-ul de le Wall Street din 1929 şi versiunea miniaturală din 1987 s-au produs în septembrie. Este adevărat că primele semne ale actualei crize au venit printr-o injecţie de lichiditate de la BCE în august 2007. Dar colapsul Lehman Brothers nu a urmat decât în septembrie 2008.
Poate că în zona euro criza va reînvia mai devreme decât au stabilit politicienii.
Sursa: zf.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu