Scumpirile cauzate de recoltele sărace şi de cererea tot mai mare reprezintă momentul potrivit pentru ca Occidentul să reevalueze avantajele utilizării biocombustibililor, scrie The Guardian.
Dacă ultimul deceniu a marcat dispariţia petrolului ieftin, ingredientul magic al creşterii economice mondiale după cel de-Al Doilea Război Mondial, creşterea preţurilor porumbului, grâului şi a boabelor de soia din această vară, a treia în ultimii cinci ani, indică sfărşitul erei alimentelor ieftine.
Atât creşterea cotaţiilor petrolului cât şi scumpirea alimentelor sunt exemple bune ale forţei pe care o au pieţele. Expansiunea pieţelor în curs de dezvoltare, precum China, a alimentat creştere cererii în perioade când existau probleme cu oferta. În cazul ţiţeiului, acestea, printre probleme se numără războiul din Irak, embargoul impus Iranului sau faptul că unele dintre vechile terenuri petroliere seacă înainte ca altele noi să fie descoperite.
Aceeaşi dinamică a cererii există şi în cazul alimentelor. Situaţia se agravează nu doar pentru că populaţia globală creşte cu 1% pe an, ci şi deoarece consumatorii din ţările în curs de dezvoltate preferă alimentaţia occidentală bogată în proteine.
Consumul de carne a crescut în China, India şi Brazilia şi din moment ce sunt necesare şapte kilograme de cereale pentru a produce un kilogram de carne de vită şi patru kilograme pentru un kilogram de carne de porc, cererea pentru cerealele furajere urcă şi ea la nivel global.
Fermierii deven tot mai eficienţi, mărindu-şi terenurile de producţie, însă această evoluţie a fost echilibrată de doi factori negativi, respectiv politicile din Statele Unite şi UE, prin care cantităţi mari de porumb sunt folosite pentru producerea biocombustibilor, şi recoltele slabe din cauza condiţiilor meteo nefavorabile.
Dacă proiecţiile Băncii Mondiale sunt corecte, în urmatoarele două decenii va fi nevoie de creşterea masivă a productivitatăţii agricole. Fiecare an va aduce încă 70 milioane de guri de hrănit, ceea ce va determina creşterea cererii de hrană cu 50% până în 2030. Între timp, cantitatea de teren arabil pe cap de locuitor va continua să scadă.
Dificultatea problemelor este evidenţiată de seceta extremă din Statele Unite din acest an. Recolta slabă de porumb, cu 100 milioane tone mai redusă faţă de aşteptările producătorilor, a avut un impact direct puterbic asupra grâului, cu toate că recolta pentru pentru acesta nu a fost afectat de secetă.
Preţul ambelor cereale a crescut cu 100 de dolari pe tonă în această vară. Ultimele date ale Băncii Mondiale arată că preţurile alimentelor au avansat cu 10% în perioada iunie-iulie, depăşind maximul atins în 2011.
Însă până când majorările vor avea un impact direct asupra consumatorilor, va trece ceva timp. Pe termen scurt preţul cărnii nu va fi afectat deoarece piaţa e dominată de proprietarii care îşi sacrifică animalele din cauza furajelor scumpe. Dar până la sfărşitul anului hrana se va scumpi.
Este puţin probabil ca băncile centrale să-şi înăsprească politicile ca urmare a accelerării inflaţiei, întrucât aceasta e văzută ca un şoc extern, cu efect asupra puterii de cumpărare a consumatorilor.
Însă nivelul stocurilor de cereale este atât de scăzut încât recoltele slabe din 2013 vor veni cu preţuri impresionante, panică în rândul cumpărătorilor, dar şi blocarea exporturilor şi, probabil, revolte.
Un raport al Oxfam arată că SUA vor avea de suportat secete severe în următoarele decenii. "SUA au trecut prin dezastre de 14 miliarde de dolari în 2011, un record istoric, incluzând un viscol, tornade, un uragan, o furtună tropicală, secetă, valuri de caldură şi incendii".
În anul acesta s-a înregistrat cea mai severă secetă din ultima jumătate de secol. Acesta ar putea fi momentul oportun ca occidentalii să reanalizeze beneficiile biocombustililor. Distileriile de etanol din SUA au folosit 120 milioane de tone de porumb, iar Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Hrană şi Alimentaţie a solicitat ca reacţie utilizarea producţiei de porumb pentru consumul uman.
Biocombustibilul trebuia să fie o alternativă lipsită de costuri şi daune pentru ţările dezvoltate, drept răspuns la schimbările climatice. Creşterea randamentelor culturilor înseamnă suficiente cereale anual pentru a produce etanol. Occidentalii ar putea face astfel un mic pas în salvarea planetei fără a-şi schimba obiceiurile de trai. Acum însă, acest lucru este discutabil, notează The Guardian.
Ce se întâmplă în continuare? O soluţie de durată la problema alimentelor implică acţiuni la nivelul cererii, ofertei sau mai probabil în ambele direcţii. Modalităţile evidente de reducere a cererii sunt controlul populaţiei sau diminuarea consumului de carne.
În ceea ce priveşte oferta, soluţia pe termen scurt constă în căutarea de alternative pentru biocombustibili. Pe termen lung, se poate spera doar că presiunea unei populaţii în creştere şi explozia preţurilor vor duce la o a doua revoluţie verde care va determina creşterea dramatică în acele părţi ale globului, precum Africa sub sahariană, unde producţia e acum scăzută. Unul dintre puţinele beneficii ale creşterii preţurilor cerealelor este faptul că fermierii îşi vor putea permite fertilizatori.
Ideea care pare să domine prezentul este că lumea poate avea o populaţie în ascensiune, un consum de carne tot mai mare, mai puţin teren arabil destinat producţiei alimentare pentru a atinge ţintele legate de schimbările climatice. Acest lucru este de domeniul fantasticului.
Se poate practica fie o agricultură intensivă, folosindu-se ultimele tehnologii din domeniu pentru a hrăni o populaţie flămândă în creştere, fie o agricultură organică cu producţii reduse destinată unei populaţii ce consumă mai puţină carne.
Sursa: The Guardian
Sursa: dezvatatorul.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu