Fluorul este promovat ca o substanţă chimică “terapeutică” necesară pentru prevenirea cariilor, însă, această substanţă reduce coeficientul de inteligenţă, calcifiază glanda pineală şi afectează fertilitatea, pe lângă alte efecte adverse pentru sănătate. Nu există nicio îndoială că fluorul scade nivelul coeficientului de inteligenţă, din moment ce rezultatele sunt obţinute în urma cercetării epidemiologice de înaltă calitate, relatează Sayer Ji pentru Wakeup-world.com.
Spre exemplu, să luăm în considerare concluziile oamenilor de ştiinţă, publicate în 2008, în urma unei cercetări al cărei obiectiv a fost acela de a analiza dacă, în ultimii 20 de ani, expunerea la fluor a crescut riscul, pentru copiii din China, de a avea un IQ redus:
“Copiii care locuiesc într-o zonă cu un grad mare de expunere la fluor au de cinci ori mai multe şanse de a avea un IQ redus, spre deosebire de cei care trăiesc într-o zonă cu un nivel redus al fluorului.”
Dar toxicitatea fluorului nu este specifică doar pentru un singur tip de ţesut, ca de exemplu cel neurologic, ci se extinde de-a lungul întregului organism uman şi a fost asociată cu cel puţin 30 de probleme de sănătate diferite, de la calcifierea ţesuturilor moi şi a glandelor endocrine şi până la hipotiroidism.
După câte se pare, agenţiile de reglementare şi operatorii industriali care se folosesc de această substanţă consideră că efectele de reducere a coeficientului de inteligenţă ale fluorului reprezintă un preţ mult prea mic pentru a avea dinţi “mai sănătoşi” şi mai “atrăgători” (chiar dacă expunerea la fluor duce la fluoroză, o pătare ireversibilă a danturii, adesea o îngălbenire a smalţului dinţilor).
În spatele propagandei care a transformat un poluant industrial într-un aditiv “terapeutic” – adăugat în apă, sare, lapte, pastă de dinţi – stă ascunsă o problemă de sănătate şi mai serioasă: infertilitatea şi proprietăţile avortive ale fluorului.
În 1994, un studiu a descoperit că expunerea la concentraţiile mari de fluor din apa potabilă este asociată cu o rată redusă a natalităţii. Cercetătorii au revizuit literatura biomedicală privind toxicitatea fluorului şi au descoperit un nivel redus al fertilităţii la majoritatea speciilor de animale studiate. De aici, a apărut întrebarea: fluorul afectează şi rata natalităţii umane?
“O bază de date americană a sistemelor de apă potabilă a fost utilizată pentru a identifica indicii regiunilor care au înregistrat niveluri ale fluorului de cel puţin 3ppm.Aceste zone erau grupate în 30 de regiuni, întinse de-a lungul a 9 state. Pentru fiecare ţinut, au fost definite două categorii diferite de expunere, iar rata anuală a fertilităţii totale (RFT) pentru femeile din categoria de vârstă 10-49 de ani a fost calculată pentru perioada 1970-1988. În cele mai multe regiuni, s-a confirmat asocierea între o RFT redusă şi nivelurile ridicate de fluor. “
Un alt studiu, publicat în 1995, a descoperit că în rândul muncitorilor din fabrici, expunerea la compuşii de fluor era asociată cu un risc crescut de avort spontan:
“Riscul de avort spontan (AVS) a fost calculat în asociere cu agenţii fizici şi chimici, în cadrul unui studiu al angajaţilor a 14 companii producătoare de semiconductori: după analiza a peste 6000 de angajaţi, 506 lucrători actuali şi 385 de foşti angajaţi prezentau acest risc.
Două grupuri de substanţe chimice au reprezentat 45% din excesul de risc de AVS în rândul muncitorilor din camerele de fabricare: solvenţi fotorezistenţi, inclusiv eter de glicol, şi compuşi de fluor utilizaţi în gravură. Femeile expuse la niveluri ridicate din ambii agenţi aveau un risc mai mare de a suferi un avort spontan.”
Efectul? Din perspectiva manipulării unui număr mare de organisme umane, miliarde dintre ele dependente de resurse limitate, “efectele secundare”, cum ar fi contracepţia şi infertilitatea asociată cu utilizarea substanţelor chimice precum fluorul,ar putea fi considerate efecte colaterale benefice. Un alt efect secundar “convenabil” este amorţeala mentală şi calcifierea glandei pineale, ceea ce face ca populaţia expusă la această substanţă să fie mult mai docilă şi mai uşor de controlat şi manipulat.
În mod interesant, medicamentele “antidepresive”, cum ar fi Prozac, conţin fluor, de aici provenind şi numele său chimic de fluoxetină. Cei care au experimentat efectele acestui medicament, ştiu că te poate rupe de realitate sau pur şi simplu îţi poate anestezia emoţiile şi sentimentele.
Realitatea este aceea că un sistem guvernamental, medical, industrial şi internaţional sprijină fluorizarea apei şi a alimentelor, şi va fi nevoie de mulţi ani de muncă pentru a reduce expunerea continuă la compuşii pe bază de fluor.
Până atunci avem două drumuri clare pentru reducerea daunelor:
1. Reducerea nivelului de expunere;
2. Consumarea unei alimentaţii bogate în compuşi care diminuează nivelul de toxicitate a fluorului.
Există o serie de compuşi naturali al căror efect, confirmat din punct de vedere experimental, este reducerea toxicităţii fluorului (unele condimente, vitamine, substanţe nutritive, minerale).
Câţiva paşi alimentari simpli, în special includerea în regimul alimentar a unor alimente produse într-un mod organic, pot avea un efect puternic în ceea ce priveşte protecţia noastră în faţa fluorului şi a altor compuşi xenobiotici, la care suntem expuşi în mod constant.
Sursa: www.financiarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu