Drumul spirirtual este presarat de capcane puse de insusi Zeul Egoului. Crestinii stiu ca: “Drumul spre iad este pavat cu bune intentii“, iar buddhistii stiu, ca uneori in spatele incercarii de evolutie a constiintei se ascunde nevoie meschina a eului de a se simti in siguranta. Hristos ne indeamna sa parasim formele rostind clar: “Regatul Meu nu este din lumea aceasta“, iar Buddha plaseaza Nirvana dincolo de nesfarsitul raport cauza-efect, “Acolo unde totul tace, se naste si exista“. Si cum domeniul formelor se mai numeste si materialism, va propun o incursiune in doctrina tibetana, unde exista trei guvernatori ai materiei: stapanii mentali ai Formei, ai Cuvantului si ai Mintii.
Egocentrismul stapanului Formei va dori sa genereze “o lume placuta, pervizibila, sigura si docila, iar egoul va incerca sa se puna la adapost si de a se distra evitand ori ce fel de tensiune“, scrie calugarul budhhist Chogyam Trungpa Ripnoche. Stapanul Cuvantului ne impune clasificarea, conceptualizarea iar egoul se va feri sa dea piept cu experienta directa. Sub dominatia acestui stapan, realitatea va fi filtrata de subiectivism, furnizand persoanei confortul intr-o lume previzibila.Stapanul Mintii isi foloseste egoul pentru a ne convinge sa ramanem deosebiti, unici dar in separatie fata de ceilalti.
Majoritatea celor care pornesc pe calea evolutiei spirituale se afunda in imperiul iluzoriu al mintii, considerandu-se superiori celor care “dorm”. Buddhismul tibetan vorbeste despre Materialismul spiritual, ca despre o ultima incercare a egoului de a ramane independent fata de sine, sau cu alte cuvinte este batalia finala a Persoanei pentru a ramane independenta fata de Fiinta. Adevarata spiritualitate ne invita sa abandonam persoana si sa ne incredem in fiinta: “Nu eu vorbesc acum, ci Hristos traiste in mine” spunea apostolul Pavel cand a fuzionat in UNU, iar buddhismul descrie cale catre Unitate prin intelegerea celor patru adevaruri nobile:
1. Nobilul Adevar al suferintei:
“Nasterea este suferinta, decaderea este suferinta, boala este suferinta, moartea este suferinta, a fi unit cu ceea ce nu este placut este suferinta, a fi separat de ceea ce este placut este suferinta, a nu obtine ceea ce doresti este suferinta. Pe scurt, toate laturile experientei facute în cuget si în trup, carora agatarea le este inerenta, sunt suferinta.”
2. Nobilul Adevar al cauzei suferintei:
“Aceasta sete este cea care duce la renastere si este însotita de agatarea patimasã care fuge cand dupa un lucru cand dupa altul. Este setea dupa placerile simturilor, setea de existenta si setea de non-existenta.”
3. Nobilul Adevar despre incetarea suferintei:
“Este completa distrugere si separare de acesta sete, uitarea ei, renuntarea la ea, eliberarea de ea si neatasarea fata de ea.”
4. Nobilul Adevar despre Calea ce duce la încetarea suferintei:
“Este Calea cu opt brate si anume: Intelegere corecta, Gandire corecta, Vorbire corecta, Actiune corecta, Mod de viata corect, Efort corect, Atentie corecta si Concentrare corecta.”
Sursa: codulluioreste.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu