O cunosc personal pe dna Larisa Popovici şi pot garanta că povestea următoare este un episod uluitor din viaţa ei.
„Timp de 20 de ani am fost asistentă medicală şi astfel am avut ocazia să-i observ foarte bine pe muribunzi, dar episodul produs la moartea unei bolnave mi-a rămas întipărit ca şi cum s-ar fi petrecut ieri. Bolnava era o femeie tînără, care suferea de cancer pulmonar în ultima fază. Fiind conştientă că i-a sosit ceasul, îi spunea mamei sale, cu voce slabă, ultimele ei dorinţe legate de bunurile personale. Era încă lucidă, spre mirarea mea şi a preotului, care o spovedise pentru ultima dată. Deodată, femeia a ridicat ochii spre tavan, spre cel mai îndepărtat colţ al camerei, a făcut un gest de aprobare, după care a spus: . Mama ei, care stătea lîngă pat, a întrebat-o plîngînd: . Bolnava a părut surprinsă de întrebare şi i-a răspuns imediat:şi i-a arătat colţul în care privise. Atunci, mama ei mi-a şoptit că bunica murise cu un an înainte şi că ele au fost legate de o mare iubire. Apoi, cu glasul slab, l-a strigat pe preot şi i-a spus că, pe la miezul nopţii precedente, a avut un mesager, un înger, care i-a spus că va veni să o ia peste 24 de ore. Preotul a întrebat-o dacă ştie în ce zi a săptămînii este şi în ce an, iar femeia a răspuns corect, adăugînd:
.
Se aşternuse liniştea în camera de spital, cînd, deodată, a zis că-l vede pe frăţiorul ei, care murise la numai trei ani, călcat de o maşină, în timp ce alerga după o minge. Şi-a amintit cum se jucau amîndoi, i-a descris pînă şi părul cîrlionţat şi auriu. In acea clipă părea chiar veselă, aşteptîndu-l cu braţele deschise şi parcă rîdea. Pentru toţi cei aflaţi în cameră a fost, într-adevăr, un spectacol inedit, care făcea moartea, pe care noi o considerăm înspăimîntătoare, un mister de neînţeles, frumoasă şi plină de binecuvîntări. Fix la miezul nopţii, sufletul curat al femeii i-a părăsit corpul pentru lăcaşul nemuritor. Moartea ei a însemnat pentru mine dovada bunătăţii infinite a Tatălui Nostru ceresc. De atunci ştiu că, atunci cînd se află în apropierea morţii, bolnavii îşi păstrează conştienţa, dar spiritul este în mare parte detaşat de corpul material. In această stare, mulţi îşi văd rudele moarte, care continuă să-i iubească şi vin să-i primească şi să-i conducă pe calea cea fără de întoarcere. După ce suferinda şi-a dat sufletul, preotul mi-a spus că este sigur că biata fată văzuse, într-adevăr, un înger, care o vizitase în ultima clipă şi care o ajutase să treacă pragul lumii spirituale.
De altfel, chiar eu traesc de aproape un an , aceste experiente miraculoase. Bunica mea in varsta de 81 de ani, imi povesteste tot ceea ce vede, eu sunt printre singurele persoane care o cred si care o asculta cu interes si cu mare drag si dragoste. Si daca acum ceva timp mai mai daca isi amntea cine suntem, acum ne stie pe fiecare dintre noi, s e perfect lucida.
Imi povesteste ca unul dintre baietii ei, care a murit la scurt timp dupa nastere de fapt, e in pod cu niste baieti si fac acolo petreceri, ca sotul ei, bunicul meu , e mereu cu ea , .....
Astazi am trecut pe la ea, iar dupa ceva timp, si-a amintit ca a fost intr-o zi la biserica, si ca, in drum spre casa, trecand pe la poarta tatalul ei, a inceput sa-l strige, si sa-l caute cu privirea, dar o vecina a atentionat-o imediat ca e mort de peste 30 de ani si sa nu-l mai caute, asa a izbucnit in plans si nu mai dovedea sa-mi povesteasca ca ea fusese cu o zi inainte la casa lui si l-a ajutat la treaba si i-a lipit si vopsit casa, iar acum....cum sa-i zica acea vecina asa ceva...
Daca voi va doriti , voi mai posta aici povestile bunicii mele...Astept meajele voastre ...Mesaje De Suflet
), dar si pentru ca are cea mai reactionara populatie. Bravo lor! Vineri