Apa de pe Terra are sursă extraterestră

Meteoriţii mari din centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter şi nu cometele de la periferia rece şi îndepărtată a sistemului nostru solar au fost principalii 'furnizori' de apă pentru Terra, susţin astronomi americani, într-un articol apărut în ultima ediţie a revistei Science.

Stocurile iniţiale de apă din sistemul solar au fost concentrate sub forma unor depuneri de gheaţă pe asteroizi şi comete. Pământul, Marte şi Venus se află la limita aşa-numitei 'linii de zăpadă' - zonă în care vaporii de apă din cauza distanţei apropiate de Soare nu se pot condensa în gheaţă. Astfel, planetele apropiate de Soare au fost la început uscate, iar apa a ajuns pe ele mai târziu, odată cu meteoriţii şi nucleele de comete din alte părţi ale sistemului solar. 

Un grup de astrofizicieni, sub conducerea lui Conel Alexander, de la Institutul Carnegie pentru Ştiinţă din Washington (SUA), a studiat compoziţia izotopică a moleculelor de apă în 85 de fragmente de chondrite carbonice - meteoriţi formaţi în urma căderii pe Pământ a vechilor asteroizi din sistemul solar. 

Potrivit oamenilor de ştiinţă, procentul de deuteriu - un izotop greu de hidrogen - în moleculele de apă din interiorul unor astfel de meteoriţi este determinat de condiţiile în care s-a format corpul ceresc. Cu cât mai departe de Soare a apărut un asteroid sau o cometă, cu atât mai mulţi atomi de deuteriu conţin acestea. În acest fel, concentraţia de deuteriu din apă în interiorul unui corp celest poate determina aproximativ locul apariţiei acestuia. 

Ghidându-se după respectiva idee, echipa lui Conel Alexander a încercat să determine sursa de apă de pe Terra, calculând proporţia de deuteriu în chondrite şi comparând-o cu cea a apei terestre şi a boabelor de gheaţă de pe suprafaţa cometelor. 

În concluzie, cea mai mare parte a apei de pe Terra a fost adusă pe suprafaţa sa de chondrite din centura de asteroizi şi nu de cometele de la marginea sistemului solar, aşa cum se crezuse iniţial. Această concluzie contravine celor mai multe teorii acceptate până în prezent ce descriu mecanismul de formare a Pământului şi a altor planete şi, evident, va necesita verificari suplimentare pentru a fi general acceptată

Sursa:  REALITATEA.NET

Dimensiuni extraterestre

Cautarea si intalnirea civilizatiilor extraterestre reprezinta una dintre cele mai fascinante probleme ale tuturor timpurilor. Omenirea a fost intotdeauna interesata de enigmele neelucidate, de posibilitatea coexistentei unui univers invizibil sau, de ce nu, a mai multor universuri paralele si, desigur, a cautarii altor forme inteligente de viata in cosmos.

Aurel Carasel explica de ce exista interesul pentru astfel de mistere: “Pentru ca, se pare, existenta umana s-a impletit inca de la inceputuri cu forte stranii, care au calauzit-o, prin negura timpului, catre un tel inca necunoscut.”

“Ne-am chinuit mai multe secole mintile pentru a descifra “taine” arhicunoscute, dar provenind din timpuri imemoriale, unde nu aveau ce cauta. Un exemplu concludent este harta lui Piri Reis. Conturul Americii inca inainte de descoperirea sa? Conturul Polilor, asa cum aratau ei acum 100 000 de ani? Sau, de ce nu, celebra pila voltaica, functionand cu must, descoperita in pamantul plin de miracole al Arabiei. Pana unde sa impingem inapoi limitele civilizatiei umane? Cunosteau preincasii arta zborului, de vreme ce si-au construit, la Valle de Palpa, acea impresionanta “panza” cu desene uriase de zeci de metri, reprezentand tot felul de vietuitoare, vizibile numai de la inaltime? Aveau inaintasii nostrii de acum 40 000 de ani cunostiinte inaintate de chirurgie cerebrala si cardiaca, asa cum reiese din desenele gravate pe miile de bucati plate de piatra din Peru?”

Au fost ajutati, asa cum sustine teoria paleoastronautica, stramosii nostrii de civilizatii extraterestre?

Timothy Good, celebrul cercetator al Fenomenului OZN, afirma in favoarea misterioaselor cazuri de aparitii ale unor OZN-uri: “Subiectul, cu multiplele sale fatete, este atat de vast in complexitatea sa incat refuza o ipoteza unica si atotcuprinzatoare, capabila sa explice multitudinea de paradoxuri inerente cu care suntem confruntati.”

Herman Oberth, parintele rachetelor Apollo, afirma si el: “Aceste obiecte – OZN – sunt concepute si dirijate de fiinte inteligente care au atins un nivel de dezvoltare foarte inalt. Este probabil ca ele nu vin din sistemul nostru solar, si poate nici din Galaxia noastra.”

Datorita ufologilor, existenta OZN-urilor nu mai este o incertitudine. Datorita muncii lor, cunostintele in acest domeniu sunt astazi mult mai vaste. Cartile care trateaza diferitele incindete in care sunt implicate OZN-uri i-au determinat pe cercetatori sa afirme ca in spatele mai multor evenimente OZN se ascund una sau mai multe specii extraterestre inteligente.

Intorcandu-ne in timp, tot mai mult, pana la inceputurile presupuse ale fiintei umane moderne si chiar mai inainte, numai cine nu vrea nu vede prezenta LOR, a entitatilor rationale non-pamantene care ne-au insotit din totdeauna evolutia – in picturile rupestre, taiata in piatra vechilor monumente sudamericane, in tehnica constructiilor gigantice din pre-antichitate si antichitate de popoare cu civilizatii putin cunoscute sau ramase total necunoscute, in tot felul de obiecte considerate imposibile in inceputurile umane, in cunostiintele astronomice si din alte domenii, in vechile scrieri si in mituri. In noi.

Voi continua sa prezint cazuri incredibile, care depasesc imaginatia si fascineaza orice cititor. Cazuri cercetate de specialisti in domeniu, a caror observatori au fost martorii intalnirilor cu fiinte venite din necunoscut sau cu fenomene paranormale enigmatice.

Pe Curand!

Un mesaj al unei civilizaţii extraterestre adresat oamenilor de pe planeta Pământ

Ce este şi cum se manifestă efectul nebănuit de pârghie al credinţei colective ce acţionează la unison şi poate să transforme totul pe această planetă?
(ATENŢIE!!! Noi considerăm că în cele ce urmează este dezvăluit un secret fundamental cunoscut de marii iniţiaţi -Nota redactorului)

În cazul unui răspuns afirmativ („DA!”), care este de natură să ne determine să apărem pentru voi toţi în lumea voastră fizică, trebuie să nu pierdeţi din vedere că această decizie trebuie să fie manifestată de un număr suficient de fiinţe umane, chiar dacă scepticilor sau pesimiştilor aceasta ar putea părea o acţiune neînsemnată. Din acest motiv, este  recomandată difuzarea către un număr cât mai mare de fiinţe umane a acestui mesaj (atât în forma scrisă, cât şi în forma audio, în direct sau înregistrată pe un CD sau pe o casetă) în aproape toate limbile planetei. În felul acesta, un număr cât mai mare de fiinţe umane vor putea fi îndemnate să aleagă o alternativă, iar în cazul atingerii pragului minim de acceptare („DA!), se va putea transforma radical destinul pe această planetă. Nu este nicio problemă dacă acest mesaj va fi difuzat chiar şi într-o manieră ușor sau vădit hazlie, important este ca el să fie cunoscut şi apreciat de cât mai multe fiinţe umane care, după aceea, în deplină cunoştinţă de cauză, vor putea să opteze şi multe dintre ele vor răspunde la  întrebarea noastră printr-un „DA” ferm şi hotărât.

În situaţia în care acest mesaj ajunge prin nu contează ce modalitate la voi, este necesar să îl citiţi cu multă atenţie de 2 – 3 ori şi, în final, să optaţi printr-un răspuns clar şi ferm. Este util să aveţi în vedere că niciodată acest mesaj care va ajunge deloc întâmplător în posesia voastră şi pe care îl veţi citi cu suficientă atenţie nu trebuie să vă lase în final să rămâneţi indiferenţi. Este necesar să vă daţi seama că prin răspunsul clar şi ferm pe care îl oferiţi, înțlegeți formidabilul rol al liberului vostru arbitru. În cazul unora dintre voi, este posibil ca pentru prima oară să vă puteți exprima liberul arbitru, fără constrângeri. Chiar şi numai pentru o astfel de experienţă merită să sacrificaţi câteva minute din timpul vostru liber. Experienţa pe care o veţi trăi atunci vă va face fără îndoială să vă convingeţi că aţi procedat cu înţelepciune.
Nu trebuie să pierdeţi nicio clipă din vedere că o asemenea experienţă, ce va fi realizată într-un mod direct de oricare dintre voi, vă poate oferi ulterior o surpriză lăuntrică de mari proporţii, ceea ce va putea genera un puternic ecou binefăcător în cazul unui răspuns afirmativ („DA!!!”).
Energia răspunsurilor aprobatoare (DA!) va fi integratoare și, dacă va fi atins pragul minim necesar, uimitoare transformări se vor declanșa la nivel planetar.
În cazul unui răspuns afirmativ („DA”), formulat clar și ferm, întreaga umanitate va putea beneficia de efectele ce vor fi declanșate ulterior. Este însă foarte important să reţineţi că, indiferent de răspunsul pe care îl veţi oferi la întrebarea noastră (fie „DA”, fie „NU”), recepționarea acestui mesaj nu trebuie să vă lase neutri, indiferenți. (Nota C.M.: nu va putea funcționa regula votului nul).
Declarația fiecăruia dintre voi este necesar a fi în conformitate cu dorința inimii, fără a vă lăsa influențați de părerile altora (mai cu seamă de cele ale falșilor profeți). Vă rugăm să tratați mesajul-chestionar cu maximă atenție deoatrece de el depinde viitorul umanității și al planetei. Înțelegeți cât de mult va conta obțiunea fiecăruia dintre voi pentru omenire, pentru voi, copiii și nepoții voștri. Aveți ocazia săî le oferiți un viitor cu adevărat luminos și fericit. De voi, și numai de voi va depinde. Vă rugăm să aveți o atitudine cât mai realistă, lipsită de inhibiții, și frici niciodată justificate, atunci când vă veți exprima obțiunea față de debarcarea și contactul cu frații din univers.

Trebuie totodată să vă daţi neîntârziat seama că a decide singuri un aspect precum este acesta (atât de important pentru întreaga umanitate), fie ca indivizi izolaţi, fie ca grup unitar, este atât dreptul vostru din naştere, cât şi responsabilitatea voastră! Fiecare dintre voi, cei care citiţi cu atenţie acest mesaj, trebuie să vă daţi seama că, în situaţia de faţă, atât indiferenţa, cât şi pasivitatea pe care o veţi manifesta nu vor duce nicăieri, decât la absenţa libertăţii. Exprimarea puterii tainice pe care fiecare dintre voi o poate manifesta cu folos pentru întreaga umanitate prin intermediul liberului arbitru poate să declanşeze unele efecte nebănuite, atât în fiinţa voastră, cât şi pe planeta pe care acum trăiţi cu toţii. Trebuie să fiţi totodată conştienţi că indecizia voastră va avea şi ea urmări, deoarece chiar şi atunci când vă manifestaţi  indecizia, în realitate manifestaţi în mod paradoxal HOTĂRÂREA DE A NU INTENŢIONA CEVA BUN, CONSTRUCTIV ŞI CREATOR CARE AR PUTEA SĂ TRANSFORME RADICAL TOTUL, ATÂT  ÎN PROPRIA VOASTRĂ FIINŢĂ, CÂT ŞI ÎN AFARA VOASTRĂ, PE PLANETA UNDE EXISTAŢI.
În cazul în care alegeţi să rămâneţi prizonierul închistat şi fanatic al credinţelor voastre, aspect pe care noi îl putem înţelege, atunci puteţi să răspundeţi printr-un „NU!” clar şi ferm. Vă rugăm însă ca, în situaţiile în care nu sunteţi cu adevărat capabili să alegeţi într-un mod clar, ferm şi cu adevărat responsabil, nu rostiţi un „DA!” formal şi superficial care este motivat de o banală stare de curiozitate. Vă rugăm ca în prealabil să vă daţi seama că noi, cei care intenţionăm să vă ajutăm, dacă şi voi veţi dori în mod ferm aceasta, nu dorim să ne manifestăm întocmai ca într-un spectacol, ci chiar existăm într-un anume mod şi într-o realitate obiectivă în care ne  trăim existenţa.

Nu pierdeţi niciodată din vedere că acolo, în lumea în care noi toţi trăim, NOI CHIAR EXISTĂM CU ADEVĂRAT, AŞA CUM ŞI VOI EXISTAŢI ÎN LUMEA PE CARE O AVEŢI LA DISPOZIŢIE! Nu vă lăsaţi nicio clipă acaparaţi de pesimism, considerând că numărul acelora care vor spune „DA” într-un mod ferm şi hotărât va fi până la urmă foarte redus.

Amintiţi-vă că istoria voastră a cunoscut numeroase episoade în care un grup relativ restrâns de bărbaţi şi femei care au fost ferm hotărâţi, solidari, plin de avânt şi eroici, au ajuns totuşi să modifice într-un mod uimitor cursul evenimentelor, în pofida numărului lor redus. Noi suntem siguri că la ora actuală cunoaşteţi cu toţii astfel de exemple. Atunci când indiferenţa, blazarea şi inerţia vă acaparează şi au tendinţa să vă paralizeze iniţiativele creatoare, gândiţi-vă cu luciditate şi discernământ că, la fel cum un număr relativ mic de oameni rău intenţionaţi ce reprezintă elita care acţionează din umbră au fost totuşi capabili să preia puterea temporală asupra planetei Pământ, reuşind în felul acesta să influenţeze în rău viitorul unui număr foarte mare de oameni care trăiesc pe această planetă, tot aşa este posibil ca numai două-trei sute de oameni ferm hotărâţi, care acţionează de fiecare dată la unison, fiind uniţi şi solidari, să transforme totuşi în bine tragicul destin colectiv al acestei planete! Un asemenea grup fratern puternic unit şi eroic, care în plus este ferm hotărât şi animat de nobile idealuri, poate contribui totodată, cu ajutorul imens pe care noi suntem dispuşi să-l oferim, la naşterea umanităţii celei noi care va fi integrată în marea Fraternitate a Civilizaţiilor Galactice. Prin unirea voastră într-un tot organic şi armonios poate să rezulte o imensă putere supranaturală care este de natură să transforme în scurt timp starea tragică în care se află la ora actuală planeta voastră. Dacă un grup ce va alcătuit fie chiar şi din 200-300 de oameni va acţiona de fiecare dată la unison, fiind însufleţit de fiecare dată de intenţii clare şi puternice, având la bază înalte idealuri, el va putea determina manifestarea unor transformări uluitoare pe planeta pe care vă aflaţi!

De îndată ce un asemenea grup va începe să acţioneze cu putere, veţi descoperi că sunt posibile transformări rapide şi surprinzătoare pe care marea majoritate a oamenilor de pe planeta voastră le consideră deocamdată imposibile. Veţi putea constata cu uşurinţă că, prin unirea voastră ce va fi realizată pentru a duce la îndeplinire scopuri bune, o gigantică putere manifestatoare va apare imediat în voi şi, în felul acesta, veţi duce la bun sfârşit cele mai dificile proiecte care li se par a fi imposibile celor apatici sau celor care sunt măcinaţi de îndoieli. Uniţi-vă pentru a duce la îndeplinire scopuri care se bazează pe idealuri sublime elevate şi grupaţi-vă pentru astfel de acţiuni fie câte 3, fie câte 5, fie câte 10, fie câte 100, fie câte 1000 şi îndrăzniţi să acţionaţi întotdeauna în slujba binelui, fiind de fiecare dată animaţi de intenţii puternice clare şi ferme. Atunci când acţionaţi în cadrul unor astfel de grupuri, mai mici sau mai mari, care sunt unite şi solidare, puteţi fi siguri chiar înainte să începeţi acţiunile voastre că atunci când manifestările voastre vor fi realizate într-o stare de unison deplin, ele vor fi până la urmă încununate de succes. Deplina voastră unire cât mai profundă atât în intenţie, cât şi în gândire, în simţire şi în acţiune cu alţi oameni care sunt însufleţiţi întocmai ca şi voi de aceleaşi intenţii va fi suficientă pentru a face să apară o imensă putere realizatoare benefică, ce vă va uimi.

Amintiţi-vă că unul dintre gânditorii voştri a spus cândva:
„DAŢI-MI UN PUNCT FERM DE SPRIJIN ŞI VOI RIDICA PĂMÂNTUL”.
Pe de altă parte, un alt gânditor al vostru a afirmat:
„O VERITABILĂ IDEE FORŢĂ SAU O PUTERNICĂ ASPIRAŢIE CARE  ÎNCEPE SĂ SE RĂSPÂNDEASCĂ, DEVINE, LA UN MOMENT DAT, O PUTERE COLOSALĂ PRIN INTERMEDIUL UNUI PROCES OCULT DE MULTIPLICARE. ENERGIA EI IMENSĂ AJUNGE SĂ ANIME MASELE UMANE, PROVOCÂND TRANSFORMĂRI DE LUNGĂ DURATĂ PE PĂMÂNT.”
Mai ales aceia dintre voi care veţi fi capabili să înţelegeţi ceea ce v-am dezvăluit aici, noi, cei care vrem să fim fraţii voştri, vă veţi da seama că v-am pus la dispoziţie un MARE SECRET care, în cazul punerii lui în aplicare într-un mod sistematic şi perseverent, va putea atrage în scurt timp transformarea completă a destinului umanităţii şi totodată aceasta va atrage în simultaneitate modificarea destinului planetei pe care trăiţi. Fiecare dintre voi, cei care citiţi cu atenţie aceste informaţii, trebuie să vă daţi seama că difuzarea ce va fi neîntârziat urmată de punerea în aplicare a sfaturilor ce sunt conţinute în acest mesaj va fi şi va rămâne PUNCTUL CEL TARE DE SPRIJIN necesar să fie folosit de fiecare dată la momentul oportun, iar noi, fraţii voştri, care existăm într-un anumit tărâm al realităţii universului, vom fi şi vom rămâne  întotdeauna pentru voi BRAŢUL CEL LUNG AL PÂRGHIEI CARE SE ÎNTINDE LA MAI MULŢI ANI LUMINĂ. Credem că lumea voastră are o mare nevoie de ajutorul nostru plin de bunăvoinţă.

Sursa: http://daniilgaucan.wordpress.com/

Baza extraterestra din Tibet

Tibetul a atras dintotdeauna atentia celor care au incercat sa inteleaga sensul vietii si si-au pus intrebari cu privire la existenta si rolul nostru pe acest pamint, mai ales datorita faptului ca el reprezinta centrul budismului. Manastirile se afla sus in munti, iar cararile care duc acolo sint deosebit de periculoase, in special din cauza avalanselor care se produc foarte des, ingropind sub ele zeci de amatori porniti in cautarea iluminarii. Unui neinitiat insa ii este foarte greu sa afle tainele extrem de bine pazite in manastirile budiste. Chiar daca cineva reuseste sa ajunga cumva la o astfel de manastire, cei de aici sint destul de laconici si nu au relatii cu strainii. Lobsang Rampa, cercetator si scriitor care a trait mult timp in Tibet, a scris aproximativ 20 de carti ce au fost traduse in numeroase limbi, devenind in scurt timp bestseller-uri. El a calatorit mult, a vizitat manastiri budiste si a reusit chiar sa stea cu calugarii de acolo. Pentru a le cistiga increderea, el a trebuit sa se adapteze la ritmul lent al vietii celor care traiesc aici, care, in afara de rugaciunile zilnice obisnuite, nu pronunta nici un cuvint de prisos. Calugarii isi pazesc cu multa grija tainele, dar pentru ca budismul propovaduieste atitudinea pasiva fata de rau si smerenia, ei nu-i alunga pe straini, dar nici nu au legaturi cu ei. Ca rasplata pentru rabdarea si numeroasele sale renuntari, Lobsang Rampa s-a putut bucura de intilnirea cu un calugar, ale carui destainuiri au meritat toate eforturile sale. In vizita la calugarul orb Pustnicii, de regula, se pot imparti in doua categorii: primii fac legamint de tacere vesnica si nu vorbesc cu nimeni, in nici o imprejurare. Ei traiesc inchisi si primesc hrana si apa pe care le-o aduce zilnic un servitor tacut. Cu cei din a doua categorie, adica aceia care nu au facut un astfel de legamint, este de asemenea foarte greu de stabilit o legatura, deoarece ei locuiesc in pesteri indepartate, unde se poate ajunge uneori cu riscul vietii. Lobsang Rampa a perseverat si reusit sa intre in legatura cu un pustnic din cea de-a doua categorie. Sihastrii, care isi petrec zeci de ani in solitudine, ii intimpina cu multa prietenie pe calatorii care reusesc sa ajunga acolo: negustori sau monahi pribegi. Cu toate acestea, pentru a te putea bucura de atentia unui monah, trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare. La inceput, sihastrul il examineaza pe musafir. Anii de singuratate i-au ascutit intr-atita simturile, incit el poate vedea clar aura musafirului. Citeodata, chiar si atunci cind monahul este convins de onestitatea persoanei din fata sa, el o supune la diferite incercari si este de ajuns o mica imprudenta din partea acesteia, pentru ca sihastrul sa nu mai rosteasca nici un cuvint. Petrecind multe zile in compania sihastrului respectiv, Lobsang Rampa  a incercat sa-i cistige acestuia increderea. Desi era orb, acesta se comporta cit se poate de normal, stiind intotdeauna unde se afla oaspetele sau si ghicindu-i  de fiecare data intentiile. Intr-una din seri, batrinul l-a rugat pe Rampa sa pregateasca ceaiul, dupa care a inceput sa-i vorbeasca fara graba despre Gradinarii Pamintului…
Marea taina a sihastrului
Cele relatate de batrinul orb l-au uimit pe Rampa. Este adevarat ca uneori, in timp ce calatorea prin Tibet, el vazuse deseori fenomene ciudate, pe care ufologii contemporani le-ar fi numit fenomene OZN (Lobsang Rampa si-a scris cartile in anii 20-30 ai secolului al XX-lea). Locuitorii din zona priveau insa fenomenul ca pe ceva normal, numind aparatele de zbor care ale zeilor. Lobsang Rampa a vazut un astfel de car al zeilor chiar deasupra pesterii in care locuia sihastrul. La intrebarea pe care el i-a adresat-o sihastrului privind cele vazute, acesta i-a raspuns linistit: Acestia sint Gradinarii Pamintului. Lobsang Rampa nu a insistat cu intrebarile si foarte curind rabdarea i-a fost rasplatita, deoarece sihastrul i-a dezvaluit cercetatorului ceea ce numea el marea taina. Viata sihastrului fusese plina de incercari. Inca din tinerete el cazuse in miinile soldatilor chinezi, care-l supusesera la torturi inimaginabile ce au culminat cu scoaterea ochilor. Tinarul monah s-a tirit tot mai sus si mai sus, de parca o forta nevazuta il tragea spre inaltul cerului. Drumul era lung si anevoios, iar singura hrana a monahului orb erau lastarii plantelor care se incumetau sa creasca acolo. La un moment dat, monahul si-a pierdut cunostinta, iar cind s-a trezit se afla intr-un pat confortabil. El nu putea vedea ce se petrecea in jurul sau, dar toate celelalte simturi ii spuneau ca se afla intr-un loc foarte ciudat. Un glas prietenos l-a anuntat ca a fost salvat de Gradinarii Pamintului si ca se afla in deplina siguranta. Acelasi glas i-a spus ca a fost ales ca reprezentant al Pamintului si ca va trebui sa vorbeasca in numele acestuia in fata Ligii Lumilor Unite. Monahului orb i-a fost atasata o telecamera Povestirea monahului era uimitoare. El i-a descris lui Rampa o baza a extraterestrilor si aparatura care se afla acolo, cu foarte mare exactitate. Pentru ca el sa poata vedea, extraterestrii i-au atasat un aparat pe care astazi l-am putea numi telecamera. Chiar daca cineva s-ar gindi ca povestirea fusese rodul imaginatiei lui Rampa, este clar ca el nu avea de unde sa aiba idee macar despre o serie de inventii de virf ale chirurgiei sfirsitului de secol XX. Din spusele monahului, Rampa a tras concluzia ca baza extraterestrilor se afla asezata strategic, pe un platou inalt. Aici se gaseau nenumarati vulcani stinsi, ale caror cratere puteau fi folosite pentru dispunerea unei baze secrete, iar podisul insusi era un loc ideal pentru aterizarea unor nave interstelare. In afara de asta, muntii si platoul sint in permanenta  acoperiti de nori, astfel ca baza nu poate fi observata din avion sau cu ajutorul satelitilor. Locuitorii Atlantidei au declansat Potopul Ajungind la baza extraterestrilor, monahul a nimerit intr-o lume fantastica, pe care o creasera niste fiinte foarte asemanatoare cu oamenii. La intrebarea cum aratau extraterestrii, monahul a raspuns laconic ca intre ei si oameni nu erau mai multe deosebiri, ca intre europeni, asiatici sau africani. Extraterestrii i-au povestit monahului despre numeroasele lor contacte cu pamintenii, care fusesera insa soldate cu esecuri, in mare parte datorate faptului ca cei contactati considerau cele vazute drept halucinatii. Gradinarii Pamintului i-au spus apoi monahului o lunga poveste legata de istoria Atlantidei, ai carei locuitori intrasera in contact cu extraterestrii, iar unii dintre ei avusesera chiar si copii cu acestia. Elita conducatoare din Atlantida avea insa alte planuri in legatura cu extraterestrii, astfel ca, in cele din urma, locuitorii Atlantidei au ajuns in posesia energiei nucleare. Povestirea monahului orb poate parea de domeniul fantasticului, dar sa nu uitam ca monahul, care nu parasise niciodata Tibetul si ale carui cunostinte se aflau la nivel de Ev Mediu, nu putea avea nici macar idee despre ceea ce numim fizica nucleara si aplicatiile acesteia. Descrierea exploziei nucleare ce urmase era reprodusa cu o uluitoare exactitate. Aceasta declansase Potopul, iar extraterestrii asistasera neputinciosi la disparitia Atlantidei. Pentru a evita repetarea unor astfel de tragedii, extraterestrii hotarisera sa intre in contact doar cu pasnicii monahi sau cu oameni al caror nivel spiritual era foarte ridicat. Calea aleasa de ei era lunga, dar numai in acest mod putea fi pregatita omenirea in vederea contactului cu o civilizatie extraterestra. Unele tehnologii descrise in anii 20 au aparut recent Revenind la relatarea facuta de monah, trebuie amintit faptul ca insasi descrierea tehnologiei era uimitoare, chiar si pentru cei care au facut cunostinta cu tehnologiile avansate din ultimii ani. r Fara indoiala ca au existat multi autori de literatura SF care, pe parcursul citorva zeci de ani, au intuit aparitia realitatii virtuale, dar nimeni nu putea face acest lucru in anii 20. In ceea ce-l priveste pe Lobsang Rampa, oricita fantezie ar fi avut, nu avea cum sa vorbeasca despre reprezentari tridimensionale observate cu ajutorul unor casti speciale sau despre manusi care puteau pipai obiectele, intrucit acest lucru este posibil doar in zilele noastre. In afara de asta, experimentele de proiectare a realitatii virtuale pe scoarta cerebrala, in special in portiunile ce raspund de perceptii, sint deocamdata in curs de desfasurare, fara a fi obtinute succese deosebite. Monahul a fost cuplat la o baza de date Dupa ce a fost cuplat la o baza globala ce continea informatii privind nenumarate lumi ale Universului, monahul a aflat lucruri noi despre uniunile galactice, a vazut activitatea desfasurata de extraterestri privind corectarea evolutiei biosferei. Cu acest prilej, el a aflat ca virsta medie a extraterestrilor era de 5.000 de ani. Foarte recent, cercetatorii au stabilit ca, prin folosirea tuturor resurselor organismului uman, pamintenii vor ajunge la venerabila virsta de… 5.000 de ani!
Aceste date au fost date publicitatii la 80 de ani dupa publicarea cartii lui Lobsang Rampa. Sa fie si asta o noua coincidenta sau batrinul monah orb cu care statuse el de vorba avea cunostinte de bioenergie pe care le au doar cercetatorii contemporani?
Calatoria monahului in alte spatii
Uimitoare este, de asemenea, descrierea amanuntita a batrinului monah legata de calatoria lui catre alte constelatii, calatorie descrisa corespunzator nivelului lui de intelegere. El a descris aceasta calatorie ca o trecere de la o fereastra la alta, de la un tablou la altul. Unul dintre extraterestri i-a atras la un moment dat atentia: Multe din lucrurile pe care le vezi vor fi curind inventate si pe Pamint.
Monahul a putut vedea, de asemenea, si planetele, ale caror populatii traiau in deplin acord si intelegere, dupa ce in prealabil fusesera distruse toate armele.
Dupa parerea extraterestrilor, un astfel de nivel de dezvoltare spirituala nu putea fi atins prea curind pe Pamint. Ei ii permisesera sarmanului monah sa aiba acces la cunostintele lor, stiind ca el nu le va transmite si ca nimeni nu le va putea utiliza in scop de distrugere. Beneficiar indirect al experientei uimitoare a monahului orb si al informatiilor despre extraterestrii cu care acesta intrase in contact a devenit si Lobsang Rampa. El a scris despre toate acestea cu aproape 80 de ani in urma, fara a se gindi la faptul ca vreodata va fi crezut sau nu.

Sursa: Enigme

Nasa ar putea folosi tehnologia razei tractoare în viitoarele misiuni extraterestre

Nasa explorează mijloace prin care să poată întrebuința fascicule luminoase tractoare în cadrul viitoarelor misiuni extraterestre întreprinse cu ajutorul vehiculelor robotice. Agenția a finanțat recent cu 100.000 de dolari o echipă de ingineri pentru a studia tehnicile experimentale de captare a micilor particule de materie cu ajutorul laserelor.

Aeronavele care zboară pe lângă comete și asteroizi, sau roverele care ajung pe Marte, ar putea folosi astfel de metode pentru a recolta constant și rapid mostre din obiectele explorate. Deși, într-o oarecare măsură, tehnologia „razelor tractoare” este aplicată deja de câțiva ani în chirurgie și în biologie, ea nu a fost riguros studiată în sensul potențialului folosirii sale în spațiul cosmic.

În prezent, roverele sunt dotate cu burghie, a căror întrebuințare pentru recoltarea probelor de sol sau de rocă necesită foarte mult timp. O viitoare sondă Nasa ar putea sfredeli rapid cu un laser roci care prezintă interes și ar putea folosi apoi o rază tractoare pentru a colecta praful rezultat. Mai mult chiar, o asemenea rază îndreptată înspre atmosfera marțiană ar putea să monitorizeze modificările structurale ale gazelor din componența sa ca răspuns la ciclurile zi-noapte pe Planeta Roșie.

O astfel de tehnologie este posibila prin întrepătrunderea a trei tehnici cunoscute, în parte folosite deja pe planeta noastră, în parte teoretizate. Prima tehnică, cea a pensetelor optice (optical tweezers), se aplică în mod curent în laboratoarele de biologie și constă în folosirea unei perechi de lasere ale căror fascicule circulă în direcții opuse.

Schimbarea intensității uneia dintre cele două raze încinge aerul dimprejurul particulelor vizate și le poate determina să se deplaseze pe o direcție, întocmai asemenea unei benzi de transmisie, sau de transport. Totuși, această tehnologie nu poate fi întrebuințată decât în prezența unei atmosfere, adică, deși poate funcționa pe unele planete, nu va merge în vidul spațiului cosmic.

Alternativ, echipa investigează tehnologia razei Bessel, caracterizată de un tipar foarte precis de sinusoide ale intensităţii undei. Aceasta creează un inel de lumină împrejurul micilor molecule de materie pentru a genera câmpuri electrice și magnetice de natură să le deplaseze. Metoda, care momentan există doar teoretic, ar funcționa în spațiu, dar ar fi limitată la acțiunile de la mică distanță.

Cea din urmă tehnică luată în considerare folosește așa-numitele „raze solenoide”, în cazul cărora intensitatea laserului formează un fel de burghiu care poate fi folosit pentru a atrage particulele de materie. Teoretic, această tehnologie poate fi folosită în vid și are și avantajul de a putea acționa la distanță mare, ceea ce ar fi util pentru sateliții care orbitează la mare altitudine deasupra asteroizilor sau a cometelor.

http://www.stiintasitehnica.com/nasa-ar-putea-folosi-tehnologia-razei-tractoare-in-viitoarele-misiuni-extraterestre_875.html

Sursa: MISTERELE LUMII

Vehicole aerospatiale anti-gravitatie secrete care folosesc tehnologia inversa extraterestra anti-gravitationala secreta

Tehnologie şi control program spaţial secret

Postat pe 12 septembrie 2011 de către adevărul din spatele scenei

Există (12) platforme aerospatiale avansate de construcţii-tehnologice  toate folosind într-o formă tehnologie antigravitationala.  Aceste 12 sunt: ​​Northrop Grumman B-2 Stealth Bomber Duhul, F-22 Raptor avansat stealth luptător, şi succesorul său, F-35 Lightning II avansate stealth luptator, Aurora, Lockheed-Martin X-33A, X Lockheed -22A doua om disc luptător antigravity, Nautilus Boeing şi Airbus Industries ", TR3-A Pumpkinseed, TR3-B Triangle, Northrop lui" Great Pumpkin "disc, Teledyne Ryan aeronautice lui XH-75d antigravity elicopter Shark, şi Northrop Quantum Teleportare Disc.
Tehnologia antigravitationala cea mai primitiva este electrogravitica. Acest lucru presupune utilizarea tensiuni în milioane de volţi pentru a perturba câmpul gravitaţional înconjurător.  Acest lucru duce la o reducere cu 89% în cala gravitatii pe corpuri, în vehicule cum ar fi bombardier Stealth B-2 şi TR3-B ambarcaţiuni triunghiular Astra. Şi dat fiind campul înconjurător considerabil de ionizare  am observat în jurul valorii de X-22A, este rezonabil să se presupună că  tensiunea extremă electrogravitica este, de asemenea, angajata cu aceste ambarcaţiuni.
Urmatorul nivel de sofisticare este magnetogravitic. Acest lucru implică generarea de câmpuri toroidale de energie înaltă filate la rpm lui incredibile, care intrerupe, de asemenea, câmpul gravitaţional înconjurător, într-adevăr, în măsura în care o counterforce pentru a trage gravitational al Pamantului este generat. Inginerii aenautici incepatori britanici  au numit aceasta counterbary dinamic.  Acest lucru poate a fost utilizat în unele farfurii  americane timpurii şi prototipuri, dar am spus că secretul ambarcaţiunii Nautilus spacefaring foloseste impulsuri magnetice, care apare pentru a utiliza această tehnologie.
Al treilea nivel de sofisticare, cea utilizată în ambarcaţiune mai moderne antigravitationale americane, este generarea directă şi valorificarea  forţei gravitaţionale puternice.  Astfel un câmp de forţă puternică-se extinde uşor dincolo de nucleul atomic de Element 115, un element exotic donat de  savantii-consultanţi ai vizitatorilor stelari   oamenior de stiinta umani la S-4, o bază secretă din sudul Area 51.  Prin amplificarea expunerii forţei gravitaţionale puternice şi utilizarea de energie mare reactoare de antimaterie , şi apoi dirijarea ei, este posibil de a ridica o navă de pe Pământ şi apoi modificarea de ghidare de Vectori în formă de câmpul de forţă antigravity astfel generată.
Gary McKinnon - Ce-a găsit cu adevărat?

  McKinnon "a intrat" în sistemele lui Johnson şi a declarat că a găsit o imagine de înaltă definiţie a unui obiect in forma de trabuc mare pe emisfera nordica.  El a spus că a fost atat de socat de imaginea pe care a gasit-o incat nu i-a venit sa creada si  salvat-o imediat. . El a mai spus că dimensiunea fişierului a fost atât de mare încât a fost dificil pentru a o vizualiza pe calculatorul lui.  În cele din urmă conexiune lui s-a pierdut, şi aşa a fost imaginea.

 Cea a gasit cel mai socant la McKinnon este ceea ce credea el că va fi asul lui din maneca in negocierea cu guvernul SUA, şi a găsit în sistemele de US Space Command.  McKinnon spune ca a descoperit un jurnal  listat al ofiţerilor non-terestri .  El nu crede că acestea au fost străini, dar el crede ca acest lucru să fie dovada că armata SUA are un batalion secret în spaţiu.  Unele dintre aceste jurnale au fost transferuri nava-nava .
Numele a două dintre navele pe care le-a văzut pe jurnalele de transfer au fost LeMay USSS şi Hillenkoetter USSS.  În mod obişnuit.  Numele navelor marinei  au doar două S ", un acronim pentru Navele Spatiale ale Statelor Unite (United States Space Ship), toate acestea, există trei S" aici, probabil pentru nava spatiala Statele Unite ale Americii.  Numele navelor sunt, de asemenea, semnificative.
* *

 Sursa si autor: jcattera * AlienStephmother

Sursa: thetruthbehindthescenes.wordpress.com

Gene extraterestre gasite in ADN-ul oamenilor

Un grup de cercetatori care lucreaza in Proiectul Genomului Uman sustine ca a gasit gene extraterestre in ADN-ul uman. Ar putea fi aceasta dovada cea mai buna ca exista viata in afara Pamantului?!

Proiectul Genomului Uman a fost inceput in anul 1989 in SUA si de-a lungul anilor i s-au alaturat oameni de stiinta din mai multe tari: Marea Britanie, Franta, Japonia, Germania si China.

Potrivit echipei de oameni de stiinta, ipoteza este foarte aproape de a se adeveri. Ei cred ca mai mult de 95% din secventele de ADN necodificat – cunoscut sub numele de junk DNA – care se gaseste in acidul dezoxiribonucleic al oamenilor este de fapt codul genetic al unor forme de viata din alte lumi, scrie Scienceray.com.

Se gasesc in ADN-ul oricarei forme de viata de pe Pamant, dar in cazul oamenilor “doza” este mai mare decat la celelalte specii.

Aceste secvente de ADN sunt folosite de catre cercetatori ca sa explice partile lipsa, gaurile din cunoasterea istoriei speciei noastre si a felului in care am evoluat.

Prin decriptarea acestor gene extraterestre, geneticienii sustin ca toate misterele pe care teoria evolutiei nu le poate cuprinde si explica vor fi de acum incolo usor de aflat.

Cercetatorii cred ca ADN-ul extraterestru a fost “inserat” de mai multe ori, in mai multe perioade ale evolutiei umane, in interiorul celulelor noastre – fapt care ne-ar fi permis o dezvoltare mult mai rapida fata de celelalte vietuitoare.

Cercetatorii au chiar si o viziune a Creatorului in varianta lor. Ei sunt de parere ca “o forma extraterestra de viata a creat noi vietuitoare, pe care le-a plantat pe diverse planete, inclusiv Terra”

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Sursa: cybershamans-politia karmica a falsilor guru

În căutarea vieţii extraterestre: Enceladus – noua frontieră

-

De la poveştile despre locuitorii Lunii, până la costisitoarele programe de cercetare puse la punct de agenţiile spaţile, identificarea prezenţei vieţii pe un alt corp ceresc pare să fie o preocupare neîncetată a omenirii. Pe măsură ce marginile Universului cunoscut se tot îndepărtează de Pământ, posibilitatea de a descoperi fiinţe vii pe o altă planetă e tot mai mare, chiar dacă, până acum, nu avem nicio certitudine, ci doar speranţe şi probabilităţi. Pentru

Foto (9)

moment, ne mulţumim cu acestea, în aşteptarea zilei în care se va confirma, fără putinţă de îndoială, că noi şi planeta noastră nu reprezentăm singura alcătuire înzestrată cu viaţă, din tot Universul ăsta uriaş.

Dar, ca să găzduiască viaţă, un corp ceresc trebuie să-i ofere acesteia anumite condiţii. (Aici, se pare că mai avem nevoie să ne lărgim puţin ideile, deoarece noi tindem să credem că orice chestie vie de pe altă planetă trebuie să fie musai alcătuită la fel ca şi chestiile vii de pe Terra. Nu neapărat să arate ca ele, dar să fie la fel la nivel molecular.

Dacă se va confirma una dintre marile descoperiri ştiinţifice ale ultimilor ani – bacteriile capabile să utilizeze arsenul în locul fosforului – asta înseamnă că perspectiva noastră asupra a ceea ce înseamnă viu trebuie să se schimbe. Şi atunci, e posibil ca nişte planete cu însuşiri care azi ne par necorespunzătoare să devină ceva mai interesante în viitor, în lumina concepţiilor noastre schimbate.)

Dar, până una-alta, toţi oamenii, din toate vremurile, gândesc după ideile din vremea lor, deci să ne mulţumim şi noi cu ideile contemporane în privinţa a ceea ce înseamnă materie vie şi a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o planetă pentru ca acolo să apară şi să se perpetueze miracolul vieţii.

An după an, beneficiind de progresele tehnologiei de explorare, astronomii descoperă tot mai multe planete care par să fie “bune pentru viaţă”. Să ne înţelegem: nu vorbim neapărat de planete “bune pentru noi”, adică bune să trăiască oamenii pe ele, ci de unele care oferă condiţii similare -nu identice – cu cele de pe Terra, condiţii care ar putea fi permite ca acolo să trăiască nişte fiinţe, adaptate la acele condiţii. Şi pe Pământ există multe locuri unde nu trăiesc oamenii, dar trăiesc destule forme de viaţă, unele cu un metabolism foarte original. Iar unele vieţuitoare de pe Terra pot suporta condiţii aproape inimaginabil de dure.

Aşadar, ce căutăm?

Un corp ceresc cu atmosferă, cu apă şi cu o temperatură nici prea-prea, nici foarte-foarte. Şi există planete dintr-astea? Cum să nu! Oamenii de ştiinţă au găsit cel puţin una şi aşteaptă în continuare date de la misiunea spaţială Kepler, special dedicată acestui scop, dar problema este că nu vom şti nimic precis până nu vom ajunge… dacă nu pe ele, măcar aproape de ele ca să putem culege informaţii edificatoare. Iar unele dintre aceste corpuri cereşti, deşi au, după datele furnizate de aparatura de investigare, ceea ce le trebuie ca să fie “bune de trăit”, sunt prea departe pentru ca noi să putem spera, în mod rezonabil, să ajungem acolo în secolul ăsta, cu tehnologia de zbor spaţial de care dispunem acum.

Deci, ideea câştigătoare ar fi să găsim o astfel de planetă – sau ce-o fi – undeva aici, în apropiere; mă rog, apropiere în termeni de distanţe cosmice înseamnă, totuşi, la distanţă de câţiva ani de zbor cu o navă spaţială.

În momentul de faţă, lumea savanţilor se tot agită cu programe privind cercetarea planetei Marte, în speranţa de a descoperi pe ea urme de viaţă. E explicabil: Marte e aproape de noi, vehicule trimise de pe Pământ au ajuns deja acolo şi au făcut treabă bună, adunând un volum enorm de informaţii, aşa că o misiune umană pe Marte nu pare ceva imposibil, drept care, pregătirile au şi început.
Cum se întâmplă adesea, concentrarea asupra unei probleme ne face să pierdem din vedere alte ocazii. În cazul de faţă, obsesia pentru Marte a dus la desconsiderarea altor posibilităţi, “desconsiderare” inclusiv financiară, fondurile find direcţionate spre materializarea ideii care prevalează în acest moment – plecare spre Marte.
Dar dacă există şi alte posibilităţi?
Sistemul Solar e destul de mare şi complex ca să ofere “opţiuni” interesante din acest punct de vedere. Şi, iată, există un grup de oameni de ştiinţă care, lăsându-i pe alţii să se ocupe de Marte, îşi îndreaptă atenţia spre un alt corp ceresc din sistemul nostru solar. Nu e o planetă – după definiţia ofcicială – dar ce contează cum îi spunem, de vreme ce are ceea ce ne interesează pe noi?

Este Enceladus, una dintre “lunile” lui Saturn.

Ca multe dintre corpurile cereşti cunoscute, Enceladus poartă numele unui personaj mitologic: în mitologia greacă, Enceladus este unul dintre Giganţi – fiii zeiţei Gaia. În bătălia dintre Giganţi şi zeii olimpieni, Enceldas a fost ucis de zeiţa Atena, care l-a străpuns cu o suliţă, şi a fost înmormântat în insula Sicilia, sub muntele Etna. Dar, ca un personaj zeiesc ce era, n-a murit “de tot”: erupţiile vulcanului Etna ar fi, se spune, răsuflarea Gigantului, iar cutremurele care zgâlţâie din când în când Sicilia ar fi provocate de mişcările lui.

Un grup de cercetători pasionaţi de acest satelit – Enceladus Focus Group – s-a reunit recent la sediul SETI Institute din Mountain View, SUA, pentru a discuta despre proiectul îndrăzneţ al unei misiuni de căutare a vieţii pe Enceladus.
De ce este Enceladus atât de îmbietor?

Pentru că, spun savanţii, are toate ingredientele-cheie necesare vieţii.

Informaţiile privind condiţiile specifice de pe Enceladus au fost obţinute, în cea mai mare parte, prin analiza datelor furnizate de vehiculul de explorare spaţială Cassini-Huygens care, pornit în misiune în anul 1997, a intrata pe orbita planetei Saturn în 2004. A investigat atât această planetă uriaşă, cât şi numeroşii săi sateliţi. A cercetat cîteva dintre lunile saturniene – Phoebe, Titan, Enceladus – şi a descoperit alţi 7 noi sateliţi naturali ai lui Saturn, de dimensiuni foarte mici.

Enceladus este al şaselea ca mărime dintre sateliţii naturali ai lui Saturn (care are foarte mulţi – aproximativ 60 ale căror orbite sunt cunoscute şi, probabil, vreo 200 în total). Are un diametru de cca. 500 km şi, în ciuda acestor dimensiuni mici, are o suprafaţă cu structura surprinzător de variată, cu cratere, şanţuri adânci şi creste alternând cu porţiuni de relief plat.

Rezultatele explorării au arătat că pe Enceladus există apă (lichidă şi sub formă de gheaţă), carbon organic, azot (sub formă de amoniac) şi hidrocarburi, detectate de Cassini cu ajutorul spectrometrelor. Una dintre particularităţile lui Enceladus este prezenţa unor “gheizere” care aruncă jeturi de gaze şi cristale de gheaţă până la mari înălţimi în atmosfera sa, permiţând astfel unei sonde care survolează satelitul să adune numeroase date privind compoziţia substanţelor prezente în aceste jeturi.

Cei mai optimişti dintre membrii Enceladus Focus Group îşi imaginează însă că ar putea exista, în lacurile şi oceanele satelitului, nu doar substanţe organice complexe, ci chiar forme de viaţă – microorganisme cu structuri şi funcţii asemănătoare unora dintre bacteriile de pe Terra.

Pe Enceladus nu există lumină suficientă (cercetările arată că acest corp ceresc reflectă aproape integral lumina pe care o primeşte), deci nici fotosinteză, dar acesta nu e neapărat un impediment. Pe Pământ au fost descoperite microorganisme care nu au nevoie de lumină şi nu realizează fotosinteza şi totuşi trăiesc şi prosperă, chiar în întuneric deplin.

Acestea combină hidrogenul cu carbonul extras din dioxidul de carbon, formând metan – sunt aşa-numitele organisme metanogene. Astfel de vieţuitoare ar putea exista, speră astronomii, şi pe Enceladus, unde cercetările au arătat că există cantităţi mari de metan în atmosferă. Adeptul acestui model este Chris McKay, astrobiolog la Centrul de Cercetare Ames al NASA.

Alţi specialişti se gândesc la o schemă diferită. Ronald Oremland, un microbiolog care lucrează în cadrul US Geological Survey, crede că o sursă de energie chiar mai bună pentru microorganisme ar fi acetilena – gazul acela folosit în aparatele de sudură oxiacetilenică. Acest compus nu se găseşte în stare naturală pe Pământ, dar este prezent în comete şi unele dintre rezultatele cercetărilor sugerează că el ar exista şi pe Enceladus.

În acest caz, ipoteticele microorganisme enceladiene ar putea metaboliza acetilena, producînd etanol şi acetaţi, în cadrul unui tip de metabolism mai simplu decât cel al microorganismelor metanogene.
Dar prezenţa acestor substanţe nu este un indicator credibil al existenţei vieţii pe Enceladus. E nevoie de coroborarea acestor date cu altele, mai relevante pentru identificarea activităţii biologice – deci a existenţei vieţii – pe un corp ceresc.

• O primă astfel de informaţie este proporţia dintre doi izotopi ai carbonului – C-12 şi C-13. (Pentru reamintire: izotopii sunt specii de atomi ai aceluiaşi element chimic, având acelaşi număr atomic – adică acelaşi număr de protoni – dar număr de masă diferit, datorită numărului diferit de neutroni.) În materia neînsufleţită nu predomină unul sau altul dintre aceşti izotopi, dar în materia vie, C-12 (izotopul mai uşor, cu număr de masă mai mic) este, de obicei, în cantitate mai mare. Aşadar, dacă metanul, etanolul ori acetaţii proveniţi din emisiile de gaz ale gheizerelor de pe Enceladus s-ar dovedi mai bogaţi în C-12 decât în C-13, aceasta ar indica faptul că pe menţionatul corp ceresc există activitate biologică.
• Un al doilea indiciu ar fi configuraţia spaţială a moleculelor de aminoacizi. Multe dintre aceste molecule prezintă fenomenul de izomerie – asta înseamnă că au aceeaşi compoziţie chimică, dar se prezintă sub două forme diferite, în funcţie de orientarea spaţială a atomilor care le compun. Asemenea aminoacizi pot exista sub forma a doi izomeri: L sau D. Pe Pământ, majoritatea aminoacizilor formaţi în cadrul proceselor biologice prezintă o configuraţie L. Dacă şi pe Enceladus s-ar găsi aminoacizi la care predomină configuraţia L, aceasta ar fi, spune Chris McKay, “o dovadă convingătoare că aceştia au origine biologică”.

Dar, ca să ajungem să analizăm până la asemenea nivel etanolul, metanul şi aminoacizii de pe Enceladus, ar trebui mai întâi să ajungem acolo, nu cu o sondă precum Cassini (care este echipată doar pentru a detecta prezenţa unor molecule organice simple, nu a unor compuşi mai complecşi) ci cu o misiune concepută special pentru acest scop. O astfel de misiune spaţială ar necesita, aşadar, construirea unor noi instrumente, capabile de analize mai precise decât pot face instrumentele cu care e înzestrată Cassini (nu că acelea n-ar fi performante, dar n-au fost proiectate pentru analize de tipul celor care îi interesează pe “adepţii” lui Enceladus).

Oamenii de ştiinţă visează chiar la o sondă capabilă nu doar să cartografieze precis suprafaţa lui Enceladus şi să adune date spectrometrice, să facă fotografii etc., ci şi să colecteze probe din atmosferă şi din jeturile de gaze şi gheaţă. În cel mai fericit caz, s-ar putea realiza chiar un lander – un vehicul care să aterizeze pe suprafaţa satelitului, să colecteze, de aproape, date precise despre natura reliefului, despre substanţele existente acolo etc. şi chiar să aducă mostre de materie enceladiană pentru analize.

E posibil? Foarte curând, nu, din cel puţin două motive. Mai întâi, pentru moment, toată lumea se ocupă de Marte (a se citi: fondurile sunt direcţionate, în cea mai mare parte, spre programele de explorare a Planetei Roşii). În al doilea rând, un drum până la Enceladus ar dura şapte ani DACĂ ar putea fi folosită atracţia gravitaţională a planetei Jupiter (cea mai mare planetă din sistemul solar şi vecina lui Saturn) pentru a accelera vehiculul; altminteri, misiunea ar lua zece ani în loc de şapte.

Dar acest ajutor din partea lui Jupiter nu e disponibil oricând: datorită unor particularităţi legate de forma orbitelor corpurilor cereşti implicate, maximul influenţei exercitate de Jupiter ar fi atins în 2015-2017, iar apoi efectul ar scădea treptat, urmând să reapară abia în anii 2030.

Evident, nu e timp suficient pentru a pune la punct o misiune spaţială de asemenea anvergură atât de repede încât să putem profita de fereastra din 2015-2017.

Rămâne ca specialiştii să se apuce cu nădejde de treabă, având în faţă următorul termen – anii 2030, când va fi disponibil din nou ajutorul lui Jupiter.

Dacă experţii vor convinge pe cei ce hotărăsc destinaţia banilor să ofere fonduri pentru pregătirea unei astfel de misiuni, Enceladus ar putea deveni următoarea vedetă a căutărilor privind viaţa extraterestră. O merită, spun “admiratorii” săi, deoarece are foarte multe de oferit – are însuşiri care pot să alimenteze nădejdile în mult mai mare măsură decât planeta Marte, cea care “consumă” în prezent fondurile destinate cercetărilor de profil.

Păi… ce să zic? Să fim sănătoşi, ca să apucăm şi noi vremea când în lume va exploda vestea că misiunea spaţială pornită spre Enceladus a găsit acolo semne ale activităţii biologice, dovezi incontestabile că acolo există ceea ce căutăm de decenii – forme de viaţă trăitoare pe un alt corp ceresc din sistemul nostru solar.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA