Cancerul nu este o boală, ci o nouă specie de parazit, susţine un nou studiu

Neoplasmul malign sau cancerul, aşa cum este cunoscut de întreaga lume, reprezintă o categorie de boli caracterizate printr-o diviziune necontrolată a unui tip de celule care au capacitatea de a invada alte ţesuturi din organism. Procesul de diviziune şi cel de înmulţire necontrolată sunt declanşate de anomalii ale ADN-ului celulor canceroase. Dar s-a gândit oare cineva că aceste cancere ar putea fi noi specii care evoluează?

Un studiu a pornit de la ipoteza că fiecare cancer este o nouă specie care, ca orice parazit, depinde de gazda sa pentru a se hrăni, dar care în mod normal operează independent şi cel mai adesea în detrimentul gazdei.

Profesorul Duesberg de la Universitatea Berkeley, California, este de părere că fiecare cancer reprezintă evoluţia unei noi specii. “În ceea ce priveşte nivelul de complexitate, cancerul este comparabil cu bacteriile, dar totuşi rămâne independent, lucru înseamnă că nu depinde de celelalte celule pentru a supravieţui. El nu poate fi dirijat la fel ca alte celule ale corpului, se poate dezvolta oriunde, oricând şi necontrolat. Aceasta este definiţia unei specii. Odată ce o celulă a trecut de bariera independenţei, ea devine o nouă specie“, a declarat Duesberg.

Esenţa acestei noi teorii o reprezintă negarea faptului că tumorile se creează atunci când o mutaţie genetică determină creşterea necontrolată a unei celule. Cercetătorii susţin că acestă carcinogeneză este iniţiată de o disfuncţionalitate cromozomială ce duce la duplicarea, ştergerea, ruperea sau deteriorarea cromozomilor, alterând astfel echilibrul a zeci de mii de gene. Rezultatul este o celulă cu proprietăţi noi, adică un nou fenotip ce reprezintă o specie unică.

Noua idee lansată de profesorul Universităţii Berkeley este susţinută şi de alţi experţi din acest domeniu. “Cred că Duesberg are dreptate când critică teoria mutaţiei, susţinută de miliarde de dolari investiţi în medicamente. Până acum, foarte puţine forme de cancer au fost vindecate de acestă terapie cu medicamente, şi chiar dacă ele ajută pacienţii să mai trăiască încă şase sau nouă luni, cel mai adesea celulele canceroase găsesc o cale să revină”, a declarat Mark Vincent, oncolog înrolat în programul Regional împotriva Cancerului din Londra.

Jurnaliştii publicaţiei Discovery au realizat un interviu cu Tak Mak, unul dintre cei mai buni cercetători pe plan mondial în acest domeniu. Acesta s-a arătat nemulţumit de faptul că se investesc miliarde de dolari în industria medicamentelor, iar rezultatele se lasă aşteptate. Duesberg speră ca noua modalitate de a privi cancerul să ducă la identificarea unor terapii benefice pentru bolnavi.

Dat fiind faptul că se pot evidenţia la microscop comozomii defecţi aferenţi cancerelor aflate la debut, boala poate fi detectată mai devreme. Testul Papanicolau se bazează pe urmărirea modificărilor de formă ale celulelor cervicale, acestea indicând defecţiuni cromozomiale ce ar putea evolua spre cancer cervical.

Cancerul ar trebui să fie tratabil. El există la limita capacităţii de supravieţuire, menţinându-şi flexibilitatea evoluţiei genetice şi păstrându-şi capacitatea de a se divide la infinit. Oncologul Mark Vincent susţine că acesta ar putea fi înfrânt dacă ar fi “împins de la spate” să evolueze mai rapid decât acum, astfel încât cancerul să se autodistrugă.

Sursa: Discovery

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Telescopul spaţial Hubble a descoperit o nouă lună a lui Pluto!

O nouă lună de dimensiuni mici a fost descoperită orbitând în jurul lui Pluto. Cea de-a patra şi cea mai mică lună a planetei pitice a fost observată acum câteva zile de câtre telescopul spaţial Hubble.

Micul satelit, denumit temporar P4, are un diametru de 13-34 de kilometri, spre deosebire de cea mai mare lună a lui Pluto, Charon, care are 1.043 km. Diametrul celorlalţi doi sateliţi ai acestei planete pitice, Nix şi Hydra, au undeva între 32 şi 113 km.

“Mi se pare uimitor că Hubble ne-a permis să vedem acest obiect de dimensiuni atât de reduse, cu atâta claritate, de la o distanţă de peste 5 miliarde de kilometri“, a declarat Mark Showalter, conducătorul acestui studiu şi membru în cadrul Institutului SETI din Mountain View, California.

Noua lună a lui Pluto este localizată între orbitele lui Nix şi Hydra, pe care tot Hubble le-a descoprit în anul 2005. Charon a fost descoperită în 1978 de către Observatorul Naval al SUA, iar în 1990, cu ajutorul lui Hubble a putut fi declarată drept corp celest distinct de Pluto.

Descoperirea a venit ca rezultat al muncii de suţinere a misiunii New Horizons a NASA, care este programată să zboare prin sistemul lui Pluto în 2015. Scopul misiunii este acela de a aduce noi informaţii despre lumea de la marginea sistemului nostru solar.

Fotografiile efectuate de Hubble care relevă suprafaţa lui Pluto, dar lui descoperirea sateliţilor săi, au fost extrem de importante pentru programul New Horizons.

Se prespune că sistemul de sateliţi ai planetei pitice a fost format în urma unei coliziuni între Pluto şi o altă planetă la începutul formării sistemului solar.

P4 a mai fost văzut pentru prima dată într-o fotografie efectuată de Hubble pe 28 iunie, iar apoi într-o alta din 18 iulie. Luna nu a fost observată în imaginile anterioare, deoarece timpul de expunere au fost mai scurt, iar specialiştii spun că este posibil ca ea să fi apărut ca o pată slabă în imagini din 2006, dar nu a fost luată în calcul.

Sursa: Space

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Controlul minţii şi Noua Ordine Mondială (video)

Controlul minţii şi Noua Ordine Mondială – Dezvăluiri în cadrul emisiunii “Ghilea Show”

“Nu sunt prea multe posturi tv în România unde poţi vorbi liber despre subiectele cele mai delicate ale momentului cum ar ficontrolul minţii şi protecţia psihică, Noua Ordine Mondială, Iluminati, tenebrele Vaticanului, fenomenul OZN, Apocalipsa sau anul 2012. Unul dintre puţinele locuri de acest fel este „Baricada Tv”, un post tv online ambiţios şi care are deja un trafic consistent. Aici, împreună cu directorul postului, Sorin Ghilea, şi cu un alt realizator tv, Eugen Marinof, am dezbătut toate subiectele enumerate mai sus, fără inhibiţii. Sunt sigur că informaţiile prezentate în cadrul emisiunii “Ghilea show” pot fi de un real folos celor interesaţi să afle adevărul despre lumea în care trăim şi să înţeleagă câteva principii de bază în ceea ce am putea numi protecţia psihică. “

Daniel Roxin

România şi revoluţia conştiinţei
“Dacă privim în jurul nostru la degradarea umană care a devenit un fel de normalitate a acestei ţări, pare să nu existe prea multe speranţe pentru noi, românii. Şi totuşi, s-ar putea produce o revoluţie a conştiinţei într-un astfel de mediu?
Îmi amintesc că actorul şi regizorul Dan Puric a afirmat la un moment dat că românii se pot încadra în două categorii total diferite de oameni: “Poporul român” şi “Populaţia României”.
Deoarece mi-am dat seama că ideea lui Dan Puric surprinde un adevăr fundamental, am considerat că este necesar să o dezvolt întrucât abordarea acestui subiect dintr-o astfel de perspectivă uşurează înţelegerea unor realităţi importante ale României şi cum ar fi posibilă o “revoluţie a conştiinţei” în această ţară, într-un viitor foarte apropiat.
Prin urmare, putem spune că “Poporul român” şi “Populaţia României” sunt două entităţi distincte care, deşi ocupă acelaşi spaţiu geografic, par să trăiască în lumi paralele, raţiunile lor de a exista fiind fundamental diferite:
- “Populaţia României” îşi trăieşte viaţa între un mic şi o bere, între o manea şi o telenovelă. “Poporul român” îşi duce existenţa cu un ochi aţintit asupra valorilor trecutului şi cu celălalt scrutând viitorul, fiind sensibil acum, în prezent, la “Balada” lui Porumbescu şi la versurile lui Eminescu.
- “Populaţia României” este şmecheră şi hoaţă, dispusă oricând la compromisuri. “Poporul român” crede în cinste şi dreptate şi îşi doreşte o viaţă fără compromisuri.
- “Populaţia României” nu are nici o identitate şi nici nu o interesează aşa ceva. “Poporul român” luptă să îşi apere identitatea, înţelegând necesitatea şi beneficiile acesteia.
- “Populaţia României” este centrată cu disperare pe verbul “a avea”. “Poporul român” trăieşte în spiritul verbului “a fi”.
Şi paralela ar putea continua…
Tragedia acestei situaţii constă în faptul că “Populaţia României” este majoritară, iar acest lucru a făcut ca părerile, gusturile, nevoile şi aspiraţiile ei să devină “adevăruri, “valori” şi “idealuri” pe care o mass-media coruptă şi mercantilă le foloseşte pentru a-şi mări rating-ul.
Tragedia constă în faptul că avem o clasă politică care nu este “emanată” de “Poporul român” ci de “Populaţia României”. Cu toate acestea, clasa politică din România nu face parte din “Populaţia României” ci dintr-o a treia categorie, pe care am putea să o numim “Noua nomenclatură”, o entitate care manipulează “Populaţia României” şi luptă conştient împotriva intereselor “Poporului român” pentru a-şi consolida puterea.
Şi atunci, este firesc să ne întrebăm: se poate face ceva într-un astfel de context? Eu sunt sigur că da pentru că tot mai mulţi oameni dintre cei care până mai ieri făceau parte din “Populaţia României” se trezesc şi intră în rândurile “Poporului român”.
În opinia mea există însă trei condiţii esenţiale pentru ca acest proces de “revoluţie a conştiinţei” să se producă:
1. Este nevoie ca tot mai mulţi dintre cei care simt că fac parte din “Poporul român” să se elibereze de teamă şi să devină conştienţi că nu sunt nici slabi, nici izolaţi.
2. Este necesar ca fiecare, acolo unde este, să îşi folosescă aptitudinile pentru a contribui cu ceva la acest proces de trezire spirituală a românilor.
3. Este foarte important ca tot mai mulţi să îşi unească intenţiile în acţiuni comune.
Cheia acestui proces este atingerea unei mase critice de oameni conştienţi care acţionează la unison şi care, în acest fel, pot determina transformări uriaşe în conştiinţa tuturor locuitorilor României.
O serie de cercetări ştiinţifice ce s-au realizat în secolul XX şi ale căror concluzii au fost sintetizate de biologul Rupert Sheldrake în “Teoria morfogenetică” (vezi aici două articole despre această teorie: “Teoria morfogenetică 1″ şi “Teoria morfogenetică 2″ şi un film documentar: “Războiul parapsihologic – dezvăluiri”), demonstrează că atunci când un anumit tip de cunoaştere este asimilată de un număr suficient de mare de indivizi şi se atinge o masă critică, acea cunoaştere devine aproape fulgerător un bun câştigat şi pentru ceilalţi membrii ai speciei sau comunităţii respective. Astfel se realizează un salt calitativ major care, în aparenţă, părea imposibil.
Privind din perspectiva acestor descoperiri, se poate afirma că, dacă un milion de români conştienţi îşi unesc forţele, am putea fi martorii unei revoluţii a conştiinţei care, în viitorul apropiat, ar putea mătura răul ce asfixiază această ţară.
Pentru o Românie a frumosului, a binelui, a dreptăţii, a armoniei, este nevoie să facem împreună ceva.”
Depinde de fiecare dintre noi!
Daniel Roxin

Sursa: Dincolo de limite – Beyond the limits

Noua abilitati umane extraordinare

Foto (10)

Din perspectiva felului in care au fost creati, oamenii sunt, cu totii, la fel. Desigur, in limitele unor rigori destul de tolerante, insa niciun om nu poate, de pilda, sari de 10 ori mai sus decat altul. Suntem mici variatiuni ale unui tipar unic. Cei mai multi dintre noi. Pentru ca, cercetand, vom constata cu stupoare ca cei mai putini tind sa se abata surprinzator de mult de la “matrita”, intr-o directie sau alta. Nu este vorba despre oameni cu patru maini si cu doua capete sau de indivizi cu un al saselea simt, ci de persoane ale caror simturi si capacitati tipic umane se manifesta la un nivel, uneori“supereroic”, alteori doar neobisnuit, comparabil cu cel din lumea animala sau din fanteziile noastre. Sa cunoastem cateva astfel de “porniri”.

9. Supergust
Acei oameni care simt gustul alimentelor cu o intensitate mai mare decat restul populatiei sunt denumiti superdegustatori. Se crede ca prezenta pe limba a papilelor gustative fungiforme – acei cili linguali in forma de ciuperci, acoperiti cu receptori de gust – este motivul pentru care aceste persoane au un raspuns mai puternic la senzatia de gust. Dintre cele cinci tipuri de senzatii gustative existente: dulce, sarat, acru, amar si umami, un superdegustator considera in general “amareala” ca fiind cea mai perceptibila. Cercetatorii au observat, initial, abilitatile diferite ale oamenilor de a resimti gustul unui compus cunoscut, atunci cand un chimist din DuPont, Arthur Fox, a cerut unui esantion de subiecti sa puna pe limba fenil-tio-carbamida. Unii oameni i-au putut resimiti gustul amar, iar altii nu. In timp ce 70% dintre indivizi pot detecta aceasta substanta, doua treimi dintre ei o fac la nivel mediu si o singura treime, aproximativ 25% din populatia mondiala, a experimentat intens, putand fi catalogata drept una de superdegustatori. Acestor personaje le vor displacea adesea anumite sortimente culinare, in special cele amare, precum varza, cafeaua si grapefruitul. Femeile asiatice si africane sunt cele mai predispuse sa prezinte un numar crescut de papile fungiforme, menite sa le faca superdegustatoare.

8. Auz incredibil

Contrar banuielii, aceasta trasatura nu implica un auz foarte ascutit si posibilitatea de a percepe mai bine decat normal sunete aflate la distanta mare sau cu un nivel redus de emisie. Nu este vorba despre o abilitate sporita de a auzi, ci de capacitatea mentala de a intelege, diferentia si clasifica sunetele in cateogorii bine definite. Exemple ale acestei competente includ identificarea corecta a franturilor sonore indiferent de sursa ( claxoane, sirene, motoare etc.), abilitatea de a recunoaste o nota muzicala extrasa dintr-un context sonor, recunoasterea unei tonalitati si sesizarea cheii in care este redata un cantec. Fiecare dintre aceste lucruri este o actiune cognitiva, care presupune inregistrarea si recunoasterea frecventei fiecarui ton si capacitatea de a-l eticheta. Abilitatea poate fi deprinsa atat genetic, cat si printr-o oarecare forma de invatare, influentata de expunerea individului la muzica in stadii cruciale ale dezvoltarii lui. Estimarile referitoare la procentul populatiei cu “superauz” variaza intre 3%, in randul populatiei neavizate si 8% in cazul muzicienilor profesionisti si semi-profesionisti. Aceasta se intampla in Europa si SUA. Interesant este ca in conservatoarele din Japonia, 70% dintre muzicieni au superauz. Parte a motivului pentru aceasta diferenta semnificativa ar putea consta in dezvoltarea acestor oameni intr-un mediu lingvistic fundamentat pe tonalitati (mandarin, cantonez, vietnamez) sau pe accente (japonez). Simtul este, de asemenea, comun, si in randul celor orbi din nastere, sau care sufera de Sindromul William, ori de autism.

7. Tetracromia
Este abilitatea perceperii culorii din patru surse diferite. Un exemplu din regatul animalelor vine de la pestele-zebra (Danio rerio), care poate capta lumina din canalele rosu, verde, albastru si ultraviolet ale spectrului luminos. Adevarata teracromie la oameni este foarte rara si numai doua posibile cazuri au fost identificate in istorie pana acum. In mod normal, oamenii sunt tricromi, dispunand de trei tipuri de conuri oculare, care primesc lumina din zonele rosie, verde si albastra ale spectrului luminos. Fiecare con poate distinge aproximativ 100 de gradatii de culoare, iar creierul combina culorile si nuantele astfel inca 1 milion de umbre distinctive ajung sa ne coloreaze lumea. Un adevarat tetracrom, cu un tip suplimentar de con, intre rosu si verde (frecventa portocalie), ar putea, teoretic, sa percepa 100 de milioane de culori. La fel ca si supergustul, tetracromia este considerata mai comuna in randul femeilor decat la barbati. In mod interesant, incapacitatea de a detecta culorile la barbati (mai mult decat la femei), poate fi mostenita tocmai de la mame cu tetracromie.

6. Ecolocatia
Ecolocatia este ceea ce liliecii si delfinii folosesc pentru a-si gasi drumul prin intuneric, respectiv prin apa. Emit un sunet, asteapta ca ecoul sa se intoarca si il folosesc pentru a descifra, in functie de directie si durata, pozitia, dimensiunea si distanta la care se afla un obiect. Surprinzator, si oamenii pot folosi ecolocatia. Ea le este accesibila in special celor orbi, deoarece dureaza foarte mult timp sa stapanesti si sa ascuti senzitivitatea fata de sunetul reflectat. Dar este o tehnica si se invata, nu o abilitate innascuta. Pentru a naviga cu ajutorul ecolocatiei, o persoana creeaza, voit, un sunet (loveste dintr-un baston sau cu limba de cerul gurii) si determina, in functie de ecoul creat, unde sunt pozitionate obiectele in jurul sau. Cei bine initiati pot spune adesea unde se afla un obiect, cat este de mare si ce densitate are. Poate cel mai remarcabil si bine documentat caz individ care se foloseste de ecolocatia in viata de zi cu zi este cel al lui Ben Underwood, din SUA, decedat anul trecut, la varsta de 17 ani, care si-a pierdut ambii ochi din cauza unui cancer de retina, la varsta de numai trei ani.

5. Himerism genetic
In Iliada, Homer descrie himera, o creatura fabuloasa, ale carei organe externe provin de la animale diferite, un monstru mitologic de la care se trage si numele echivalentei genetice – himerism. Himerismul genetic, sau tetragametismul, la oameni si la alte animale, se intampla atunci cand doua oua fertilizate sau doi embrioni fuzioneaza, in prima faza a sarcinii. Este, practic, o afectiune in care doi embrioni gemeni cresc in pantecele unei mame, dar unul dintre ei il absoarbe pe celalalt, astfel incat rezulta un embrion ce contine doua ADN-uri, aflate in diferite parti ale corpului. La oameni, himerismul este foarte rar, cunoscandu-se numai 40 de cazuri confirmate in istorie. In aceste situatii, eventualele teste ADN facute unor persoane inrudite biologic – fie chiar parinti-copii – pot indica o nepotrivire genetica intre parti, ca si cum nu ar avea acelasi sange. Ceea ce este si adevarat, profilul genetic al sangelui copilului diferind de cel al parintilor, prin combinarea ADN-ului sau cu cel al potentialului frate geaman in faza intrauterina. Un exemplu in oglinda al acestei conditii medicale este cel al Lydiei Farichild: testele ADN facute ei si celor doua fetite pe care le-a nascut au subliniat o nepotrivire genetica mai mare de 50% intre femeie si copii, tradusa prin neinrudire biologica; genetic, Lydia nu era mama copilelor. Explicatia? Femeia era rezultatul unui himerism si poseda doua seturi de ADN. Unul era predominant in corp, insa ovarele contineau celalalt material genetic. Cu greu, Lydia a fost recunoscuta drept mama copiilor, dar nu inainte de a fi data in judecata. Ca un avantaj, oamenii nascuti cu himerism au, in general, un sistem imunitar tolerant la ambele tipuri genetice de celule din corpul lor. Astfel, un “himerian” se poate potrivi, in cazul unui transplant de organe, cu un procent mult mai mare din populatie decat oricine altcineva.

4. Sinestezia
Cum ar fi sa asociezi, efectiv, consistent si realistic, cifrele sau literele cu anumite culori, sau sunetul unui anumit cuvand sa iti declanseze senzatia unui gust precis pe limba? Sunt doua forme de manifestare ale tulburarii neurologice denumita sinestezie. Sinestezia se intampla atunci cand stimularea unei anumite regiuni senzoriale sau cognitive declanseaza un raspuns involuntar in alte regiuni senzoriale sau cognitive. Sinestezia este adesea genetica iar asocierea semnelor grafice cu diferitele culori reprezinta cea mai comuna forma a sa. Alte versiuni de sinestezie implica asocierea datelor calendaristice cu locatii precise, alocarea unei personalitati numerelor sau perceperea sunetelor ca pe gusturi sau culori. Desi sinestezia este o disfunctie neurologica, ea nu ar trebui considerata o tulburare, deoarce nu interfereaza, in general, cu abilitatea unei persoane de a functiona normal. Cei mai multi oameni “suferind” de sinestezie nici macar nu isi dau seama ca experientele lor cotidiene stimuleaza mai multe raspunsuri senzoriale decat in cazul altora, iar cei care observa considera foarte rar sinestezia ca avand un impact negativ asupra vietilor lor.

3. Calculatoare mentale
Stim despre savanti ca sunt acei oameni care au ajuns la un nivel cognitiv extraordinar, aproape suprauman, invatand si experimentand, la nivel stiintific, toata viata. Dar termenul mai desemneaza si o dimensiune patologica. Este vorba despre autismul savant sau despre savantii autisti, indivizi a caror functionare cerebrala anormala le permite sa execute cele mai complxe calcule, in general matematice, posibile. In timp ce planeta este populata de multi oameni antrenati sa poata lucra rapid cu numere mari in gand, abilitatea “nedresata” si superioara a autistilor de a face acelasi lucru este cu mult mai interesanta. Majoritatea acestor oameni se naste cu sindromul savantului ( doar 50% dintre oamenii cu savantism sunt si autisti; mai pot suferi de epilepsie si alte malformatii cerebrale), care este inca sarac inteles, si putini sunt cei care il dezvolta in timpul vietii, de obicei din cauza unei lovituri la cap. Exista mai putin de 100 de savanti prodigiosi recunoscuti in lume, iar dintre savantii cu autism capabili sa foloseasca tehnici de calcul mental exista chiar mai putini. Cercetari recente au evidentiat ca fluxul sanguin din regiunea creierului responsabila de calculele matematice este de sase pana la sapte ori mai crescut decat normal, cu siguranta unul dintre factorii care potenteaza aceasta capacitate de a gandi mantematica mult mai repede decat o persoana normala.

2. Memoria reprezentationala
Atunci cand o persoana poseda memorie fotografica sau isi aminteste totul despre orice cu lux de amanunte se spune ca are memorie reprezentationala. Este vorba de abilitatea de a evoca si reda sunete, imagini sau obiecte din amintire cu o acuratete extrema. Exemplele de memorie reprezentationala includ prestatia impresionanta a lui Akira Haraguchi, care a recitat din memorie primele 100.000 de zecimale ale lui pi si desenele lui Stehen Wiltshire – savant autist – care a reprodus in creion Roma in mare detaliu dupa un survol, cu elicopterul, deasupra orasului. Kim Peek, omul dupa care a fost inspirat personajul Raymond Babbit din filmul Rainman, poseda la randul sau memorie reprezentationala, fiind capabil, printre alele, sa redea pana la 12.000 de carti din memorie. Daca memoria fotografica adevarata exista la adulti este, inca, o problema controversata. Dar este acceptat ca abilitatile reprezentationale sunt distribuite in mod egal intre femei si barbati. In plus, asemenea capacitate nu poate fi deprinsa prin repetitie si invatare, ci numai ereditar.

1. Celulele nemuritoare
Exista un singur caz cunoscut al unei persoane cu celule nemuritoare (celule care se divid indefinit in afara corpului uman, sfidand Limita Hayflick) si este cel al unei femei pe nume Henrietta Lacks. In 1951, H.L., in varsta de 31 de ani, a fost diagnosticata cu cancer cervical, din cauza caruia a si murit un an mai tarziu. Fara consimtamantul familiei femeii, un chirurg a sustras o mostra de tesut din tumora pacientei si i-a transmis-o doctorului George Gey. Cercetator al Laboratorului de Tesuturi din cadrul Universitatii John Hopkins, Gey a introdus mostra de tesut a lui Lacks intr-o linie de celule nemuritoare – linia de celule HeKa. Celulele din tumora femeii decedate au o verziune activa a enzimei telomeraze (telomeraza este mecanismul prin care celulele imbatranesc sau sunt imbatranite) si se prolifereaza anormal de rapid. In ziua mortii Henriettei Lacks, dr. Gey a anuntat lumea ca o noua era in cercetarea medicala a inceput – una care avea sa ofere leacul pentru cancer. Celulele HeLA au fost utilizate in 1954 de catre Jonas Salk, pentru a dezvolta leacul impotriva poliomelitei. De atunci, au fost folosite in cercetarea cancerului, a SIDA, a efectelor radiatiilor si substantelor toxice, dar si pentru cartografierea genelor, printre alte lucruri. Astazi, celulele HeLa sunt atat de comune in laboratoare incat contamineaza multe alte culturi celulare De asemenea, astazi sunt mult mai multe celule HeLa vii azi decat in vremea cand Henrietta Lacks traia – ii depasesc masa fizica de multe ori. Tragic, Lacks nu a stiut niciodata despre contributia imens de valoroasa pe care celulele ei au adus-o stiintei, iar familia femeii nu a fost informata decat multi ani mai tarziu ca celulele acesteia au fost folosite in scopuri de cercetare.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

În căutarea vieţii extraterestre: Enceladus – noua frontieră

-

De la poveştile despre locuitorii Lunii, până la costisitoarele programe de cercetare puse la punct de agenţiile spaţile, identificarea prezenţei vieţii pe un alt corp ceresc pare să fie o preocupare neîncetată a omenirii. Pe măsură ce marginile Universului cunoscut se tot îndepărtează de Pământ, posibilitatea de a descoperi fiinţe vii pe o altă planetă e tot mai mare, chiar dacă, până acum, nu avem nicio certitudine, ci doar speranţe şi probabilităţi. Pentru

Foto (9)

moment, ne mulţumim cu acestea, în aşteptarea zilei în care se va confirma, fără putinţă de îndoială, că noi şi planeta noastră nu reprezentăm singura alcătuire înzestrată cu viaţă, din tot Universul ăsta uriaş.

Dar, ca să găzduiască viaţă, un corp ceresc trebuie să-i ofere acesteia anumite condiţii. (Aici, se pare că mai avem nevoie să ne lărgim puţin ideile, deoarece noi tindem să credem că orice chestie vie de pe altă planetă trebuie să fie musai alcătuită la fel ca şi chestiile vii de pe Terra. Nu neapărat să arate ca ele, dar să fie la fel la nivel molecular.

Dacă se va confirma una dintre marile descoperiri ştiinţifice ale ultimilor ani – bacteriile capabile să utilizeze arsenul în locul fosforului – asta înseamnă că perspectiva noastră asupra a ceea ce înseamnă viu trebuie să se schimbe. Şi atunci, e posibil ca nişte planete cu însuşiri care azi ne par necorespunzătoare să devină ceva mai interesante în viitor, în lumina concepţiilor noastre schimbate.)

Dar, până una-alta, toţi oamenii, din toate vremurile, gândesc după ideile din vremea lor, deci să ne mulţumim şi noi cu ideile contemporane în privinţa a ceea ce înseamnă materie vie şi a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o planetă pentru ca acolo să apară şi să se perpetueze miracolul vieţii.

An după an, beneficiind de progresele tehnologiei de explorare, astronomii descoperă tot mai multe planete care par să fie “bune pentru viaţă”. Să ne înţelegem: nu vorbim neapărat de planete “bune pentru noi”, adică bune să trăiască oamenii pe ele, ci de unele care oferă condiţii similare -nu identice – cu cele de pe Terra, condiţii care ar putea fi permite ca acolo să trăiască nişte fiinţe, adaptate la acele condiţii. Şi pe Pământ există multe locuri unde nu trăiesc oamenii, dar trăiesc destule forme de viaţă, unele cu un metabolism foarte original. Iar unele vieţuitoare de pe Terra pot suporta condiţii aproape inimaginabil de dure.

Aşadar, ce căutăm?

Un corp ceresc cu atmosferă, cu apă şi cu o temperatură nici prea-prea, nici foarte-foarte. Şi există planete dintr-astea? Cum să nu! Oamenii de ştiinţă au găsit cel puţin una şi aşteaptă în continuare date de la misiunea spaţială Kepler, special dedicată acestui scop, dar problema este că nu vom şti nimic precis până nu vom ajunge… dacă nu pe ele, măcar aproape de ele ca să putem culege informaţii edificatoare. Iar unele dintre aceste corpuri cereşti, deşi au, după datele furnizate de aparatura de investigare, ceea ce le trebuie ca să fie “bune de trăit”, sunt prea departe pentru ca noi să putem spera, în mod rezonabil, să ajungem acolo în secolul ăsta, cu tehnologia de zbor spaţial de care dispunem acum.

Deci, ideea câştigătoare ar fi să găsim o astfel de planetă – sau ce-o fi – undeva aici, în apropiere; mă rog, apropiere în termeni de distanţe cosmice înseamnă, totuşi, la distanţă de câţiva ani de zbor cu o navă spaţială.

În momentul de faţă, lumea savanţilor se tot agită cu programe privind cercetarea planetei Marte, în speranţa de a descoperi pe ea urme de viaţă. E explicabil: Marte e aproape de noi, vehicule trimise de pe Pământ au ajuns deja acolo şi au făcut treabă bună, adunând un volum enorm de informaţii, aşa că o misiune umană pe Marte nu pare ceva imposibil, drept care, pregătirile au şi început.
Cum se întâmplă adesea, concentrarea asupra unei probleme ne face să pierdem din vedere alte ocazii. În cazul de faţă, obsesia pentru Marte a dus la desconsiderarea altor posibilităţi, “desconsiderare” inclusiv financiară, fondurile find direcţionate spre materializarea ideii care prevalează în acest moment – plecare spre Marte.
Dar dacă există şi alte posibilităţi?
Sistemul Solar e destul de mare şi complex ca să ofere “opţiuni” interesante din acest punct de vedere. Şi, iată, există un grup de oameni de ştiinţă care, lăsându-i pe alţii să se ocupe de Marte, îşi îndreaptă atenţia spre un alt corp ceresc din sistemul nostru solar. Nu e o planetă – după definiţia ofcicială – dar ce contează cum îi spunem, de vreme ce are ceea ce ne interesează pe noi?

Este Enceladus, una dintre “lunile” lui Saturn.

Ca multe dintre corpurile cereşti cunoscute, Enceladus poartă numele unui personaj mitologic: în mitologia greacă, Enceladus este unul dintre Giganţi – fiii zeiţei Gaia. În bătălia dintre Giganţi şi zeii olimpieni, Enceldas a fost ucis de zeiţa Atena, care l-a străpuns cu o suliţă, şi a fost înmormântat în insula Sicilia, sub muntele Etna. Dar, ca un personaj zeiesc ce era, n-a murit “de tot”: erupţiile vulcanului Etna ar fi, se spune, răsuflarea Gigantului, iar cutremurele care zgâlţâie din când în când Sicilia ar fi provocate de mişcările lui.

Un grup de cercetători pasionaţi de acest satelit – Enceladus Focus Group – s-a reunit recent la sediul SETI Institute din Mountain View, SUA, pentru a discuta despre proiectul îndrăzneţ al unei misiuni de căutare a vieţii pe Enceladus.
De ce este Enceladus atât de îmbietor?

Pentru că, spun savanţii, are toate ingredientele-cheie necesare vieţii.

Informaţiile privind condiţiile specifice de pe Enceladus au fost obţinute, în cea mai mare parte, prin analiza datelor furnizate de vehiculul de explorare spaţială Cassini-Huygens care, pornit în misiune în anul 1997, a intrata pe orbita planetei Saturn în 2004. A investigat atât această planetă uriaşă, cât şi numeroşii săi sateliţi. A cercetat cîteva dintre lunile saturniene – Phoebe, Titan, Enceladus – şi a descoperit alţi 7 noi sateliţi naturali ai lui Saturn, de dimensiuni foarte mici.

Enceladus este al şaselea ca mărime dintre sateliţii naturali ai lui Saturn (care are foarte mulţi – aproximativ 60 ale căror orbite sunt cunoscute şi, probabil, vreo 200 în total). Are un diametru de cca. 500 km şi, în ciuda acestor dimensiuni mici, are o suprafaţă cu structura surprinzător de variată, cu cratere, şanţuri adânci şi creste alternând cu porţiuni de relief plat.

Rezultatele explorării au arătat că pe Enceladus există apă (lichidă şi sub formă de gheaţă), carbon organic, azot (sub formă de amoniac) şi hidrocarburi, detectate de Cassini cu ajutorul spectrometrelor. Una dintre particularităţile lui Enceladus este prezenţa unor “gheizere” care aruncă jeturi de gaze şi cristale de gheaţă până la mari înălţimi în atmosfera sa, permiţând astfel unei sonde care survolează satelitul să adune numeroase date privind compoziţia substanţelor prezente în aceste jeturi.

Cei mai optimişti dintre membrii Enceladus Focus Group îşi imaginează însă că ar putea exista, în lacurile şi oceanele satelitului, nu doar substanţe organice complexe, ci chiar forme de viaţă – microorganisme cu structuri şi funcţii asemănătoare unora dintre bacteriile de pe Terra.

Pe Enceladus nu există lumină suficientă (cercetările arată că acest corp ceresc reflectă aproape integral lumina pe care o primeşte), deci nici fotosinteză, dar acesta nu e neapărat un impediment. Pe Pământ au fost descoperite microorganisme care nu au nevoie de lumină şi nu realizează fotosinteza şi totuşi trăiesc şi prosperă, chiar în întuneric deplin.

Acestea combină hidrogenul cu carbonul extras din dioxidul de carbon, formând metan – sunt aşa-numitele organisme metanogene. Astfel de vieţuitoare ar putea exista, speră astronomii, şi pe Enceladus, unde cercetările au arătat că există cantităţi mari de metan în atmosferă. Adeptul acestui model este Chris McKay, astrobiolog la Centrul de Cercetare Ames al NASA.

Alţi specialişti se gândesc la o schemă diferită. Ronald Oremland, un microbiolog care lucrează în cadrul US Geological Survey, crede că o sursă de energie chiar mai bună pentru microorganisme ar fi acetilena – gazul acela folosit în aparatele de sudură oxiacetilenică. Acest compus nu se găseşte în stare naturală pe Pământ, dar este prezent în comete şi unele dintre rezultatele cercetărilor sugerează că el ar exista şi pe Enceladus.

În acest caz, ipoteticele microorganisme enceladiene ar putea metaboliza acetilena, producînd etanol şi acetaţi, în cadrul unui tip de metabolism mai simplu decât cel al microorganismelor metanogene.
Dar prezenţa acestor substanţe nu este un indicator credibil al existenţei vieţii pe Enceladus. E nevoie de coroborarea acestor date cu altele, mai relevante pentru identificarea activităţii biologice – deci a existenţei vieţii – pe un corp ceresc.

• O primă astfel de informaţie este proporţia dintre doi izotopi ai carbonului – C-12 şi C-13. (Pentru reamintire: izotopii sunt specii de atomi ai aceluiaşi element chimic, având acelaşi număr atomic – adică acelaşi număr de protoni – dar număr de masă diferit, datorită numărului diferit de neutroni.) În materia neînsufleţită nu predomină unul sau altul dintre aceşti izotopi, dar în materia vie, C-12 (izotopul mai uşor, cu număr de masă mai mic) este, de obicei, în cantitate mai mare. Aşadar, dacă metanul, etanolul ori acetaţii proveniţi din emisiile de gaz ale gheizerelor de pe Enceladus s-ar dovedi mai bogaţi în C-12 decât în C-13, aceasta ar indica faptul că pe menţionatul corp ceresc există activitate biologică.
• Un al doilea indiciu ar fi configuraţia spaţială a moleculelor de aminoacizi. Multe dintre aceste molecule prezintă fenomenul de izomerie – asta înseamnă că au aceeaşi compoziţie chimică, dar se prezintă sub două forme diferite, în funcţie de orientarea spaţială a atomilor care le compun. Asemenea aminoacizi pot exista sub forma a doi izomeri: L sau D. Pe Pământ, majoritatea aminoacizilor formaţi în cadrul proceselor biologice prezintă o configuraţie L. Dacă şi pe Enceladus s-ar găsi aminoacizi la care predomină configuraţia L, aceasta ar fi, spune Chris McKay, “o dovadă convingătoare că aceştia au origine biologică”.

Dar, ca să ajungem să analizăm până la asemenea nivel etanolul, metanul şi aminoacizii de pe Enceladus, ar trebui mai întâi să ajungem acolo, nu cu o sondă precum Cassini (care este echipată doar pentru a detecta prezenţa unor molecule organice simple, nu a unor compuşi mai complecşi) ci cu o misiune concepută special pentru acest scop. O astfel de misiune spaţială ar necesita, aşadar, construirea unor noi instrumente, capabile de analize mai precise decât pot face instrumentele cu care e înzestrată Cassini (nu că acelea n-ar fi performante, dar n-au fost proiectate pentru analize de tipul celor care îi interesează pe “adepţii” lui Enceladus).

Oamenii de ştiinţă visează chiar la o sondă capabilă nu doar să cartografieze precis suprafaţa lui Enceladus şi să adune date spectrometrice, să facă fotografii etc., ci şi să colecteze probe din atmosferă şi din jeturile de gaze şi gheaţă. În cel mai fericit caz, s-ar putea realiza chiar un lander – un vehicul care să aterizeze pe suprafaţa satelitului, să colecteze, de aproape, date precise despre natura reliefului, despre substanţele existente acolo etc. şi chiar să aducă mostre de materie enceladiană pentru analize.

E posibil? Foarte curând, nu, din cel puţin două motive. Mai întâi, pentru moment, toată lumea se ocupă de Marte (a se citi: fondurile sunt direcţionate, în cea mai mare parte, spre programele de explorare a Planetei Roşii). În al doilea rând, un drum până la Enceladus ar dura şapte ani DACĂ ar putea fi folosită atracţia gravitaţională a planetei Jupiter (cea mai mare planetă din sistemul solar şi vecina lui Saturn) pentru a accelera vehiculul; altminteri, misiunea ar lua zece ani în loc de şapte.

Dar acest ajutor din partea lui Jupiter nu e disponibil oricând: datorită unor particularităţi legate de forma orbitelor corpurilor cereşti implicate, maximul influenţei exercitate de Jupiter ar fi atins în 2015-2017, iar apoi efectul ar scădea treptat, urmând să reapară abia în anii 2030.

Evident, nu e timp suficient pentru a pune la punct o misiune spaţială de asemenea anvergură atât de repede încât să putem profita de fereastra din 2015-2017.

Rămâne ca specialiştii să se apuce cu nădejde de treabă, având în faţă următorul termen – anii 2030, când va fi disponibil din nou ajutorul lui Jupiter.

Dacă experţii vor convinge pe cei ce hotărăsc destinaţia banilor să ofere fonduri pentru pregătirea unei astfel de misiuni, Enceladus ar putea deveni următoarea vedetă a căutărilor privind viaţa extraterestră. O merită, spun “admiratorii” săi, deoarece are foarte multe de oferit – are însuşiri care pot să alimenteze nădejdile în mult mai mare măsură decât planeta Marte, cea care “consumă” în prezent fondurile destinate cercetărilor de profil.

Păi… ce să zic? Să fim sănătoşi, ca să apucăm şi noi vremea când în lume va exploda vestea că misiunea spaţială pornită spre Enceladus a găsit acolo semne ale activităţii biologice, dovezi incontestabile că acolo există ceea ce căutăm de decenii – forme de viaţă trăitoare pe un alt corp ceresc din sistemul nostru solar.

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Noua Ordine Mondiala strivește România!

Noua Ordine Mondiala are fanii sai in Romania. Oameni care nu se sfiesc sa-si publice programul, ca pe o palma in obrazul romanului obidit si adus la disperare de o guvernare incompetenta! Cititi urmatorul articol:

Secolul 21 va distruge tot ce a creat secolul 20.

Pensie de stat? Ha! Ajutor social? Haha! Concediu si ziua de lucru de 8 ore? Hahahaha…

Asta veți primi in câțiva ani, daca o sa va cereți “drepturile”. Singurul drept pe care îl veți avea, va fi sa va vindeți munca. Daca găsiți pe cineva s-o cumpere. Pentru ca numărul șomerilor va fi mult mai mare, decât vor mai putea angaja patronii. De ce? Simplu: pentru ca nu mai sunt bani. De fapt, si mai grav: nu mai sunt resursele care stăteau in spatele banilor.

Analiștii împart criza globala in “feliuțe”: criza financiara, criza pensiilor, criza alimentara, criza petrolului, criza suprapopulării… De fapt exista o singura criza enorma si ea se numește așa: ați consumat fără număr. Acum v-a venit nota de plata!

Care e nota de plata?

Miliarde de oameni rămași fără pensii de stat. Sute de milioane concediați. Un dezastru global. Si pur si simplu nu exista scăpare. Știu ca oamenii ar vrea ca, prin magie, sa vina vreun lider epocal, sa le spună: nu trebuie sa mai faceți sacrificii ca sa ieșiți din criza. Va dau eu pâine si peste, la infinit, fără sa mai munciți. Cei flămânzi se vor satura si cei blânzi vor moșteni pământul. Si toate astea, fără sa cresc datoria externa si deficitul bugetar!

Îmi pare rău sa va trezesc, dar Isus nu e disponibil sa conducă guvernul. Nici Moș Crăciun. Disponibili sunt doar oameni ca Angela Merkel, care i-a anunțat anul trecut pe germani ca trebuie sa facă cea mai dura reforma din istoria tarii, si ca zeci de mii de bugetari vor fi concediați. In ultimii ani, am trăit peste posibilitățile noastre, le-a zis doamna Merkel.

Îmi vine sa rad când ii aud pe comuniști smiorcăindu-se: pai ce, ne întoarcem la secolul 19? O, nu! Va fi mult mai rău ca in secolul 19, vă asigur! In secolul 19 nu se băteau 7 miliarde de oameni pe resursele unei planete epuizate.

Noua Ordine Mondiala strivește România socialista sub senile.

După articolul România socialista a murit sub ochii voștri, câțiva cititori mi-au scris pe Capitalism pe pâine, ca socialismul românesc e încă foarte solid si ca nu e clintit de noul Cod al Muncii:

“plata nemuncii se face in continuare? Contribuțiile la învățământ si sănătate sunt in continuare obligatorii? (Ba s-a băgat si coplata intre timp, dar numai pentru cei care oricum contribuiau, normal). Investițiile publice se fac in continuare cu dedicație? Populația rurala (50% din tara) continua sa fie scutita de orice fel de impozite si sa trăiască in afara circuitului fiscal al statului român?” (Keep It Simple).

E evident ca schimbarea Codului Muncii nu înseamnă sfârșitul reformei capitaliste. Însă mi se pare evident ca sistemul social-mafiot, căruia i s-au pus bazele in 1990 si care a fost după aia întărit sub fiecare guvernare (inclusiv CDR), a primit prin asta o lovitura grava. Prin posibilitatea de a concedia ușor bugetarii si de a-i trimite in privat, s-a lovit chiar in baza electorala a acestui sistem. De asemenea, s-a lovit si in principiul lui cel mai drag: ca statul va avea grija de oamenii năpăstuiți, care nu-si pot găsi o slujbă. Inclusiv mulți PDL-iști (majoritatea, poate) nu sunt de acord cu schimbările. Pentru ca toata clasa politica, in ansamblul ei, trăiește pe spinarea statului si are tot interesul sa conserve sistemul.

Cine a impus deci noul Cod? Traian Băsescu? Să fim serioși! Daca asta avea in cap, Traian Băsescu îl putea impune încă din 2004-2005 (când Tăriceanu îl pupa in fund). Sau din 2010, când Boc a rămas singur la guvernare. Nu, schimbarea asta a fost evident impusa din afară. Ea marchează oficial un shifting de putere de la clasa politica românească, la forțele externe care guvernează acum România: forte reprezentate prin FMI si UE. Si mai precis: la americani si la germani. Interesele lor sunt mai puternice decât interesele politrucilor români. Aceste forte, sigur nu sunt partizanii sistemului socialist românesc si îl vor distruge. Cu orice preț. Indiferent daca socialiștii români or sa urle ca din gura de șarpe.

România e colonie din noiembrie 2010.

Noul Cod al Muncii este doar primul act oficial al noului “guvern”. Un act care este total împotriva politicii din ultimii 20 de ani. De aceea am spus ca marchează moartea României socialiste. Nu pentru că n-ar mai fi nimic de făcut! Sigur ca in România mai este si corupție, si birocrație, sistemul de impozite e o mizerie etc.

Dar e pentru prima oara după al Doilea Război Mondial, când la conducerea României sunt forțe autentic anti-socialiste. Chiar si până acum, UE și FMI au dictat linia externă a politicii si au dat indicații economice (nivelul deficitului, de pilda). Dar aceste indicații n-au fost respectate. Iar ei, niciodată pana acum n-au spus câți bugetari să fie concediați, ce legi sa votăm, sau cum să ne schimbăm Constituția. Nici nu e posibil sa-i zici așa ceva unei țări independente.

Noua Ordine înseamnă chiar ordine!

Si tocmai asta e marea schimbare: România nu mai e independentă. Ei au văzut ca nu e eficient sa ne dicteze din exterior, așa ca au pus mâna direct pe volan. Odată cu noul Cod al Muncii, România a devenit oficial o colonie. În Noua Ordine Europeana, ea va avea rolul de…hai sa nu zicem de sclav, că autoritarismul nu e dictatură. Ci de servitor. Un fel de handyman pe care îl trimiți sa repare W.C.-ul, pana te întorci tu acasă de la afacerile tale serioase. Si cred ca rolul asta e mult mai bun, decât sa fii complet in afara ordinii europene.

Să zicem că vine PSD. Și ce dacă?

Vor rămâne aceste forte la putere? Pentru cel puțin un secol! România a devenit mult prea slabă financiar, ca să se mai conducă singură. Sau credeți cumva ca o sa-l apuce pe Ponta naționalismul și o să refuze ordinele? Au mai încercat și Ceaușescu, și Miloșevici. Ar fi chiar amuzant!

Așa că, știți ce o sa facă PSD? O sa-si facă temele, ca un elev silitor. O sa continue politica de distrugere a socialismului românesc (pe care tot ei l-au creat). O sa dea in sindicate, in pensionari, in bugetari si in tot ce a însemnat România socială, creata de Ion Iliescu in 1990.

Ba chiar mi-ar plăcea sa-i vad, în genunchi, cum trudesc la demolarea statului lor social. Piatra cu piatra. Sub umbra puștilor americane și germane. Mai ales ca după ce o sa termine ei de muncit și or să ridice obosiți privirea, exact atunci, o să se apese pe trăgaci.

Pentru că socialiștii n-au ce căuta in secolul 21.

Sursa acestui articol dement

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

O nouă abordare a viselor

Oamenii de ştiinţă susţin că visele ne permit să găsim răspunsul problemelor din viaţa de zi cu zi în timp ce dormim.
Chiar dacă nu toate persoanele sunt capabile să-şi amintească visele, adevărul este că toţi avem vise atunci când dormim, nu există noapte fără vise.
Oamenii de ştiinţă se tot întreabă care este rolul acestui fenomen, şi se pare că a fost “rezolvat” în cele din urmă misterul: visul este ca o gândire, dar o gândire diferită de cea pe care o avem când nu dormim. În cazul în care psihologul Deirdre Barrett de la Universitatea Harvard se află pe drumul cel bun cu aceste dezvăluiri, putem rezolva într-adevăr probleme în timpul somnului.
De ce visam? Care este rolul acestui fenomen? Nu doar oamenii de ştiinţă ci întreagă omenire a încercat să răspundă acestor întrebări de la începutul timpului. Unele persoane cred că prin vise se pot avea contacte cu spirite, altele cred că visele reflectă traume fizice sau psihice pe care nu suntem capabili să le exprimăm în mod conştient.
Iată că există o nouă abordare a acestui fenomen. Într-un articol scris pentru revista online LiveScience, Rachael Rettner explică că funcţia somnului este să ne ajute în rezolvarea problemelor. În cazul în care ar fi adevărat, natura ne-a oferit un mecanism pentru a rezolva enigme din viaţa noastră.
Studiul realizat de Deirdre Barret porneşte de la premisa că visele sunt întotdeauna foarte vizuale şi conţin un subiect de cele mai multe ori ilogic.
Barrett este de părere că visul este de fapt un alt mod de gândire, unul care are loc într-o stare uşor diferită faţă de aceea pe care o avem când suntem treji. Chiar dacă visăm, continuăm să încercam rezolvarea problemelor pe care le avem de zi cu zi.
Trebuie să ţinem cont şi de drumul urmat de om pe parcursul evoluţiei sale. Este foarte puţin probabil ca un mecanism care nu ar oferi niciun avantaj să fie susţinut timp de milioane de ani, visele nu ar trebui să fie o excepţie în această regulă.
Barrett a realizat experimente specifice, concepute pentru a testa teoriile sale.
Într-unul, a cerut unui grup de studenţi voluntari să aleagă o problemă şi să încerce s-o rezolve în timpul somnului. Problemele nu au fost ştiinţifice, ci unele simple, dar voluntarii nu ştiau răspunsul. Se axau pe problemă în fiecare seară înainte de culcare, şi după câteva săptămâni, aproximativ unul din patru a avut un vis care conţinea răspunsul.
Barrett, în timpul experimentelor sale, a constatat că ar putea fi abordat aproape orice tip de probleme, de la ghicitori matematice până la probleme legate de artă. Dar aproape mereu, cea ce mereu se putea rezolva în vise erau problemele care obligau persoanele să vizualizeze ceva în mintea lor, aşa cum se întâmplă când un inventor îşi imaginează noua sa creaţie.

Sursa: Curiozităţii din întreaga lume

CHINA SI O NOUA ORDINE MONDIALA

Criza financiară globală a dezvăluit fisuri în cadrul ordinii mondiale, mai ales în cazul Chinei aflate în plină ascensiune.
De mulți ani, principala întrebare strategică privind China a fost dacă, pe măsură ce aceasta va crește economic, militar și politic, va îmbrățișa ordinea mondială de după al Doilea Război Mondial: tratatele, instituțiile multilaterale și normele dezvoltate sub conducerea Statelor Unite. Răspunsul este NU. China nu se va adapta la actuala ordine mondială.
În ultimii 30 de ani creșterea economiei chineze a ridicat 300 de milioane de oameni în așa-numita clasă de mijloc. Cele 1,3 miliarde de locuitori furnizează mână de lucru ieftină și constituie o potențială piață de consum imensă. Recent, China a depășit Germania devenind cel mai mare exportator al lumii. O mare parte a datoriei externe a Statelor Unite este către China.
Criza financiară globală a lovit Statele Unite, Europa și majoritatea țărilor planetei. Între timp, economia Chinei continuă să crească la o rată de aproape două cifre. Acest lucru a întărit convingerea Chinei că sistemul său de economie de piață, controlată strict de structurile politice și civile, este superior piețelor libere și societăților deschise.
Costurile enorme pe care le plătește America pentru conflictele din Irak și Afganistan și viitorul nesigur al acestora au consolidat șovăiala Chinei de a participa la operațiuni militare de acest gen. Chinezii văd puterea Americii erodată, în vreme ce ei continuă să se întărească.
În timp ce încrederea liderilor chinezi, chiar aroganța, față de lumea exterioară crește, aceștia sunt destul de nesiguri. Susan Shirk scria în cartea sa “China: Fragile Superpower” că, “Liderii Chinei sunt obsedați cu ceea ce ei numesc ‘stabilitatea socială’, cu alte cuvinte, prevenirea unei revolte la scară largă ce ar putea doborî regimul comunist.” Toate regimurile autoritare au aceleași temeri, dar creșterea economică rapidă a Chinei a creat neliniști acute.
Liderii chinezi au și motive de îngrijorare. În timp ce 300 de milioane de chinezi beneficiază de pe urma miracolului economic, un miliard au rămas în spate. Iar acești chinezi, de regulă din zonele rurale, sunt din ce în ce mai conștienți de aceste inechități economice. În plus, există numeroase nemulțumiri în creștere legate de problemele sociale ca poluarea crescută, corupția, șomajul, calitatea slabă a serviciilor medicale, siguranța alimentară, seceta, securitatea la locul de muncă, cenzura internetului și altele. În China au loc demonstrații de protest în fiecare zi.
Pentru a combate nemulțumirile sociale, liderii Chinei controlează strict societatea civilă, monitorizează și cenzurează știrile, limitează accesul la internet și demonstrațiile publice. Potrivit ziarului din Hong Kong, Ming Pao, China “are 21 de milioane de oameni care lucrează în domeniul securității publice, dintre care trei milioane formează armata populară, cea mai mare forță militară a lumii.”
Progresul economic al Chinei depinde de neprovocarea Statelor Unite. Aceasta are nevoie de accesul pe piața americană de consum, de tehnologie și de investiții. În timp ce multe griji ale Statelor Unite – precum capacitățile nucleare ale Iranului sau genocidul din Darfur – sunt prea puțin interesante pentru Beijing, China face eforturi diplomatice deosebite pentru a evita izolarea internațională. China împărtășește o serie de interese cu comunitatea internațională. Atunci când este nevoie, China se alătură ONU într-o serie de acte simbolice, precum sancțiunile împotriva Iranului.
Pentru liderii autoritari ai Chinei, interesați de menținerea poziției lor privilegiate, astfel de tactici de cooperare cu Statele Unite și comunitatea internațională par rezonabile. Între timp, economia chineză continuă să crească, iar aceștia speră să obțină mai multă stabilitate socială internă pe măsură ce rolul și puterea Chinei pe plan mondial crește.
China prezintă o viziune alternativă pentru ordinea mondială. Este o viziune de fortificare a suveranității, mai degrabă decât un multilateralism colectiv, de cooperare într-o lume plată, în care valorile, mișcările sociale și tranzacțiile financiare depășesc granițele statale. Ceea ce se întâmplă în Tibet, Taiwan și cu cenzura internetului privesc Beijingul și numai Beijingul.
Este o viziune a asistenței pentru dezvoltare condusă numai de prioritățile economice ale țării donatoare, nestânjenită de obstacole enervante precum gradul de respectare a drepturilor omului ale țării beneficiare. Este o lume în care organizațiile internaționale acționează conform dorințelor puterii americane. Elita politică și intelectuală chineză se află în căutarea unei ordini mondiale structurate după chipul și asemănarea Chinei, nedorind să se integreze într-un sistem construit de Statele Unite și Europa.
Mark Leonard scria în cartea sa “What Does China Think?” că, “Emanciparea Chinei față de Occident a creat o alternativă, o cale non-occidentală pe care restul lumii s-o urmeze… contestând influența occidentală în Africa, Asia, Orientul Mijlociu, America Latină și fosta Uniune Sovietică cu un model diferit de globalizare.”
SURSA: http://piatza.net/china-%c8%99i-o-noua-ordine-mondiala/

Sursa: 2000 si CeVa…

2012 – O PERSPECTIVA NOUA

Culturi intelectuale

S-au conturat doua culturi intelectuale diferite, in jurul celor doua posibile date de sfarsit, una bazata pe credinta subiectiva (21 Decembrie 2012) si una bazata pe dovezi (28 Octombrie 2011).

Aceste doua culturi difera aproape la fel de mult una de cealalta, pe cat oricare dintre ele difera de calendarul Gregorian.

Propunerea referitoare la data de 21 Decembrie 2012 se bazeaza pe supozitia nedovedita cu referire la importanta ciclului precesional pentru omenire si, in mod surprinzator, in conformitate cu informatiile mele, nici un sustinator al acestei date de sfarsit nu a depus efortul de a dovedi aceasta presupunere fundamentala.

In contrast, data de 28 Octombrie 2011 se bazeaza pe dovezi stiintifice solide, cu referire la faptul ca cele Noua Lumi (Inferioare) si Treisprezece Ceruri, cunoscute din vechi surse Mayase, realizeaza cu adevarat o descriere a evolutiei cosmice, sub toate aspectele ce o caracterizeaza.

 

 

Mai mult, in vreme ce exista dovezi solide care justifica profetiile si prezicerile Mayase, bazate pe trecerile intre baktuni, katuni, tuni etc, niciun text Mayas vechi nu mentioneaza ciclul precesional de 26.000 de ani.

Intrucat cei care sustin data de 21 Decembrie 2012, ca data de sfarsit, nu identifica in cadrul calendarului Mayas puncte de trecere care sa paveze calea pentru data de sfarsit pe care o sustin, ipoteza lor nu este verificabila in urma previziunilor efectuate, acesta fiind semnul distinctiv al oricarei teorii stiintifice autentice.

In consecinta, trebuie clasificata drept credinta, mai degraba decat stiinta. Bazata exclusiv pe o credinta, s-a conturat si dezvoltat ulterior o intreaga cultura in jurul datei de 21 Decembrie 2012, intrucat serveste ca ecran ideal de proiectie pentru fantezii, temeri si sperante; mai degraba decat ca o realitate ce poate fi dovedita si inteleasa din punct de vedere stiintific, pe baza structurilor din calendarul Mayas.

Data de sfarsit, fixata pe 28 Octombrie 2011, poate fi cu toate acestea inteleasa si explicata din punct de vedere rational. Ea poate fi de asemenea coroborata cu indeplinirea anumitor previziuni, cele de ultima ora apartinandu- mi mie insumi, conform carora va surveni o prabusire economica; iar atunci cand isi va face aparitia: Indiferent de formele pe care o asemenea prabusire [financiara] le poate imbraca, se pare ca oportunitatea optima de instalare a acesteia este situata in amurgul celei de a Cincea NOPTI, in Noiembrie 2007 [in termeni precisi a 19-a] (Calendarul Mayas si Transformarea Constiintei page 233).

In conformitate si in consens cu aceasta previziune, economistii au convenit asupra faptului ca ea s-a instalat incepand din Decembrie 2007.

Aceasta previziune a fost intr-adevar formulata deja in prima mea carte redactata in limba engleza Solving the Greatest Mystery of Our Time: The Mayan Calendar (Dezlegarea celui mai Incitant Mister al Timpurilor Noastre: CALENDARUL MAIAS) scrisa in decursul anului 1999 si publicata in 2001 (pagina 187).

Previziunea constituie efectiv o paralela directa cu profetia celebra, realizata de Edgar Cayce, a momentului prabusirii bursei din New York; in cazul respectiv pronuntata cu aproximativ zece ani inainte si, in consecinta, considerabil anterior oricarei posibile estimari a unui dezastru economic, realizata de un expert in probleme economice.

Cu toate acestea, nu pretind sa detin abilitati psihice neobisnuite; In schimb, aceasta previziune atesta faptul ca, in ceea ce priveste data precisa de 28 Octombrie 2011, misterul calendarului Maias a fost dezlegat cu acuratete.

Acuratetea acestor preziceri poate fi verificata de oricine manifesta interesul de a examina paginile justificative din cartile mele. In contrast, niciun sustinator al teoriei conform careia data de sfarsit a calendarului Mayas este 21 Decembrie 2012 nu a emis o previziune similara si nu-si prea poate aroga meritul de a fi emis cel putin o previziune corecta, pe baza calendarului Mayas.

Aceasta realitate ar trebui sa ridice un mare semn de intrebare pentru orice cautator al unei cai autentice de intelegere a sensului si finalitatii evolutiei unei civilizatii, pe baza calendarului Mayas.

 

Natura timpului

Inainte de a aprofunda consecintele practice ale aderarii la o interpretare a calendarului Mayas, bazata pe dovezi sau bazata pe convingeri subiective, cred ca este necesar a initia si dezvolta o discutie asupra: naturii timpului si asupra caracterului aparte al calendarului Mayas.

Cu alte cuvinte, este important sa stim daca exista o ratiune in virtutea careia sa abordam si sa fim preocupati de calendarul Mayas. Oare de ce, spre deosebire de toate celelalte calendare, cel Mayas are o data de sfarsit?

Raspunsul la aceasta intrebare rezida in faptul ca acest calendar, cel Mayas, exprima un tip de timp cu totul diferit de celelalte calendare.

Majoritatea calendarelor, cum ar fi cel Gregorian, Musulman, Buddhist sau Evreiesc, se bazeaza pe cicluri astronomice si reflecta timpul continuu. Ele descriu un timp mecanic masurabil, un aspect al timpului pe care Grecii l-ar numi Chronos si care, de altfel, este singurul recunoscut de catre lumea moderna.

Intrucat ciclurile astronomice, fie ca sunt cicluri ale Lunii, Pamantului, sau ciclul precesional, vor continua si in decursul urmatoarelor miliarde de ani, nu exista asadar vreun motiv in virtutea caruia calendarele pe aceasta baza ar trebui sa se sfarseasca.

Timpul exprimat de calendarul Mayas

Calendarul Mayas are cu toate acestea o data de sfarsit, ceea ce implica faptul ca trebuie sa se bazeze pe un alt tip de timp decat timpul mechanic, iar data sa de sfarsit trebuie sa fie pusa in discutie pe fundalul timpului bazat pe constiinta – pe care Grecii l-ar numi Kairos. Trebuie asadar sa ne intrebam care ar putea fi originea acestuia.

Daca ne orientam inspre sursele de odinioara, pentru a regasi informatii cu privire la originea Numaratorii Mayase Lungi, nu se afirma ca aceasta s-ar baza pe vreun ciclu astronomic*.

In schimb, sursele Mayase, de exemplu Templul Inscriptiilor din Palenque, afirma in mod explicit ca Numaratoarea Lunga se bazeaza pe Arborele Lumii, care, in cadrul altor culturi, este de obicei mentionat ca Arborele Vietii.

In conformitate cu informatiile pe care le voi prezenta detaliat in cartea pe care o voi publica in curand The Purposeful Universe (Universul creat cu Scop Precis), Timpul Mayas este de fapt cuantificat si descrie diferite transformari cuantice ale Arborelui Cosmic al Vietii. Intotdeauna, pe fundalul unor asemenea transformari cuantice in timp, si nu in contextul ciclurilor astronomice in curgere continua, putem intelege atat momentele definitorii ale vietilor noastre, cat mai ales ale civilizatiilor umane.

Timpul Mayas, Data de sfarsit si Arborele cosmic – Mit demonstrat stiintific si implicatii

Arborele Cosmic al Vietii situat in centrul universului nostru, dincolo de aceste transformari cuantice, a fost descoperit de stiinta moderna numai in 2003. Cu toate acestea, faptul ca este real si nu numai un simbol sau mit, impune o revolutionare a modului in care percepem si ne raportam la existenta ca intreg. El Afecteaza nu numai stiinta, ci are implicatii asupra modului de intelegere a profetiilor, care adesea includ referinte la Arborele Vietii. Astfel, inclusiv Apocalipsa face trimitere la el si pare sa ne trimita pe noi insine la consienta din zorii timpului.

 

Intrucat calendarul Mayas isi are obarsia in Arborele Vietii, nu numai fiecare zi, ci de asemenea fiecare katun, baktun, pictun etc. este asociat unui simbol, cum ar fi un semn al zilei si un numar, fiecare exprimand simbolic diferitele sale stari cuantice. Aceste stari creeaza apoi erele geologice si istorice ale evolutiei cosmice, la care civilizatia Mayasa face referire ca epoci.

Numerosi oameni se asteapta la o un salt cuantic, atunci cand calendarul Mayas se va sfarsi – si pe buna dreptate – insa un ciclu astronomic continuu nu va da, prin definitie, niciodata, nastere unor unor salturi cuantice.

Ratiunea in virtutea careia calendarul Mayas este in masura sa explice atat de multe salturi cuantice din marturiile fosile si atat de multe modificari de paradigma in cadrul istoriei omenirii (care este departe de a fi lenta si lineara) rezida in faptul ca, spre deosebire de alte calendare, acesta este cuantificat.

Adevarata semnificatie a Datei de Sfarsit (Transcenderea, Inaltarea,)

Intelegerea timpului mayas ca fiind cuantificat ne ofera de asemenea o cale plina de semnificatii in a aborda asa-numita data de sfarsit, in care nu este nici macar potential tainuita o data prestabilita de sfarsit al lumii. (Acesta este motivul pentru care niciunul dintre cei care au aderat la data de28 Octombrie 2011 nu a pretins ca aceasta ar constitui un sfarsit prestabilit al lumii.)

Data de sfarsit pur si simplu reflecta momentul in care Arborele Cosmic al Vietii isi va fi atins cea mai inalta stare cuantica. Aceasta realitate implica faptul ca nu este inceputul unui nou ciclu, si numai pe aceasta baza se poate intelege si accepta din punct de vedere rational, ca aceasta stare va prilejui si va contribui la crearea mileniului de pace din “Noul Ierusalim”, termenul sub care este denumita noua lume in Apocalipsa. Pentru a recurge la o metafora Hindsa similara, devine logic ca atingerea starii celei mai elevate inseamna eliberarea din Roata (ciclurile) Karmei.

 

 

Cei care vor fi studiat calendarul Mayas argumentat cu dovezi vor sti ca aproape toate conflictele si deflgratiile din istoria omenirii izvorasc din transformarile cuantice dintre energiile cosmice, si vor sti de asemenea ca, numai atunci cand acestea se vor sfarsi, pot nutri speranta in ivirea si manifestarea unei lumi sub semnul armoniei.

Asadar, in aceasta interpretare a calendarului Mayas nu este nici un motiv pentru a crede ca data de sfarsit inseamna si sfarsitul vietii sau o “Zi a Judecatii de Apoi”, cand lumea este predestinata a se incheia.

Ceea ce intr-adevar semnifica data de sfarsit este ca, in 28 Octombrie 2011, transformarile energetice se vor incheia si, asadar, nu este surprinzator ca numerosi oameni simt intuitiv ca anul ce va urma, 2012, are o semnificatie speciala. Procesele care au actionat evolutia cosmica pana acum nu vor mai fi operationale; iar dupa o perioada de echilibrare, fiintelor umane li se va permite sa-si creeze ei insisi evolutia.

Insemnatatea reala este, din perspectiva mea, ca data de sfarsit nu constituie inca o alta transformare. Constituie in schimb sfarsitul tuturor transformarilor care au fost provocate de alternantele intre starile cuantice ale Arborelui Vietii pana in acest moment si pana la acest punct, exemplificate prin transformarea cuantica mentionata anterior, ce a condus la declinul economic, odata cu amurgul celei de a Cincea Nopti.

O asemenea viziune a noii Gradini a Edenului (cu toate ca pe un nivel mai inalt) este in mod evident lipsita de un fundament rational, pentru cei care pledeaza pentru analizarea si interpretarea calendarului Mayas, din perspectiva bazarii sale pe cicluri astronomice mecanice, conform careia va incepe un nou ciclu. Dorinta si actul de a intelege eliberarea omenirii si o viitoare intoarcere la Gradina Paradisiaca pur si simplu crediteaza si acorda forta de argumentare, timpului cuantificat. Este ilustrat astfel un principiu important, si anume ca, desi calendarul Mayas, bazat pe dovezi nu ridica dificultati de intelegere, in acelasi timp nu este de importanta minora si nu este caracterizat de banalitate. Nu constituie ceva care sa fie aruncat, in mod pripit si nechibzuit, in vechea cutiuta a gandirii, de teorii si rationamente. Calendarul Mayas este, in mod fundamental, diferit de orice alt calendar si iata de ce si in ce mod merita profunda consideratie si respect.

Criza economica – O perspectiva “adanca si inalta” si PREVIZIUNI

Din aceasta perspectiva, conform careia ne apropiem de incheierea schimbarilor ciclice si de atingerea celei mai elevate stari cuantice a universului, este de asemenea logic ca aceasta criza economica pe care o traversam nu constuie numai o “recesiune” sau o “depresiune”, similara celei in care am fost cufundati in trecut, de catre Noptile din Calendar.

Declinul constituie, in schimb, inceputul sfarsitului pentru ciclurile din economie. Cu toate acestea, intrucat stim din studiul calendarului Mayas faptul ca perioadele de timp in care economia se prabuseste reprezinta Noptile, putem emite cateva previziuni cu privire la modul de manifestare a acestui sfarsit al ciclurilor economice.

Prima pulsatie a procesului de prabusire economica a fost asadar generata de intrarea in a Cincea Noapte si s-a manifestat printr-o diminuare a cresterii economice, cadere a valorilor bursiere si amplificare a numarului de concedieri si prescrieri ipotecare.

La ora actuala, in momentul de fata, ne aflam intr-o perioada situata intre doua asemenea nopti si anume, in decursul celei de a Sasea Zile (vezi Figura de mai jos), in cadrul careia aceleasi procese se deruleaza mai lent si chiar pot imbraca forma unei temporare rasturnari de situatie. In apropierea momentului de inceput (amurgul) al celei de a Sasea Nopti, in data de 8 Noiembrie 2009, ne putem cu toate acestea astepta la o intensificare a crizei economice si la o prabusire a dolarului american, iar, o data cu acesta, la prabusirea intregului sistem financiar/monetar mondial prestabilit.

Numerosi factori pot declansa un asemenea eveniment, insa este important sa intelegem ca oricare ar fi factorul declansator, acesta putand fi chiar si un anume tip de eveniment politic, CAUZA GENERATOARE este de fapt ENERGIA ACESTEI NOPTI.

In paranteza fie spus, acesta este motivul pentru care este atat de important ce vom face cu ENERGIA RENASTERII din cea de-a doua jumatate a celei de Sasea Zile

 

 

Implicatii

Nu putem decat sa ne imaginam forma de manifestare si insemnatatea unei asemenea prabusiri; simt, cu toate acestea, ca este evidenta pentru toata lumea amploarea consecintelor asupra vietilor de fiecare zi. Din cauza dificultatilor intampinate si traversate, numerosi oameni ar putea sa-si piarda credinta in aceasta Creatie, sau sa creada ca suntem pedepsiti.

Eu am o perspectiva diferita: Constiinta Civilizatiei Galactice a planificat cu anticipatie instalarea unui mecanism de protectie pentru planeta, in primul rand, prin oprirea proliferarii – procedeu la care ar recurge orice medic oncolog, inainte de a demara procesul de vindecare**.

Dupa cum cititorul nostru poate observa, am atins un punct fierbinte in cadul discutiei noastre asupra datei de sfarsit a calendarului Mayas, care este de o importanta cruciala, intrucat de el depinde felul in care ne raportam la viitor. Acesta nu costituie nici talmudism academic, nici fantezii New Age cu capul in nori.

v Cei care propovaduiesc data Mayasa de sfarsit, pe baza de dovezi, ca fiind 28 Octombrie 2011, pot pe drept cuvant sfatui oamenii sa se pregateasca pentru aceasta criza economica, ce va continua si se va intensifica in decursul celei de a Sasea Nopti.

v Cei care pledeaza pentru data de 21 Decembrie 2012 dau cu toate acestea dovada de perseverenta in propria lor logica si sunt apti sa continue a emite proiectii pe acest ecran fantasmagoric, in viitor. De fapt, ceea ce acesti oameni le spun celorlalti este “Nu va pregatiti acum pentru Noua Lume! Asteptati pana la transformarea din 21 Decembrie 2012!”, intrucat ei nu admit existenta altor transformari cuantice, inainte de acest punct din timp.

A sti data exacta de sfarsit este asadar de importanta cruciala pentru oameni, intrucat este singura cale de care dispun, pentru a fi informati asupra transformarii cuantice pe care o traverseaza in momentul prezent, in vreme ce numerosi oameni care pledeaza pentru data de 21 Decembrie 2012 nu fac decat sa adere la o tendinta de masa si sa faca tapaj in cadrul acesteia, pentru a strange sufragiile (si pentru a vinde diverse produse);

Simt ca este vremea ca acestia sa ia in considerare raspunderea pe care si-o asuma si consecintele pe care aceasta atitudine le implica, la randul ei, pentru ceilalti oameni.

Probabil ca nu constituie numai o intamplare faptul ca primul film important pe aceasta tema, produs la Hollywood, cu siguranta intentionat a induce confuzie si a deruta oamenii, cu privire la calendarul Mayas, si trambitand data de 21 Decembrie 2012, are programata data de lansare in decursul lunii Noiembrie 2009, exact in amurgul celei de a Sasea Nopti.

Mijloacele dominante de informare in masa vor utiliza apoi data de 21 Decembrie 2012 pentru a manipula adevarul – si intotdeauna exista dintre cei care joaca dupa cum li se canta. Este destul de usor sa observam cine sunt cei interesati in prezentarea calendarului Mayas de o astfel de maniera – cu data de sfarsit proiectata intr-un moment din viitor, cand orice aliniere cu aceasta va fi tardiva.

Cum sistemul monetar international se va prabusi in decursul celei de a Sasea Nopti, realitatea poate lua cursul uneia dintre urmatarele doua directii.

v Se va indrepta fie in directia unei organizari din radacina a unei noi economii, fara banci, interese sau crestere, care va contribui la crearea unei lumi fara dominare. O prabusire a sistemului monetar international prestabilit, in special daca este asociata cu un moratoriu de datorii, detine potentialul de a pava calea pentru o lume cu adevarat caracterizata de egalitate, ce se bazeaza pe cooperarea de bunavoie, si pe care lacomia nu o va distruge. Acesta constituie preludiul existentei unui sistem bancar si monetar organizat in interesul unei minoritati si actionat de nazuinta inspre valori abstracte, si nu de nevoile umane.

Ø Cu toate acestea nutresc convingerea ca ar fi o naivitate sa speram si sa credem ca o astfel de implementare a Noii Lumi, in conformitate si consens cu Planul Cosmic, se poate derula fara a intampina rezistenta. Unii doresc sa se agate de puterea pe care o detin asupra celorlalti. Pentru altii, si mai numerosi, prabusirea ordinii prestabilite de dominare ar constitui un soc, deoarece le-ar distruge senzatia de securitate pe care o traiesc in cadrul unei lumi cu care s-au obisnuit.

v Bancherii, guvernele, corporatiile media si institutiile dominante de pe tot cuprinsul lumii vor urmari sa implementeze o moneda globala unica si sa-si pastrez controlul, lucru pentru care sunt foarte bine pregatiti (tehnologia RFID – Identificarea prin Radio-Frecventa – pas final: “Digital Angel”; – s-a demarat implementarea acestor sisteme tehnologice “de ultima ora”, in institutii etc.)

Ø Aceasta realitate se va manifesta in special daca oamenii nu vor deveni constienti si nu vor accepta calendarul Mayas, argumentat cu dovezi si daca nu vor fi capabili sa perceapa si sa accepte aceasta perioada dificila, ca parte a unui proces menit sa duca la o noua lume.

Nutresc insa, de asemenea, si convingerea ca aceasta Civilizatie Universala va aduce cu sine o noua constienta intru unitate, purtand la randul ei fericirea extatica de A FI, precum si Iubire si Compasiune pentru tot ceea ce exista, sub forma in care exista.

Ø Astfel, este posibil ca starea de fapt sa nu devina “mai buna”, conform viziunii si in termenii vechi ordini economice,

Ø Insa viata va deveni mai placuta, datorita atingerii unui nou nivel de constiinta, care permite o alta perceptie asupra starilor de fapt.

Ø Astfel, in anii care vor urma, sa ne asteptam la un amestec derutant de dezvoltari ale unor tendinte aparent conflictuale.

Un aspect capital al pregatirii pentru viitor este cunoasterea si acceptarea faptului ca acest calendar, cel Mayas, argumentat cu dovezi, se sfarseste pe 28 Octombrie 2011, ceea ce le ofera oamenilor o cota de nivel pentru ritmurile in care lucrurile vor evolua, chiar daca, dupa aceasta perioada, va fi necesara o anumita perioada de timp pentru sedimentare.

Viziunea care rezulta din cele prezentate, cu referire la vremurile care vin, nu consta nici in faptul ca “lumea se va sfarsi”, nici ca “vom trai fericiti, fie pana la adanci batraneti, fie pentru totdeauna”, la o anumita data prestabilita din viitor. In schimb, ni se deruleaza in fata ochilor un scenariu destul de complex, bazat pe cele mai solide si sugestive dovezi, asupra viitorului. Acesta are multe elemente in comun cu scenariul nasterii dificile a “Noului Ierusalim”, dupa cum ne este prezentat in Apocalipsa. Aceasta Carte mentioneaza si accentueaza ca nu va fi, cu toate acestea, o lume accesibila tuturor si descrie un scenariu care, cu siguranta, va solicita din partea noastra forta spirituala si integritate morala, pentru a fi invingator. Nu vreau sa atasez conotatii religioase discutiei de fata, insa pentru orice aspirant la accesul in aceasta noua lume este evident ca trebuie sa fie un adevarat si sincer cautator al Adevarui si ca trebuie sa evite explicatiile simpliste.

Chiar daca acest calendar Mayas are astfel un caracter universal si poate fi, in esenta sa, comparat si asociat Apocalipsei, este cu toate acestea important sa vedem si felul in care Mayasii contemporani isi percep si interpreteaza data de sfarsit.

Perspectiva Mayasilor din Zilele Noastre

v Fireste, unii dintre ei sunt bucurosi de atentia mondiala indreptata spre calendarul lor si pot chiar crede ceea ce arheologii peroreaza referitor la data de 21 Decembrie 2012 (Numaratoarea Lunga propriu-zisa, pe care se bazeaza aceasta data a fost indepartata din sistemul Mayas cu multa vreme in urma, iar aceasta data le-a fost propusa de arheologii moderni). Cu toate acestea, surse de o mai inalta autoritate, cum ar fi Don Alejandro Oxlaj, membru al Consiliului celor Varstnici, nu adera la aceasta tendinta de masa.

Oricine a vizionat si audiat interviul pe care i l-am luat acum doi ani (disponibil pe DVD si oferit prin Mayan Majix) a putut constata ca el respinge data de 21 Decembrie 2012, aceasta reprezentand o eroare de calcul. (Fapt care, la vremea respectiva, a fost o surpriza in ceea ce ma privea).

El de asemenea emite profetia celor Treisprezece Baktuni si 13 Ahau, care se suprapune datei de 28 Octombrie 2011 (care este, de fapt, 13 Ahau).

Spre deosebire de mine, el nu specifica o data de sfarsit, desi am convenit asupra faptului ca ultima modificare de katun (debutul perioadei profetice a celor 7200 de zile de pe urma) a avut loc in 1992.

In preajma acestei modificari de katun, in data de 10 Februarie 1992 putem constata derularea unor evenimente majore, o transformare cuantica, care au schimbat fata lumii:

- sfarsitul Razboiului Rece si prabusirea Uniunii Sovietive (25 Decembrie 1991),

- instituirea Uniunii Europene (7 Februarie 1992) si

- lansarea World Wide Web (August 1991).

La vremea modificarii de katun, predicata de sustinatorii datei de 21 Decembrie 2012 (John Jenkins declara data ca fiind 13 Aprilie 1993, in cadrul documentarului “Ziua Judecatii de Apoi”, difuzat pe un canal televizat de Istorie), noua lume se va fi instaurat deja.

De asemenea, in viitor, oamenii care vor fi adoptat aceasta data de sfarsit se vor afla deja intr-o rastoaca, in ape moarte, fata de ceea ce se petrece, cu adevarat, in lume.

Concluzii

Toate acestea demonstreaza caracterul crucial al acestei date de sfarsit; iar cei care doresc sa participe constient la transformarile cuantice care se prefigureaza, si cei care doresc sa se inalte pe valurile creatiei ce vor fi generate, vor rata aceasta oportunitate, daca vor respinge calendarul Mayas, argumentat cu dovezi si data de sfarsit ca fiind 21 Octombrie 28 2011.

Daca alegeti sa ignorati evidenta si sa plecati urechea la profetii ce propovaduiesc “alinierea din 21 Decembrie 2012”***; aceasta optiune ar putea avea consecinte dramatice pentru propria viata si, de asemenea, asupra modului in care va raportati la viitor. O data cu accelerarea timpului in Lumea Galactica Inferioara, diferenta de 420 de zile dintre cele doua date de sfarsit este, literalmente, la fel de semnificativa precum cea dintre zi si noapte.

Carl Johan Calleman
Seattle, May 15, 2009 (1 Kan

* Nici un text Mayas stravechi nu vorbeste despre semnificatia datei de sfarsit a Numaratorii Lungi. Inceputul Numaratorii Lungi este cu toate acestea discutat in diferite locuri, iar o sursa demna de atentie este reprezentata de Freidel, Schele si Parker, Maya Cosmos (Cosmiviziunea Maya), paginile 59-122, The Hearth and the Tree (Caminul si Arborele).

O sursa semnificativa pentru intelegerea modului in care viata politica a vechilor Mayasi era dominata de cicluri temporale non-astronomice este reprezentata de Prudence Rice, Maya Political Science (Stiinta Politica Mayasa).

Cei care manifesta interes pentru faptul si modul in care profetiile acestora se bazau pe cicluri non-astronomice, pot studia profetiile conform katunilor din Cartile lui Chilam Balam.

** Nu cred personal ca exista un Dumnezeu care intervine in Creatie, pentru a-i schimba cursul (Aceast fapt ar implica pentru inceput ca Creatia nu este perfecta). Felul in care functioneaza consta in faptul ca Lumea Inferioara Galactica favorizeaza emisfera cerebrala dreapta, in detrimentul celei stangi, care opereaza cu valorile abstracte, si acesta este motivul pentru care ne confruntam cu cu o prabusire a valorilor abstracte, cum ar fi cele digitale (cifrele) din computerele bancilor si facturile pe suport de hartie. Intr-un interviu cu Larry King, in urma cu cateva luni, Bill Clinton a afacut afirmatia conform careia o treime din averea lumii a fost “stearsa” in decursul ultimului an. Acesta constituie un exemplu extrem de sugestiv asupra gandirii in termeni de valori abstracte. In realitate, nici o valoare reala nu a fost stearsa. Ceea ce a fost sters a fost, de fapt, o treime din cifrele stocate in memoria computerelor si afisate de ecranele monitoarelor bancilor. Aceasta prabusire a valorilor abstracte este inca departe de a-si fi atins capatul.

*** Aceasta asa-numita aliniere a avut loc de fapt in decursul anului 1998, insa este prezentata foarte rar, intrucat nu ar fi in interesul corporatiilor media, care acum vand “fenomenul 2012”

Sursa : Editura For You

ACTUALIZARE :

 

 

Cu mii de ani in urma, mayasii preconizau ca, in data de 21.12.2012, lumea noastra se va sfârsi prin foc.

În urma cu 3500 de ani, civilizatia Maya punea bazele unei stiinte care acum este numita astronomie. Au pus la punct un sistem calendaristic care determina cu acuratete structura anului solar, divizat în 18 luni a câte 20 de zile fiecare, plus o perioada „nefericita” de cinci zile care corespundea sfârsitului de an. Au calculat date astronomice pentru perioade de milioane de ani, cât si ciclurile prin care aceasta planeta trece ireversibil. Bineînteles, toate acestea sunt sustinute în ziua de azi de stiinta. Înca de pe atunci, au calculat oscilatia axei terestre care, cu cicluri de 26.000 de ani, schimba continuu pozitia aparenta a stelelor, iar la nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o data la 13.000 de ani, deci de doua ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. În prezent, ne apropiem de aceste doua mari schimbari, aflându-ne la sfârsitul acestui mare ciclu, dar si la începutul unuia nou. Civilizatia Maya, caracterizata de o înalta spiritualitate, a prezis prin calcule astronomice, si nu numai, evenimente pentru o lunga perioada de timp, chiar si data exacta a disparitiei propriei civilizatii.
Calendarul mayas, considerat drept cel mai exact si bine calculat calendar din istoria civilizatiilor, ia sfârsit în data de 21.12.2012. Ei spun ca pe 21.12. 2012 va culmina alinierea soarelui nostru cu stelele din centrul Caii Lactee! La aceasta data, lumina si umbra îl vor proiecta pe Sarpele cu pene coborând pe treptele piramidei Chichen Itza, care are la baza un cap mare de sarpe sculptat în piatra. Pe 21.12.2012, în jurul orei 11.11, coada sarpelui proiectata din vârful piramidei va tinti exact înspre constelatia Pleiadelor, într-o aliniere asemanatoare celei pe care o au piramida lui Quetzalcoatl din Teotihuacan. Atunci, cred mayasii, odata cu revenirea pe pamânt a lui Quetzalcoatl, lumea noastra se va sfârsi prin foc, iar pântecele cosmic Hunab Ku va da nastere unui nou soare, numit de mayasi Cel de-al Saselea Soare, o alta lume mai evoluata urmând sa se nasca. Iar daca va întrebati ce e adevarat din toate acestea, ei bine, oamenii de stiinta, inclusiv Pentagonul (pentru ca noi masuram totul numai prin stiinta, si nu prin spiritualitate) raspund afirmativ la toate acestea.La data solstitiului de iarna 2012, soarele se va afla în aliniamentul galactic, adica va fi pe aceeasi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în doua Calea Lactee, divizånd-o în doua emisfere).
Bineînteles ca, în ceea ce priveste Sarpele cu pene si toata descrierea simbolica prezentata mai sus, trezeste ras si ironie din partea acestei civilizatii atât de ancorate în materialism, vanitate si… infinit, vorba lui Einstein. Ma întreb, oare se stie ce reprezinta simbolul ancestral al caduceului pe care îl vedem ca troneaza mare pe cladirea Camerei de Comert si la unele centre medicale? Si uite ca folosim fel si fel de simboluri ancestrale care sa ne reprezinte institutiile doar asa… ca arata bine si impunator. Dar ce ar crede daca le-ai spune ca e vorba de sarpele kundalini, respectiv canalele ida si pingala sau „sarpele cosmic”, cum mai e denumit de shamani?
Dar sa mergem mai departe si sa vedem ce ne spun oamenii de stiinta si Pentagonul, care a pus pe jar toate marile publicatii de pe întreg mapamondul.Între suprafata si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 km distanta de suprafata, exista un fel de cavitate electromagnetica. Proprietatile rezonante ale acestei cavitati magnetice au fost descoperite de fizicianul german W.O. Schumann, in 1952-1957 si permit masurarea frecventei vibratorii medii a planetei Terra. Timp de mii de ani, Rezonanta Schumann sau pulsul Terrei a fost de 7,83 cicli pe secunda, constanta fiind folosita în domeniul militar. Din 1980, rezonanta a început sa creasca, acum fiind de 12 cicli pe secunda. Acest lucru înseamna ca ziua are numai 16 ore, în loc de 24, cât era odinioara. De altfel, fiecare dintre noi si-a dat seama de accelerarea timpului. Multi se plâng ca nu le ajunge ziua pentru ceea ce au de facut. În acest ritm, în 2012, timpul va ajunge la punctul 0. Odata cu Rezonanta Schumann, creste nivelul vibrational al oricarei fiinte de pe Terra (ceea ce e logic, si nicidecum paranormal). În ultimii mii de ani, liniile de câmp magnetic ieseau din Polul Sud si intrau pe la Polul Nord. Oamenii de stiinta au observat însa ca acest câmp magnetic stabil începe sa se schimbe, sa slabeasca. În ultimul secol, slabirea a fost de 10-15%, iar în ultimii ani s-a accelerat tot mai mult.

Pe scurt, ne putem astepta la cataclisme de proportii mari, schimbari severe si bruste de clima, regiuni inundate, acoperite de apa si o restructurare geofizica. Ce se va întâmpla din punct de vedere spiritual la nivel planetar, ramâne de vazut. Exista câteva ipoteze vizavi de schimbarile în plan energetic si spiritual:
- vise intense;
- creste sensibilitatea corpului uman ca rezultat al vibratiilor noi, mult mai înalte;
- timpul se contracta;
- corpul fizic a început sa se schimbe, se creeaza un nou corp de lumina;
- cresc abilitatile intuitive si de vindecare, dovada multimea de bioterapeuti aparuta în ultimul timp;
- structura interna a ochiului uman se transforma în functie de capacitatile latente ale fiintelor, nou-nascutii au capacitatea telepatica mult marita;
- toate bolile incurabile ale secolului XX vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
- cea de-a cincea lume se sfârseste în 1987, a sasea Lume începe în 2012 (conform mayasilor);
- vom depasi tehnologia, asa cum o cunoastem noi azi, vom depasi cunostintele actuale despre Timp si Spatiu, vom depasi necesitatea Banului, dupa ce vom trece rapid prin Dimensiunea a patra;
- vom intra în Dimensiunea a cincea, planeta Terra si întreg Sistemul Solar se vor sincroniza cu Galaxia si întregul Univers, ADN-ul uman va fi reprogramat si îmbunatatit si va avea 12 spirale în loc de doua.

Sursa: ……Astro……