INTALNIRI CU SPIRITELE NATURII

IELELE

Dansul ielelor dezbracate

Iele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele. Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare. Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia "lingura zinei". Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.
Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina. Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori. Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca "ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc". Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind "noua mari si noua tari" intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc. Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea. Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).

Chinuri si sminteli, pedepsele Vintoaselor

Se spune ca barbatii si femeile care lucreaza de Rusalii sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si ismintitii. Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase - un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri. Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios. Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi. La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor. Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramane mut.

Rusaliile

La 50 de zile dupa Pasti poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile. Acestea sint personaje feminine cvasimalefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure. Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, "luat de Rusalii".

Remedii magice

Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii. Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri - rosae - pe morminte; rusaliile - femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile. Acest mit - sarbatoare pagina - , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii. Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.
Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive - pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie - fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei. Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare. Tacitus, in "Anale", vorbeste despre un grup de romani care "cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor", dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care "le-a dat sminteala si delir". Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.

Dimitrie Cantemir despre iele

In "Descriptio Moldaviae", Dimitrie Cantemir numea Ielele "nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi". Nu se cunoaste originea acestui mit. "Iele" nu este un nume, ci pronumele personal feminin "ele", rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale - Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc. In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase. Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele - Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca - ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si "smintiti", la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi.
Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor. Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut.

Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii

Sanzienele sunt niste flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere. La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui. Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, „cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde”. Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: „Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul”. Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar „bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi”, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.

La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei - fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei. Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.

 
Alte denumiri: ielele, sanzienele, frumoasele, sfintele, maiestrele, maiastrele, mandrele, soimanele, soimaritele, vantoasele, dansele, milostivele, milostivnicele, miluitele, zanele, rusaliile, dragaicele, domnitele, puternicele, nagodele, samovilele, valvele, iezmele, iroditele, musatele, fetele codrului, imparatesele vazduhului.

*********************************

In aceasta pagina au fost integrate informatii din sursele:
http://www.evz.ro/transilvania/?news_id=189194
http://dacia.8m.net/Cultura/Spiritualitatea/Traditii_si_obiceiuri/Rusaliile/rusaliile.html
http://www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=623&&idart=5399&&numecap=Acasă

INTALNIRI CU IELELE

---

Relatarea despre Achim Roman

Achim, da din mana si-mi povesteste cum era copil normal pana la 11 ani si atunci, deodata, fara sa stie de ce, a ramas asa, fara sa se mai poata misca, fara sa mai creasca. De-asta are inaltimea unui copil si de-asta oasele au inceput sa i se deformeze, si nici un doctor n-a putut spune ce s-a intamplat de fapt.
Bietul Achim a fost paralizat timp de 19 ani, imobil ca un lemn urcat in pat. Abia putea vorbi, durerile ii strabateau trupul ca niste fulgere fara leac, dar atunci, in 1988, dupa ce s-a petrecut minunea, el s-a dat jos si a mers.
Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca paralizia inexplicabila a lui Achim s-ar fi declansat intr-o noapte de primavara, cand, copil neastamparat, ar fi deranjat ielele, frumoasele noptii care danseaza in clar de luna, care impletesc coamele cailor si innoada crengile inflorite ale pomilor, si ielele l-ar fi pocit pentru ca le-ar fi vazut dansand. Nici un muritor nu le poate vedea fara a plati pret greu.

---

Misterele padurii Drocaia

Dincolo de Jiu, intre dealurile din vestul Olteniei, exista o padure plina de arbori seculari si legende stravechi. Iele, clopote care se aud din pamant, izvoare cu puteri fermecate, stejari care cresc intr-un an cat altii in sapte infioara si azi lumea crepusculara a unui sat ingropat in saracie si in uitare. La granita dintre Campia Bailestilor si-a Blahnitei, pamantul incepe sa creasca si sa dospeasca, transformandu-se in spinari rotunde de deal. Indesite si insirate sub lumina seaca a iernii, par o turma de animale matusalemice, asteptand Judecata de Apoi. Locul pare fara timp si fara istorie: doar vanturi iuti si vartejuri usturatoare de praf, sate agatate pe sfori de vai, case pipernicite si cateva sperietori mancate pana la ultimul pai, de stolurile flamande de ciori….

Blestemul (copilul crescut de Muma Padurii)

Cand copilul avea doar cativa ani, o parte dintre osteni, condusi de un raufacator, s-au rasculat impotriva parintilor sai, pentru a pune stapanire pe locuri si pe averi. Spre groaza baiatului, care a reusit sa fuga in padure, nelegiuitii i-au omorat parintii chiar langa izvorul Tutur, aproape de mormantul bunicilor. Inainte de a inchide ochii pe veci, nefericita mama a blestemat acele meleaguri ce nu cunoscusera pana atunci rautatea si crima, astfel ca nimeni sa nu se mai bucure de bogatia si frumusetea lor. Legenda spune ca izvorul a secat vreme de sapte ani, iar pe locul crimei a crescut un gorun care exista si acum. Marimea sa, ce se apropie de inaltimea unui bloc cu mai multe etaje, este de-a dreptul fantastica. Deschiderea ramurilor face de jur imprejur un cerc cat o poiana, in care pe timpul verii nu creste nimic, nici macar iarba, iar toamna si iarna rasare muschi.
In cei sapte ani cat izvorul a fost secat, aceeasi legenda spune ca baietelul ar fi fost crescut de Muma Padurii, iar ielele au devenit surorile lui. De la el s-au tras, pana in secolul al XIX-lea, cele sapte generatii de haiduci din padurea Drocaia, ale caror sapte capetenii au purtat cu nestramutare acelasi nume: Cretu - in amintirea orfanului salbaticit.
Calauza noastra ofteaza: “Asa s-au amestecat binele si raul pe aceste meleaguri, iar de atunci inainte, parca se da o lupta pe viata si pe moarte intre iubirea intemeietoare si blestemul ce i-a urmat”…

Barbatul furat de iele

Satul de astazi imbatraneste si moare vazand cu ochii, desi mai sunt vreo trei sute si ceva de “fumuri” - cum se spune cand se face numaratoarea familiilor. Singura legatura cu lumea mare e “rata” care merge si vine o data pe zi, la si de la Craiova. Aici e capatul liniei. Cand ajunge in Gogosu, rata e insa goala. Nimeni nu pleaca si nu se intoarce de la oras. Iar cand pleaca, pleaca definitiv... In sat exista doar doua televizoare si tot atatea aparate de radio. Unele case nici nu sunt racordate la curentul electric! De aceea, in bezna noptilor de aici, se vad foarte bine luminile enigmatice care umbla prin padurea Drocaia, din cand in cand. Oamenii n-au nici macar moara. Se duc sa macine in satul vecin. Trec dealul prin marginea padurii, pe care o ocolesc cu teama, si ajung la Cernatesti, de unde au grija sa se intoarca inainte de lasarea intunericului. La biserica se fac doar cateva botezuri pe an. In schimb, in fiecare luna au loc trei-patru inmormantari. Sunt sateni care n-au mai iesit din comuna de peste douazeci de ani... In acest loc pierdut si uitat al Olteniei, imparateste o saracie rupta parca din alt veac. Si peste toate, se mai astern si misterele padurii Drocaia, tesand o atmosfera halucinanta, crepusculara, caci satul se invecineaza cu supranaturalul, in fiece zi...
Maria Barbu are 80 de ani si este vaduva de aproape doua decenii. Locuieste in cea mai veche casa din comuna, aflata la final de viata, ca si stapana ei. Femeia are o pensie de 150.000 de lei pe luna... De la mijlocul verii pana spre toamna, se hraneste cu poame salbatice, culese din padure, de unde isi aduna si vreascuri, ca sa nu moara iarna de frig. Se considera norocoasa atunci cand gaseste prin vreun tufis un iepure mort de batranete sau un fazan degerat. Ii aduce acasa si ii gateste. Acelea sunt singurele zile din an cand se infrupta din carne! In timp ce vorbeste, batrana plange intruna, cu lacrimile siroind pe obraz. Vorbele i se ineaca in suspine cand povesteste ca barbatul ei a disparut in padure, acum aproape douazeci de ani... “L-au furat ielele lui Cretu, ca n-aveam copii, si el era om in putere, tare chipes. L-am visat de mai multe ori, legat de un gorun, cu femei despuiate, care jucau in jurul sau. I-am facut parastase, cu toate ca militia nu mi-a dat hartie ca e mort. L-am rugat pe fostu’ popa sa facem o slujba de dezlegare in padure, da’ mi-a spus ca i-e frica de secretaru’ de partid si de militian, sa nu ne bage la vrajitorie. Au facut ancheta lunga si ziceau ca l-or fi omoratara tiganii veniti la furat lemne. Dac-o fi asa, nimeni nu stie unde l-or fi ingropat. Io cred ca l-au furat ielele, ca nu-l dovedeau pe el tiganii la lupta. Abia dupa Revolutie imi dadura certificatu’ ca sa pot lua pensie de urmas, da’ mor de foame, maica. De ce-o fi nimerit omu’ meu in padure, taman intr-o zi cand stapanea raul?”
 

---

Povestile Dadei Anica
- Rotita de la carucioara ielelor -

Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete: "Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!" - spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.
Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, Dada Anica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.
<< Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la "carucioara ielelor". Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit. Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea. Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos. Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul. Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor. Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti. Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii. Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea." >>
In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma. Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau. Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.

---

Babu, inteleptul din Gura Raului

La 81 de ani, dupa o viata petrecuta pe varful muntelui, langa oi, Nitu Stef stie randuielile vazute si nevazute ale lumii, de parca ar sta de-a dreapta lui Dumnezeu. In satele din Marginimea Sibiului, „Babu” inseamna „mos”, „al batran”, un om intelept, credincios, trecut prin toate ale vietii, respectat si stimat. Babu este cel care intelege vremea si timpurile. Cel care stie. Babu este o institutie.

Despre Maiestre

„Si eu am auzit odata Maiestrele, numai ca nu le-am vazut. Ca daca le vedeam, nu mai eram aicea sa povestesc. Ba eram pocit sau paralizat. Eram acolo, aproape de sat, cu oile la strunga. Erea pa toamna. Dormeam pa o cojoaca aproape de zorii zilei, cand canta cocosii. Se-mpreuna zorile. Atunci am auzit ca prin vis un cantec ceresc si cand deschid ochii, vad miscand pe sus ceva, ca un fum. Ca o frunza pe boare mergea de lin. Si-am zis: „Astea-s Maiestrele!”. Erau sus, cat biserica. Am inchis ochii sa nu le vad. Stiam bine ce-i, din batrani. Si cantaau, cantau cantec ce nu s-o auzit pe asta lume. Cantau de deasupra si eu sedeam asa, cu ochii stransi, in cojoaca, si ascultam. Or cantat pe deasupra, poate jumate de ceas, poate mai mult, pana or rasarit zorile. Si dupa ce-or rasarit, numa’ atuncea am deschis si eu ochii. Acuma s-o rait lumea. Duhurile ceresti nu-s ca in alte vremi. S-or dus si nu s-or mai inturna pana-i veac.”

---

Proorocul din varful dealului

La capatul nordic al tarii, in Maramuresul invelit in paduri si in pajisti inmiresmate, traieste un om care a fost in Rai. E prieten cu ingerii, vorbeste cu mortii si aduce mesaje de pe lumea cealalta, fiind rapit in duh de pe vremea cand era doar copil. Astazi, IOAN SURDUC are 68 de ani si o familie numeroasa. Modest, retras, accepta foarte greu sa vorbeasca, pentru ca nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. Dorinta lui cea mai mare este sa traiasca in pace, ferit de curiozitatea si zarva lumii, care il asupresc. In casa lui vecina cu cerul, asezata pe-un varf de deal, Ioan Surduc isi asteapta cu seninatate sorocul, pentru a se putea intoarce pentru totdeauna in Rai.

Hora de ingerite

Pe la 12 ani, Ioan Surduc incepea sa semene a "flacaias" si mergea cu vitele la pascut prin poienile inalte de pe dealul Pitpoghirului. Uneori se auzeau bubuituri indepartate, de la tunuri, dar razboiul nu prea se simtea pe acea vale, izolata la capatul lumii. Intr-o zi tarzie de toamna, cand padurile incepusera sa fie arse de brume, Ionica Surduc a trait minunea vietii sale. Pe neasteptate, el a fost "rapit in duh", aidoma apostolului biblic! "Eram pe un plai moale si mangaiam vitele. Soarele ardea bland. Dintr-o data, tot seninul s-a tulburat... A venit peste mine un vartej, plin cu frunze ruginii, care m-a cuprins ca un fior. Dupa cateva clipe, m-am trezit intr-o poiana unde nu mai era toamna. Totul stralucea si am vazut in jurul meu o hora de ingerite! Nici nu stiu cum sa le zic... Erau, parca, pe jumatate zane, pe jumatate ingeri. Cantau asa de dulce si se leganau in jurul meu, ca nu-mi venea sa cred! Apoi, am vazut in fata mea pe "Fata Padurii", cum ii ziceam noi, in copilarie, celei mai frumoase zane din povesti, dar Ea semana cu Maicuta Domnului. Nu stiu daca era asa... Numai mie mi s-a parut, dar asa simteam! Chipul acela avea atata iubire, ca nu l-am uitat toata viata. Apoi, la marginea poienii, in spatele horei de ingerite, l-am vazut pe Nicolae Taficiuc, un consatean, mult mai tanar decat tata, care tinea in mana o firimitura de lumanare, arsa pana la capat. Nu stiu cat a durat totul, dar m-am trezit culcat pe iarba, pe plaiul tomnatic, fara vite!".
Ionica Surduc a fugit acasa, ingrijorat de soarta vitelor, dar si emotionat de ceea ce se petrecuse cu el. Parca fusese un vis de cateva clipe... Cand a ajuns in batatura, mama-sa a izbucnit in plans si si-a facut sapte cruci, imbratisand flacaiasul. Atunci a aflat, de-a dreptul uluit, ca fusese dat disparut in sat, de aproape doua zile!! Toti ceilalti trei frati - Petre, Mihai si Nicolae - plecasera sa-l caute, cand au vazut ca se intorc vitele singure acasa, pe inserat, dar nu ii dadusera de urma pe nicaieri, desi colindasera toate dealurile si poienile. "Primul lucru pe care l-am spus, cu glas tare, de fata cu toti, mi-l amintesc si astazi: "Inseamna ca am fost plecat de pe lumea asta pe lumea cealalta, dar acolo cateva clipe fac cat doua zile..." Dupa ce le-a povestit mamei si fratilor sai ceea ce i se intamplase, acestia au ramas cu gurile cascate si s-au crucit, caci nu mai era de gluma. In aceeasi seara a venit la ei, plansa si cu o broboada neagra, batrana mama a lui Nicolae Taficiuc, sa-i roage pe baieti sa traga clopotele, fiindca fiul ei murise cu cateva ceasuri mai devreme... De atunci, lui Ioan Surduc i s-a spus "proorocul" si vestea s-a raspandit in tot satul!

*********************************Informatii preluate din paginile:
http://www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=605&&idart=5040&&numecap=Societate
http://www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=503&&idart=3034&&numecap=Societate
http://www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=336&&idart=227&&numecap=Spiritualitate
http://www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=623&&idart=5409&&numecap=Societate
http://www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=368&&idart=720&&numecap=Societate

Sursa: http://www.spiritelenaturii.go.ro/intalniri/intalniricuielele.htm

http://www.spiritelenaturii.go.ro/enciclopedie/ielele.htm

Reglarea tiroidiană cu ajutorul fructelor oleaginoase

Considerate gustarea ideală dintre mesele principale, putem spune despre ele că sînt foarte hrănitoare, au un gust deosebit de plăcut şi sînt utilizate de gospodine în bucătărie. Alunele conţin vitamine aparţinînd complexului B (B1, B2, B3 (PP), B5, B8, B9) şi C, minerale - Ca, Cu, Cl, Mg, Fe, K, Mn, P, S, Na, provitamina A, tyrosina, celuloză, acid pantotenic, amidon, acizi graşi nesaturaţi, acizi graşi saturaţi, proteine, zahăr şi azotaţi.

Din cauza conţinutului lor scăzut de acizi graşi nesaturaţi şi a abundenţei de acizi graşi saturaţi, alunele sînt contraindicate în hipercolesterolemie şi în alte afecţiuni asociate cu hiperponderalitatea şi disfuncţiile biliare. Tyrosina din alune, o substanţă ce intră în compoziţia hormonilor tiroidieni, este însă recomandată în hipotiroidie şi în alte disfuncţii ale glandelor paratiroide. Aceste fructe oleaginoase au un puternic efect antianemic, remineralizant, vermifug şi antiaterosclerozic, dar sînt şi un stimulent deosebit al sistemului nervos. Alunele au un efect benefic în afecţiuni precum anemia, dermatozele, insuficienţa hepatică, hipocolesterolemia, ateroscleroza, în alergii al căror substrat se regăseşte în infestarea parazitară, dermatitele, tuberculoza pulmonară, bronşita, spasmofilia, constipaţia şi sînt indicate, de asemenea, în afecţiunile oculare, ale pielii şi oricare dintre afecţiunile acesteia.

Cîte alune trebuie să consumăm? Femeilor însărcinate li se recomandă să nu consume mai mult de 20 de alune pe zi, iar celorlalţi maximum 40 sau, după cum spun unii specialişti, nu mai mult de un pumn de alune pe zi, pentru că au o valoare calorică de 620kcal/100 gr. Iată deci că alunele sînt foarte hrănitoare, au certe efecte terapeutice, dar nu trebuie să exagerăm în consumul lor, din pricina conţinu- tului ridicat de acizi graşi saturaţi, asimilabili rapid, ceea ce poate duce la o nedorită creştere în greutate.

Sursa

Sursa: dei-matei.blogspot.ro

"Viaţa nu este despre cum supravieţuieşti în furtună, ci despre cum dansezi în ploaie."

Secret dezvăluit

Licoarea ce ne-ar scăpa de coşmarul chimioterapiei.

Zilnic, în jurul nostru mor striviţi de necruţătoarea boală canceroasă prieteni, rude sau colegi. Cu toţii îşi leagă speranţele de chimioterapie, metodă terapeutică folosită în lumea întreagă, crezând că această metodă îi va ajuta să scape de cumplitul flagel.

Este cutremurătoare suferinţa bolnavilor de cancer întâlniţi în secţiile de oncologie! Am cunoscut atâţia bolnavi de cancer care înfruntă efectele secundare ale acestei terapii, adulată şidispreţuită în egală măsură... Uneori, după multă suferinţă,rezultatele chimioterapiei au prelungit viaţa unor bolnavi. Alteori, celula canceroasă hrăpăreaţă n-a mai dat nici o şansă bolnavilor. O alternativă...

După ce ani de zile au spus pacienţilor că această terapie (chimioterapia) este singura cale pentru a încerca să se elimine cancerul, medicii de la Clinica John Hopkins din Statele Unite s-au hotărât să prezinte şi calea alternativă de tratament a cancerului.

Într-un studiu, aceşti temerari specialişti, au prezentat efectele negative ale chimioterapiei. 

Printre altele, cercetătorii menţioneazăcă tratamentul prin chimioterapie care presupune "otrăvirea" celulelor canceroase cu rată mare de creştere sunt distruse şi alte celule cu creştere rapidă din măduva spinării, tractul gastro-intestinal etc., iar organe importante cum ar fi ficatul, inima, rinichii sau plămânii sunt iremediabil afectate. 

Specialiştii renumitei clinici au demostrat că o metodă modernă în lupta cu această cumplită boală poate fi aceea a înfometării celulei canceroase. De aceea medicii au prezentat alimentele care trebuie evitate, tocmai pentru a împiedica celula canceroasă să se multiplice. 

Dar există un miracol anticancer, păstrat în mare secret.

O sursă de mare încredere, Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, ne-a transmis o informaţie care ne-a tăiat respiraţia!

Două ingrediente la îndemâna oricărui bolnav de cancer reprezintă o alternativă sănătoasă la chimioterapie. 

Timp de trei ani în America , s-a experimentat un produs natural, foarte simplu şi foarte eficient, pe un lot de 70.000 de subiecţi. Rezultate remarcabile!

O limonadă a fost administrată bolnavilor de cancer: celor care au făcut chimioterapie, dar şi unui număr semnificativ din lotul martor, care n-a început acest tratament.

Rezultatele au fost uluitoare: starea de sănătate a bolnavilor din fiecare grupă s-a îmbunătăţit în mod remarcabil şi boala n-a mai recidivat. În cazul bolnavilor care se temeau că zilele lor sunt numărate, boala n-a avansat şi nu s-au observat metastaze.

Tratamentul este benefic şi ca metodă de prevenţie.

Preparatul poate să ucidă celulele canceroase şi este de10.000 de ori mai eficient decât chimioterapia.

Lămâia are numeroase proprietăţi terapeutice şi studiile au dovedit că modestul fruct este un remediu împotriva cancerului, remediu verificat în diferite forme de cancer.

După mai bine de 20 de probe delaborator, realizate începând din anii 1970, frotiurile au arătat că extractul de lămâie distruge celulele maligne în 12 tipuri de cancer, inclusiv cel de colon, de plămâni, de sân, de prostată şi de pancreas.

În comparaţie cu produsul Adryamicin, un drog chimioterapeutic,folosit în mod uzual, extrasul din lămâie cu bicarbonat acţionează de10.000 de ori mai bine, încetinind creşterea celulelor canceroase, spun specialiştii.

Şi mai uimitor este faptul că limonada aceasta distruge doar celulele maligne, dar nu le afectează pe cele sănătoase. În privinţa bicarbonatului de sodiu, acesta schimbă PH-ul corpului şi se afirmă că este de mare folos în toate formele de cancer. 

Mod de preparare 

Extrasul de lămâie cu bicarbonat, alternativa naturală la chimioterapie se prepară astfel: - într-un litru de apă, se fierbe timp de un minut, coaja unei lămâi, apoi se lasă la macerat, de seara până dimineaţa. - în dimineaţa zilei următoare, lichidul se filtrează. 

În acest macerat se stoarce sucul lămâii, se adaugă miere (după gust) şi o linguriţă de bicarbonat.

Bolnavii trebuie să consume zilnic un litru de limonadă preparată în acest mod.

Daca trupul e templul lui Dumnezeu, atunci sufletul este altarul. 

Aprinde lumina in altar, ai grija ca ea sa fie vie mereu... sa-ti lumineze pasii vietii si cararile gandului. 

surse

lumea_spirituala · Lumea spirituala Group 

www.lumeaspirituala.ro 

http://elenatomaxxl.blogspot.ro/2012/05/apa-lamaia-pu.html

http://www.sfatulmedicului.ro/comunitate/cancerul/f-fffff-urgent_42281 

http://www.trilulilu.ro/imagini-evenimente/un-ceai-de-lamaie-va-servesc-acum

Sursa: http://adevarul2012.blogspot.ro

5 reţete fără foc care te apără de boală. Găteşte sănătos!

de Ioana Maroşan

Alimentaţia raw sau fără foc este renumită pentru efectul vindecător pe care îl are asupra organismului. Hrana vie abundă în enzime şi nutrienţi care sunt la cote minine în hrana preparată termic. Află cele mai sănătoase reţete recomandate de medicul Pavel Chirilă!

O dietă bogată în legume, fructe, cereale integrale şi limitarea consumului de produse de origine animală reprezintă primele reguli pe care trebuie să le ai în vedere dacă ţi-ai propus să ai grijă de sănătatea ta, avertizează prof. dr. Pavel Chirilă, medic primar boli interne, în cartea recent lansată în colaborare cu cu Cristela Georgescu (absolventă a programului Plant Baise Nutrition, Cornell University, S.U.A) şi Mădălina Popescu (specialistă în imunologie şi alergologie clinică) şi intitulată "Nu hrăni cancerul!"

Ca să te aperi de bolile care fac ravagii în organism trebuie să alegi preparate cât mai simplu gătite şi să incluzi zilnic în alimentaţia ta cât mai multe alimente crude. Nu numai salatele pot să constituie porţia zilnică de hrană vie, ci există nenumărate alte opţiuni pentru a consuma crudităţile. Supele cremă, pateurile sau deserturile fără foc sunt câteva dintre variantele la care poţi să apelezi cu încredere.

Iată 5 reţete recomandate de prof. dr Pavel Chirilă în cartea sa şi care abundă în ingrediente hrănitoare şi cu efect vindecător asupra organismului! Toate aceste reţete sunt preparate fără foc pentru a păstra intacte toate substanţele nutritive din ingredientele folosite!

1. Ciocolată la minut (100% crud)

Ingrediente: 1 avocado copt bine, 2-3 linguri cu miere naturală, 2-3 linguri cu pudră de roşcove, 1 lingură de nuci crude măcinate (sau alte nuci), 1 lingură făină de ovăz, stafide sau alte fructe preferate.

Se pisează bine avocado până devine cremos, după care se amestecă restul ingredientelor. 

2. Bruschete cu morcovi

Ingrediente: 4 morcovi daţi prin răzătoarea mică, 3 căţei de usturoi, sare de mare, 1 lingură cu ulei de măsline presat la rece, 1 lingură cu seminţe crude de floarea-soarelui, 1 lingură cu seminţe crude de dovleac.

Se amestecă în robotul de bucătărie toate ingredientele până se obţine o pastă cremoasă. Se unge pasta de morcovi peste felii de pâine integrală prăjită, după care se ornează cu câteva felii de avocado şi verdeaţă. 

3. Ciulama de ciuperci (100% crud)

Ingrediente: 10 ciuperci, o legătură de pătrunjel, o jumătate de legătură de mărar, 12 nuci caju înmuiate în apă câteva ore, 1-2 câţei de usturoi, sare de mare, ulei de măsline presat la rece.

Se amestecă feliază pălăriile ciupercilor şi se amestecă cu o jumătate de legătură de pătrunjel tocat şi cu mărarul mărunţit.

Din restul ingredientelor se prepară un sos cu ajutorul blenderului, care se toarnă peste amestecul din ciuperci şi verdeaţă. 

4. Supă-cremă de roşii (100% crud)

Ingrediente: 4 roşii, 1/2 linguriţă de busuioc, 1 vârf de cuţit de cimbru, 1/2 ceapă, ulei de măsline presat la rece, sare de mare, 500 mililitri de apă. 

Se amestecă în blender toate ingredientele. 

5. Paste din dovlecei cu sos pesto (100% crud)

Ingrediente: 2 dovlecei curăţaţi de coajă şi feliaţi cu un curăţător de legume, 100 grame de fistic crud (seminţe de floarea soarelui sau nuci caju), 1 roşie, 4 căţei de usturoi, 60 mililitri de ulei de măsline, 1/2 linguriţă sare de mare, 30 mililitri suc de lămâie, 2 linguriţe busuioc, 1 lingură fulgi de drojdie inactivă.

Pune dovleceii feliaţi pe o farfurie, după care se prepară sosul cu ajutorul unui blender. (foto: iStockphoto)

 Sursa: http://www.eva.ro

OCULTA: “IUBESTI CUMVA? ESTI BOLNAV PSIHIC !! “

Acest articol apartine blogului Secretele Sistemului

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat o listă extinsă cu tulburări şi afecţiuni psihice de natură să fie tratate de medicul psihiatru, incluzând la categoria afecţiuni dieta cu alimente crude şi vegetarianismul, relatează luni portalul MedVesti.

Unul din argumentele care au dus la decizia de a clasifica dieta cu alimente crude ca afecţiune a fost cazul unei familii din oraşul Malaga (Spania), care se hrănea doar cu alimente netratate termic şi şi-a adus copiii în stare de comă. Micuţii au putut fi salvaţi doar datorită vecinilor care au chemat la timp salvarea.

Părinţii copiilor au fost trimişi la tratament obligatoriu într-o clinică psihiatrică şi le-a fost interzis să-şi mai vadă copiii.

Cu toatea acestea, Asociaţia americană a nutriţioniştilor nu împărtăşeşte poziţia radicală a OMS privitor la hrana vegetariană. În condiţiile unui regim alimentar bine echilibrat, vegetarianismul poate aduce beneficii pentru sănătate şi poate asigura organismului cu toate elementele necesare.

Anul trecut, pe lista afecţiunilor care pot fi tratate pe cale medicală, OMS a inclus iubirea. În schimb, a eliminat homosexualitatea de pe lista cu tulburări psihice.

Comm meu: Stau si ma intreb cat va mai dura pana va deveni ilegal sa iubesti..

.

Sursa: Secretele Sistemului

Au descoperit fizicienii din SUA „o nouă forță a naturii”?

 

 

Potrivit agenției de presă AFP, este posibil ca o echipă internațională de fizicieni să fi descoperit o nouă particulă elementară, sau o posibilă forță necunoscută a naturii, cu ajutorul acceleratorului de particule Tevatron, din cadrul Fermilab, laborator aflat sub coordonarea Departamentului de Energie al SUA.

Potrivit declarațiilor unor specialiști, noua descoperire ar putea oferi indicii cu privire la masa obiectelor și la felul în care acestea o obțin, una dintre cele mai aprinse preocupări actuale ale Fizicii.

„Poate fi vorba despre o forță dincolo de orice cunoaștere. Dacă se confirmă, are potențialul să deschidă o lume a interacțiunilor cu totul nouă”, a declarat pentru AFP Giovanni Punzi, șef al echipei internaționale de savanți din cadrul CDF (Collider Detector at Fermilab) care analizează în aceste momente datele obținute.

Oamenii de știință susțin că descoperirea nu are legătură cu „Particula lui Dumnezeu”, adică bosonul Higgs, o particulă elementară ipotetică pe care experții o caută cu ajutorul acceleratoarelor de particule, pentru a explica de ce obiectele au masă.

„Bosonul Higgs este e piesă dintr-un puzzle pe care deja îl avem. Pe când ceea ce tocmai s-a descoperit este ceva care depășește acestă frontieră – o nouă interacțiune, o nouă forță. Singurul lucru cert este că nu avem de a face cu bosonul Higgs, se comportă diferit. În timp ce Particula lui Dumnezeu s-ar dezintegra în quarci grei (denumiți top și bottom), particula descoperită se desprinde în quarci normali”, a mai adăugat Punzi.

Oamenii de știință analizează descoperirea din SUA și urmează să iasă la rampă cu noi declarații publice. Tevatronul a fost cea mai puternică mașinărie din lume pentru acest soi de cercetare până în 2008, atunci când LHC a devenit operațional la CERN.

Sursa: Discovery

Sursa: MISTERELE LUMII

Descoperirea naturii noastre esentiale

”Cautarea naturii noastre esentiale catre interior este un proces comun si de prima importanta in toate religiile lumii. Chiar daca se folosesc cuvinte si notiuni diferite, specifice cadrului cultural si conforme cu doctrinele spirituale existente, toate religiile cauta acelasi lucru pornind din realitati conjuncturale diferite. In crestinism cuvintele “Imparatia lui Dumnezeu inlauntrul vostru este” indica o directie de cautare a Dumnezeului din noi, realizarea unei fuziuni cu ceea ce suntem cu adevarat este numita “mantuire”. In religiile orientale se numeste chiar “revelarea sinelui” sau “nirvana” care se compara simbolic vorbind cu dizolvarea picaturii ca identitate separata in oceanul Universal Divin, cu alte cuvinte descoperirea adevarului ca nu suntem separati ci suntem una cu Intregul.
Este necesar sa cerem ajutor si calauzire Divina pentru aceasta explorare interioara. Cautarea si explorarea se poate incepe de la nivel mental. Cautam mai intai niste repere de ancorare mentala, aceste repere pot fi momentele din viata noastra in care “am gasit solutia” dupa o lunga cautare, sau in care ne-am simtit inspirati, sau in care am simtit ca s-a facut lumina in mintea noastra. Incercam sa ne amintim starea mintii noastre din acele momente si legam mentalul de aceste cateva repere ca o corabie ancorata ca sa nu poata devia. Mai exact adunam gandurile in jurul acestor amintiri a momentelor mentionate mai sus. Putem continua in sens de adancire in interiorul mintii noastre.
Pe masura ce reusim sa ne focalizam fara sa iesim dintre aceste ganduri de reper ajungem la o stare de constiinta pura, profunda, chiar fara nici un gand, in care realizam destul de clar ca gandurile noastre se formeaza undeva la periferia mentalului nostru din niste principii fundamentale care ne definesc. Aceste principii tin de fiinta noastra profunda, puternica si unica, daca ramanem in planul acestor ganduri esentiale, generatoare, putem controla usor lumea exterioara care se formeaza si se programeaza dupa aceste principii coordonatoare. Principiile dau nastere arborescent la mai multe ganduri aflate pe planuri inferioare si subordonate ramurilor din care au pornit. Orientarea noastra cotidiana catre planuri mentale superficiale face ca expansiunea arborescenta sa creasca si sa multiplice gandurile exponential, necontrolat, se produce o inflatie de ganduri lipsite de continut si putere. Vedem de aici, din profunzime, ca alunecarea catre gandurile zilnice contradictorii si superficiale ne seaca de putere, creand o lume doar a noastra, iluzorie si rupta de ceilalti.
Putem detecta, pe masura ce capatam experienta in aceste sondari interioare ale mintii, principiile negative care ne calauzesc. Odata ce le-am identificat le putem elimina cu ajutorul lui Dumnezeu. Patrunderea in interiorul mintii noastre poate continua la nesfarsit, gasim astfel o stare de eliminare a tuturor gandurilor, de constiinta pura, in care suntem plini de lumina, uniti profund cu Dumnezeu, descoperind astfel ceea ce suntem cu adevarat.
La nivelul profund al Mintii este posibila viziunea convergentei cuantumului spatiu-timp, extremele de orice fel se unifica, plus infint se uneste asimptotic cu minus infinit in origine, se realizeaza natura sferica a cuantumului spatiu-timp fiind posibil saltul in orice zona de spatiu si timp precum si viziunea globala asupra Totului. Libertatea de constiinta castigata in urma atingerii nivelelor esentiale ale Mintii face posibila deplasarea constiintei in Intregul Universal si de aici se poate avea vizunea partii prin intreg precum si plasarea constiintei intr-o zona partiala de unde se poate avea viziunea Intregului prin prisma partii.
Cautarea noastra interioara o putem face si este chiar indicat sa o facem si la nivel afectiv, emotional. Cautam mai intai, ca si-n cazul precedent, momente din viata noastra in care am simtit emotii pozitive puternice, sentimente de iubire coplesitoare. Ne concentram atentia la nivelul pieptului si patrundem prin aceste momente de reper in inima noastra. Emotiile traite mai demult vom vedea ca se pot acum retrai cu aceeasi intensitate ca la inceput, chiar mai puternic. Daca patrundem mai mult in inima este ca si cum a gasi acolo un miez plin de emotii si sentimente frumoase, daca decojim si acest miez vom gasi un altul si mai intim, ne descoperim noi insine intr-un mod din ce in ce mai intim si profund.
Apare o inflorire, o deschidere a inimii prin care se poate patrunde. In timpul acestei penetrari a inimii putem folosi constiinta descoperita la nivel mental. Elementul masculin de la nivelul constiintei plin de forta si lumina, patrunde la nesfarsit in elementul feminin de la nivelul inimii, al emotiilor, producand stari de extaz incredibile. Din punctul focar descoperit in inima radiaza atunci Iubirea Universala in tot ce ne inconjoara, alchimizand lumea noastra, armonizand emotiile personalitatii noastre ca fiinta umana. Descoperim ca noi suntem de fapt acel centru focar, incredibil de pur si de intim, unit cu Inima Divina. Putem simti stari energetice puternice, fiori si vibratii continue, stari de orgasm la nivelul inimii si chiar la nivel mental. Energia poate fi simtita cum emana din mijlocul pieptului, cum se ridica si se imprastie in tot trupul ca o energie a creatiei care a format corpul fizic. Concomitent putem simti si o revarsare energetica a gratiei Divine ce coboara in valuri din crestetul capului.
Se traieste o stare in care sunt amalgamate senzatiile de Iubire si Dor indescriptibil cu senzatia de Lumina si Claritate a Constiintei. Acest amalgam de senzatii misterios si inefabil se resimte in corpul fizic in zona pieptului si a capului ca o proiectie, ca si cum noi am fi o oglinda a unei Realitati Superioare. Pe masura ce capacitatea de perceptie si deschiderea catre fiinta noastra profunda si reala, precum si catre Divinitate, creste, incepem sa simtim acest amalgam uimitor de senzatii in afara noastra, localizat deasupra crestetului capului, percepem Divinitatea profund unita cu ceea ce suntem noi la modul esential. Acest amalgam condensat este de fapt un miez al tuturor lucrurilor, este materia tainica, primordiala din care ne-a facut Dumnezeu, este gena care sta la baza intregii Creatii.
Realizam atunci ca o cunoastere completa, dincolo de ganduri, ca suntem indestructibili, eterni, una cu Divinitatea si din noi se revarsa, in Univers, Energiile Divine care transforma totul in Lumina si Iubire.”Sursa:magiklove.ro

Sursa: Dincolo de Orizont

Minuni ale naturii mai putin cunoscute.

Setea oamenilor de cunoastere, pasiunea pentru explorari si descoperiri, pare sa nu se termine niciodata, de aceea epoca marilor descoperiri s-a transformat intr-o perioada de timp incredibil de lunga, care inca nu a ajuns la final. In acest moment, Pamantul pare sa-si fi deconspirat secretele, astfel incat oamenilor nu le-a mai ramas decat sa mearga mai departe, catre cucerirea spatiului. Insa pana a ajunge in acest punct, numerosi aventurieri si exploratori au infruntat pericolul de dragul cunoasterii. Unul dintre acestia este exploratorul britanic, Ludovico M. Nesbitt, cand in anul 1928, impreuna cu doi italieni, au devenit primii europeni care au “vizitat” ansamblul de vulcani Erta Ale, in cadrul unei excursii temerare care prevedea parcurgerea a aproximativ 640 de kilometri care traversau depresiunea Danakil.
Erta Ale inseamna in limba afar “muntii care fumega” si este in fapt, un ansamblu din cinci vulcani, care formeaza un arc de cerc de 80 de kilometri lungime. In ciuda peisajelor stranii care iti taie respiratia si a jocurilor de culori vii care se infatiseaza in fata ochilor, Nesbitt a ramas insensibil, numind acest loc “un peisaj al terorii”. Reactia sa poate fi explicata prin prisma conditiilor dure pe care exploratorii erau nevoiti sa le infrunte: temperaturi foarte ridicate (aproape 75 de grade Celsius in timpul zilei), un nisip atat de fierbinte incat le ardea talpile prin bocanci si, cel mai probabil, din cauza subtierii rezervelor de apa.
Depresiunea Dankil care adaposteste lantul vulcanic Erta Ale este o zona care intruneste conditiile unuia dintre cele mai dure locuri de pe Pamant : o campie parjolita, cu un continut ridicat de saruri in compozitia solului, care se afla sub nivelul marii. In trecut, aceasta facea parte din Marea Rosie, pana la ridicarea podisului Danakil. In apropiere se afla lacul Karum , care reprezinta printre altele si o sursa substantiala de venit pentru familiie afare din zona, oameni ce traiesc in special din cresterea animalelor si exploatarea si vanzarea sarii din lac. Nu foarte adanc, insa cu un continut ridicat de minerale, lacul se afla la 120 de kilometri sub nivelul marii. Doar pentru o perioada scurta din an, acesta se umfla, iar in jurul lui tasnesc izvoare fierbinti.

Formatiunile tsingy – Madagascar.

Desprinse dintr-un peisaj parca extraterestru, formatiunile calcaroase de pe insula Madagascar nu sunt nici pe departe atat de inofensive precum par in fotografii. Ascutite ca niste pumnale, acestea ating inaltimi de pana la 180 de metri. Orice miscare gresita, poate insemna pentru un temerar o moarte sigura. Desi par sa alcatuiasca un peisaj singuratic, lucrurile nu stau nici pe departe asa. Crocodili care se ascund in grote subterane, perechi de ochi curiosi de lemurieni care supravegheaza ascunsi in frunzisul copacilor… Si aveti grija pe unde calcati! Este suficient sa striviti o singura albina, pentru a fi atacat de un roi intreg, dornic de razbunare.
Platoul Ankarana este un peisaj carstic prin excelenta. Formele bizare ale stancilor se datoreaza ploilor abundente, in medie 1 800 mm precipitatii pe an. Acestea au dizolvat roca moale in varf si solida catre baza, formand creste si piscuri, aproape amenintatoare din cauza ascutimii lor. In interiorul acestui peisaj SF, au luat nastere alte lumi. Calcarul a permis formarea unor canioane adanci care adapostesc la randul lor intinderi verzi de padure formata din baobabi, smochini si palmieri. Apa s-a infiltrat pana in adancime, dand nastere unor grote care expun stalagmite si stalactite ce sfideaza imaginatia, in vreme ce lanturi de tunele si caverne subterane au ramas in mare parte inca neexplorate.
Cu toate acestea, cel mai infricosator si, in acelasi timp, cel mai periculos peisaj se afla la suprafata, chiar in inima insulei si este alcatuit din formatiunile tsingy. Acestea au fost botezate dupa sunetul pe care il scot atunci cand sunt lovite, sunet care aminteste de cel al clopotelor. Bastinasii nu recomanda nimanui aceasta aventura, deoarece pe aceste formatiuni nu este loc sa pui macar un picior pe teren plat. Desigur ca au existat naturalisti si cercetatori care s-au aventurat prin aceste cotloane, insa fie se ratacesc si abandoneaza, fie se retrag imediat ce realizeaza pericolul la care se expun. Ulterior, obisnuiesc sa isi sfatuiasca colegii sa vada formatiunile tsingy din avion, deoarece e mai sigur.

Izvoarele de la Pamukkale – Turcia
Orice calator neavertizat care ajunge in partea asiatica a Turciei, si, mai exact, in zona Pamukkale, va fi surprins sa vada tocmai in acesta zona o intindere mare de gheata. Desigur ca nu a gresit drumul inspre Turcia, trecand prin Antarctica. Cel mai probabil a ajuns la izvoarele de la Pamukkale. Acestea se
prezinta sub forma unor terase albe, mari si valurite, presarate cu ochiuri de apa care reflecta, in acelasi timp, cerul si peretii albi. Proprietatile tamaduitoare ale apelor din zona strabat istoria, pana dincolo de era noastra. In anul 190 i.e.n., Eumenes al II-lea, regele cetatii grecesti Pergam a fondat orasul Hierapolis chiar pe acest platou. Cunoscuta fiind pasiunea romanilor pentru ape termale si bai, orasul a fost inclus in anul 129 i.e.n. in Imperiul Roman si descris ca fiind o statiune balneara. Printre vizitatorii celebri s-au numarat si imparatii romani Adrian si Nero.
Dincolo de proprietatile terapeutice ale apelor termale, aici au fost descoperite doua sanctuare, construite in antiteza. Unul apartine zeului intunericului si al mortii, Hades, iar celalalt, aflat in apropiere, ii este inchinat lui Apollo, zeul soarelui, al muzicii si al medicinei. Amplasarea nu este aleasa intamplator, ci marcheaza ideea de echilibru si compensatie care se aplica in viata umana.
Pamukkale se traduce prin “castel de bumbac”, denumire care se explica perfect, cel putin din punct de vedere vizual. Cu toate acestea, unii localnici sustin ca nu forma stranie a inspirat numele locului, ci faptul ca in trecut bastinasii obisnuiau sa isi usuce bumbacul aici. Tot acest peisaj fantastic format din ziduri, inaltimi, terase si stalactite se intinde pe o distanta de 2,5 kilometri lungime, avand o latime de jumatate de kilometru. Culorea alba in care este zugravita intreaga zona este data de continutul ridicat de var si de minerale dizolvate, care se regaseste in apa din izvoarele vulcanice fierbinti. Aproape tot ce e atins de apa se acopera cu var, iar obiectele scufundate se transforma in piatra in numai cateva zile. Mai departe, apa curgatoare are misiunea de a acoperi in alb si dealurile dimprejur. Straturi succesive s-au suprapus de-a lungul timpului pentru a forma bizarele forme de relief pe care le admiram in prezent.

Lacurile Band-e Amir – Afganistan
Cine ar fi crezut ca tocmai tinuturile aride ale Afganistanului pot adaposti unul dintre cele mai frumoase baraje naturale? Raul Band-e Amir s-a oprit pentru odihna la poalele muntilor Hindukus, locul in care si-a format albia. Si nu numai… contrastele de culoare si de inaltime au dus la formarea unui peisaj fabulos la 3.000 de metri altitudine. Chiar daca o multime de fotografi ar fi indeajuns de motivati pentru a ajunge in aceste locuri, accesul este destul de dificil, intrucat se face doar pe un drum de munte, care are o lungime de 80 de kilometri. Este mai greu de ajuns, dar nu imposibil. La sosire, veti fi rasfatati cu vederea unui peisaj aproape paradisiac: lacuri intinse pe o portiune larga de 11 kilometri, marginite de faleze de calcar si de argila, care se imbina intr-un joc de culori nebunesc, de la alb la rosiatic si de la albastru la cele mai nebanuite nuante de verde. Din lacuri, apa se scurge peste baraje naturale de piatra, urmand trasee diferite, care formeaza o adevarata retea de torente, ce adapostesc la randul lor vegetatie acvatica.
Chiar daca temperaturile ajung in timpul verii pana la 36 de grade C, lacurile sunt tot timpul reci, deoarece sunt improspatate in fiecare an cu apa rezultata din urma topirii ghetarilor. Stralucirea deosebita a lacurilor si varietatea culorilor se datoreaza travertinului, o solutie pe baza de carbonat de calciu adusa de apa care se infiltreaza prin calcar si care se depune pe malurile si in adancul lacurilor sub forma de straturi.

Muntele Galben – China
Fiecare dintre noi a auzit macar o data in viata o remarca de genul “e un taram de basm” ca referire la diverse coltisoare minunate ale planetei noastre. Insa putini dintre noi au ocazia sa vada cu ochii lor un loc care nu este un taram de poveste, ci chiar o poveste in sine… una chinezeasca, cu parfum de filozofie, in acest caz. O vedere care iti taie respiratia, alcatuita din varfuri colturoase care strapung norii, fara a avea nimic infricosator, ci mai degraba, o imagine care te indeamna la reverie. Acesta este Muntele Galben. Cu inaltimi de pana la 1800 de metri, unele piscuri poarta denumiri ce stau sa confirme originile de poveste ale locului: Piscul Florii de Lotus, Culmea Stralucirii sau Piscul Capitalei Ceresti sunt numai trei dintre cele 72 de piscuri care alcatuiesc Muntele Galben. Formate din granit cristalizat din roca topita, aceste stanci au fost modelate de-a lungul timpului de natura, aceeasi care le-a inzestrat si cu o frumusete stranie.
ocmai frumusetea unica a peisajului a reprezentat muza suprema pentru generatii de artisti chinezi, care nu s-au mai saturat sa redea si sa surprinda salbaticia si candoarea acestui loc. Tot artistii chinezi au fost cei care au stabilit “Cele patru frumuseti supreme ale muntelui”: rocile si culmile muntoase, pinii care impodobesc muntii, unii avand peste 1000 de ani vechime, izvoarele fierbinti cu temperaturi constante de 42 de grade C tot timpul anului, si in final, marea de nori care formeaza cununa muntilor in care isi ascund varfurile. Muntele Galben este deschis celor care doresc sa-i simta frumusetea si maretia. Potecile marcate conduc calatorii catre temple, castele, lacuri, stanci bizare, insa unele trasee sunt recomandate numai profesionistilor.
n China, se spune ca fiecare chinez trebuie sa urce macar o data pe Muntele Galben, care nu face parte insa din Cei Cinci Munti Sacri. Cu toate acestea, un calator din perioda medievala, Xu Xiake, a reusit sa descrie admirabil in cuvinte situatia: “Intorcandu-te de la Cei Cinci Munti Sacri, nu-ti mai doresti sa vezi munti obisnuiti; intorcandu-te de la Muntele Galben, nu-ti mai doresti sa vezi Cei Cinci Munti Sacri”.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….