Drunvalo - Intrebari si raspunsuri... (3)

UPDATE Atentat pe aeroportul Burgas din Bulgaria, sapte turisti israelieni au murit. Premierul Israelului acuza Iranul

Potrivit Novinite.com, miercuri,  la ora 20.20, bilantul victimelor  se ridicase la sapte persoane si a ranitilor la peste 20 in urma  atentatului impotriva turistilor israelieni de pe aeroportul  Burgas, din Bulgaria..

UPDATE 20:25 Premierul israelian Benjamin Netanyahu a acuzat Iranul pentru organizarea atacului terorist.

"Iranul este responsabil pentru atacul terorist din Bulgaria, vom avea un raspuns puternic impotriva terorii practicate de Iran", a spus premierul israelian.

UPDATE 20:20 Sapte persoane au murit in urma atentatului, afirmat televiziunea nationala bulgara, citata de Novinite.com

UPDATE 19:50 Peste 27 de turisti israelieni au fost transportati la spitalul din Burgas. Trei dintre ei se afla in stare critica. Potrivit postului de televiziune bTV, in autobuzul care a explodat se aflau aproximativ 40 de persoane, printre care si trei femei inarcinate.

Potrivit televiziunii publice si BNR si televiziunii private bTV, trei autocare au fost vizate de explozie. Unul dintre ele ar fi explodat si celelalte doua ar fi luat foc.

Turistii israelieni ajunsesera pe aeroportul Sarafovo din apropiere de Burgas in jurul orei 4:50 pm, cu o cursa Air Via din Tel Aviv. Explozia a avut loc la ora 5:30 pm. 

Turistii se urcasera in autobuze pentru a ajunge la Sunny Beach. 

Toate victimele sunt turisti israelieni, potrivit spitalului si primariei orasului.

Purtatorii de cuvant ai premierului israelian si ai ministrului israelian de externe au confirmat, la Ierusalim, ca turistii israelieni au fost vizati de acest atentat.

Aeroportul din Burgas a fost inchis pentru traficul aerian, care a fost deturnat spre aeroportul din Varna.

Este pentru prima oara cand un atentat anti-israelian are loc in Bulgaria.

In cursul ultimilor ani, coasta bulgara a Marii Negre a devenit un loc preferat pentru turistii israelieni, in conditiile in care cele doua tari intretin relatii excelente.

Sursa: www.hotnews.ro

Drunvalo - Intrebari si raspunsuri... (2)

Sursa: http://dincolo-de-materie.blogspot.ro

TE VEI ÎNGRĂŞA SAU NU? SCANAREA CREIERULUI POATE DA RĂSPUNSUL

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 

Într-o perioadă în care obezitatea ridică mari probleme la nivel mondial, oamenii de ştiinţă au descoperit că tehnicile de imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI) ar putea prezice luarea în greutate. Prin aceeaşi tehnică, pot fi prezise şi unele aspecte ale comportamentului sexual.

În studiul lor, cercetătorii au demonstrat existenţa unei conexiuni între răspunsurile creierului la semnalele ce declanşează apetitul, pe de o parte, şi comportamentul viitor, pe de altă parte. Folosind fMRI, oamenii de ştiinţă au vizualizat o regiune a creierului numită nucleul accumbens şi cunoscută sub numele de “centrul de recompensare”. În timpul scanării, subiecţii au urmărit imagini cu animale, scene din mediu, imagini cu produse alimentare şi oameni.

Şase luni mai târziu, specialiştii au studiat asocierea dintre imaginile obţinute prin fMRI şi datele privind greutatea şi comportamentul sexual actuale ale participanţilor.

“Persoanele ale căror creiere au răspuns mai puternic la imaginile cu mâncare au luat mai mult în greutate în următoarele 6 luni, decât restul subiecţilor”, explicat Kathryn Demos, coordonatorul studiului. În mod similar s-a observat şi reacţia la stimuli sexuali, care au prezis anumite dorinţe sexuale.

Sursa: Dartmouth

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Răspunsul Oracolului la întrebarea destinului: Democraţia nu este nici pentru greci, nici pentru căţei

Când Franţa şi Olanda au respins prin referendum, în 2005, Constituţia Europei, rezultat care a condus, în bună măsură, la blocajul instituţional de astăzi din cadrul UE, nimeni nu a spus că olandezii sau francezii sunt nişte prăpădiţi, nişte deşănţaţi, iar politicienii lor nişte neghiobi. Patru ani a mai bătut Europa pasul pe loc din cauza refuzului olandezilor şi al francezilor de a accepta un compromis negociat până la ultima virgulă de toţi membrii UE, vreme de cinci ani.

Când, în urmă în urmă cu câteva zile, Angela Merkel pregătea extinderea planului de salvare a Euro, ea l-a negociat la Bruxelles după care s-a întors la Berlin şi a mers în Bundestag să ceară acordul asupra lui – adică permisiunea poporului, prin reprezentanţii săi aleşi în mod legitim în Parlament.

Când premierul grec cere acordul poporului său pentru planul de austeritate, deodată grecii devin nespălaţii Europei, leneşii Europei, care nu vor să strângă cureaua după ce s-au ghiftuit cu banii noştri – drept urmare hai să face noi un referendum să-şi scoatem din Europa cum propune tabloidul antieuropean Bild.

Sau hai să-i învăţăm noi – democraţii Europei şi stăpânii pieţelor – ce înseamnă referendum pentru că ţara în care s-a născut democraţia (cuvânt compus din grecescul “demos” – popor şi “kratos” – putere, într-un cuvânt “puterea poporului”) nu ştie ce înseamnă ea în zilele noastre. Pentru că ei, grecii, nu au învăţat că, în zilele noastre, “democraţia” nu înseamnă puterea poporului, ci puterea pieţelor.

“Puterea” sau “voinţa” poporului este stâns legată de ideea de “suveranitate a naţiunii” şi nu de “suzeranitate” (dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu, dar nu are autonomie completă). Spre acest ultim drum se îndreaptă Grecia, iar premierul are tot dreptul să-şi întreabe poporul: Vreţi asta?

Ei bine, nu. “Pieţele” şi politicienii consideră că democraţia nu este pentru căţei. Drept urmare păstrăm pentru noi aparenţele democratice, vă lăsăm cu referendumul vostru, dar vă impunem întrebarea.
Asupra Greciei se fac presiuni puternice din partea Berlinului şi a Parsiului ca “întrebarea destinului” să arate într-un anume fel. Adică grecii să răspundă dacă vor sau nu în euro şi, prin extensie, în UE, de parcă s-ar fi pus vreodată această problemă.

Este adevărat că obţii răspunsuri în funcţie de ce întrebări pui. Este adevărat că obţii răspunsuri şi în funcţie de momentul în care pui întrebările. Şi sunt de acord cu cei care sunt miraţi că premierul grec s-a trezit abia acum să cheme ţara la referendum, la zeci de ani distanţă de când un astfel de exerciţiu democratic nu mai fusese utilizat în Grecia. Împărtăşesc bănuiala că Papandreou vrea să împuşte doi iepuri cu un singur foc.

Dar mă întreb. Nu este Grecia la o răscruce a destinului ei? Dacă nu acesta este momentul în care întrebi Oracolul din Deplhi, atunci care este?

Nu discut acum dacă premierul grec a procedat bine sau nu (probabil că este una dintre cele mai mari prostii pe care le-a făcut-o vreodată). Şi nu mai are relevanţă dacă şeful guvernului din Atena demisionază cum se zvoneşte sau mâine, în Parlament, guvernul său cade.

După ziua de ieri şi de astăzi nici nu mai are importanţă dacă acest referendum va mai avea loc sau nu. Pieţele au fost întrebate deja ce cred. Toţi lideri politici au fost întrebaţi. Iar bursele s-au exprimat. Toţi, în afară de grecii ţintuiţi la stâlpul infamiei. Toţi au dat acelaşi răspuns: Ceea ce este democraţie pentru unii este pericol mortal pentru alţii.

În sfârşit, lucrurile se decantează. Unii comentatori din Vest – rămâne la latitudinea fiecăruia să-i numească comunişti nenorociţi, anticapitalişti oneroşi – vorbesc despre “degenerarea valorilor”. Nimic mai fals. Este ceva din ADN-ul liderilor occidentali.

Nimic nu s-a schimbat în ultimii zeci de ani. Avem de-a face cu aceeaşi democraţie a occidentului care funcţionează doar când unora le este bine. Avem de-a face cu acceaşi lideri care l-au pupat pe bot pe Muammar Gaddafi (Bravo Sarkozy!) câtă vreme dictatorul a deschis drum “pieţelor” spre rezervele de “petrol dulce” ale Libiei.

Da, faptul că Merkel s-a dus în Parlament să consulte poporul german, dacă euro merită salvat sau nu, este democraţie. Da, faptul că grecii trebuie consultaţi în legătură cu destinul lor este prostie.

“Binele” trebuie făcut cu forţa! Iată răspunsul Oracolului, la întrebarea destinului.

Sursa: zf.ro

Ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni?

Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?

Cum să ne rugăm... în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile

Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”...
Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.
Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”¹ „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor...”²

Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?

Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El... Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor... probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”³
Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta...” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă... că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru...” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi... şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei... este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi... Va lua aminte la rugăciunile lor.

Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?

Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.
Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaşte şi ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine... Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”⁴
Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaşte? Ai o relaţie cu El, care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum: Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.

Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?

Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat şi se bizuie pe El: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”⁵ Sintagmele „a rămâne” în El şi „dacă rămân în voi cuvintele Mele” înseamnă să ne ducem viaţa luându-L şi pe El în calcul, bizuindu-ne pe El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim. Iată o altă condiţie: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”⁶ Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).
Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu... fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.

Ce doreşte Dumnezeu să facă pentru noi?

Aş putea umple pagini întregi cu intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Toată Biblia ne descrie ce fel de relaţie doreşte Dumnezeu să aibă cu noi şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască. Iată mai jos doar câteva exemple:
„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”⁷ Ai auzit? „Domnul aşteaptă să Se milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite... El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.”⁸ Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”⁹
Şi totuşi, cea mai mare dovadă de dragoste şi de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”¹⁰ - adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Şi atunci: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”¹¹

De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?

Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?
Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”¹² Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este... Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu.
„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.”¹³ Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”¹⁴
În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare - să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.
În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său... în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”¹⁵ „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”¹⁶

În concluzie... Cum să ne rugăm

Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăţi, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la El, în ciuda situaţiei neprielnice. Credinţa şi nădejdea noastră se bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.

Articol de Marilyn Adamson
http://www.everystudent.ro/a/rugaciuni.html?gclid=CNu-9pbttKkCFQms3god0E0rgw