Ca să înţelegem ce ni se întâmplă: Secretele puterii politice după A.N. Chomsky

Noam Chomsky a identificat şi a explicat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică în criza de legimitate şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii. Ele au fost sintetizate în ceea ce poate fi numit “Decalogul Chomsky”.

Decalogul Chomsky

1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate
Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii
Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real şi angajează opinia publică, iar apoi oferă soluţiile.

Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.

3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău
Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său
Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte
Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.

6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor
Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.

7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare
Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.

8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă
Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei
Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat.

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare
Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

autor: Aurel I. Rogojan

sursa: cotidianul.ro

Sursa: gandeste.org

O Românie condusă interimar de Geoană… cum arată noile calcule politice ale USA?

O declaraţie a ambasadorului SUA la Bucureşti, făcută chiar de Ziua Americii, merită ceva mai multă atenţie decît a primit din partea presei, pentru că ar putea avea dedesubturi profunde. E vorba de omagiul fără precedent adus unui politician român activ, şi încă unul de Opoziţie, Mircea Geoană.

În discursul oficial rostit la recepţia de 4 iulie, ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, a declarat, textual: „Îi urez bun venit şi domnului Mircea Geoană, preşedintele Senatului României, un bun prieten al meu şi cel mai bun prieten pe care SUA îl au în România”.

Pentru cititorii mai puţin avizaţi, să o spunem pe şleau: orice politician român şi-ar da o mînă şi un picior pentru a primi asemenea vorbe, şi încă într-un discurs oficial, din partea reprezentantului celei mai mari puteri a lumii. Declaraţia lui Gitenstein a fost făcută la o recepţie de la care Băsescu a lipsit, conform obiceiului din ultimii ani, şi la care premierul Boc, de faţă, a primit un elogiu mult mai reţinut, în calitate de „ferm susţinător al reformei”. Diferenţa dintre cele două aprecieri ar putea fi următoarea: „Reformistul Boc e util ţării voastre”, în timp ce ”Prietenul Geoană ne e util nouă”. De ce ar face reprezentantul lui Obama asemenea referire într-un discurs oficial, de Ziua SUA? Nu ştim cu precizie, va trebui să aşteptăm stenogramele WikiLeaks de peste 20 de ani. O ipoteză ar fi, însă, aceea că SUA îi arată pisica lui Băsescu. Şi încă zdravăn. Într-un interviu dat ziarului „Adevărul”, în aceeaşi zi, Gitenstein transmite şi un alt mesaj, de data asta mai mult decît tăios: companiile americane sînt profund defavorizate în România în raport cu cele europene pentru că, spre deosebire de acestea, nu concep să dea mită oficialilor români pentru a obţine contracte. „Acest lucru s-a întîmplat aici în cazul reprezentanţilor anumitor companii. Vreau ca firmele din SUA să beneficieze de aceleaşi condiţii ca firmele europene, vreau să vină aici să investească. Dacă nu există un mecanism legal în vigoare care elimină corupţia, se subminează abilitatea mea de a convinge investitorii să vină. (…) Dar sînt şi mai îngrijoraţi de faptul că au sentimentul că pierd anumite licitaţii şi competiţii în favoarea altor companii care se angajează în acest tip de activităţi. Şi cea mai bună modalitate de a rezolva problema asta este a le da poliţiştilor şi procurorilor instrumentele de care au nevoie pentru a pune capăt acestui tip de comportament”. Dacă Gitenstein vorbeşte la timpul prezent despre oficiali români care iau şpagă defavorizînd firmele americane, e clar un mesaj de ameninţare la adresa regimului de la Bucureşti. Bine, dar dacă Băsescu este omul de care americanii au nevoie pentru a implementa scutul anti-rachetă în coasta Rusiei, cum e posibil să se dezică de el?, se vor întreba, pe bună dreptate, unii observatori. Răspunsul e simplu: e posibil, arătînd că în umbra lui Băsescu există un înlocuitor perfect, în caz de nevoie, în persoana lui Geoană. Avînd alternativa la îndemînă, SUA îşi pot permite, deci, să arunce săgeţi spre aliatul lor oficial de la Cotroceni, în virtutea vorbei din bătrîni că cimitirele sînt pline cu oameni de neînlocuit. Un asemenea „prieten” de excepţie al SUA poate fi o soluţie americană pentru alegerile din 2014, în contrapondere la candidatul pe care îl va desemna drept succesor Băsescu. La fel de bine, însă, poate fi soluţia pentru cazul suspendării actualului preşedinte de către Opoziţie; nu e imposibil ca Gitenstein să fi dat de înţeles că SUA nu au o problemă cu o Românie condusă interimar de Geoană, chiar şi într-o perioadă în care scutul anti-rachetă intră în linie dreaptă. Dacă, pe de altă parte, Băsescu ia în calcul să arate americanilor că a înţeles perfect mesajul ce i-a fost trimis, în mod cert vom avea o toamnă cu arestări grele. Şi nu din rîndul Opoziţiei.

sursa

Sursa: Surse.org Un Proiect Open Source

Anchetă șocantă în Spania: Mii de nou-născuți, răpiți părinților pe motive politice

Foto: afaelos.wordpress.com

Justiția spaniolă a demarat o anchetă care vizează acuzații privind sute de cazuri de bebeluși răpiți și vânduți în vederea adopției, în decursul a 40 de ani.
Ceea ce inițial a debutat ca o răzbunare politică împotriva familiilor opozanților politici ai dictatorului Franco s-a transformat într-o rețea de traficanți de bebeluși din care fac parte doctori, asistente medicale și chiar măicuțe, relatează New York Times.
Cazurile, care s-ar putea dovedi de ordinul miilor, zguduie o țară încă marcată de terorile mărturisite sau nu ale Războiului Civil din 1936-1939 și al regimului Franco.
Săptămâna trecută, Conception Rodrigo Romero, în vârstă de 78 de ani, a depus o cerere în instanță pentru a afla soarta bebelușului pierdut în 1971
.
Femeia, o fostă țesătoreasă, a născut prematur în 1971. Un doctor de la spitalul din Sevilla i-a spus că are un băiețel, care era mic dar “sănătos și capabil să se facă mai mare”, își amintește ea.
Doctorul nu a mai revenit niciodată, iar femeia nu și-a mai revăzut nici până în ziua de azi copilul. După două zile de incertitudine un alt medic i-a spus soțului femeii că nou-născutul a fost mutat în alt spital pentru investigații suplimentare, dar că acesta a murit.
„În inima mea am știut întotdeauna că fiul meu an fost răpit de lângă mine”, a declarat Rodrigo.
Justiția spaniolă a fost obligată să declanșeze o anchetă după ce Anadir, o organizație care reprezintă peroanele care își caută copiii dispăruți, a depus o plângere în ianuarie anul acesta.
Procurorul General, Candido Conde-Pumpido, a anunța în 18 iunie că 849 de cazuri sunt investigate, adăugând că din acestea 162 pot fi deja clasificate drept cazuri cu caracter penal existând probe care să sprijine ipoteza răpirii.
Pentru unelel cazuri infracțiunile sunt deja prescrise, lasând loc unei discuții privind necesitatea unui statut special în acest domeniu. În 2008, Baltasar Garcon, cel mai renumit judecător din Spania, a deschis o investigație care viza acuzațiile potrivit cărora Franco în timpul dictaturii sale a dispus răpirea a mii de copii de la femeile care i-au susținut pe opozanții săi în războiul civil.
Disparițiile se întind pe patru decade, între 1950 și 1990, mult după moartea lui Franco din 1975. Nu este încă clar ce rol au jucat autoritățile în aceste răpiri.
Judecătorul a declarat că în spatele acestor răpiri se află “o singură organizație”.
Antonio Barroso, președintele Anadir, a spus că în timp Spania a devenit un centru al traficului internațional de copii, mulți nou-născuți fiind vânduți în străinătate.
Președintele Anadir a fost și el adoptat și a descoperit cu stupoare că în cazul său a fost implicată și o măicuță de la maternitatea unde s-a născut. În cazul său justiția nu s-a prionunțat încă în privința vinovăției măicuței și a maternității.
sursa b1.ro
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Sursa: politia karmica