Cartea care va aduce Sfârşitul

Necronomicon ete o carte foarte puţin cunoscută de publicul larg pentru că o mână de oameni au avut grijă să ţină secrete textele cărţii. Există foarte multe speculaţii care susţin că guvernul american a încheiat un pact cu entităţile malefice din astral.

Întotdeauna s-a făcut o legătură între apariţia extratereştrilor în cazul Roswell şi misterioasă carte.

O altă teorie susţine că societatea secretă Thuleha a reuşit să găsească incantaţiile magice din Necronomicon iar foarte mulţi membri ai societăţii au ajuns să deţină funcţii importante în diferitele guverne ale ţărilor din lume. 

Necronomicon este una dintre cele mai controversate cărţi ce face parte din cultura globală a omenirii. Această carte a fost scrisă de Abdul Al-Hazred sau “arabul nebun” după cum a fost supranumit imediat după ce a scris cartea blestemată. Foarte mulţi dintre cei care au avut tangenţe cu Necronomicon cred că simplă posesie a cărţii oferă puteri ieşite din comun. În traducere liberă Necronomicon semnifica “cartea numelor moarte” iar prima sa traducere s-a efectuat în secolul al VII-lea iar traducătorii săi au fost arşi pe rug din motive religioase.

Conceptul dualist bine-rau

Ideea principală care învăluie în mister această carte este legendă unor fiinţe, denumite de autor “cei vechi”, care au populat Pământul cu mult înainte ca omul să-şi facă apariţia. Aceste entităţi malefice încă mai există şi în prezent dar au fost izgonite în altă dimensiune. Se mai spune că blestemele ancestrale, ce stau bine ascunse în spatele cuvintelor şi al frazelor scrise cu mare atenţie de autor, pot invoca oricând aceste spirite malefice ca să pună stăpânire din nou pe Terra. Entităţile evocate în textul Necronomicon sunt în realitate divinităţi decăzute aparţinând spectrului obscur al creaţiei inferioare. În acelaşi timp, trebuie precizat că binele şi răul sunt o noţiune relativă! În planul evoluţiei universale relaţia duala de bine-rau este vitală dar de-a lungul timpului omul prin prisma religiilor a reuşit, voit sau nu, să deformeze aceasta relaţie. În general entităţile malefice descrise în această carte nu sunt decât nişte divinităţi decăzute.

Pentru a demonstra relaţia dintre bine şi rău şi acceptarea sa de către divinitate este suficient să menţionăm implicarea lui Iuda în ceea ce a însemnat încununarea lui Iisus ca fiu al lui Dumnezeu. Dacă Iuda nu există, atunci nici Iisus nu mai era denunţat, arestat şi nici crucificat. Cu toate că Iisus a fost tot timpul conştient de destinul ce avea să-l urmeze nicio secundă nu a încercat să-l schimbe. De aici putem să deducem că Dumnezeu accepta această relaţie duala între bine şi rău iar niciuna dintre cele două principii nu poate să existe fără celălalt. Deformarea acestei relaţii a fost făcută cu bună ştiinţă de biserica doar pentru simplul fapt de a speria şi implicit manipula masele. Probabil din această cauză Iisus nu a dorit niciodată să fondeze o religie dogmatică şi nici să construiască o biserică în care relaţia de bine-rau să fie deformată sub forma actuală.

“Cei vechi” se pot întoarce

Aleister Crowley, un scriitor britanic, a publicat o lucrare referitoare la Necronomicon în care susţine că unul dintre blestemele originare se intitulează „Blestemul Creaţiei Originare” şi este scris de însuşi Dumnezeu. Foarte mulţi s-au întrebat de ce a putut să scrie Dumnezeu un blestem cu care să distrugă omenirea? Probabil pentru simplul fapt ca să distrugă într-o clipă omul sau poate că i-a părut rău de rezultatul creaţiei sale. “Arabul dement” s-a folosit de droguri dar şi de magia neagră pentru a afla viitorul în care descrie un război mondial din care “raul” iese victorios şi pune stăpânire pe ce a mai rămas din Pământ.

Aceste fiinţe care trăiesc într-un plan astral sunt şi au fost din clipa în care au fost izgonite de pe Pământ într-o lume paralelă cu a noastră. Această lume spirituală în care trăiesc aceste fiinţe le-a făcut că modul de gândire să fie cu mult diferit de al nostru, în primul rând pentru simplul fapt că nu au corp material deci nici sentimente. Necronomicon poate produce un “pod” între cele două lumi şi în acea clipă fiinţele din astral ar putea invada Pământul.

Se presupune că înaintea existenţei Universului material, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, a existat un alt spaţiu mai puţin material care susţinea în viaţa anumite fiinţe aproximativ similare cu omul. În timp acest plan imaterial a început să se solidifice iar fiinţele au trebuit să emigreze către o altă lume, ajungând în acest fel în astral. Aceste entităţi sunt dotate cu o inteligenţă ascuţită şi pot să intre uşor în mintea umană. Nu însă în ale tuturor oamenilor, iată principala lor problema.

Teoretic, timpul lor de evoluţie trebuia să se termine înainte de apariţia omului pe Terra. Aceste creaturi nu au fost create de divin, ci de un demiurg (un zeu inferior). Monstruozitatea lor provine din aparenta lor vâscoasă şi tentaculara, însă şi din mărimea lor gigantică şi înspăimântătoare, hidoasă.

Necronomicon ete o carte foarte puţin cunoscută de publicul larg pentru că o mână de oameni au avut grijă să ţină secrete textele cărţii. Există foarte multe speculaţii care susţin că guvernul american a încheiat un pact cu entităţile malefice din astral. Întotdeauna s-a făcut o legătură între apariţia extratereştrilor în cazul Roswell şi misterioasă carte. O altă teorie susţine că societatea secretă Thuleha a reuşit să găsească incantaţiile magice din Necronomicon iar foarte mulţi membri ai societăţii au ajuns să deţină funcţii importante în diferitele guverne ale ţărilor din lume. 

Sursa: Necronomicon

“Când vom ajunge în faţa lui Hristos, vom afla toţi ce puţin puteam face pentru a ne mântui.”

Bancherul care s-a călugărit
Fost director de bancă, Dan Ion spune că monahismul înseamnă în primul rând renunţare totală de sine
Directorul de bancă Dan Ion a devenit părintele Ilarion de la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Crucea, judeţul Tulcea. Părintele Ilarion din Tulcea povesteşte despre sine că a „gustat pe lumea aceasta tot ce se putea gusta“. Acum, duce o luptă grea, cea cu sine însuşi.
La 55 de ani, directorul de bancă Ion Dan a ales să-şi pună costumul scump de manager în cui şi să îmbrace austera haină monahală. Îşi pierduse soţia, avea doi copii mari şi de 17 ani era în fruntea unor filiale de bănci ca Bancorex, Banca Turco-Română sau OTP Bank. Ion Dan a absolvit, în 1980, Facultatea de Comerţ, secţia Relaţii Economice Internaţionale la ASE Bucureşti. Primul loc de muncă a fost la ONT Litoral Mamaia, apoi a urmat Direcţia Generală a Vămilor. În 1990 a intrat în mediul bancar: Bancorex, Banca Turco-Română, OTP Bank.
„Mi-a plăcut ce-am făcut. M-am implicat chiar mai mult decât ar fi trebuit. Este un sector unde îţi asumi riscuri. Eram voluntar, nu-mi era frică. Am avut şi de suportat, dar nu-mi pare rău. Învăţăm din erori, mai rău este când le repeţi. Eu am ales o cale în care nu mai pot face erori”, este de părere monahul.
Cu acordul copiilor
Iniţial, nu a fost un gând foarte clar. Recunoaşte că în ceea ce-l priveşte a avut o înclinaţie pentru monahism de tânăr. Îşi aminteşte că la 34 de ani a simţit atracţia pentru viaţa de călugăr. Copiii, fata şi băiatul, erau atunci foarte mici, nici nu se punea problema să-i lase fără el. Trebuia să-i crească. Ar fi trebuit să se bucure de viaţă când viaţa l-a încercat greu: soţia lui a încetat din viaţă, după o suferinţă.
A fost declicul care l-a făcut să ia o decizie definitivă în ceea ce-l priveşte. „Soţia mea a decedat în 1999 şi abia atunci am început să mă gândesc mai serios la Biserică şi la monahism. Eu am căutat nişte răspunsuri: cine sunt, de unde vin şi unde mă duc? Fiecare se întreabă asta dacă este conştient de sine. Intervin acele lucruri şi aspecte din viaţa fiecăruia, lucruri prin care treci aşa cum mi s-a întâmplat mie cu pierderea soţiei”, mărturiseşte părintele Ilarion Dan.
A fost sprijinul pentru copiii săi în durerea ce cuprinsese familia. Spune că i-a lăsat mereu să aleagă în viaţă, cu grija să nu o ia pe calea greşită. Când ei au trecut de adolescenţă, a simţit nevoia să le ceară permisiunea pentru pasul care avea să-l facă. „Copiii ştiau, oarecum, preocupările mele. Când le-am spus intenţia mea erau deja mari. Puteau să judece. Au fost puţin tulburaţi. Mi-au cerut timp să se obişnuiască cu ideea. În final, am primit cel mai frumos răspuns: «Tata ne-a lăsat pe noi să facem ce vrem, este dreptul lui să-l lăsăm să facă ce vrea el», a spus fiica mea, care locuieşte în Bucureşti. Băiatul meu este la Paris, studiază Artele”, zâmbeşte părintele.
Marea trecere
În 2008 a făcut pasul spre monahism. În februarie 2009 a intrat în călugărie. A devenit fratele Ilarion, iar două luni mai târziu a fost hirotonisit la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Crucea. Trecerea a fost treptată. „Am avut timp să mă gândesc! Eram familiarizat cu viaţa monahală, cu părintele Iustin de la Mănăstirea Ioan Casian. Nu a fost un şoc de acomodare, dar este totuşi o trecere să-ţi asumi lucrurile altfel. Am avut posibilitatea să fac ce mi-am dorit, fără să fiu constrâns în vreun fel. Cu adevărat, sunt liber abia acum!”, spune părintele Ilarion.
Îi place să se refugieze la schitul românesc de la Muntele Athos şi se simte foarte apropiat de părintele Arsenie Papacioc, duhovnicul de la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. „O iei de la început, asta este clar! Şi trebuie să ţi-o asumi ca pe o renunţare de sine totală. Dacă nu pleci cu gândul acesta, este aproape imposibil să reuşeşti. În primul rând, este vorba despre lupta cu sine, care nu este una tocmai confortabilă”, mărturiseşte părintele Ilarion.
„Am fost în vârf, dar nu am nostalgii”
După 1990 a existat o întoarcere a românilor spre religie, chiar o atracţie în rândul tinerilor pentru ortodoxie. Cu timpul s-au atenuat aceste porniri. „Tinerii nu sunt conştienţi de valoarea lor. Văd o lipsă de înţelegere a esenţei persoanei umane, fără un interes pentru lucrurile profunde. Materialismul usucă sufletul. Omul se mulţumeşte cu o viaţă. «Enjoy», «Savurează», este lozinca din ziua de azi. Ori aici unde mai are loc sufletul?”, se întreabă părintele.
Spune că nu i se face deloc dor de viaţa pe care a dus-o înainte. Încă păstrează legătura cu foştii colegi de serviciu. „Am crescut pe malul mării şi sunt înnebunit după mare. Nu mai vreau să conduc maşina. Astfel am timp să privesc. Când merg în oraş mă simt alienat, deşi cunosc fiecare străduţă. Mă simt de parcă aş fi din alt spaţiu. Nu le simt aproape”, îşi explică el trăirile. Dacă îi lipseşte ceva? „Nu am nostalgii. Am fost în vârf, am condus Bancorex, Banca Turco-Română, am trecut şi prin falimente, am trăit toate lucrurile din plin. Acum, singurul loc de care mă simt apropiat este Muntele Athos din Grecia”, se confesează părintele Ilarion.
Pelerinaje de la muntele Athos
Vocea părintelui Ilarion e blândă, iar când vorbeşte despre Muntele Athos ai impresia că asculţi o poveste din altă lume. „E linişte acolo, foarte multă linişte”, şopteşte părintele. Pentru el, pelerinajul la Muntele Athos este o călătorie în afara timpului. „Nu este vorba despre geografia locului, unde găseşti doar munte şi mare. Este o linişte deosebită. Călătoreşti în afara timpului”, spune părintele, iar dacă ai închide ochii, ai porni cu el într-o călătorie imaginară. Aproape că poţi vedea muntele, iar marea e parcă la picioarele tale. „Muntele este un muzeu al ortodoxiei. Unul în aer liber”, susţine părintele. Rememorează cu ochii minţii fiecare dintre cele cinci pelerinaje pe care le-a făcut pe munte, începând cu anul 1999. Pentru că Athos are un statut juridic aparte în Constituţia Greciei, cei care vor să ajungă la lăcaşele de cult trebuie să obţină un permis special.
Muntele şi duhul lumii
Permisul este eliberat doar după ce un birou special, format din reprezentanţii celor 20 de mănăstiri de la Athos, se întruneşte şi hotărăşte cine poate urca pe munte. Formalităţile cărora a trebuit să se supună sunt nesemnificative, în comparaţie cu sentimentele greu de descris pe care le-a trăit pe munte, atât de diferită de tumultul pe care l-a simţit zi de zi în anii în care a fost director de bancă. „Toată viaţa morală din Sfântul Athos se bucură de o anumită izolare. Acolo se poate păstra o viaţă mănăstirească mai puţin atinsă de duhul lumii”, este de părere părintele. El spune că, din păcate, chiar şi în Athos, mondenităţile încep să-şi facă apariţia pe Muntele Sfânt.
Pelerinajul la Muntele atinge ceva din sufletul fiecărui om care urcă pe munte. În călătoria imaginară, părintele te poartă şi la prima mănăstire construită pe Munte, în secolul X. „Cea mai veche şi ce mai sfântă”, dă asigurări părintele Ilarion. Fostul director de bancă a mers pe Munte însoţit de prieteni şi vechi cunoştinţe. „Oameni care nu erau foarte apropiaţi de Dumnezeu s-au simţit minunat. Este extraordinar!”, exclamă părintele Ilarion, şi vocea lui răzbate până la cerul care veghează Mănăstirea Sfânta Cruce.
“Nu mai vreau să conduc maşina. Astfel am timp să privesc. Când merg în oraş mă simt alienat, deşi cunosc fiecare străduţă. Mă simt de parcă aş fi din alt spaţiu.”
Ilarion
călugăr, fost bancher
Românii nu au uitat de Dumnezeu
Grija zilei de mâine îi apasă şi în jur văd doar disperare, însă românii nu şi-au pierdut încrederea în Dumnezeu. „Credinţa românilor nu este constantă. Poporul se apropie şi se depărtează de Dumnezeu”, este de părere părintele.
Trei întrebări pentru mântuire
În primii ani după Revoluţie, mulţi tineri au ales să trăiască în mănăstiri. „În ultimii 10-15 ani, fluxul s-a redus, aproape a încetat. Viaţa de zi cu zi este un obstacol în calea spre Dumnezeu. Suntem invadaţi de informaţii şi pseudocultură”, crede fostul director de bancă. Timp de 17 ani, a luptat zi de zi cu problemele vieţii lumeşti, cu responsabilităţile uriaşe pe care le avea ca director al unor unităţi bancare cu renume. S-a retras la mănăstire şi încearcă să răspundă celor trei întrebări pe care, spune părintele, ar trebui să şi le pună omul: Cine sunt? De unde sunt? Unde mă duc? „Omul este prea ocupat să fugă după plăceri, să recupereze lipsurile materiale pe care le-a îndurat din cauza regimului comunist”, spune părintele şi oftează.
Mărturisirea pe care urmează să o facă îi sugrumă glasul, însă continuă: „Am un prieten foarte bun. Locuieşte de foarte mulţi ani în Olanda. Are cancer”, spune monahul. „Este un om de afaceri de succes, a beneficiat de toate avantajele vieţii moderne. Dar nu poate avea capacitatea de a înţelege că dincolo de lumea asta este şi altceva, că viaţa nu se sfârşeşte aici”, opinează părintele Ilarion.
Răspunsuri
El spune că răspunsul la întrebări poate fi găsit, chiar şi în lumea haotică de astăzi. „Singurul răspuns este Hristos, o susţin cu toată tăria. Cine mă aude, ori mă crede, ori încearcă să descopere singur. Când vom ajunge în faţa lui Hristos, vom afla toţi ce puţin puteam face pentru a ne mântui”, explică monahul.
Îşi aminteşte de prietenul său. „Tehnologia medicală este uluitoare, însă toată tehnica din lume nu-l mai poate vindeca acum. Suntem călători pe acest pământ, patria noastră este cerul.”
“Când vom ajunge în faţa lui Hristos, vom afla toţi ce puţin puteam face pentru a ne mântui.”


Ilarion
călugăr, fost bancher

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE

Secretele vaticanului

Stiind foarte bine faptul ca Planeta Zeilor se indreapta spre sistemul nostru solar, biserica romano-catolica a inceput sa se deschida spre fenomenul OZN si viata extraterestra. Voi prezenta cateva exemple in acest sens, informatii suplimentare gasindu-se in lucrarea profesorului de religie Alfredo Lissoni, OZN – Dosarele Vaticanului:

- intr-un interviu acordat in anul 2005 ziarului Coriere della Sera, astronomul iezuit George Coyne, director din anul 1978 al Observatorului Astronomic al Vaticanului de la Castelul Gandolfo, a sustinut existenta vietii inteligente si pe alte planete.

- Monseniorul James Schianchi, profesor de morala la Institutul de Stiinte Religioase din Parma, a declarat in timpul unei conferinte tinute la Parma, la 23 aprilie 1999 si organizata de Centrul de Studii Galileo, ca “nu exista niciun fel de incompatibilitate intre doctrina crestina si eventuala existenta a unor inteligente extraterestre calificandu-i pe cei care ar nega aceasta drept “provinciali“.

- preotul José Luis Funes, licentiat in astrofizica si in teologie, membru al VATT (Vatican Advanced Technology Telescope), filiala Grupului de Cercetari de pe langa Observatorul Vaticanului (Tucson, Arizona), a afirmat: “Extraterestrii exista si sunt fratii nostri“. Stirea a aparut in Corriere della Sera, in 13 iunie 2000, fiind transmisa ziarului de reporterul stiintific Franco Foresta Martin.

- preotul Giampaolo Thorel, in numeroase articole publicate in Giornale dei Misteri (Jurnalul Misterelor), a sustinut existenta OZN-urilor si a extraterestrilor.

- cunoscutul exorcist si parapsiholog Corrado Balducci s-a pronuntat, in repetate randuri, in favoarea fenomenului OZN, intr-o emisiune speciala a telejurnalului Rai Uno, din urma cu cativa ani, afirmand ca: “Nu se poate tagadui existenta OZN-urilor pentru ca dovezile in legatura cu acestea sunt prea numeroase“.

- in spatiul rezervat stirilor stiintifice, Leonardo, din cadrul telejurnalului de la Rai Tre, se comunica, in legatura cu reluarea misiunilor spatiale ale SUA, ca Papa Ioan Paul al II-lea nu exclude existenta vietii inteligente in Univers.

Vaticanul “pastreaza“ si foarte multe documente in care exista relatari despre prezenta OZN-urilor in timpul vietii lui Mesia Isus/Enlil, de acum aproximativ 2000 de ani. Exista si numeroase desene ale unor astfel de obiecte, care au constituit sursa de inspiratie pentru numerosi pictori. Cateva exemple in acest sens:

- pe o piatra pictata din Relinquary Box (secolele VI-VII dupa Cristos), aflata la Vatican, provenita din Palestina, se poate vedea Maica Domnului stand in fata mormantului Fiului ei, precum si un vehicul ciudat care zboara pe deasupra mormantului.

- in pictura Aparitia lui Isus si a Sfintei Fecioare (Metropolitan Museum din New York), realizata de Lorenzo Monaco (sec. XV), apare un nor straniu in forma de disc.

- doua discuri zburatoare aflate de o parte si de alta a lui Isus aflat pe cruce, care fac parte dintr-o fresca din secolul al XVII-lea, se afla in Catedrala Svetischoveli din Mtskheta, in Georgia.

- Botezul lui Isus, opera flamandului Aert De Gelder (1710, Fitzwilliams Museum din Cambridge) in care se vede o nava care trimite patru fascicule luminoase peste Mesia, in timp ce era botezat de Ioan in apele Iordanului.

- La Ianina, in Grecia, in manastirea Aghios Nicolas Spanaos, se afla o fresca ce dateaza de la jumatatea secolului al XVI-lea si care o infatiseaza pe Maria cu Isus intr-o pestera, precum si o cometa in chip de emisfera metalica (ce reflecta lumina soarelui) si care trimite pe pamant un fascicul de raze de lumina ce se termina in chip de stea si care se reflecta apoi (tot in forma de stea) pe peretii pesterii.

- acelasi fascicul de raze de lumina in forma de stea (simbol al Planetei Zeilor, Eris/Nibiru) cade pe hlamida Mariei din pictura Buna Vestire din scoala lui Lippi.

- In Memoriile lui Nicodim pot fi citite urmatoarele: “Stau de marturie Adda, Finee si Ogia. In vreme ce sedea pe muntele Mabrech si-I invata pe ucenicii Sai, a fost vazut un nor de lumina care I-a acoperit pe Isus si pe ucenicii Sai. Si cand Isus s-a ridicat in picioare norul acela l-a luat si l-a dus in cer. Dar ucenicii Sai au ramas pe pamant si se rugau“.

- Evanghelia apocrifa a lui Petru mentioneaza ca o “lumina“ a luat cu ea trupul lui Isus rastignit si apoi l-a ingropat: “In vreme ce ostenii stateau de straja s-a auzit un glas puternic care venea din ceruri. Iara ostenii aceia au vazut cum cerurile s-au crapat si cum au iesit din ele doi barbati care au coborat pe pamant invaluiti intr-o lumina mare si s-au apropiat de mormant“.

- multe icoane bizantine il prezinta pe Mesia Isus/Enlil inaltandu-se la cer in interiorul unei nave ovoidale, numita si migdala sfanta, de culoare rosie, cu aripioare/eleroane, in timp ce ucenicii aflati de fata sunt culcati la pamant de jetul de propulsie; isi acopera ochii si urechile, iar hainele li se umfla de aerul dislocat de nava.

- imaginile infatisand migdale sfinte se intalnesc in mod frecvent in textele iesite din mainile copistilor; intr-un manuscris pastrat in Biblioteca Vaticanului (cota “UL 57, 1“) se poate vedea imaginea unui profet care asista la aparitia neasteptata a unei migdale luminoase.

- Teofan Grecul picteaza, cam pe la anul 1403, un tablou infatisandu-l pe Isus inaltandu-se la cer intr-o sfera prevazuta cu sase aripioare ca o stea cu sase colturi – steaua lui David – in timp ce apostolii se arunca la pamant.

Cercul, crucea, patratul, triunghiul, elipsa, steaua in sase colturi, semiluna etc., simboluri care au patruns in culte religioase, organizatii secrete etc. au o origine comuna: Planeta Zeilor. Detalii in lucrarea A Douasprezecea Planeta, de Z. Sitchin (Ed. Aldo Press, Bucuresti) si Simbolurile sacre ale continentului Mu, de James Churchward (Ed. Vestala, Bucuresti). Numeroase desene legate de tematica abordata mai sus apar pe site-ul ufologului Matthew Hurley.

Tot in lucrarea mentionata, Alfredo Lissoni afirma urmatoarele:

“In ceea ce priveste cercetarile exobiologice, problema cat se poate de importanta a existentei vietii extraterestre a fost dezvoltata in cadrul programului Vacante şi cultura 2001 –  Filozofia in locurile linistii, al Centrului Dominican de Studii Filosofice din Bologna, afiliat la Facultatea de Filosofie a Universitatii Pontificale Sf. Toma d’Aquino din Roma, in perioada 8-14 august, in pliantul informativ fiind scrise urmatoarele:

“.„Misiunile spatiale au permis culegerea unei mari cantităti de informatii în legătura cu planetele sistemului solar si satelitii acestora, iar observatiile care sunt pe cale a se culege in legătură cu stelele din jurul soarelui vor permite identificarea unui anumit numar de stele care au planete si care, după toate probabilitatile , ar fi locuite”. Un exemplu în acest sens este planeta Gliese, despre care recent s-a comunicat (oficial) ca ar avea conditii de viata asemanatoare acelora de pe Pamant.

Mai voalat, si Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit despre OZN-uri, intr-una dintre lucrarile sale: “Luminile cerului vor fi rosii, albastre, verzi si vor fi iuti. Si vor creste mereu. O faptura care vine de departe vrea sa-i intalneasca pe oamenii Pamantului. Au mai fost intalniri”.

Vaticanul stie foarte bine adevarul despre Planeta Zeilor si despre Mesia Isus/Enlil, avand numeroase documente in acest sens. Voi prezenta in continuare alte cateva exemple de picturi, in care alaturi de Mesia Isus/Enlil apar aparate de zbor, realizate dupa desene originale de acum aproape 2000 de ani:

- la manastirea Dekany (Serbia), zidita si zugravita intre anii 1327 si 1350, in anul 1964, un student a fotografiat picturile din bolta bisericii, unde au putut fi vazute trecand in zbor de la apus la rasarit, deasupra multimii care inconjura crucea pe care era rastignit Isus, doua aparate de zbor care in spate aveau figurat jetul de propulsie.

- la Biserica Romaneasca din Targoviste (pictor Constantin Zugravul) exista numeroase astfel de opere de arta. Un mic fragment din lucrarea (bogat ilustrata) a lui George Coanda, Arheologia viitorului – cei ce ne privesc din stele (Ed. Bibliotheca, Targoviste): “In centrul acestei picturi murale din pronaosul Bisericii Mari de la Curtea Domneasca din Targoviste se vede o luntre argintie, cu ingeri… astronauti la bord… asemanarea cu o nava cosmica… ingerii de la bord purtind in jurul capului haloul mistic, o posibila casca de astronaut”.

- Intr-o icoana ruseasca de la Zagorsk, langa Moscova (sec. XVII) Isus sta intr-o capsula verticala care prezinta un contur ovoidal, ascutit.

- o nava a fost pictata si de artistul slav Myassiedov in anul 1908 pe bolta catedralei din Sofia.

- globuri ciudate apar si in tablourile Fecioara cu Pruncul de Fillipino Lippi, si Bunavestire, de Carlo Crivelli.

- in pictura Bunavestire a lui Berruquete se vede bine un obiect zburator prevazut cu o cupola si cu o aripa care se roteste. Obiectul are o pozitie oblica si lasa o dara.

- pictura lui Boticelli, Rastignirea mistica, in care apar, in jurul lui Isus, patru scuturi in forma de cruce, crucea fiind, asa cum am mai spus, simbolul Planetei Zeilor, numita, datorita faptului ca intersecteaza orbitele planetelor din sistemul nostru solar, Planeta Crucii.

- in biserica Sf. Petru, din Montalcino, se afla o pictura a lui Ventura Salimbeni (1567 – 1613). Aceasta ii infatiseaza pe Tatal Ceresc (Yahweh/Anu) si pe Fiul Sau (Mesia Isus/Enlil) alaturi de o uriasa sfera de culoare albastruie, prevazuta cu niste antene. Cei care au sesizat primii ciudata pictura au fost cercetatorii Roberto Capelli (Italia) si Yusuke Matsmura (Japonia) care au scos in evidenta faptul ca lucrarea se aseamana foarte mult cu un Sputnik modern sau cu un satelit Vanguard.

- intr-o icoana ucraineana din secolul al XVI-lea, cunoscuta cu numele Botezul lui Cristos, se poate vedea o cometa alcatuita dintr-un semicerc din care se desprinde un fel de fus telescopic terminat cu un oval din care pleaca trei sageti care il lovesc pe Isus aflat in Iordan.

- migdale (nave) sfinte si chipuri ceresti in interiorul unor sfere mai apar si in: pictura Buna Vestire din scoala din Novgorod (Rusia), din secolul al XII-lea, in ilustratia Inaltarea la cer din Sacramentul (cartea cu rugaciuni) din Saint-Etiénne (sec. XI, Biblioteca Nationala din Paris), icoana Maicii Domnului, creatie a scolii din Iaroslav, din secolul al XIII-lea (Galeriile Tretiakov) din Moscova etc.

- Inaltarea la cer a lui Isus, care dispare intr-un nor ca intr-o crapatura tridimensionala este mentionata intr-un manuscris cunoscut cu numele de Pergamentul Sfantului Petru, aflat in Landesbibliothek din Karlsruhe (cota 45 r). Apostolii vad cum picioarele lui Isus dispar intr-un soi de spartura nebuloasa de culoare azurie.

- Aceeasi scena se poate vedea si intr-un desen pastrat in Biblioteca Capitoliului din Padova, si anume cum Isus dispare intr-o emisfera de culoare albastra, care se desface in doua parti pentru a-l cuprinde.

Sursa: ……Astro……

Casa sufletului

Un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionarii.
Era încă în putere, de aceea patronul său îl mai dorea să muncească în echipa sa.
Cu toate acestea, bătrânul era hotarât să se retragă, pentru a duce o viață mai liniștită alături de familie.
Renunța la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu părere de rău pentru pierderea unui meșter așa de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă.
Bătrânul acceptă, însă nu mai punea suflet în ceea ce făcea.
Chema ajutoare nepricepute și folosea scânduri nepotrivite. Și lui îi era rușine de cum arăta ultima lucrare.
Când în cele din urmă o isprăvi, patronul veni să o vadă. Îi dărui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
“-Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!”
Tâmplarul rămase uimit. Ce mare rușine! Dacă ar fi știut că își zidește propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel…
La fel facem și noi!
În fiecare zi ne construim viețile, cu fiecare faptă pe care o facem, dar nu punem în ele de fiecare dată ceea ce e mai bun sau ceea ce ne dorim, dar continuăm să mai batem câte un cui, să mai punem câte o scândură… fără să ne gândim că aceasta va fi casa în care urmează să trăim.
Clădiți-vă casele cu inima și cu sufletul!
Soarelui îi va fi mai usor să le găsească și să le lumineze!
                                                                            Ynan
Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Un secret bine pazit: Baza militara Dulce

Adevar sau mistificare?

Ar fi patru rase de extraterestri cu care suntem în contact. Ei ar veni din zonele: Orion, Pleiade, Betelgeuse, steaua lui Barnard si Zeta Reticuli …

Unele surse afirma ca în 1972 extraterestrii se gaseau deja în sase baze subterane ale armatei din SUA: în New Mexico, Nevada, Utah, Colorado, de pilda, în Aria 51, sau la Dulce (New Mexico). Guvernul ar mai fi realizat, în acelasi scop, zeci de orasele subterane, amplasate la mare adancime sub pamant.

Micul orasel Dulce este situat in nord-vestul statului New Mexico si este locuit de 900 de suflete. El se gaseste in rezervatia indienilor jicarillos. Activitatea din oras se limiteaza la cateva magazine si un motel. Baza subterana de la Dolce este camuflata sub teritoriul Rezervatiei indienilor apachus si gazduieste extraterestri si agenti guvernamentali.

Paul Bennewitz, presedintele unei companii stiintifice din Albuquerque, New Mexico si fost anchetator pentru APRO a costituit principala sursa de informare privind baza. De atunci el traieste intr-un spital de psihiatrie. Alte informatii complementare au fost furnizate de catre anumiti ufologi ca Bill Moore (TAL) sau un anume Thomas (care a lucrat in baza).
Se presupune ca guvernul american le da dreptul extraterestrilor de a avea acces la oameni si bovine in schimbul informatiilor tehnologice. Fintele venite din alte spatii utilizeaza ADN-ul animalelor pentru a crea umanoizi: anumite creaturi asemanatoare animalelor in timp ce altele se aseamana cu oamenii. Baza de la Dolce este localizata la 4 km nord-vest de orasul cu acelasi nume si se gaseste sub pamant. A fost construita in 1947.
Despre constructia sa Paul Bennewitz declara: “trupele au sosit la fata locului in fiecare vara incepand cu 1947 camioanele purtau inscriptia companiei de constructii Smith Corp din Paragota Springs, Colorado. Aceasta companie nu mai exista de mult timp. In studiul constructiei a fost implicat Rand Corp. In timpul constructiei bazei, extraterestri au fost excesiv de exigenti in alegerea design-ului si a materialelor de constructie. Muncitorii au utilizat materiale extraterestre a caror functionare nu o intelegeau. De exemplu nu exista cabluri pentru lifturi. Ele sunt controlate gratie campului magnetic. In imediata apropiere au fost create lacuri artificiale- Navojo Dam- pentru a aproviziona baza cu electricitate.
Lungimea bazei este de aproximativ 1,3 km. De la ea decoleaza faimoasele helicoptere Black implicate in mutilari de animale. Complexul de la Dolce este tinut sub inalta securitate. Iesirile sunt supravegheate de 3000 de camere video. Exista peste 100 de iesiri secrete in apropiere si in jurul orasului, altele dau la Archuleta Mesa si la sud de lac. Baza este un fel de laborator genetic conectat la Los Alamos, via Tube-Shuttle.
Baza de la Dulce este condusa de un Consiliu. Presedintele este John Herrington. Legatura cu CIA este facuta de Jim Baker. Trezorierul bazei este un democrat texan, Jim Wright. Majoritatea consilierilor sunt tinuti la Taos, New Mexico.
O persoana cu gradul de securitate Ultra 7 da detalii: exista probabil mai mult de 7 nivele. Majoritatea extraterestrilor se gasesc la nivelele 5-6-7. Ei locuiesc la nivelul 5. Ajuns la nivelul doi individul este dezbracat de tot si cantarit. I se da o uniforma a bazei. Vizitatorii primesc haine albe. Inainte de fiecare intrare dintr-un loc in altul mai sensibil, se cantareste persoana si se analizeaza daca ea are aceeasi greutate care a fost inregistrata in cartea magnetica a sa. Este o comparatie absolut necesara. I se da un cod personal. Orice schimbare de greutate provoaca alarma.
La nivelul patru, studiile se concentreaza pe aura umana, anumite aspecte ale visului, hipnozei, telepatiei, etc. La nivelul 6 individul patrunde in lumea numita Night-Mare Hall. Aici se gasesc laboratoarele genetice. Declaratiile unui fost om de stiinta care a lucrat pe acest nivel sunt inspaimantatoare: Am vazut oameni cu 3-4 picioare care erau jumatate om jumatate caracatita, dar si reptile umane si creaturi furioase avand maini umane dar tipand ca si copiii mici si chair si oameni soparla. Au fost raportate si alte forme de creaturi: oameni cu aripi, oameni-capra, draco-reptile, etc.
La nivelul 7 se gasesc capete, membre, trupuri umane care se scalda in diverse solutii si multi embrioni. Am intalnit adesea multi oameni drogati care cereau ajutor din cand in cand a declarat martorul. Extraterestrii de la Dulce se considera ca primii locuitori ai Terrei si sunt produsul incrucisarii dintre Homo Sapiens cu o specie umanoido-reptila. Aceasta specie, a carei rol este aceea de mercenar a fost creata de catre fiintele numite Draco care utilizeaza actual planeta ca trambulina.
Pentru a rapi oamenii, ei aleg victimele in functie de capacitatea navelor lor: nu trebuie sa depaseasca jumatate (adica 100 de persoane). Dupa aceea se petrece un lucru deja clasic: implantul. Un esantion din pielea sa, ovulul femeii sau sperma barbatului este prelevata, fara a uita ADN-ul. Gratie implantului magic, extraterestrii sunt capabili de a programa victimele rapite si de a face ce vor cu ele. Acestea nu-si mai aduc aminte nimic. Dar ele pot fi reperate dupa expresia privirii lor. Paul Bennewitz detalieaza: Ei au o expresie a privirii stranie si un suras stupid.
In 1978, in fine, un mic grup de functionari de la baza Dulce au descoperit oribilul adevar. Si a inceput un fel de rezistenta… se spune ca in acea perioada la baza se aflau aproximativ 18.000 de extraterestrii. La sfarsitul anului 1979, a avut loc o confruntare, in care si-au pierdut viata multi soldati. Urmarea? Baza Dolce a trebuit sa fie inchisa temporar. Eilliam Cooper comenteaza: Grijile au inceput atunci cand un grup de 66 de persoane de la National Recon Grup (De Ita Grup), responsabil cu securiatea pentru proiectele conenctate extraterestrilor au fost ucisi in timpul conflictului.

Mitologia OZN privind presupuse colaborari secrete între guvernul SUA si extraterestri a fost întretinuta, mai ales prin anii optzeci, si de cateva personaje pitoresti, cu o certa carisma. Unul dintre acestia este Milton William (Bill) Cooper, subofiter în Air Force. El afirma ca în perioada 1970-73, pe cand lucra pentru comandamentul flotei militare din Pacific, a avut acces la doua materiale: Raportul nr.13 al proiectului Grudge/Blue Book si un rezumat privind operatia „Majority” (care ne duce, cu gandul la grupul oficial ultrasecret MJ-12, pentru gestionarea relatiilor cu extraterestrii). În „Raportul 13” s-ar fi gasit date privind prabusiri de OZN-uri, cadavre recuperate, extraterestri vii, fotografii ale aterizarii din 1964 de la baza Holloman etc.

Adevaratul proiect M-12 ar fi fost declansat cu sprijinul marii finante mondiale si a unor societati oculte. Iata-ne astfel în plina teorie a conspiratiei. O alta persoana, numita Bill English, ofiter de contrainformatii în cadrul „Beretelor Verzi”, afirma si el ca a vazut Raportul 13 Grudge/Blue Book, un material de 624 pagini, realizat aparent în 1953 si adus la zi în 1969. Raportul era Strict Secret si continea observatii semnificative de OZN-uri, aterizari, întalniri apropiate, rapiri, sechestrari de persoane, OZN-uri prabusite si recuperarea resturilor, analiza acestora etc.

Cooper si English sustineau ca în 1964, la întalnirea de la baza Holloman, s-a încheiat o întelegere prin care extraterestrii promisesera un aport de tehnologie, în schimbul permisiunii de a rapi oameni în vederea unor experiente. În virtutea aceleiasi întelegeri, guvernul american urma sa construiasca un numar de baze subterane în care sa fie gazduiti extraterestri, împreuna cu navele lor, si unde sa aiba loc schimburile de informatii tehnologice. Marelui public nu trebuia sa i se divulge nimic despre toate acestea.

Cooper afirma ca în 1972 extraterestrii se gaseau deja în sase baze subterane ale armatei din SUA: în New Mexico, Nevada, Utah, Colorado, de pilda, în Aria 51, sau la Dulce (New Mexico). Guvernul ar mai fi realizat, în acelasi scop, zeci de orasele subterane, amplasate la mare adancime sub pamant.

Aviatorul John Lear a declarat, începand din 1987, ca detine informatii ca guvernul SUA a vandut rasa umana unor extraterestri care ne vor raul, confirmand în buna masura cele spuse de Bill Cooper. Lear, fiul unui faimos inventator si constructor de avioane, nu era un fitecine. El a zburat cu peste 160 de tipuri de avioane, a participat la mai multe misiuni CIA, a doborat, de repetate ori, recorduri de viteza si era singurul pilot din lume care detinea toate tipurile de certificate de zbor eliberate de Federal Aviation Administration.

Lear sustinea ca în laboratoarele subpamantene multietajate de la Dulce-Archuleta, din nordul statului New Mexico, dar si în alte baze din Nevada, New Mexico etc., se afla mii de extraterestri, care efectueaza experimente sinistre pe oameni si pe animale, între care crearea unor mutanti sau hibrizi între fiinte umane si extraterestre. Tot acolo ar trai un mare numar de specialisti pamanteni, închisi probabil pentru totdeauna. În 1979, la baza Dulce, ar fi izbucnit chiar o revolta, înabusita în sange de venetici.

Conform lui Lear, între 1979 si 1983, grupul MJ-12 a început sa-si dea seama de greseala facuta. Rapirile erau mult mai nume-roase decat se convenise, în schimb tehnologiile primite erau simple surogate, foarte departe de performantele vehiculelor si ale armelor de care dispuneau extraterestrii. În consecinta, guvernantii au luat decizia realizarii unor arme defensive, prin care pamantenii sa poata distruge navele venite din Cosmos. Acesta ar fi fost adevaratul mobil al programului Initiativa de Aparare Strategica „Razboiul Stelelor”, nicidecum apararea contra rachetelor nucleare sovietice.

Declaratiile lui Lear au fost întarite de William (Bill) Hamilton, fost angajat Air Force, ca si de un oarecare „Thomas C.”, ofiter al serviciilor de informatii, care sustinea ca fusese fotograf în laboratorul subteran de la Dulce, dar si de un individ cu pseudonimul Jasson Bishop, care pretindea ca a facut parte din personalul bazei. S-au gasit si alte persoane care au sustinut ca ar fi lucrat la aceasta baza, cot la cot cu „cenusiii”…

Cititi si: “Sumar articole”

Sursa: Enigme si Conspiratii

Invatatura unui calugar….

L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el. ”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul Duh sa curga prin mine.Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog.Atat fac- ma rog impreuna cu el.Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi.Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei.Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie.
La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin.Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea.Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului.Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.”
L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :
“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta.Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu.Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu.Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea.Acolo te asteapta Dumnezeu.Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica.Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura.Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.”
L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:
”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste,o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu.Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat.Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine.Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie.Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”
L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi.Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.
“Oboseala vine din lupta fiintei cu viata.Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentruca mergi contra curentului.Iubirea, este curgerea vietii.Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.
Si m-a intrebat:”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta.Atunci te deschideai prin inima.Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata.Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.
Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”
L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:
“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau.Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie.Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.
L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul.Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii. I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de creinciosi, a pierdut legatura,si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.
“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni.Si omul s-a indepartat de aproapele sau.Si aceasta din teama.Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate,din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale.Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume.Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.
Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentruca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale.Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire.Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte.Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”
Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.
”Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele,asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.”
Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.
Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:
“Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el.Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu.Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l aici.
Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti.Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume.Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi.Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”
La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez.Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si mi-a explicat:”cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”
Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.

Sursa: Dincolo de Orizont

DESPRE CUNOASTEREA DE SINE SI BLANDETE

Cuviosul Ilarion de Sarov
Despre cunoaşterea de sine
Cunoaşterea de sine inseamnă a te socoti nevrednic de orice sarcini mai inalte. A te cunoaşte inseamnă a te socoti adormit, delăsător, leneş, neputincios şi aşa mai departe; aceasta ξnseamnă să nu iei aminte la păcatele altora, ci să te uiţi la ale tale şi pururea să te căieşti pentru ele, adică să ai dreaptă socoteală in privinţa ta şi să te judeci pe tine, afară de cele ce ţin de datoria ta. Pe voi inşivă, ispitiţi, de sunteţi intru credinţă, scrie Apostolul.
Despre blândeţe
Despre cereştile virtuţi ale blandeţii şi smereniei, Domnul insuşi ne invaţă zicand: invăţaţi de la Mine, că sunt blind şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 29). Nu de la ingeri vă invăţaţi, nici de la oameni, ci de la Mine, zice El, adică de la inţelepciunea cea mai inaltă.
Blandeţea din afară se arată astfel: umbletul să vă fie bland, blandă şi şederea, blande privirile, blande şi cuvintele; să aveţi toate acestea, căci prin ele se arată creştinul. Veşmantul omului, rasul şi umbletul lui vorbesc despre el.
Blandeţea sufletului, după omul cel lăuntric, este infranarea maniei, imblanzirea iuţimii şi a nu căuta răzbunare cand il supără cineva, chiar dacă are putinţă, şi să primească batjocurile fără a batjocori la randul său.Blândeţea înseamnă a nu vătăma pe cineva nici cu cuvântul, nici cu fapta, nici cu porunca, ci a câştiga inima fiecăruia prin puterea ta, după cuvântul Domnului: imi indrept privirea Mea spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvantul meu (Isaia 66, 2). Iar cuvântul proorocesc zice: Indrepta-va Domnul pe cei blanzi la judecată, invăţa-va pe cei blanzi căile Sale (Ps. 24, 10). Că binevoieşte Domnul intru norodul Său şi va inălţa pe cei blnzi intru mantuire (Ps. 149, 4). Dar cei blanzi vor moşteni pămantul şi se vor desfăta intru mulţimea păcii (Ps. 36, 11).
Iar despre omul ce primeşte odihnă şi pace prin blândeţe, scrie Hrisostom: „Nu e nimic mai tare ca blândeţea, nimic mai puternic; ea ţine sufletul nostru întru necontenită linişte şi se străduieşte a-l duce spre un liman, şi ne este pricină a toată mulţumirea; şi nimic nu poate da sufletului odihnă şi mai mare linişte ca blândeţea şi smerenia. Ea îi este mai de cinste decât toate cununile celui ce a dobândit aceste virtuţi; este mai de folos decât orice dregătorie şi slavă.
Sufletul drept – zice Sfântul Ioan Scărarul – este împreună locuitor cu smerenia, iar sufletul cel rău este robit vicleniei. Sufletele blânzilor sunt pline de cunoştinţă,dar înţelegerea unui suflet plin de mânie e acoperită de bezna necunoştinţei.
Sufletul blând primeşte vorbele înţelepciunii: Că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului… (Sirah 3, 19).
Cel ce urăşte pe cei ce îl mâhnesc urăşte blândeţea, iar cel ce fuge de cei ce îl mâhnesc fuge şi de odihna ce este în Hristos, după cuvântul Avvei Dorotei.
Dumnezeu Se odihneşte în inimile blânde, dar sufletul neliniştit este sălaş diavolului. Sufletul blând este scaunul sărăciei cu duhul, iar mintea mânioasă este roaba vicleniei.
Extras din cartea: Patericul Sarovului, editura Egumenita

Sursa: LUPTA PENTRU ORTODOXIE