vineri, 10 iunie 2011

Mosii de vara – POMENIREA MORTILOR

Citez din articolul Mosii de vara, pomenirea generala a mortilor:
Inainte de Duminica Rusaliilor sunt “Mosii de vara”, sarbatoare dedicata pomenirii mortilor. Cu aceasta ocazie, in toate bisericile ortodoxe se vor oficia Sfinte Liturghii urmate de slujbe de pomenire a celor trecuti la cele vesnice.
Biserica Ortodoxa a consacrat sambata, ca zi de pomenire a mortilor. Doua dintre sambetele din cursul anului bisericesc sunt dedicate in chip special pomenirii generale a mortilor: Sambata dinaintea Duminicii lasatului  sec de  carne (a  Infricosatei Judecati) si Sambata  dinaintea  Duminicii  Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor).
Ambele zile poarta in popor si denumirea de “Mosi” (cea dintai: ”Mosii de iarna”, cealalta “Mosii de vara”), pentru ca in ele facem pomenirea parintilor, mosilor si stramosilor nostri cei adormiti.
In Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne se face pomenirea mortilor, pentru ca in duminica urmatoare Biserica a randuit sa se sarbatoreasca Infricosata Judecata, la care ne vom infatisa cu totii in lumea de apoi. De aceea, intrucat multi dintre dreptii Vechiului Testament au adormit fara sa vada pe Mantuitorul fagaduit si asteptat si multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru ei.
In Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor sau “Mosii de vara”), Biserica face din nou pomenirea generala a mortilor, rugandu-se pentru ei, prin rugaciunile si cantarile  inscrise in slujba zilei din Penticostar, pentru ca si ei sa se bucure de darurile Sfantului Duh, a Carui pogorare este praznuita in duminica urmatoare.
   De ce facem pomenire mortilor?
Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo “adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului “adormit”, intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: “Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.
 
Sursa: Saccsiv’s Weblog

Tumori cerebrale

Creierul este “centrul de control” unde se realizeaza procesele cerebrale superioare (constienta, invatarea, memoria, vorbirea, gandirea, inteligenta) si locul unde sunt decodificate senzatiile lumii exterioare (gustul, mirosul, auzul, vazul, pipaitul), in functie de care se produc reactiile motorii somatice, vegetative si comportamentale, atat de diversificate ale fiintelor umane.
Sediul a 100-200 miliarde de neuroni, cel mai complex organ al corpului uman, creierul, poate stoca spre exemplu de 5 ori mai multa informatie decat Enciclopedia Britanica si este mai sofisticat decat cel mai performant computer.
Tumorile cerebrale sunt boli care inspaimanta pe toata lumea si apar in orice structura anatomica prezenta in cutia craniana, incluzand creierul, meningele, glanda hipofiza si tesutul embrionar rezidual. 60% din tumorile cerebrale primare sunt glioame cu un grad crescut de malignitate si evolutie clinica agresiva. 20% sunt meningioame si 20% sunt metastaze in creier, secundare unei alte tumori care le genereaza
(tumori pulmonare, cancerul de san, melanomul malign, cancerul de colon sau cel de rinichi). In Uniunea Europeana sunt 41.000 de cazuri noi pe an si, dupa unele statistici, reprezinta a patra cauza de mortalitate prin cancer la ambele sexe, la varste cuprinse intre 15 si 34 de ani, in ciuda progreselor realizate de tehnicile chirurgicale si de radioterapia moderna. La noi in tara, in ultimii ani, s-a inmultit numarul de imbolnaviri la copii, iar oncologii recunosc ca “utilizarea chimioterapiei ramane discutabila, in masura in care aceasta nu aduce un castig substantial, inregistrat in supravietuirea pacientilor”. Limitele terapeutice mentin mortalitatea prin tumori cerebrale la cifre ingrijoratoare, atat pentru autoritatile medicale, cat si pentru apartinatorii care au de-a face cu ingrijirea unor astfel de bolnavi nefericiti.
Cauzele tumorilor cerebrale
Nu se stie inca exact de ce apar tumorile cerebrale primare, dar in ultima vreme, se crede tot mai mult ca anumite modificari genetice, asociate cu anumiti factori de mediu, sunt implicate in producerea acestora:
* Radiatiile. Studiile pe pacienti, care din diverse motive au fost supusi la iradierea craniana, dar si unele observatii facute pe angajati ai industriei aerospatiale au aratat ca razele X sunt un factor de risc cert pentru dezvoltarea tumorilor cerebrale.
Tumori cerebraleDr. Cristian Boerescu
* Traumatismele cerebrale, loviturile la cap produc leziuni, uneori ireversibile, si hematoame care pot degenera, ducand in timp la formarea unor tumori cerebrale.
* Expunerea sistematica la substante chimice volatile din industria petrochimiei (clorura de vinil, formaldehida).
* Folosirea bauturilor nealcoolice, care contin coloranti sintetici: tartrazina, galben portocaliu S, galben de chinoleina, indigo, carmin etc. Sunt in studiu si alti coloranti incriminati, care se folosesc in prajituri, jeleuri, dulciuri, biscuiti, mai ales prin asocierea cu grasimile artificiale – margarina.
* Telefoanele mobile sunt incriminate, si ele, in cresterea incidentei tumorilor cerebrale. Au avut loc numeroase dezbateri internationale, fara a se ajunge la o concluzie unitara. Totusi, nu s-a demonstrat inca nici ca telefonul mobil este complet inofensiv. Doctorul Ahlbom, de la Institutul Karolinska, din Stockholm (Institut care nominalizeaza Premiile Nobel pentru medicina), apreciaza ca mai ales telefoanele de tip analogic si cele de putere mare pot produce neurinom de acustic si glioame pe partea de creier pe care telefonul se foloseste mai mult. Diferentele intre astfel de cercetari sunt date de durata in ani a folosirii mobilului si durata convorbirii in ore. OMS avertizeaza ca in pericol se afla persoanele care vorbesc la mobil de mai bine de zece ani si copiii (dupa un studiu realizat in 13 tari, pe mii de utilizatori).
* Stresul emotional intens si prelungit.
Simptomele
* Cefalee (dureri de cap) prelungita neobisnuit de mult. Localizata la inceput, se generalizeaza cu vremea, pastrand prioritara zona in dreptul tumorii, care se poate observa la percutia craniului cu degetul in locul respectiv. Durerea evolueaza in timp, creste in intensitate si se extinde pe o durata mai mare a zilei, putand deveni continua, si nu mai cedeaza la analgezicele obisnuite. Cefaleea se accentueaza la tuse, stranut, la schimbarea brusca a pozitiei capului si la orice alt efort care mareste tensiunea intracraniana. Din aceasta cauza, este mai intensa in a doua parte a noptii, spre dimineata.
* Greata persistenta care nu are legatura cu alimentatia.
* Varsaturi in jet – de tip cerebral. Apar mai frecvent dimineata si calmeaza cefaleea si greata. La copii, ele pot orienta eronat spre un diagnostic de apendicita, mai ales daca se asociaza si cu unele dureri abdominale.
* Vedere dubla.
* Somnolenta.
* Tulburari psihice care se caracterizeaza printr-o stare de astenie psihica, lentoare a gandirii, diminuarea atentiei (bolnavul nu mai este acelasi ca inainte) si se poate ajunge la pierderea cunostintei, la confuzie, agitatie psihomotorie si chiar la diverse grade de coma. Exista tumori cerebrale in care apar tulburari de comportament depresive, schizoide sau hipomaniacale, dar prezenta celui mai discret semn neurologic le face suspecte in fata psihiatrilor, care sunt nevoiti sa exploreze suplimentar astfel de “bolnavi psihici”.
* Semnele neurologice: furnicaturi, amorteli, senzatie de rece, parestezii, pareze, tulburari de vedere si de vorbire, tulburari de echilibru.
* Convulsii – apar mai frecvent la tineri (30% din cazuri).
Investigatii
Aparitia tehnicilor imagistice moderne a permis diagnosticarea timpurie a tumorilor cerebrale.
Tumori cerebraleCreierul, un organ predilect pentru boli “negre”
Tomografia computerizata (CT) si, mai ales, imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) apreciaza cu acuratete localizarea tumorilor si permit delimitarea clara fata de structurile cerebrale din jur. Arteriografia aduce neurochirurgului informatii suplimentare asupra vascularizatiei tumorii, atunci cand se poate face. Scintigrafia cerebrala, EEG – electroencefalograma si radiografierea directa a craniului isi pastreaza valoarea in identificarea de rutina a unor cazuri de tumori cerebrale. Cel mai frecvent, dupa aceste analize, in clinicile specializate se trece urgent la realizarea unei biopsii tumorale, pentru a determina tipul histologic (benign sau malign) si spre a orienta tratamentul. Cand se poate realiza un PET (Positron Emission Tomography) se poate aprecia de la inceput agresivitatea tumorii, sau dupa interventia chirurgicala, se pot observa resturile tumorale care mai raman. In plus, este cea mai eficienta metoda de evaluare terapeutica in timp, pentru ca poate face diferenta intre o necroza post iradiere si reluarea evolutiei bolii (recidiva tumorala).
Tratamentul tumorilor cerebrale
Creierul este inchis intr-o cutie rigida si de aceea se estimeaza ca o tumora intracraniana de 100 g este incompatibila cu viata. Tratamentul radical include interventia chirurgicala, cand se poate aborda cu succes zona tumorala, si presupune extirparea tumorii, concomitent cu pastrarea structurilor vitale cerebrale. De multe ori, operatia se limiteaza doar la realizarea unei biopsii din tesutul tumoral sau la realizarea unui drenaj al lichidului cefalorahidian in peritoneu.
Tumori cerebraleAparatura de ultima ora
Rezectia completa nu este aproape niciodata posibila si lasa pe loc 1-5 g de tumora. De aceea, este urmata imediat de radioterapie, care mai scade volumul tumoral de 3-4 ori (in tumorile benigne sau leziunile mai mici de 3 cm, se pot aplica si doze locale de radioterapie in timpul operatiei). In final, ar mai trebui un tratament citostatic eficient, care sa micsoreze la jumatate urmele microscopice tumorale, pana la nivelul (105), la care celulele pot fi eliminate de catre sistemul imun al organismului. Din pacate, de 40 de ani, chimioterapia are rezultate slabe in obtinerea acestei reductii si, in plus, creierul nu poate elimina necroza rezultata. In ultimii ani, un tratament mai evoluat se face cu Temodal (temozolomida), care creste durata de supravietuire a pacientilor operati cu glioblastom multiform sau astrocitom anaplazic.
Majoritatea leziunilor cerebrale produc edem, care agraveaza uneori foarte mult starea bolnavului, si se impune un tratament simptomatic cu corticoizi (hidrocortizon), manitol si diuretice (Furosemid), pentru reducerea presiunii intracraniene. Carbamazepina este recomandata de Food and Drug Administration, pentru prevenirea crizelor epileptice, iar Amitriptilina combate durerile cronice de cap – cefalee.
Terapia biologica
Este un mijloc indirect de tratament, care reface mecanismele naturale de aparare ale pacientului, pentru lupta cu cancerul. Substantele naturale sau cele produse de organism sunt antrenate pentru a frana sau stopa agresiunea tumorala.
* Vaccin. Din anul 2006, un reputat neurochirurg de la San Francisco Medical Center, doctor Andrew Passa, si echipa sa au incercat sa puna la punct un vaccin “fabricat” dintr-o proteina luata chiar din tumora. Mai multi pacienti internati au avut o rata de supravietuire mai buna, dar nu s-a reusit generalizarea unui tratament pentru toti bolnavii.
* Veninul de scorpion. Exista cateva studii efectuate in SUA si Franta care au scos in evidenta o substanta chimica din veninul de scorpion albastru, care pare a avea o toxicitate directionata pe celulele tumorale cerebrale si blocheaza diseminarea lor. “Problema e sa se gaseasca o modalitate ca substanta activa sa ajunga exact la celulele tumorale”, afirma dr. Randy Jersen, neurochirurg american. Medicul cubanez Misael Bordier a elaborat un medicament, Escozul, patentat anul trecut de Academia de Stiinte din Cuba, si care a dat rezultate pe 50.000 de cazuri, asa cum a fost prezentat la un congres medical din Mexic. Intr-un alt studiu, facut pe 8.302 pacienti, in stadiile III si IV, Escozul a crescut speranta de viata, de la cateva luni, pana la patru ani. Medicamentul nu are efecte secundare, elimina durerea si blocheaza irigarea cu sange a celulelor maligne. Multi romani il procura din Albania, unde se gaseste sub numele de Vidatox sau TRJ – C30 si, de curand, este adus pe baza de comenzi si in Romania de farmacia “Pharma Matrix” (tel. 0766/86.90.52).
* Spanzul (Helleborus purpurascens) a facut furori la sfarsitul anilor ‘90, prin rezultatele uimitoare care au fost comunicate la noi in tara si care au aparut si in paginile revistei “Formula AS”, in tratamentul tumorilor cerebrale. Studiile realizate inca din anii ‘80 demonstreaza ca extractele de spanz produc necroza tumorilor maligne, au efect antiinflamator si intensifica activitatea imunitara. Prof. univ. dr. Bolte a primit Premiul Academiei Romane in 1983, pentru aceste cercetari, dar totusi nu s-a reusit fabricarea unor medicamente de uz intern, cu exceptia unor unguente si creme antireumatismale. In prezent, spanzul se mai gaseste la unele magazine Plafar, in unele clinici medicale naturiste si se administreaza numai sub control medical.
* Mentat, produs de “Himalaya Herbs”, recomandat in boli neurodegenerative, este un extract din 24 de plante indiene traditionale (printre care Haritki si Amalaki), care restabilesc functiile cognitive si memoria alterata la acesti bolnavi. In plus, Mentat imbunatateste starea generala si este un adjuvant pentru prevenirea crizelor de epilepsie.
Terapia biologica implica, insa, dupa gravitatea cazului, si diverse diete, cure cu sucuri naturale si combinatii de plante ca: rostopasca, salvie, bujor, levantica, menta (1/2 lingurita de pulbere, de patru ori pe zi) etc., care sunt recomandate mai ales pacientilor cu tumori low-grade (forma usoara), pentru a-si imbunatati prognosticul.
Masuri de preventie
* OMS recomanda interdictia folosirii telefonului mobil de catre copii, care sunt foarte sensibili fata de radiatiile emise. Problema se afla in dezbatere din 2009 in Parlamentul European, iar multe tari: Franta, Coreea, Suedia, planuiesc sa interzica folosirea telefoanelor mobile in scolile primare si secundare.
* Folositi o casca hands-free, cand vorbiti la mobil, si aceasta numai pentru convorbiri scurte.
* Nu dormiti cu telefonul mobil langa perna sau pe noptiera.
* Evitati razele ultraviolete. Dupa cum se stie, patura de ozon a planetei s-a rarefiat, si in sezonul insorit soarele trebuie evitat pe cat posibil, la mijlocul zilei. Evitati insolatia. O minima protectie consta in folosirea unor palarii sau umbrele de soare, mai ales pentru copii sau pentru persoanele care lucreaza in camp deschis. Cei care zboara foarte frecvent cu avionul sa aleaga orarul de zbor de noapte, in defavoarea curselor din miezul zilei, mai ales cand se zboara pe distante mari.
* Feriti-va capul de lovituri si traumatisme. Folositi o casca cand mergeti cu bicicleta.
* Evitati expunerea la clorura de vinil si substante chimice volatile.
* Preferati bauturile racoritoare facute in casa, suc de mere, ceai verde sau limonada (lamaie, apa si miere) si hidratati-va corespunzator, pentru ca 75% din creier este apa.
* Nu orice grasime este folositoare pentru creier, de aceea, inlocuiti grasimile artificiale (margarina) cu uleiuri vegetale naturale si folositi suplimente alimentare cu Omega 3 din seminte de in.
* Creierul uman ocupa doar 2% din masa corporala, dar consuma 20% din oxigenul care intra in sange. In plus, oxigenul arde celulele maligne. Cautati zonele ozonificate din natura si faceti exercitii de respiratie profunda.
* Evitati stresul prelungit si alternati perioadele de solicitare psihica intense cu momente de relaxare si meditatie solitara, sau 20 de minute de exercitii fizice si alergare usoara.
 
 Sursa: Formula As
Sursa: Cristina

Vindecarea cancerului – Informatia inseamna putere!

Întotdeauna mi-a plăcut o soluţie simplă la o problemă aparent complicată. Nu dărâmi casa pentru a repara o ţeava spartă… E clar că felul în care medicina alopată “tratează” cancerul astăzi, face mai multe victime, decât vindecă.
Chimio-”terapia”, radiaţiile şi bisturiul nu sunt răspunsul la cancer, după cum durerile de cap nu sunt cauzate din lipsa aspirinei.
Alte e cauza şi ea trebuie găsită şi tratată. În acest spirit, următoarele rânduri au foarte mult sens (autorul îmi e necunoscut). Mai cred că nu este acesta unicul tratament naturist, căci sunt cunoscute efectele miraculoase ale ciupercii japoneze Shitake, Graviolei amazoniene, sau a extrasului din orez IP6, printre altele, dar ca orice lucru bun, este extrem de simplu si atrăgător pentru cei care îi văd valoarea. Judecaţi singuri:
“Cifrele sunt de neînchipuit. Pe plan global, în jur de 8 milioane de oameni mor de cancer în fiecare an, numai în Statele Unite cifra este de peste jumatate de milion de victime anual. Se preconizează că până în anul 2030, această cifră va ajunge la 12 milioane de decese pe plan global, anual din cauza cancerului.
Cancerul este prima cauză de deces a persoanelor sub 85 de ani, iar în Statele Unite o persoană din patru moare de cancer – una din patru!
Zilnic se introduc noi legi care reduc libertăţile cetăteanului sub justificarea “protejării publicului împotriva terorismului” în timp ce aceşti oameni suferă şi mor în fiecare an din cauza unei boli pe care familiile de elită şi cartelurile lor farmaceutice, în mod sistematic, refuză să o vindece.
Anual sunt colectate sume imense de la diverse acte de caritate pentru a susţine studii de găsire a curei pentru cancer pe care organizaţiile elitiste de fapt, nu au nici o intenţie să o găsească.
Am aratat într-un articol publicat pe 9 august 2009, faptul că un anumit om, dr. Richard Day care era şeful organizaţiei Planificarea Familiei (organizaţie eugenica susţinută de familia Rockefeller) a ţinut o întâlnire restrânsă pentru medici în 1969 la Pittsburg, unde a relatat despre transformările societăţii globale care urmează în viitor.
Înainte de a expune o listă lungă de schimbări care vor avea loc în societatea globală, el le-a cerut celor prezenţi să nu înregistreze şi să nu ia notiţe. Însă un medic a luat notiţe şi mai apoi a făcut public parte din cele spuse la acea întâlnire.
Acum, după 40 de ani, putem vedea câtă acurateţe exista în spusele dr-lui. Day. Motivul pentru care îl amintesc pe dr. Day şi în acest articol este pentru ceea ce a spus referitor la cancer în cadrul acelei întâlniri din 1969:
“Acum putem trata aproape orice formă de cancer. Informaţiile se găsesc în dosar la Institutul Rockefeller, dacă se va decide vreodată ca să fie dat publicităţii”.
Richard Day spunea că lasând oamenii să moară de cancer se va încetini creşterea numărului populaţiei. “E ok., oricum trebuie să mori de ceva… aşa că de ce să nu fie cancer până la urma urmei?” Cam aşa gândesc aceşti oameni care nu au suflet şi de aceea fac ceea ce fac.
Cartelurile farmaceutice (Big Pharma – vedeţi aici sediul Merck din România, pentru a înţelege cine sunt ei) nu au nici cea mai mică dorinţă să trateze cancerul când ei câştigă sume imense din vânzările de medicamente, citostatice care tratează doar nişte simptome în acelaşi timp omorând şi celulele sănătoase şi chiar şi oamenii cu această otravă – chimioterapia. Dar nici măcar nu este vorba de bani în primul rând. Familiile elitiste care conduc lumea, de fapt vor ca oamenii să sufere şi să moară mai devreme decât le este vremea, aceasta fiind o metodă de reducere a populaţiei.
De aceea când cineva din afara găştii Big Pharma, descoperă o metodă eficientă de tratare a cancerului, acesta imediat devine o ţintă a organizaţiilor medicale dar şi a agenţiilor guvernamentale.
Un astfel de caz este doctorul italian, Tullio Simoncini, un om deosebit dar şi curajos, care a refuzat să cedeze presiunilor imense care s-au făcut asupra lui şi care încă se mai fac din momentul în care el a realizat ce este cancerul şi cum putem scăpa de el.
Aşa-zisa “crimă” comisă de Simoncini a fost aceea că a descoperit faptul că boala de cancer este cauzată de o ciupercă, candida, care este un organism micotic şi care oricum trăieşte în organismul uman în cantităţi mici, chiar şi la oamenii sănătoşi. În mod normal, sistemul imunitar ţine această ciupercă sub control, dar când Candida din corp metamorfozează într-un fungi mai puternic, atunci pot apare probleme mai grave şi chiar cancerul.
Prietenul meu, Mike Lambert, de la clinica Shen situată aproape de casa mea din Insula lui Wight (sudul Marii Britanii) spune următoarele despre Candida:
“Fungii, şi în special Candida, se dezvoltă mâncând din corpul gazdei (corpul uman) astfel dizolvându-l încet dar sigur. Deasemenea, Candida are nevoie de corpul uman ca să se înmulţească pentru că nu o poate face fără acest mediu. Nu este de mirare că în cazurile de oboseală cronică, care în majoritate se atribuie coloniilor de Candida, cel infestat se simte foarte rău fizic dar şi mental.”
Tullio Simoncini spune clar că boala cancer este în final această infecţie fungală şi că explicaţiile convenţionale medicale cum că boala cancer se datorează unei funcţionări defectuoase a celulelor este pur şi simplu greşită.
Candida
Simoncini este specialist oncolog (tratarea tumorilor), specialist în diabet şi boli de metabolism, dar este chiar mai mult de atât. El este un adevărat medic care urmăreşte să dezvăluie adevărul pentru beneficiul pacienţilor şi refuză să repete precum un papagal, versiunea oficială a ceea ce trebuie doctorii să gândească şi să spună.
El provoacă dogma “conformismului intelectual” şi toate asumările nefondate, minciunile, manipularea şi falsurile acesteia, fiind foarte critic la adresa organizaţiilor medicale care continuă să caute “tratamente” false şi ineficiente pentru tratarea epidemiei globale de cancer.
Încă de când a intrat la medicină, el şi-a dat seama că ceva nu este în regulă cu cancerul şi cu modul în care acesta este tratat. Simoncini spune:
“Vedeam suferinţe teribile. Eram în secţia de oncologie pediatrică şi toţi copiii au murit. Sufeream şi eu văzând cum săracii, copii mureau de la chimioterapie şi radiaţii”.
Frustrările şi tristeţea lui din cauza a ceea ce vedea l-au determinat să caute alte căi de a înţelege şi a trata această boală devastatoare. Şi-a început explorările cu o minte deschisă şi cu o pagină albă de hârtie în faţă, nepătată de nici o teorie rigidă împinsă în faţă sau îndoctrinată de curentul principal, convenţional a medicinei şi ştiinţei.
Câţi oare mai trebuie să sufere până când oamenii vor înceta să se mai uite la medici ca la zei atotştiutori realizând scara imensă a ignoranţei care are loc?
Simoncini a realizat că toate cancerele se comportă la fel, indiferent de localizarea în corp. Toate cancerele au un numitor comun. El deasemenea a realizat că toate tumorile canceroase sunt întodeauna albe. Ce altceva mai este alb? Candida.
Simoncini a realizat că ceea ce crede medicina convenţională că este o creştere de celule canceroase ieşită de sub control, de fapt este reacţia sistemului imunitar de a proteja corpul împotriva atacurilor de Candida, astfel mărind producţia de celule.
Simoncini spune că lucrurile decurg în felul următor:
• Candida este în mod normal ţinută sub control de sistemul imunitar, dar când acesta devine slăbit şi / sau compromis, Candida se extinde şi poate dezvolta o “colonie”
• Candida, în cele din urmă, poate penetra un organ, iar sistemul imunitar trebuie să răspundă acestui atac în alt “mod”
• Acest “mod” este de a construi o barieră defensivă de celule şi această barieră, acest cumul de celule reprezintă ceea ce este denumit cancer.
Se spune că răspândirea cancerului la alte părţi ale corpului este provocată de migrarea unor celule “maligne” de la sursa originală. Simoncini spune că lucrurile nu stau aşa deloc. Răspândirea cancerului este declanşată de cauza reală a cancerului, adică de fungi Candida care migrează de la sursa originală. Această migrare poate fi declanşată chiar la biopsie sau în timpul operaţiei.
Ce anume îi permite cancerului să se manifeste, după cum am spus şi în multe dintre cărţile mele? Sistemul imunitar slăbit. Când sistemul imunitar funcţionează eficient, va adresa orice problemă înainte de a o scăpa de sub control. În acest caz, ţinând Candida sub control.
Echilibrul sistemului imunitar
Dar iată că numărul bolnavilor de cancer creşte pe plan global şi continuă să crească. Există un război bine calculat împotriva sistemului uman imunitar şi care a devenit din ce în ce mai prezent.
Sistemul imunitar este slăbit şi atacat de mâncăruri şi băuturi cu aditivi, chimicale agricole, vaccinuri, tehnologie cu frecvenţe electromagnetice, de microunde, medicamente farmaceutice, stresul vieţii moderne şi altele.
Vă imaginaţi ce deficienţe pot avea copiii din ziua de azi când ei primesc 25 de vaccinuri sau combinaţii de vaccinuri până la vârsta de 2 ani (aceasta este situaţia în America, în România copiii primesc 10 vaccinuri până la vârsta de 1 an şi încă 5 până la vârsta de 14 ani) şi toate aceste vaccinuri se fac în timp ce sistemul imunitar înca este în formare.
Acesta este modul în care familiile de Illuminati urmăresc să declanşeze reduceri masive ale populaţiei – prin demolarea mecanismelor de protejare naturală a corpului.
Mdaaa… aici este adevăratul şoc. Ce distruge sistemul imunitar mai repede decât orice?
CHIMIOTERAPIA. Iradierea de asemenea. Chimioterapia este o otravă care este menită să distrugă celule. Atâta tot.
Tratamentul convenţional al cancerului se face prin otrăvirea victimei sperând că celulele canceroase vor fi în mai mare măsură şi mai repede omorâte decât cele sănătoase şi nu se va ajunge la pierderea vieţii pacientului.
Dar stai să vezi. Această chimioterapie otrăveste şi omoară şi celulele sistemului imunitar pe care îl face “varză”. Iar Candida este încă prin împrejurimi.
Acest sistem imunitar făcut “varză” nu mai poate răspunde în mod eficient la atacurile de Candida şi aceasta va câstiga teren astfel încât cancerul se transferă în alte părţi ale corpului ajungându-se la răspândirea acestuia în corp. Chiar şi cei care şi-au revenit după operaţie şi chimioterapie şi sunt declaraţi vindecaţi, rămân o bombă care e pe cale să explodeze în orice moment.
Sistemul lor imunitar este acum mult slăbit şi este doar o chestiune de timp până când Candida va declanşa o recidivă. Chimioterapia de fapt, omoară oamenii pe care ar fi trebuit să-i trateze.
Când Simoncini a realizat că boala cancerului este de fapt o infecţie sau infestare fungală, el a început să caute ceva, o substanţă care poate să omoare această ciuperca, astfel înlaturând cancerul. El şi-a dat seama că medicamentele antifungale nu dau rezultate, pentru că fungii pot muta foarte repede pentru a se apăra şi chiar încep să se hrănească cu medicametele prescrise care aveau scopul de a-i omorî.
Astfel, Simoncini a găsit ceva mult, mult mai simplu – bicarbonatul de sodiu. DA, ingredientul principal din praful de copt. Atenţie! Nu este exact acelasi lucru ca şi praful de copt care are şi alţi aditivi.
El a folosit această substanţă pentru că este un distrugător puternic al fungilor şi spre deosebire de medicamentele antifungale, Candida nu se poate adapta la bicarbonatul de sodiu. Pacientului i se dă bicarbonat de sodiu pe cale orală dar şi intern cu ajutorul unui endoscop de exemplu, un tub lung şi subţire care în general se foloseşte la vizionarea corpului pe interior fără a folosi bisturiu. Aceasta ajuta la plasarea bicarbonatului de sodiu direct pe cancer, adică direct pe fungi..
Egiptenii din antichitate ştiau despre proprietăţile vindecătoare ale substanţelor anti-fungale iar cărţi indiene de acum 1000 de ani recomandă pentru tratarea cancerului, substanţe puternic alcaline.
În 1983, Simoncini a tratat un bărbat italian, Gennaro Sangermano, căruia i s-au mai dat doar 6 sau 7 luni de viaţă din cauza unui cancer de plămâni. După câteva luni de tratament cu bicarbonat de sodiu, el s-a reîntors la o stare de sănătate bună iar cancerul a dispărut. Acum, dupa 26 de ani el încă este în viată şi cu o sănătate bună.
Simoncini începuse să aibă mai multe reuşite cu această metodă şi şi-a prezentat cercetările şi rezultatele la Departamentul Italian de Sănătate, sperând că acesta va aproba trecerea la teste ştiinţifice pentru demonstrarea eficienţei acestei metode de tratament. Dar din păcate el a început să descopere adevărata scară la care se ridică manipularea şi decepţia din domeniul medical.
Autorităţile, nu numai că au ignorat documentaţia prezentată de Simoncini, ba mai mult, el a fost exclus din registrul medicilor din Italia din cauză că a recomandat metode de tratament care nu au fost aprobate. DA, aşa am spus – metode de tratament care nu au fost aprobate.
El a fost supus unor campanii feroce de ridiculizare şi condamnare duse de mijloacele media, iar apoi a fost închis pentru 3 ani pe motivul că a fost găsit vinovat de cauzarea morţii unor pacienţi pe care i-a tratat. Din toate unghiurile s-a declanşat campania: pune mâna pe Simoncini şi nu-l lăsa să mai facă valuri.
Organizaţiile medicale spun că declaraţiile lui cu privire la bicarbonatul de sodiu sunt nebuneşti şi periculoase. Un medic italian “de referinţă”, în mod exagerat a inclus bicarbonatul de sodiu în clasa drogurilor periculoase care pot cauza moartea şi afecţiuni grave în corp!
În tot acest timp, milioane de pacienţi mureau de cancer şi ar fi putut fi trataţi în mod eficient. Dar acestor oameni, de la putere, nu le păsa..
Tullio Simioncini, din fericire, nu este o persoană care să dea aşa uşor bătută, şi a continuat să răspândească informaţii despre lucrările şi descoperirile sale pe Internet şi în prezentări publice. Am auzit de el de la Mike Lambert de la clinica Shen unde Simoncini a vorbit în timp ce eram în deplasare în Statele Unite.
Ştiu că el are succese remarcabile la reducerea drastică sau chiar înlaturarea unor forme avansate de cancer prin folosirea bicarbonatului de sodiu. Aceasta durează câteva luni în unele cazuri, dar în altele, ca de exemplu cancerul de sân, având în vedere accesul uşor la tumoare, aceasta dispare în câteva zile.
Oamenii deasemenea se tratează singuri sub îndrumarile doctorului Simoncini şi la sfârşitul acestui articol sunt nişte link-uri la nişte videouri cu oameni care vorbesc despre experienţa lor cu cancerul şi tratarea acestuia prin metoda Simoncini.
Conform unui articol despre cercetările a doi oameni de ştiinţă englezi, profesorul Gerry Potter de la Grupul de Descoperire a Curei pentru Cancer şi profesorul Dan Burke, am scris în articolul din luna aprilie faptul că boala de cancer este de fapt o ciupercă . Descoperirile celor doi profesori sunt următoarele:
Celulele canceroase au un biomarker unic pe care celulele normale nu îl au. Acest biomarker este o enzimă care se numeşte CYP1B1. Enzimele sunt proteine care au rol de a cataliza sau mări rata unei reacţii chimice.
Enzima CYP1B1 alterează structura chimică a unui compus care se numeşte Salvestrol care în mod normal se găseşte în natură în multe fructe şi vegetale. Aceste schimbări chimice transformă Salvestrolul într-un agent care omoară celulele canceroase dar nu le atacă pe cele normale.
Sincronicitatea este perfectă. Enzimele CYP1B1 apar numai în celulele canceroase şi reacţionează cu Salvestrolul din fructe şi vegetale pentru a crea reacţii chimice care omoară numai celulele canceroase.
Şi aici este dovada că tumorile sunt fungi. Salvestrolul reprezintă sistemul natural de protecţie al fructelor şi vegetalelor împotriva atacurilor de fungi şi de aceea Salvestrolul se găseşte numai în speciile care sunt supuse distrugerilor fungale precum: căpşunile, afinele, fragii, strugurii, coacăzele negre şi roşii, murele, merele, perele, vegetalele verzi (în special broccoli şi varză), anghinarea ardeii graşi roşii şi galbeni, avocado, măcrişul, sparanghelul şi vinetele.
Ce este aproape diabolic, este ca Big Pharma şi marile companii Bio Tech ştiu acest lucru şi ei au făcut următoarele două lucruri de majoră importanţă pentru a slăbi acest sistem de protejare naturală împotriva atacului fungal care este cancerul:
1. Fungicidele chimice folosite în agricultura modernă care omoară fungi în mod artificial, ceea ce înseamnă că plantele nu mai trebuie să-şi activeze propriul sistem de protejare şi anume Salvestrolul. În ziua de azi, Salvestrolul se mai găseşte doar în legumele şi fructele crescute organic.
2. Cele mai utilizate fungicide au acţiune puternică de blocare a enzimelor CYP1B1, aşa că oricâte produse care au fost crescute cu chimicale vei consuma, nu prea contează întrucât Salverstrolul nu se va activa şi nu va acţiona ca un agent de distrugere al cancerului aşa cum ar fi fost normal.
Acesta nu este un accident, ci este un lucru bine plănuit aşa cum era bine planuită şi distrugerea lui Tullio Simoncini. Familiile de elită vor ca oamenii să fie distruşi de cancer şi nu vindecaţi. Ei sunt nişte oameni bolnavi atât mental cât şi emoţional şi consideră oamenii drept oi sau vite, sau animale în orice caz. Lor nu le pasă cât stres, câtă suferinţă şi moarte cauzează aceste manipulări şi secretizări, şi din punctul lor de vedere: cu cât mai multă suferinţă cu atât mai bine. Şi asta dovedeşte că aceşti oameni nu sunt în toate minţile.
Dar Simoncini refuză să încline steagul şi continuă să promoveze ceea ce el vede că este un tratament sigur al cancerului, pe când “în lumea reală” cifra de decese din cauza cancerului creşte şi continuă să crească în mod incontrolabil pentru că tratamentele sunt bazate pe teorii intenţionat eronate şi care nu dau rezultate.
Este întradevăr o societate nebună, nebună, dar din perspectiva familiilor de elită, aşa şi trebuie să fie. Mulţumim Domnului pentru oamenii curajoşi şi hotărâţi precum Tullio Simoncini. Avem nevoie de mai mulţi oameni ca el şi cât de repede.
Ce contrast imens este între el şi cei care servesc organizaţiile medicale. Când Simoncini a ţinut o prezentare la clinica Shen, chiar cu câteva săptămâni înainte de acest eveniment, mulţi medici locali l-au ridiculizat şi i-au contestat teoriile.
Au fost şi ei invitaţi la prezentarea lui Simoncini, ceea ce probabil că ar fi adus importante beneficii pacienţilor acestora. Li s-au rezervat locurile pentru a participa la prezentare şi a pune întrebări direct lui Simoncini.. Ghiciţi ce s-a întamplat? Ei nu au venit.
Test simplu pentru a verifica nivelul Candida în corpul Dvs.
“Puneţi seara un pahar cu apă pe noptiera unde dormiţi. Dimineaţa când vă treziţi, scuipaţi în pahar. Nu fortaţi, ci eliminaţi doar ce aveţi, chiar dacă este foarte puţin.
Lăsaţi să stea 2 minuate după care analizaţi conţinutul la lumină. Dacă scuipatul rămâne la suprafaţă sau se dizolvă, este bine. Tulburarea apei, indică prezenţa Candidei.
Dacă apar prelungiri ale scuipatului în jos, ca nişte picioare, indică deasemenea prezenţa Candidei.”
Articol preluat de pe http://eufrosin.wordpress.com/

Sursa: Ai grija ce visezi-Se indeplineste!

Simte cu inima


“Lucrurile cele mai bune şi mai frumoase nu pot fi văzute şi nici măcar atinse. Ele trebuie simţite cu inima”, a spus Hellen Keller. În afara “simţirii cu inima”, frumosul lucrurilor sau al fiinţelor din jurul nostru ar putea rămâne o simplă idee sau o iluzie, bună pentru poeţi şi inocenţi. Lumea văzută din minte ne prezintă adesea durerea, limitele, frământarea, constrângerile şi debusolările vieţii de zi cu zi, din care frumuseţea lipseşte, iar fericirea-i ascunsă în frânturi inconsistente. Mintea ne arată continuu ceea ce nu avem, ceea ce ne lipseşte, ceea ce nu-i bun, ceea ce poate fi judecat, ceea ce-i imperfect şi dureros. În căutarea-i frenetică după suferinţă, mintea pare să spună că-şi refuză în fapt fericirea, în vreme ce pretinde că se află pe drumul către căutarea ei.
Numai inima noastră poate trăi îngăduinţa şi libertatea de a simţi frumosul, şi asta pentru că inima nu gândeşte în perimetrul îngust al realităţii exterioare. Ea se surprinde pe sine… într-o amplă şi fascinantă bucurie a comuniunii subtile dintre om şi Dumnezeu. Pentru ca omul să poată vedea lucrurile frumoase, are nevoie să le simtă cu inima. Şi dacă inima lui este “închisă”, îşi pierde puterea de a simţi. Oricât de fastuoase apariţii şi-ar face prin vieţile noastre lucrurile frumoase ale acestei lumi, mintea s-ar putea zgribuli în frică şi ar putea suferi năprasnic în faţa lor. Mintea se raportează la experienţa de acum prin emoţiile înregistrate în subconştient în relaţia cu experienţele din trecut. Dacă experienţa de iubire din trecut a fost trăită ca o durere, atunci durerea emoţiei de atunci apare tulburător în faţa experienţei frumoase de astăzi. De aceea omul nu poate recunoaşte lumea sau experienţa frumoasă cu mintea, exceptând situaţia în care experienţa frumoasă din trecut a fost… chiar frumoasă. În faţa iubirii, mintea se poate trezi asaltată de îndoieli şi zbucium, de gelozie şi candoare teribilistă, de suferinţă şi deziluzie dacă iubirea din trecut a fost deziluzie şi suferinţă.
Dar inima, inima trăieşte pe alte coordonate. Inima nu înregistrează trecutul. Inima nu este interesată nici de viitor. Ea simte Acum, pur şi simplu. Ea simte frumosul şi-ţi spune asta în clipa în care tu însuţi simţi. Inima se bucură chiar în clipa aceasta şi gata. Ea este întotdeauna deschisă pentru trăirea frumosului. Ea îl percepe continuu “acum”, dincolo de raţiune, dincolo de judecată, dincolo de experienţa prin care ai perceput lumea. Pentru inimă, lumea-i frumoasă şi viaţa-şi desfăşoară surâsul incandescent în fiecare clipă. Inima-i deschisă pentru a simţi cele mai bune şi mai frumoase lucruri, şi acesta-i norocul nostru. Dacă inima n-ar simţi – fie şi fugar – frumuseţea lucrurilor, ne-am transforma în deşerturi vii, în pietre sau în obiecte mişcătoare. Poate că şi lumea jucăriilor ar fi mai vie decât un om… căruia inima nu-i impune uneori să simtă frumosul, binele şi chiar fericirea.
Fiinţa umană nu poate supravieţui în afara simţirii din inimă. Bebeluşii nemângâiaţi ajung să moară ori stagnează la nivelul creşterii. Fără atingerea răsărită din inimă, spiritul ascuns într-un bebeluş preferă să dispară. Adolescentul, adultul, tânărul, bătrânul, filozoful, savantul, gunoierul, bunul şi răul au – în egală măsură – nevoia vitală de a simţi cu inima. Omul se ofileşte fără să se deschidă pentru propria-i inimă. Frumuseţile toate ale lumii de-ar sta înşiruite pe garduri în faţa unei inimi închise, ar fi în zadar… În faţa unei minţi marcate de experienţa răului, inima se închide, iar fiinţa frumoasă din interior se ascunde percepţiei. Noi avem nevoie să ne deschidem inimile şi pentru asta… putem fi atenţi la frumos. A fi atent la frumos deschide inima. A aprecia lucrul frumos te scoate din minte, tocmai pentru a-ţi reda… puterea naturală de a simţi cu inima…
Sursa: Dincolo de Orizont

KUNDALINI

Suprapopularea – preocuparea oamenilor de ştiinţă din întreaga lume


În luna februarie, au apărut rezultatele proiectului Global Population Speak Out (GPSO), demarat la începutul lui octombrie 2008 prin trimiterea unei scrisori către mai mulţi oameni de ştiinţă din întreaga lume. Scopul proiectului este să spargă obstacolele puse în calea discuţiilor publice pe tema legăturii directe dintre creşterea populaţiei umane şi deteriorarea mediului înconjurător.
Ţelul iniţiatorului GPSO, John Feeney, jurnalist ecologist, a fost de a convinge cel puţin 50 de oameni de ştiinţă să-şi exprime opiniile despre legătura dintre populaţie şi calitatea mediului, pe parcursul lunii februarie, iar al 50-lea cercetător a acceptat provocarea, pe data de 27 octombrie 2008.
Cititi si: Tornadele din Statele Unite cauzate de încălzirea globală
În continuare, alţi cercetători, jurnalişti şi reprezentanţi ai organizaţiilor ecologiste s-au alăturat proiectului, unii dintre ei oferindu-şi sprijinul fără a fi fost invitaţi în prealabil. Astfel, lista celor care s-au angajat să “spargă gheaţa” în legătura cu acest subiect a ajuns, în final, la peste 200 de persoane din întreaga lume, incluzând şi aproximativ 30 de „cetăţeni îngrijoraţi” – oameni simpli, care au dorit să sprijine acest efort prin mijloacele pe care le au la dispoziţie, cum ar fi abordarea problemei suprapopulării, în scrisori trimise publicaţiilor din presa scrisă, intervenţii telefonice în emisiuni de radio şi televiziune sau mesaje postate pe Internet.
Unul dintre principalii susţinători ai GPSO, antropologul Jeffrey McKee, de la Universitatea Ohio, a spus: „Dacă te uiţi la principalele probleme şi ţeluri ale prezentului – prosperitate economică, apă curată, energie regenerabilă, protejarea biodiversităţii – observi că au un numitor comun. Toate indică nevoia de a opri imediat şi în mod responsabil creşterea populaţiei umane şi apoi de a o aduce înapoi în limite sustenabile”.
Însă, aşa cum a spus John Feeney: „În ciuda rolului-cheie pe care-l are în aproape toate problemele care ţin de mediul înconjurător, mulţi consideră de ani buni ca abordarea subiectului populaţiei este nepopulară politic. De fapt, în ciuda nevoii urgente de soluţii, a devenit tabu să spui în public că este necesară o stabilizare şi apoi o reducere a populaţiei, într-un mod responsabil”.
El a mai adaugat că: „Organizaţiile ecologiste s-au ferit să vorbească despre asta, pentru că ştiu că vor fi criticate şi şi-ar putea compromite finanţările. Oamenii de ştiinţă au ezitat şi ei, ştiind că menţionarea populaţiei va stârni controverse”.
Sursa: Infomediu Europa
Sursa: Cristina

Când clima scrie istoria omenirii

Canicula din aceste zile ne face mai atenţi la impactul fenomenelor meteorologice asupra vieţii cotidiene. De fapt, deosebit de dependentă de modul de curgere a vremii, istoria umană a fost mereu influenţată de evoluţiile climatice. Apariţia primelor civilizaţii precum cea sumeriană sau egipteană, creşterea şi descreşterea imperiului roman, vitregiile întunecatului Ev mediu, izbucnirea Revoluţiei franceze de la 1789 sau desfăşurarea a celei române din 1989 poartă în sine şi „marca” împrejurărilor climatice.
schimbarile climatice in istorie
Geneza ecoclimatică
Pentru a sintetiza sugestiv evoluţia istoriei naturale a Terrei (de circa 4,5 miliarde de ani), inclusiv a capitolului său uman, americanul D. Brower a folosit ca repere cele 7 zile ale Genezei biblice, o zi echivalând astfel cu circa 660 milioane de ani. Planeta noastră s-a născut luni, la ora zero; luni, marţi şi miercuri până la prânz s-a format Pământul ca planetă. Viaţa a început numai la acest moment şi s-a dezvoltat în toată splendoarea sa organică în timpul celor patru zile care au urmat. Abia duminică, la ora 16 au apărut marile reptile; cinci ore mai târziu, odată cu giganţii arbori de sequoia, au dispărut şi ele. Omul nu apare, ca specie definitivată, decât cu trei minute înainte de miezul nopţii de duminică. La un sfert de secundă înainte de ora 24 a aceleiaşi zile se naşte Iisus Cristos, iar cu a patruzecea parte de secundă începe revoluţia industrială. Ne aflăm aşadar duminică seara, la ora zero (24) şi suntem înconjuraţi de oameni care cred că ceea ce fac de o fărâmă de secundă pot continua la infinit!

Formarea Mării Negre

Cititi si: Se anunta vreme caniculara in vara lui 2011
Cu circa 6000 de ani î.e.n., sub impactul dezgheţurilor succesive în urma încălzirii globale şi masive, apele Mediteranei au crescut în volum şi au inundat bazinul lacului Euxin, ducând astfel la formarea Mării Negre de astăzi. În faţa puhoaielor, populaţia din regiune s-a dispersat, generând o amplă mişcare migratoare. Unii arheologi consideră că acestui fenomen i s ar datora răspândirea în Asia şi Europa a populaţiei sedentare care cunoştea şi practica agricultura. De această conjunctură ecoclimatică este legată una dintre cele mai cunoscute legende biblice (în sine, prezentă la mai toate popoarele, ceea ce decurge din caracterul planetar al efectelor unor schimbări climatice majore!), cea a Potopului lui Noe. Potrivit Sfintei Scripturi, Răul invadând Pământul, Dumnezeu a decis să avertizeze viaţa denaturată. Pentru a păstra ceea ce era Bun (a salva deci viaţa şi biodiversitatea!) l-a chemat pe Noe şi a poruncit să construiască o Arcă, pe care s-a refugiat familia sa şi câte o pereche din fiecare specie de plante şi animale (metaforic vorbind, pentru că numărul acestora fiind de circa 3 milioane, vasul ar fi trebuit să aibă dimensiuni gigantice). Ape nemaipomenite se abat asupra lumii, inundă şi distrug totul. Noe şi ai săi plutesc în derivă până când ploaia s-a oprit şi puhoaiele s-au domolit. Atunci, spre a cerceta voinţa divină (ori starea mediului) dă drumul unui porumbel, care se întoarce aducând cu sine o ramură verde, semn că apele s-au retras şi natura a renăscut. Şi cum Arca s-a oprit astfel pe muntele Ararat, lângă ţărmurile Mării Negre, toate acestea nu ar fi descris, în mod propriu, decât fenomenele naturale, în urma cărora lacul Euxin a devenit, prin revărsarea apelor Mediteranei, umflate în urma dezgheţului nordic şi a ploilor intermitente.
Prima „victimă”: civilizaţia sumeriană
După trecerea perioadei glaciare, zona Mesopotamiei – dintre fluviile Tigru şi Eufrat – s-a populat masiv, mai ales datorită posibilităţii de irigare a terenurilor; regimul pluvial generos şi creşterile abundente ale râurilor, favorizându-se astfel practicarea pe scară largă a agriculturii şi crearea a numeroase aşezări umane. Totul a funcţionat în limite admisibile până spre anii 2.200 î.e.n. când, se pare, a început un ciclu de secete severe, care s-a prelungit timp de trei secole şi a condus la deşertificarea a aproape întregii Mesopotami. În condiţiile schimbării regimului climatic, păstorii din nord şi-au abandonat terenurile devenite aride şi s-au deplasat spre sud, în zona principalelor oraşe, unde mai rămăseseră suprafeţe fertile. Populaţia care depindea de aceste terenuri s-a înmulţit brusc, inclusiv prin migraţie, în timp ce nivelul recoltelor a scăzut dramatic. Astfel s-a produs, într-un răstimp relativ scurt, colapsul oraşelor-state şi, odată cu ele, a dispărut şi civilizaţia sumeriană.
Creşterea şi descreşterea imperiului roman
Explicaţiile cauzelor creşterii şi descreşterii imperiului roman au cunoscut diferite variante, de-a lungul timpului, în ultima perioadă impunându-se mai ales cele de ordin natural. Aşa, de exemplu, J.Diamond (2005) avansează teza că principalul factor de ordin al acestuia l-a constituit faptul că, în goana incontrolabilă după noi suprafeţe agricole pentru a fi cultivate, defrişarea pădurilor a ridicat nivelul pânzei freatice şi a generat apariţia unor boli, precum malaria, având drept consecinţă un dezastru demografic. În veacul al 9-lea î.e.n. emisfera nordică a Europei a intrat într-o perioadă de răcire bruscă care a durat cinci secole, provocată de reducerea activităţii solare. Una dintre primele regiuni care au resimţit din plin efectele acestei schimbări a fost stepa mongolă; sub acest impact, popoarele nomade de aici au început să se deplaseze spre sud şi est. Aceste mişcări şi condiţiile meteorologice dure din Asia centrală au generat un efect „în lanţ”, provocând mari migraţii şi în Europa. Astfel, celţii care trăiau în nordul continentului s-au deplasat spre sud, până în valea râului Pau, în centrul Italiei de astăzi. În secolul IV î.e.n. triburile celte s-au instalat în Roma şi apoi au atacat regiunea Balcanilor. Din motive încă necunoscute pe deplin, în secolul III î.e.n. respectivele triburi s-au retras din nou spre nord. Printre explicaţiile plauzibile ale acestui fapt se numără şi o schimbare a climei europene, în sensul devenirii sale mai mult temperate şi revenirii spre nord a ecotonului. Fără presiunea majoră a celţilor astfel îndepărtaţi, Roma a putut să se extindă în toată peninsula iberică şi să-şi construiască imperiul în zona mediterană.
Misterioasa dispoziţie a civilizaţiei Maya
Prăbuşirea bruscă în jurul anilor 950 e.n. a civilizaţiei maya, cu extraordinarele sale performanţe rămâne încă o mare enigmă. Cetăţile în plină înflorire au fost (parcă) abandonate, dar nu distruse. În mai puţin de 50 de ani, populaţia a dispărut fără urmă. Printre explicaţiile cele mai plauzibile ale acestei situaţii se numără şi cea de ordin climatic: creşterea rapidă a temperaturilor medii şi transformarea regimului pluviometric au determinat schimbarea faunei şi florei, migrarea paraziţilor din zonele tropicale, noi boli şi molime la care locuitorii maya nu au reuşit să reacţioneze în timp util.
Evul mediu îngheţat
Europa secolului al XIII-lea era un continent fragmentat, în care proliferau micile cetăţi fortificate, cu o proastă comunicare între ele şi în general cu drumuri rele. Comerţul rămânea astfel firav şi predomina o agricultură de subzistenţă. Binefacerile climatice – cu ierni mai moderate, absenţa îngheţurilor de primăvară şi veri îndelungate şi calde – au permis cultivarea la altitudini şi latitudini, în mod obişnuit improprii. În condiţiile unei relative abundenţe de cereale a avut loc şi o importantă creştere demografică. După această perioadă calmă şi fertilă, în secolul al XIV-lea Europa a intrat în ceea ce se denumeşte Mica Vârstă de Gheaţă, care a durat până în veacul al XIX-lea şi a afectat mai ales nord-vestul continentului (Marea Britanie, Ţările-de-Jos şi Scandinavia). Punctul care a marcat trecerea la noua eră de frig medieval l-a constituit anul 1315; în timpul primăverii şi verii sale a plouat intens şi fără încetare, ceea ce a distrus recoltele care trebuiau să hrănească populaţia în timpul iernii şi să asigure seminţele pentru sezonul viitor. Apa căzută a condus la alunecări de terenuri şi astfel s-a inaugurat un ciclu de precipitaţii continue care a durat 6 ani. O foamete cumplită a cuprins atunci Europa, care s-a soldat cu pierderea a un milion şi jumătate de vieţi omeneşti. Situaţia a început să se redreseze abia după 1450 când, sfârşitul unor conflicte majore precum Războiul de 100 de ani (1337-1453) s-a conjugat cu intrarea într-o perioadă cu condiţii meteorologice mai bune care au permis satisfacerea nevoilor alimentare. În timpul Renaşterii a fost din nou o etapă deosebit de tumultoasă, deopotrivă din perspectiva vremurilor şi a vremii. Numeroase au fost revoltele populare şi războaiele din motive religioase. În acelaşi timp, s-a manifestat o efervescenţă climatică fără precedent, în condiţiile în care 6 episoade de intensă activitate vulcanică, cu erupţii majore au provocat bruşte răciri.
Răcirea climei provoacă Revoluţia franceză
O schimbare climatică relativ minoră, datorată erupţiilor vulcanice a jucat un rol esenţial în provocarea unuia dintre evenimentele fondatoare ale istoriei moderne: Revoluţia franceză de la 1789!
Astfel, cei 6 ani care au precedat-o au avut veri reci, cu recolte dezastruoase, ceea ce a condus la foamete şi tensiune seciale care au explodat sub forma revoltei. Aflat în Franţe, B.Franklin descria astfel perioada: „O ceaţă constantă acoperea Europe … Era seacă. Razele soarelui păreau neputincioase în a o risipi. Efectele lor asupra încălzirii solului fuseseră puternic diminuate. Astfel, suprafaţa rămăsese aproape îngheţată”. Explicaţia: în acea perioadă mai mulţi vulcani din Islanda şi Japonia au erupt, iar pulberea ridicată în atmosferă a diminuat considerabil radiaţia solară de la sol şi produs răcirea accentuată a acestuia.
Perspectiva catastrofei climatice
Determinate de cauze exclusiv naturale până spre anii 1800, când s-a declanşat revoluţia industrială schimbările climatice au devenit în ultima sută de ani „punctul otrăvit” al civilizaţiei umane. Emisiile de gaze poluante accentuează excesiv fenomenul natural al efectului de seră, prin aceasta o nouă încălzire globală, cu consecinţa unor schimbări climatice bruşte, radicale şi globale. Secolul 20 a cunoscut astfel o creştere de aproape 10C a temperaturilor medii (cât în întregul mileniu !), cu accentuarea acestei tendinţe în ultimele sale decenii şi primele ale veacului următor. Toamnele lungi şi blândeţea iernilor au favorizat, de pildă, desfăşurarea „revoluţiilor” din 1989 care au condus la „demontarea” comunismului în Europa centrală şi de est.
Să ne amintim, de pildă, de temperaturile de peste 100C din decembrie 1989 care au permis manifestanţilor de la Timişoara, Bucureşti şi din toată România să protesteze în stradă. În plan mai larg, noua încălzire globală poate anunţa un al 6-lea val de dispariţie majoră a vieţii pe Terra, în perspectiva lui 2100, când specialiştii prognozează că va fi mai cald cu 1,80C – 4,50C.
În termeni concreţi, creşterea temperaturii medii a atmosferei cu peste 20C (astăzi de circa 150C) ar antrena ireversibilitatea mersului spre catastrofă climatică, de care ne mai despart doar 40C, când totul nu va mai arăta aşa cum a fost …
Sursa: Gardianul
Sursa: Cristina