China a imprumutat SUA cu 10 milioane de dolari pe ora

La inceputul anului, America datora Chinei putin peste 900 de miliarde de dolari. Statele Unite au continuat sa se imprumute masiv, potrivit datelor facute publice ieri de Trezoreria Americana. Astfel ca, in luna mai, aceasta a ajuns la 1,16 trilioane de dolari, aproape de nivelul maxim de 1,175 de trilioane de dolari, atins in octombrie 2010.

Mai mult, chinezii i-au mai imprumutat pe americani cu inca sapte miliarde de dolari, ceea ce, in urma unui calcul elementar ar inseamna aproximativ 233 de milioane de dolari pe zi ori in jur de 10 milioane de dolari pe ora.
 

O ancheta Reuters a descoperit insa ca statul chinez cumpara mult mai multe obligatiuni emise de guvernul american decat declara. Asadar, pentru a nu supara tara finantatoare, Trezoreria Americana a schimbat reglementarile. Insusi secretarul Trezoreriei le-a cerut subordonatilor sa nu discute cu alte persoane despre identitatea creditorilor.
Desi chinezii sustin ca vor avea rezerve pentru a mai cumpara obligatiuni emise de Trezoreria Americana, datoria americanilor fata de chinezi a crescut la finalul lunii aprilie fata de sfarsitul lunii martie cu aproape 10 miliarde de dolari. Si asta doar intr-o luna. Ceea ce rezulta un ritm de crestere de aproximativ 330 milioane de dolari pe zi.
Directorul departamentului de analiza de la Banca Centrala a Chinei, Zhang Jianhua este de parere ca ingrijorarile referitoare la capacitatea guvernului american de a-si rambursa datoriile ar putea duce la cresterea randamentelor pentru bondurile americane si la volatilitatea preturilor pentru obligatiunile SUA.

 

Cat de indatorata este America
In prezent, Statele Unite are un deficit comercial de aproape 700 de miliarde de dolari, din care 351 de miliarde de dolari reprezinta deficitul fata de statul chinez.

In anul 2000, deficitul comercial al Statelor Unite era de 381 de miliarde de dolari, iar cel fata de China ajungea la 181 de miliarde de dolari.

Chinezii se tem de un posibil faliment al Americiisa pe care au imprumutat-o americanilor nu va mai fi recuperata. Teama a inceput sa se amplifice in ultimul timp, dupa ce datoria Statelor Unite a depasit limita legal admisa.

Chinezii se tem ca suma uria
Mai mult, o agentie de rating financiar din China sustine ca America a intrat deja in incapacitate de plata.

“In opinia noastra, Statele Unite ale Americii au intrat deja in faliment”, spune Guan Jianzhong, presedinte al Dagong Global Credit Rating Co. Ltd., singura agentie de rating financiar din China.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

În raportul «Viitoarele şocuri mondiale», Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică avertizează: cinci pericole ameninţă omenirea! Mai mult: În raportul «Viitoarele şocuri mondiale», Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică avertizează: cinci pericole ameninţă omenirea!

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a dat publicităţii recent un raport intitulat “Viitoarele şocuri mondiale”, care cuprinde cele mai mari ameninţări ce vizează omenirea în perioada următoare. Pentru unele s-au găsit soluţii, pentru altele, nu.

• 

Principalele pericole care ameninţă omenirea în viitorul apropiat sunt: o criză financiară fără precedent; conflicte violente între populaţie şi autorităţi, determinate de sărăcie; o furtună geomagnetică catastrofală cauzată de exploziile solare; o pandemie declanşată de un microorganism împotriva căruia nu există antidot; un atac cibernetic care ar putea paraliza internetul şi toate sistemele informatice. Generalul dr. Emil Străinu, specialist în ameninţări asimetrice, care a participat în ultimele luni la mai multe reuniuni internaţionale pe tema ştiinţelor neconvenţionale, ne-a explicat care sunt amănuntele legate de acest raport.

1. Criza economică

Criza care a lovit statele lumii în ultimii ani şi care pare a se încheia va reizbucni cu şi mai mare forţă peste doi ani. Problemele fiscale din SUA, încetinirea ritmului de dezvoltare din China şi daunele cu care se confruntă Japonia ar putea forma “furtuna perfectă” care ar face din nou economia mondială să se clatine. “Există deja indicii pentru anumite elemente de fragilitate. Toată lumea avertizează că datoriile private şi publice au ajuns la un nivel nemaiîntâlnit. Dacă continuăm aşa, problema s-ar putea agrava începând cu 2013”, a declarat, de curând, profesorul Nouriel Roubini, cel supranumit ”Profetul crizei”, după ce a prevăzut criza din 2007.Previziunile sale sumbre asupra stării economice a lumii par a confirma raportul OCDE.

2. Conflicte violente de stradă

În urmă cu două săptămâni, luptele de stradă din Atena, capitala Greciei, îngrozeau întreaga Europă. Pentru câteva zile, oraşul elen a fost transformat într-un câmp de luptă de manifestanţii nemulţumiţi de măsurile de austeritate impuse guvernului de reprezentanţii FMI pentru acordarea unei noi tranşe de împrumut, care ar putea ajuta ţara să scape de faliment. Conform specialiştilor, populaţiile din tot mai multe state ar putea recurge la violenţe, din pricina nemulţumirilor provocate de măsurile drastice impuse de autorităţi.

Barack Obama vrea desecretizarea invenţiilor
ca să genereze creştere economică la nivel mondial

În contextul pericolului unei noi crize, şefii statelor se gândesc la introducerea unor noi tehnologii care să ajute economia. “Mai multe personalităţi din lumea ştiinţifică au confirmat că, la iniţiativa preşedintelui SUA, Barack Obama, corporaţiile transnaţionale vor introduce tehnologii noi în industrie, ţinute la secret de mulţi ani. Obama a cerut desecretizarea invenţiilor, pentru că acestea vor realiza un salt tehnologic faţă de momentul actual şi vor genera creştere economică la nivel mondial”, ne-a explicat Emil Străinu. Pe scurt, e vorba despre introducerea pe piaţă a unor noi tipuri de obiecte, pe care populaţia să le cumpere, iar în acest fel să se accelereze circulaţia banilor în economie – lucru care determină creştere economică generală.

3. Pandemie declanşată de o bacterie

În ultimii ani, omenirea este ameninţată de bacterii necunoscute, rezistente la antibiotice. Potrivit unui studiu realizat de britanici, există pericolul răspândirii unor astfel de microbi la nivel global. În urmă cu câteva săptămâni, nemţii aveau să se confrunte cu primele cazuri de E.coli, care s-au tot înmulţit de atunci, ajungând şi în alte ţări, Franţa, Marea Britanie, Statele Unite. Cum se transmite boala? Iniţial, s-a spus că ea a fost descoperită în castraveţi, apoi în roşii, ca în final “vinovate” de transmiterea bacteriei să fie găsite seminţele germinate. Aşa că, în curând, este foarte posibil ca o nouă bacterie să invadeze lumea.

4. Atac cibernetic

Recent, The Daily Telegraph a dat publicităţii un raport al firmei Kaspersky, producătoare de antiviruşi, conform căruia a fost descoperită o reţea formată din 4,5 milioane de calculatoare “ţinute sub control” de hackeri prin metoda atacului cibernetic, din care 80.000 s-ar afla în România. Specialiştii atrag atenţia că un astfel de atac ar putea paraliza, pe o perioadă lungă şi cu efecte catastrofale, activitatea întregii omeniri.

5. Explozii solare

“Lumea ştiinţifică manifestă o îngrijorare accentuată referitoare la modul de evoluţie a activităţii solare, care se pare că nu mai respectă nimic din ceea ce ştiau până acum specialiştii. Aceste modificări vor mări numărul fenomenelor meteo extreme şi vor accentua numărul şi intensitatea cutremurelor şi ale erupţiilor vulcanice”, ne-a spus generalul Străinu. Din păcate, omenirea nu are cum să se apere, deocamdată, de activitatea solară ieşită din comun.

Trebuie să cooperăm cu extratereştrii

Cea mai “exotică” temă care nu a fost făcută publică se referă la modul cum ar trebui recunoscute (de cei ce conduc lumea) contactul şi cooperarea cu civilizaţiile extraterestre, realizate de zeci de ani, încă din prima jumătate a secolului trecut. “Se pare că din motive inexplicabile contactul s-a efectuat într- un mod total dezavantajos cu o civilizaţie care e deosebit de agresivă şi imperativă în relaţiile derulate până acum cu civilizaţia umană”, a mai spus Emil Străinu.

Sursa: Fata nevazuta a lumii….

20 iulie: Sfantul ILIE Tesviteanul. Proorocul ce va reveni pe pamant in vremea lui antihrist

Citez din http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie20.htm:
În luna iulie, în ziua a douazecea, pomenirea suirii la cer cea de foc purtatoare a Sfântului, Maritului Prooroc Ilie Tesviteanul.
Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.
Pe vremea când Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea  predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : “Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea ! ”. La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.
Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmântat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi – animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor – pentru a-i duce pâine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Când cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasându-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagâna, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o pâine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara intârziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvântul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pâna la revenirea ploii. Trecusera câteva zile de când Ilie era gazduit la aceasta vaduva când iata ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tânarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.
Seceta isi abatuse nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare parte din populatie fusese deja decimata ; dar Dumnezeu, respectând juramântul Profetului sau, nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi inteles ca el nu doreste moartea pacatosilor ci intoarcerea lor la credinta (cf. Iezechiel 33 :11). Il trimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunta ca urgia avea in curând sa inceteze. Ilie se arata in fata regelui care ramase surprins sa il vada venind, liber, pe cel pe care il cautase peste tot cu slugile sale si il invita sa adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel ca martor al confruntarii sale cu cei 450 de profeti ai lui Baal si cei 400 de profeti ai padurilor sacre intretinuti de infama Izabel. Cind toata lumea fu adunata, Ilie zise falsilor profeti : “ Pâna când veti schiopata in genunchi ? Daca Domnul  este Dumnezeu, mergeti dupa el ! Daca este Baal, atunci duceti-va la el ! ”. El ceru ca doi tauri sa fie pregatiti pentru sacrificiu si sa fie asezati pe rug, dar fara sa aprinda focul si ii lasa pe falsii profeti sa aduca primii sacrificiul. Acestia il invocara cu strigate pe Baal, taindu-si carnea, din zori pâna in seara, dar in zadar. Ilie râdea de ei, incurajându-i sa strige mai tare, de teama ca zeul lor sa nu fi adormit sau sa nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul inalta un Altar cu 12 pietre, reprezentând cele 12 semintii ale lui Israel, sapa un sant larg in jurul Altarului, pe care pusese taurul jupuit de piele, si porunci sa fie varsata, in trei rânduri, apa din belsug peste victima, astfel incât sa se umple santul. Apoi adresa spre cer un strigat puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui Abraham, lui Isaac si al lui Iacov. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul si apa. Tot poporul cazu atunci cu fata la pamânt strigând : “ Cu adevarat Domnul este singurul Dumnezeu ”. Din porunca lui Ilie, falsii profeti fura prinsi si omul lui Dumnezeu le taie beregata cu propriile sale mâini la râul Cison. El  il anunta apoi pe Achab ca seceta avea in curând sa inceteze, apoi urca in vârful Carmelului si, plecându-se asupra pamântului, cu capul intre genunchi si mintea adunata in inima, incepu sa se roage. De sapte ori trimise pe slujitorul sau sa priveasca orizontul, in directia marii, iar a saptea oara un norisor isi facu aparitia, cerul se intuneca si ploaie cazu din belsug, raspândind pe pamânt binecuvântarea cereasca.
Când regina Isabel afla de masacrul profetilor sai, se enerva cumplit si se jura sa se razbune. Ilie, care nu se temuse de multimea falsilor profeti, fu parasit de harul lui Dumnezeu si cuprins de lasitate se ascunse in Bersabeea in pamântul lui Iuda.  Epuizat de cât mersese in pustiu, se aseza la umbra unui copac si ii ceru lui Dumnezeu sa ii ia viata inapoi. Un Inger al Domnului i se arata atunci cu o pâine si un urcior de apa. Acest ajutor dumnezeiesc il facu sa isi reimprospateze fortele si putu sa mearga 40 de zile in pustiu, pâna la muntele lui Dumnezeu, Horeb (vârful muntelui Sinai, pe acelasi loc unde Dumnezeu i se aratase lui Moise, cf. Exod 33). Intra in adâncul stâncii in care se ascunsese in trecut Moise si Dumnezeu ii vorbi noaptea. Ilie raspunse : “ Sânt plin de sârguinta pentru Domnul atot-puternic caci fiii lui Israel au parasit legamântul Tau, au doborât Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am ramas singur iar ei incearca sa imi ia viata ”. Dumnezeu ii porunci sa iasa si sa stea pe munte pentru a-l vedea. Se facu atunci o furtuna puternica, muntii fura despicati iar stâncile sparte, dar Domnul nu era in furtuna ; iar dupa furtuna, un cutremur, dar Domnul nu era in cutremur ; un foc, dar Domnul nu era in foc. Dupa foc se auzi o adiere usoara. Cum o auzi, Ilie isi ascunse fata cu haina sa si se tinu sub pestera, caci Dumnezeu era in adierea usoara. Domnul ii spuse ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de Israeliti nu isi plecasera genunchii in fata lui Baal si ii porunci sa se intoarca pe acelasi drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu  ca rege al lui Israel, apoi pe Elisei ca urmas. Gasindu-l pe Elisei ocupat cu aratul pamântului cu 12 perechi de boi, Ilie isi arunca peste el haina lui facându-l discipolul sau (cf. 14 iunie)
Regele Achab continua insa cu faptele sale lipsite de piosenie si pusese stapânire pe vita-de-vie a lui Nabot din Yizreel ,  cerând – la sfatul lui Isabel – ca acesta sa fie omorât. Profetul Ilie, care nu se mai manifestase pentru o vreme, fu trimis de Domnul in Samaria si spuse regelui : “ Chiar pe locul in care câinii au lins sângele lui Nabot câinii vor linge si sângele tau iar prostituatele se vor lafai in sângele tau ”. El mai spuse ca nefericirea avea sa se abata peste toata casa lui Achab, câinii aveau sa sfâsie trupul lui Isabel pe zidul de fata de la Yizreel. La aceste cuvinte, regele fu cuprins de cainta : isi sfâsie hainele, se imbraca cu un sac si tinu post. Domnul aproba pocainta lui si anunta prin Profetul sau ca nu va da frâu liber mâniei Sale decât sub domnia fiului sau.
Achab muri la putina vreme iar fiul sau, Ohozias , om superstitios, lua prelua puterea. Cazând bolnav trimise soli in cautarea unui oracol pe lânga Baal Zebud la Egron (Akkaron). Profetul Ilie se prezenta in fata solilor, anuntând ca regele nu se va mai scula. Când transmisera acest mesaj, descriindu-l pe Profet, regele intelese ca era vorba de Ilie si trimise o armata de 50 de oameni pentru a-l aresta. Dar in doua rânduri, din porunca Profetului, un foc coborî din cer si ii mistui pe soldati. Al treilea ofiter il ruga sa il crute iar Ilie il asculta si se duse la rege, anuntându-i chiar el ca avea sa moara pentru ca ceruse ajutor de la falsii zei. Ohozias nmuri intr-adevar la câteva zile iar fratele sau Ioram deveni rege al lui Israel. In timpul celor 12 ani ai domniei sale el suprima cultul lui Baal, dar nu facu sa inceteze pacatul lui Ieroboam care daduse nastere schismei in rândul poporului lui Dumnezeu si incurajase idolatria. De aceea Dumnezeu abatu necazul asupra casei sale si indeplini profetia facuta de Ilie in timpul lui Achab : Iehu lua puterea in urma unei conspiratii impotriva lui Ioram si, intrând el in orasul Yizreel, Isabel fu omorâta aruncata din inaltul unei ferestre. Sângele sau se scurse pe zid iar câinii ii mâncara trupul mai inainte ca ea sa fi putut fi ingropata.
Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Când Elisei ii ceru sa primeasca indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : “ Daca ma vei vedea pe când voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ”. Si pe când mergeau ei astfel prin pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori aparu intre ei. Ilie urca in car si fu “ca” luat in cer (Parintii au subliniat ca acest “ ca ”, adaugat in versiunea Septanta arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pâna in ultima zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga : “ Parinte, Parinte, carul lui Israel si caii sai ! ”. El lua haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau : “ Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei ! ”.
Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborârea Sfântului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Roman Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33).
Reprezentant de vaza al ordinului profetic ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Coborând de pe muntele Taborului, discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata Profetii (Malahia 3 :23). Hristos le raspunse : “ Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au tratat dupa cum au vrut ei ”, facând aluzie la Sfântul Ioan Botezatorul care venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc 1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la sfârsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care vor muri in ultima lupta împotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.
Mai multe icoane cu sfantul maritul prooroc Ilie Tezviteanul.
Iata si ce putem citi la Ilie, sfantul care aduce ploaia:
Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul este sarbatorit pe data de 20 iulie. Sfantul Ilie a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad (Israel). De la numele acestei cetati, avem si numele prorocului de Tesviteanul. Se bucura de o cinstire deosebita din partea Bisericii, daca tinem seama de faptul ca ziua praznuirii sale este insemnata in calendar cu rosu, insemnare ce nu apare in acest fel la niciun alt proroc.
Sfantul Ilie a trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mantuitorului, pe vremea regelui Ahab. Si-a desfasurat activitatea in regatul Israel din Samaria.
Potrivit traditiei, Sovac a vazut la nasterea lui Ilie, oameni imbracati in vesminte albe care il inveleau pe fiul sau in haine de foc si ii dadeau sa manance o flacara. Preotii templului din Ierusalim au interpretat vedenia astfel: Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetica.
Vechiul Testament istoriseste despre faptele lui minunate in cartile numite Regi (III Regi si IV Regi). De aici aflam ca Sfantul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab si ii vesteste acestuia ca Dumnezeu va pedepsi poporul prin seceta, daca nu va lepada credinta in zeul Baal. Pentru ca regele, impreuna cu poporul lui Israel nesocotesc cele vestite de Ilie, nu va mai ploua timp de trei ani si jumatate.
Sfantul Ilie este nevoit sa se ascunda de mania regelui Ahab la paraul Cherit. Aici va fi hranit in chip minunat de corbi, care ii vor aduce dimineata paine si seara carne. Aceasta hrana era adusa de la Templul din Ierusalim, locul unde se aduceau jertfe de paine si de carne. Painea unita cu carnea, preinchipuia Euharistia, trupul Domnului.
Mai tarziu ajunge la vaduva din Sarepta Sidonului, unde il va invia pe fiul acesteia si ii va inmulti faina si uleiul. Comentatorii acestei minuni sustin ca Ilie nu se adreseaza in mod exclusiv poporului Israel, de vreme ce il invie pe fiul unei femei pagane. Iar aceasta fapta ar demonstra universalitatea lui Iahve. Alti comentatori spun ca invierea fiului vaduvei, preinchipuia invierea tanarului din Nain, iar faptul ca faina nu se termina era chipul inmultirii painilor pe care avea sa o faca Hristos.
Spre sfarsitul anilor de seceta, pentru cunoasterea adevaratului Dumnezeu, Sfantul Ilie ii propune imparatului sa ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel si sa se roage mai intai prorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Acesta a fost momentul in care Ilie a inlaturat cultul zeului Baal. El a reusit sa coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoti ai lui Baal nu au reusit sa faca.
Sfantul Ilie, Inaintemergator al Mantuitorului
Din cartea a IV Regi, capitolul doi, aflam ca prorocul Ilie dupa ce a lasat ca urmas pe Elisei, a fost luat de un car de foc si inaltat la cer, fara a trece prin moarte. O parte din comentatorii acestui text sustine ca Ilie a fost luat cu trupul la cer pentru ca este chipul contemplatiei, al rapirii de la materie.
Alti comentatori afirma ca scopul pentru care Ilie a fost ridicat cu trupul la cer, este acela ca el va reveni la sfarsitul lumii, ca un al doilea Inaintemergator al Mantuitorului, pentru a vesti a doua venire a lui Hristos spre a judeca neamul omenesc.
Din Sfanta Scriptura aflam ca Ilie si Enoh sunt cei care nu au cunoscut moartea, dar in momentul in care vor veni sa pregateasca lumea pentru venirea lui Hristos in slava, se vor lupta cu Antihrist si vor fi omorati de el. Ei vor fi inviati de Hristos dupa ce Antihrist va fi nimicit.
Unde s-a inaltat Ilie?
Daca tinem seama ca raiul a fost inchis dupa caderea oamenilor in pacat, nu putem sa evitam intrebarea: unde a fost inaltat Sfantul Ilie? Sfantul Ioan Gura de Aur sustine ca Ilie a fost imbracat de Dumnezeu in haina ingereasca. Iar Sfantul Maxim Marturisitorul afirma: “Dumnezeu a aratat din vechime maririle minunilor si semnelor si s-a folosit de modul innoirii, mutand spre alt chip de viata decat cel in trupul supus stricaciunii pe fericitii Ilie si Enoh, nu prin prefacerea firii, ci prin schimbarea conducerii si indrumarii ei“. Aceste afirmatii ne-ar face sa vorbim de prezenta sa in lumea ingerilor.
Sfantul Ilie alaturi de Moise pe Tabor
Cinstea deosebita de care s-a bucurat Sfantul Ilie inaintea lui Dumnezeu, se vede in prezenta sa pe muntele Taborului alaturi de Moise, atunci cand Mantuitorul s-a schimbat la Fata inaintea ucenicilor Lui. Moise si Ilie au fost de fata langa Domnul in slava, primul ca primitorul si datatorul Legii, al doilea ca cel mai neinfricat luptator impotriva dusmanilor lui Dumnezeu.
Este de retinut ca in timpul vietii sale, Ilie nu s-a invrednicit de o vedere “fata catre fata” cu Dumnezeu. Potrivit relatarilor din cartea III Regi, cap. 19, se spune ca atunci cand i s-a aratat Dumnezeu, Sfantul Ilie si-a acoperit fata cu mantia, pentru ca nu putea privi slava lui Dumnezeu. Dar aceasta vedere devine posibila dupa inaltarea sa la cer, cand pe Muntele Taborului, Ilie a vazut slava lui Dumnezeu atunci cand Hristos s-a schimbat la Fata.
In orice caz, daca tinem seama de faptul ca legea lui Moise punea accentul pe tunete, cutremur, deci pe manifestari vizibile si auditive, Ilie depaseste aceasta treapta a cunoasterii, ajungand sa-L vada pe Dumnezeu in liniste – “adiere de vant”.
Sfintii Parinti spun ca Moise si Ilie au fost prezenti la Schimbarea la Fata de pe Tabor, pentru a li se indeplini dorinta de a vedea fata lui Dumnezeu prin fata schimbata in lumina lui Hristos. Sa nu uitam ca in viata lor pamanteasca nu au reusit sa vada fata lui Dumnezeu, Moise a vazut doar spatele lui Dumnezeu pe Muntele Sinai, iar Ilie s-a retras intr-o pestera atunci cand Dumnezeu a trecut in adiere de vant.
Ilie, sfantul care aduce ploaia
Sfantul Ilie fiind cunoscut ca cel ce a adus prin rugaciunea sa seceta asupra poporului din Israel si apoi ploaia care a salvat poporul de la moarte, a ajuns sa fie cinstit si ca cel ce aduce ploi. In Liturghier, la slujba care se oficiaza la vreme de seceta, intalnim o cerere in care este redata mijlocirea Sfantului Ilie pentru ploi: “Pentru ca rugaciunile noastre sa fie bineprimite si precum pe Ilie, oarecand, asa sa ne auda si pe noi si sa ne miluiasca, cu ploaie si cu buna intocmire a vazduhului, Domnului sa ne rugam“.
La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Proroc Ilie.
Adrian Cocosila
Sursa: Saccsiv’s Weblog

Dragostea adevarata…..

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă… în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată ?!… nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”
Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie !!
Sursa:mail

Sursa: Dincolo de Orizont

Omul revoltat

Intotdeauna crizele economice au fost urmate/insotite de ample miscari sociale, de la simple revolte la adevarate revolutii care au reconfigurat lumea. Nu altceva se intimpla astazi, in varii forme si in varii puncte ale Globului. 

Criza economica (agricola) din secolul al XlV-lea, agravata sever de aparitia celei mai grave epidemii de ciuma din istoria Europei, a provocat aparitia “jacqueriei” in Franta si a revoltei lui Watt Tyler in Anglia.
Situatia din cele doua regate era agravata de Razboiul de O Suta de Ani, un lung sir de episoade beligerante care s-au intins pe o durata mai lunga decit un secol si care a secatuit rezervele financiare ale visteriilor de la Paris si Londra. 
Anii agricoli dezastruosi din Franta anilor 1787-1788 au coagulat conditiile pentru Revolutia Franceza.
Cu putina vreme inainte de asaltul Bastiliei, tentativele Imperiului Britanic de a impune conditii economice mult prea severe coloniilor nord-americane au condus la revolta acestora si declansarea Razboiului de Independenta.
Crahurile bursiere ale anului 1847 au provocat declansarea in lant a unor revolte deschise, care in unele state au devenit adevarate revolutii politice.
Exemplele pot continua.
De ce s-a intimplat asa? Este capacitatea de revolta o componenta a intrinseca a spiritului uman? Putem crede ca societati de tipul celei antice sau a celei medievale s-au bazat in mod esential pe teama. Nimic mai gresit.
In linii esentiale, ele s-au bazat pe transferul individual si liber-consimtit de suveranitate personala. In antichitate, au existat revolte, insa ele au avut mereu un caracter restrins.
“Oropsitii sortii” ai vremurilor Imperiului Roman nu l-au urmat pe Spartacus. 
Revolta acestuia era una strict legata de minuitorii de arme din arena si de conditiile pe care scolile de gladiatori le ofereau la ora aceea.
In Evul mediu, taranii acceptau sa munceasca pamintul si sa ofere o parte din rodul muncii lor sub forma de taxe catre preoti si seniori.
Primii aveau grija de ei din punct de vedere duhovnicesc, ceilalti din punct de vedere al securitatii militare. Revoltele izbucneau atunci cind acest “contract social” avant la letter era rupt sau perceput ca fiind rupt de catre cei care pina atunci il acceptasera ca fiind reciproc avantajos.
Un nobil care punea taxe prea mari, dovedindu-se un deplorabil administrator al propriei mosii, era asemenea unui capitan pe Titanic.

Taranii se rasculau incercind sa atraga atentia asupra acestei stari punctuale de fapt, nu asupra a ceea ce dintr-un punct de vedere modern am interpreta ca fiindun sistem opresiv si nedrept. 

Nu intimplator marile revolte de tipul “jacqueriei” au aparut si intr-o epoca in care Marea Epidemie de Ciuma pusese serios la incercare increderea oamenilor simpli in Biserica Romana.
Aceasta realitate este turnata in tipare moderne si clar exprimata de Jean-Jacques Rousseau, atunci cind formuleaza “Contractul social”.
Ideea unui “pact” scris intre stat si natiune, intre condusi si cei care conduc, materializata intr-un “act fundamental” numit Constitutie, nu vine decit sa legifereze de jure ceea ce inainte existase doar de facto.
Ca si atunci, problema revoltei apare atunci cind exista larg raspindita senzatia ca “cealalta” parte isi incalca flagrant si grav obligatiile pe care si le-a asumat prin contractul social.
Comunismul s-a prabusit prin revoltele masive de la finele secolului al XX-lea nu pentru ca era mai criminal decit fusese in deceniile anterioare (nici macar nu era), ci pentru ca traitorii din spatele Cortinei de Fier erau ferm convinsi ca decidentii nu mai sunt capabili, din orice punct de vedere, sa-si respecte un set de obligatii asumate.
Nici macar cel mai perfectionat sistem de propaganda nu mai era capabil sa improaste cu vopsea de roz o realitate perceputa ca fiind tot mai sumbra si mai lipsita de speranta.
Nu dorinta de a razbuna victimele inocente ale deceniilor staliniste i-a scos pe romani, polonezi sau cehi in strada, ci constiinta limpede ca cei care ii conduc ii mint, deci isi incalca partea care le revine din “contract”.
Atunci apare ca legitim dreptul la revolta, asa cum se scrisese in urma cu doua secole in Declaratia de Independenta. Si atunci oamenii se revolta.
De ce se revolta oamenii astazi? Se revolta in nordul Africii si in Orientul Apropiat impotriva unor regimuri tiranice, care s-au imbogatit mintindu-si cetatenii. Din potentiali lideri emancipatori, figuri gen Mubarak sau Gaddafi s-au transformat de-a lungul lungii lor “domnii” in tirani avizi dupa bani.
Se revolta tinerii din Iran impotriva unei paradigme mistico-politice de administratie publica care ingradeste libera exprimare si risca sa impinga tara in catastrofa. Se revolta oamenii in Siria impotriva unui regim duplicitar si tot mai izolat din punct de vedere international.
Dar se revolta si oamenii de pe strazile Parisului, Londrei sau Romei. Ei nu considera corect ca nota de plata pentru criza economica sa fie platita de cei aflati la baza sau la mijlocul piramidei sociale si nu de cei din virf.
Dl. Obama merge ostentiv sa ia prinzul la un fast-food ieftin, insa regii de pe Wall Street continua sa incaseze bonusuri de milioane si zeci de milioane de dolari.
Asta desi lacomia lor a impins economia globala in pragul catastrofei. F.D. Roosevelt a reusit dupa Marea Criza din 1929-1933 sa recoaguleze natiunea si sa impiedice transformarea revoltelor punctuale intr-o adevarata revolutie, pentru ca a stiut, prin New Deal, sa ingradeasca puterea corporatiilor, sa relanseze speranta pentru omul simplu si sa redea stima de sine a publicului prin uluitoare reusite ingineresti de tipul Barajului Hoover.
Acum se vorbeste doar de austeritate si de strigenta necesitate ca omul simplu sa plateasca pentru greselile trecutului, greseli comise de politicieni.
Daca economia globala nu isi va relua mai repede trendul de crestere, perceptibil la nivelurile de la baza societatii, daca lectiile crizei nu vor fi asimilate corespunzator de catre decidenti si daca singurul discurs al politicienilor va ramine cel legat de austeritate, atunci este posibil ca vechiul drept legitim la revolta sa renasca in proportii covirsitoare, chiar si in (inca) aparent prosperul Occident.

In momentul in care politicienii se vor situa doar de partea corporatiilor si a bancherilor, publicul ii va considera raspunzatori pentru abdicarea de la contractul social datorita caruia se afla, de altfel, in situatia de decidenti. Nimic nu ne spune ca termenul politic de revolutie este doar un vestigiu istoric, ramas prin cotloanele secolelor anterioare.

Sursa: Bloombiz

 

 

Sursa: Teorii sau dezvaluiri cutremuratoare ?

Profeţiile uluitor de exacte ale Sfântului Malachia

În 1968 s-a publicat la Paris cartea „Les Prophéties des Papes de Malachia“ („Profeţiile despre Papi ale lui Malachia“). Această profeţie datează din Evul Mediu, cuprinzând de fapt o listă de scurte sentinţe profetice despre o înşiruire de 111 Papi, care urmau să ocupe începând cu anul 1130 scaunul Sfântului Petru, şi, în final, descrierea ultimului Papă, care va fi martorul… Apocalipsei.
Iată ce spune, în mod foarte semnificativ, profeţia despre un Papă care a fost ales în 1978 şi care a avut neşansa de a fi „chemat de Domnul“ la o lună după alegerea sa ca reprezentant pe Pământ al lui DUMNEZEU! Aşadar, Malachia l-a desemnat pe Papa Ioan Paul I prin sentinţa „De medietate lunae“ (De la jumătatea lunii). Aceasta descria o fatalitate: cardinalul Albino Luciani a fost găsit mort la câteva săptămâni după ce a preluat investitura. La acea vreme, moartea sa suspectă a făcut senzaţie şi presa din întreaga lume s-a repezit la profeţiile lui Malachia pentru a verifica dacă există concordanţă.
Ioan Paul I, născut în dioceza Belluno (lună frumoasă!) a fost ales la jumătatea unei luni (25 august), a domnit cam o lună şi a murit în timpul celeilalte jumătăţi (28 septembrie), iar calendarul lunar din 1978 dovedeşte acest lucru. Cât despre colaboratorul său apropiat, cardinalul Villor, acesta s-a născut, şi nu este un lucru inventat, la periferia Lyonului numită Tassin la Demie-lune! De altfel, Villor a asigurat interimatul până la alegerea lui Ioan Paul al II-lea… Daniel Réju, istoric specialist în Malachia, a descris astfel evenimentul care a produs uimirea lumii creştine de la acea vreme:
„«În acea dimineaţă de 29 septembrie 1978, spre orele 5:30, secretarul personal al Papei, părintele Magee, a intrat în dormitorul Papei Ioan Paul I. Negăsindu-l în capelă ca de obicei, l-a căutat în camera sa şi l-a găsit mort în pat, cu lumina aprinsă, ca şi cum ar fi citit. Medicul, care a venit imediat, a constatat decesul, survenit probabil către orele 23, pe 28 septembrie, prin moarte subită, datorită unui infarct miocardic.»
Acest comunicat laconic al Vaticanului, preluat de teleimprimatoare, reluat de canalele de radio şi televiziune de pe cinci continente, a aruncat întreaga lume, şi în special creştinătatea, într-o stupefacţie totală. Consternare, neîncredere, emoţii, teamă, nu sunt decât nişte sărmane cuvinte pentru a descrie sentimentele diverse şi confuze pe care le-au simţit oamenii atunci când au aflat această veste, atât de neaşteptată, la care cu o zi înainte nu s-ar fi gândit nimeni. Pe 6 august seara, abia murise Paul al VI-lea. Pe 28 septembrie se stingea, la rândul său, Ioan Paul I, succesorul său. Cel care părăsea astfel această lume după un pontificat de 33 de zile, Ioan Paul I, până atunci singurul suveran pontif care alesese un prenume compus din istoria Papalităţii (lucru pe care unii l-au interpretat ca un semn de rău augur), corespundea celei de-a 109-a sentinţe a sfântului Malachia, «De medietate Lunae».“ („Mort des Papes et Apocalypse“, Daniel Réju, Editions du Rocher, 1979, pag.104)
Sentinţa cu numărul 110, corespunzătoare lui Ioan Paul al II-lea, este uimitoare, „De labore Solis“ (De eclipsă solară, sau Lucrarea Soarelui). Malachia, care a trăit în timpurile aşa-zis întunecate ale Evului Mediu, nu avea de unde să ştie, altfel decât prin revelaţie dumnezeiască, despre foarte solarul cardinal Woytila că avea să vină pe lume într-o zi cu eclipsă de Soare, pe 18 mai 1920 (arhivele NASA precizează chiar că această eclipsă a fost una dintre cele mai puternice eclipse ale secolului, cu o magnitudine de 0,9734) şi că va fi şi înmormântat în timpul unei eclipse de Soare. Asemenea lucruri nu pot fi scornite. El nu putea doar să îşi imagineze lucruri atât de precise şi cu atâtea secole înainte. Era el un mesager divin, care s-a supus Proniei cereşti? Putem să fim încredinţaţi de acest lucru şi datorită descrierii sale „Religio depopulata“ pentru Papa din timpul Primului Război Mondial, Benedict al XV-lea (1914-1922). Această ultimă sentinţă profetică este dovada, dacă mai era necesar, a geniului său vizionar, chiar dacă Sfântul Malachia s-a mulţumit să atribuie doar o simplă frază în latină, un sui generis motto, fiecărui Papă.
Singurul care a beneficiat de mai multe rânduri este cel care va domni în vremurile din urmă:
„În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.“Înţelegem astfel de ce rândurile scrise cu pană de gâscă acum 900 de ani mai planează şi astăzi ameninţător deasupra Romei. Trebuie să mai adăugăm că din cauza „Profeţiilor lui Malachia“, mulţi oameni din ziua de azi au emoţii, rugându-se să nu i se petreacă nimic grav lui Benedict al XVI-lea, ca să nu mai vorbim de toţi cei care afirmă sus şi tare, pe nenumărate site-uri de pe internet, că noi trăim ultimii ani înaintea faimoasei Apocalipse, pentru că cel de-al 111-lea Papă al Sfântului Malachia este în funcţie chiar în acest moment. Deci din punct de vedere tehnic, conform acestei interpretări, noi am intrat deja în „vremurile din urmă“.O altă profeţie, chiar mult mai precisă, a fost făcută unei fetiţe (Conchita Gonzales) de Fecioara Maria în 1962 în Spania, la Garabandal. Profeţia este uimitoare pentru că ea a prevăzut cu 16 ani înainte evenimentele la care se referă: „După moartea Papei Ioan al XXIII-lea, vor mai fi încă trei papi, iar unul dintre ei va avea o domnie foarte scurtă. După aceea vor veni vremurile din urmă, dar nu şi Sfârşitul Lumii“. Or, putem observa că după Papa Ioan al XXIII-lea a fost Papa Paul al VI-lea, urmat de Papa Ioan Paul I şi de Papa Ioan Paul al II-lea. Aceasta arată că din punctul de vedere al lui DUMNEZEU, Ioan Paul al II-lea a fost ultimul Papă catolic în sensul propriu al cuvântului, iar cu Benedict al XVI-lea încep vremurile din urmă. Benedict al XVI-lea ar corespunde, deci, din acest punct de vedere, lui „Petrus Romanus“ din lista Sfântului Malachia!
În ce îl priveşte pe Malachia, pe numele său laic Maolmhaodhog O’Morgair, acest mistic irlandez născut în 1094 şi canonizat în 1199 pentru sfinţenia sa, nu ştim prea multe despre, decât că a fost hirotonisit preot în 1119 şi că a devenit vicar de Armagh, apoi episcop de Connor în 1124. Cum părinţii săi îl puseseră sub patronajul ultimului proroc biblic, Malachia, era cumva firesc ca acest prenume să-l fi predestinat într-o oarecare măsură unei cariere de proroc al vremurilor din urmă. De fapt, „Cartea lui Malachia“ încheie „Vechiul Testament“, aşa cum „Apocalipsa lui Ioan“ încheie „Noul Testament“. Malachia şi Ioan par a fi predestinaţi să „încheie“ timpurile. După biografia sa foarte interesantă scrisă de Bernard de Clairvaux, Sfântul Malachia era cunoscut pentru puterea sa de a vindeca bolnavii şi mai ales pentru cea de a prezice viitorul. El şi-a prezis locul şi anul morţii, ca şi pe cele ale multor oameni cu care s-a întâlnit, ceea ce indică aptitudinea sa incredibilă de a „vedea“ viitorul şi destinul. La apogeul vieţii, el a luat hotărârea de a se retrage în mica dioceză de la începuturile călugăriei sale, Down, pentru a regăsi viaţa monastică cisterciană din tinereţe. Istoria ne spune că în 1139, în piaţa Sf. Petru, el a avut o viziune-extaz în legătură cu fiecare Papă ce urma să vină şi cu lucrarea lui, până la faimoasele vremuri din urmă (până la el fuseseră deja 165 de papi, primul fiind Sfântul Petru, „ales“ în ‘67), caracterizate de distrugerea Romei. Pentru a complica lucrurile, lista sa nu a fost făcută publică decât la 452 de ani după moartea sa, adică în 1595, şi aceasta datorită bibliotecarului benedictin Arnold de Wion, care a transcris-o în dicţionarul, elaborat de el, al călugărilor din ordinul său, intitulat „Arborele vieţii“ sau „Lignum Vitaeornamentum et decus Ecclesiae“. Este vorba despre o simplă notă de dicţionar la litera D, despre dioceza Down: „Sfântul Malachia, irlandez, episcop de Down, călugăr în Bevehor şi arhiepiscop de Armagh. După ce a ocupat acest scaun mai mulţi ani, el l-a părăsit în anul Domnului 1137 şi s-a retras la locaşul din Down, unde a rămas până la sfârşitul vieţii sale. A murit la 2 noiembrie 1143, în conformitate cu viaţa sa descrisă de Sf. Bernard… Se spune că a scris el însuşi câteva opuscule, dar eu nu am văzut niciunul, cu excepţia unei anumite lucrări, numită «Profeţie despre suveranii pontifi». Pe aceasta, deoarece este scurtă, şi pentru că nu a fost niciodată, după câte ştiu, imprimată, şi deoarece mulţi vor să o cunoască, o reproduc în cele ce urmează.“Daniel Réju, autorul lucrării „Moartea papilor şi Apocalipsa“, remarca deja acum 30 de ani că Malachia cântăreşte foarte greu în balanţa pontificală, chiar dacă numele său nu era niciodată pronunţat oficial: „Trebuie să avem în vedere un obicei curios al Bisericii, de teamă, superstiţie, respect pentru o tradiţie al cărei sens este uitat, sau ascuns în mod intenţionat: niciun suveran pontif nu şi-a ales numele de Petru după ce a urcat pe scaunul pontifical. Se presupune chiar că a fost prevăzută adoptarea unui prenume pontifical pentru a se evita ca un prelat cu numele de Petru, care ar fi ajuns pe scaunul pontifical, să trebuiască să poarte acest prenume. Or, este totuşi vorba de scaunul lui Petru, ucenicul lui Hristos, fondatorul Bisericii Apusene. În mod logic, noul ales ar fi trebuit să se bucure că se află sub un asemenea patronaj. Totuşi, acest lucru nu s-a petrecut niciodată: niciun prelat nu şi-a ales numele de Petru ca prenume pontifical.
Ce tabu misterios poate fi atât de puternic, pentru a fi respectat atât de scrupulos? Ce interdicţie înconjoară cu atâta rigoare prenumele de Petru, pentru a întreţine o teamă aproape supranaturală?“.
Într-adevăr, este interesant de aflat de ce niciun cardinal ales Papă nu s-a numit, niciodată, Petru al II-lea, dând astfel naştere unei „dinastii“ cum este, spre exemplu, cea a Papilor numiţi Benedict (16 Papi), a celor numiţi Clement (5 Papi) sau a celor numiţi Pius (14 Papi)?
Se pare că numele de Petru al II-lea este văzut mai mult ca oricând drept un pericol, tocmai din cauza listei lui Malachia.
La Vatican nu iese niciodată fum fără foc, mai ales dacă ţinem cont de această conjuncţie stranie între viziunea unui mistic cistercian din Evul Mediu şi profeţiile Fecioarei. Această conjuncţie ne spune poate ceva foarte important, şi în acelaşi timp foarte simplu: că anii care vor veni vor fi mai dramatici decât toată istoria umanităţii.
sursa
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6133

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

PARINTELE IUSTIN INDEAMNA: Mergeti la Sfantul Arsenie

Citez din articolul Parintele Justin: Mergeti la Sfantul Arsenie, indreptator al credintei si chip al blandetilor:
Parintele arhimandrit Justin Parvu a primit cu adanca intristare vestea mortii Parintelui Arsenie Papacioc, numindu-l cu evlavie “Sfantul Arsenie, indreptator al credintei si chip al blandetilor”. Cu siguranta taina ce-o impart cei doi mari duhovnici este cu mult mai mare decat ne-am inchipui noi si ea va lucra in mod deosebit mai cu seama de-acum incolo, avandu-l pe Parintele Arsenie in Imparatia Cerurilor. De-acum va fi cu neputinta ca cineva sa mai bage discordie intre cei doi duhovnici, iar lupta lor pentru credinta si neam va fi mai puternica si de neoprit.
Sa ne rugam si noi Sfantului Parinte Arsenie, ca sa duca rugaciunile neamului romananesc in fata Mantuitorului si a Maicii Domnului pe care a iubit-o toata viata.

Parintele Arsenie Papacioc – Despre moarte si “lupii” care au incercat sa-i curme viata:

Comentariu saccsiv:
   Intr-adevar, multi lupi si intrusi s-au straduit sa bage discordie intre cei doi stalpi ai ortodoxiei. Mai ales in chestiunea cipurilor. Atat la inceput, cand Parintele Iustin a inceput campania sa, cat si pe urma:
VIDEO (si transcriptul): Parintele ARSENIE PAPACIOC de vorba cu Parintelui Mihail Stanciu pe tema ACTELOR CU CIP. Parintele Arsenie: MIROASE A 666. Parintele Mihail insista ca Parintele IUSTIN PARVU se afla la limita EREZIEI … Strategia celor de la RAZBOI INTRU CUVANT: agitarea BAU BAU-ului schismei
 

Sursa: Saccsiv’s Weblog