Cum aţi putut uita?
Odată am întânit o civilizaţie ce a intrat în contact cu Asociaţia. Într-un târziu, schimbând informaţii unii cu alţii, s-a întâmplat să descriem şi să definim existenţa voastră şi ceea ce facem în timpul interacţiunilor cu voi. Să vedeţi... Vă daţi seama că una din cea mai apropiată formă de dispută pe care am avut-o vreodată cu cineva – nu în acelaşi sens atribuit de voi disputei, ci fără negativitate, fără emotivitate violentă – dar cea mai apropiată forma de dispută la care am ajuns noi vreodată cu cineva a fost când ei pur şi simplu refuzau să creadă că ar putea exista vreo expresie a individualităţii undeva în Univers care să nu poată fi conştientă de propria putere, care să uite cu-adevărat că de fapt ea îşi crează propria realitate. Ne-a luat ceva timp să-i convingem deoarece, pur simplu, era dincolo de ce puteau ei concepe.
Asta nu vrea să spună că ar fi în vreun fel mai buni ca voi. Dar vreau să vă arăt cât de multe feluri diferite de a percepe realitatea sunt şi să subliniez faptul că există civilizaţii ce s-au creat în aşa fel încât nici să nu poată în mod firesc concepe capacitatea de a uita că suntem parte din Creaţia Infinită.
Prin urmare, înţelegeţi că pentru ei a fost foarte surprinzător să realizeze că voi eraţi de fapt capabili să vă canalizaţi marea putere în aşa maniera încât să folosiţi chiar acea putere să creaţi în interiorul vostru capacitatea de-a uita faptul că aveaţi acea putere pe care o foloseaţi în acest proces.
În acea zi au învăţat ceva nou despre ei înşişi şi ceva nou despre Univers. I-aţi învăţat, spre marea lor uimire, că acesta era un mod din multele în care Tot-Ceea-Ce-Este se poate exprima pe Sine; iar acum au o înţelegere mult mai amplă despre varietatea de moduri în care Creaţia Infinită se poate manifesta. I-aţi învăţat ceva prin acceptul vostru de a experimenta un asemenea grad de limitare prin focalizare. La rândul lor, au început să experimenteze această idee în anumite grade... nu că ar crea acelaşi grad de uitare. Dar vedeţi voi, această idee a devenit în civilizaţia lor o sursa de distracţie. Au descoperit, aşa cum şi voi aţi descoperit într-un anumit grad, că această capacitate de a-şi impune iluzia uitării asupra lor înşilor, oricât de puţin, le permite să experimenteze lucrurile ca şi cum le-ar experimenta pentru prima oară. Au putut să realizeze că nu mai trăiseră această experienţă.
Astfel au putut să genereze o înţelegere complet nouă a creativităţii prin simpla modificare a perspectivei, a punctului de vedere – de a crea scenariul de a nu-şi aminti că sunt conectaţi cu experienţele şi cu realitatea pe care o creează.
Prin urmare, fiţi vă rog conştienţi că deşi aţi creat un trecut în aparenţă atât de negativ, alţi indivizi din Univers au beneficiat enorm din consimţământul vostru unic de a crea o astfel de realitate, una ce poate fi împărtăşită în multe feluri ca şi instrument de învăţare de mulţi indivizi din Univers.
Ne-aţi ajutat de asemeni, pe noi să ajutăm alte lumi, deoarece tiparele noastre de gândire ar fi altfel complet străine de ale voastre şi ale voastre de ale noastre. Fără folosirea acestui tip de canalizator fizic, fără să fi trăit experienţa vieţii pe Pământ prin intermediul conexiunii cu el – într-o viaţă pe care voi aţi considera-o ca fiind o viaţă trecută de-a mea – nu am fi avut modelul din care să extragem, ca să putem acum să vă asistăm sau măcar să vorbim cu voi în aceeaşi terminologie.
Astfel, folosind marele vostru grad de fozalizare în limitare, am putut şti că dacă modelul nostru funcţionează în lumea voastră, funcţionează minunat în alte lumi ce nu au o focalizare limitată atât de puternică. Pentru că voi sunteţi lacătul principal pentru aproape orice altă civilizaţie ce experimentează limitarea în orice grad.
Astfel că noi vă mulţumim pentru puternica focalizare pe care aţi creat-o, pentru că, apoi, cufundându-ne în fântâna voastră, avem majoritatea instrumentelor necesare pentru a interacţiona cu aproape oricine altcineva. Vă mulţumim că aţi forjat tipul de oţel care ne permite să tăiem prin multe legături ale iluziei pe care le descoperim în multe alte societăţi în afară de a voastră.
Începeţi să unificaţi
Nu îi va lua foarte mult lumii voastre să ia o formă unificată. Ideea în sine, a explorării limitării, înseamnă că lucrurile sunt descompuse în feluri complexe; creează foarte multă complexitate şi foarte multe detalii. Trebuie să le experimentaţi pas cu pas, unul după altul.
Acum că aţi început să reunificaţi la loc lucrurile şi să vă treziţi în integritatea voastră – starea voastră integrală – lucrurile pot prinde viteză, se pot accelera. Va fi o stare foarte accelerată, deoarece cu cât vă deschideţi mai repede către idei pozitive, cu-atât mai repede veţi începe să vă acceleraţi în progresie geometrică.
Când începeţi să integraţi, să consolidaţi şi să unificaţi, totul e în interiorul vostru; trăiţi în clipa prezentă în mod spontan. Creaţi la propriu mai puţin timp.
Deci totul se accelerează, lucrurile se întâmplă mult mai rapid. Întreaga voastră lume se va aprinde într-o explozie extatică de extaz, coincidenţă şi sincronicitate – fiecare lucru curgând din altul, fiind interconectat şi înrudit; întotdeauna în locul şi la timpul potrivit, interacţionând exact cu acei indivizi cu care aveţi nevoie să interacţionaţi. Fără accidente. Nu există accidente. Nu au existat niciodată, nu există şi nu vor există niciodată. Co-incidenţa e doar: co-incidente.
În acest moment dorim să exprimăm întreagă noastră recunoştinţă pentru că ne-aţi permis să experimentăm darul conştiinţei voastre. Vă mulţumim că aţi ales să funcţionaţi ca reprezentanţi sau ambasadori ai lumii voastre, deoarece fiecare dintre voi asta sunteţi în acest moment.
Vă mulţumesc că mi-aţi permis mie să funcţionez ca un ambassador pentru toţi cei care ascultă de partea asta. Încetul cu încetul, cu fiecare zi, prin intermediul acestor interacţiuni ne vom apropia de momentul, în doar câţiva ani de-acum încolo, în care vom putea interacţiona cu voi deschis şi cu bucurie. [continuare înpartea a şaptea]
Sursa: aim.edu.tc
