miercuri, 17 aprilie 2013

Japonia şi tsunami-ul politic din jur


япония флаг
Foto: EPA

Cititorul nostru, domnul Vasile Andreescu, ne oferă detalii despre modul în care reacţionează japonezii la ameninţările nord-coreene şi conjunctura politică legată de tensionarea situaţiei în Extremul Orient.

„Mult zgomot se face zilele astea în jurul aşa-zisei crize coreene. Nu voi insista asupra luărilor de poziţie oficiale din diverse părţi implicate, ele sunt arhicunoscute din presa de diferite orientări, orice mică remarcă este preluată, reluată, insinuată, comentată, imprimată în mintea auditoriului pentru a i se cimenta un anumit punct de vedere asupra faptelor, aşa cum sunt ele văzute de emitenţii respectivelor comentarii. Mă voi referi în prezenta intervenţie asupra modului mai puţin cunoscut în care este reflectată această suită de declaraţii şi evoluţii cotidiene în Japonia, ţară aflată, datorită poziţiei sale geografice şi a relaţiei sale istorice cu celelalte state implicate, probabil, nedorit, în centrul situaţiei.
În Japonia, deşi situaţia din Coreea şi măsurile luate de Nord, se află pe prima pagină a ziarelor de mai bine de o săptămână, articolele referitoare la această ţară se subţiază din ce în ce mai mult în lipsa unor ştiri consistente. Poziţiile din presă reflectă 100% punctul de vedere american, la care politica externă a guvernului de la Tokio se raliază fără rezerve în acest caz, ca, de fapt, în majoritatea evenimentelor politico-militare din zonă şi din alte părţi. Totuşi, situaţia actuală nu este singura care preocupă Japonia, în paralel cu aceasta, în raza de interes a presei se află şi alte subiecte, precum, acordul de pescuit din zona Insulelor Senkaku-Diaoyu cu Taivanul, pregătirea pentru negocierile asupra Tratatului Transpacific de Liber Schimb Comercial (TPP) cu SUA, măsurile economice adoptate sau promise de guvernul Abe, noile focare de gripă aviară din China şi, până la izbucnirea actualei „crize”, chestiunea prezenţei militare americane în Okinawa.
În public discuţiile politice lipsesc aproape total, oamenii fiind preocupaţi de activităţile cotidiene, înregimentaţi în viaţa monotonă şi arhiregulată de un ritm implacabil, care le impune program redus de somn, transferul la muncă dimineaţa devreme în trenuri aglomerate şi întoarcerea seara în trenuri la fel de pline, oboseală aproape permanentă şi lipsă voită de interes faţă de orice altceva în afara lucrului care le asigură, atât timp cât îl au, siguranţa existenţei. Orice încercare de a discuta deschis despre situaţia din zonă se izbeşte de eschivări şi remarci de genul „nu sunt la curent”. Totuşi, posturile de televiziune menţin subiectele menţionate în discuţie, prezentându-le atât în cursul ştirilor cât şi a programelor de divertisment mai populare în rândul publicului, care, astfel, este ţinut la curent cu viziunea oficială asupra evenimentelor. Oricum, este extrem de greu să găseşti pe cineva în Japonia, ca cetăţean japonez, care să aibă o opinie favorabilă câtuşi de puţin Coreei de Nord. Prin prisma istoriei, Japonia a recunoscut oficial efectele politicii sale colonizatoare în Coreea în perioada în care a ocupat ţara, între 1910 şi 1945. A şi plătit guvernului din Sud daune pentru pagubele provocate sub diverse forme convenite la nivel de stat. Totuşi, Nordul, care a suferit mult în perioada ocupaţiei japoneze, a fost exclus de la orice înţelegere din cauză că Japonia refuză să recunoască acest stat. Minime legături sunt menţinute între cele două state, Coreea de Nord şi Japonia, prin intermediul asociaţiei Chongryon, a coreenilor cu familii în Nord, cu legături în Nord, rezidenţi în Japonia din cauza situaţiei istorice, ai căror părinţi au fost trimişi la muncă forţată în perioada 1910-45, mai ales în perioada războiului. Însă, cu toată vinovăţia istorică, opinia japonezilor asupra Coreei de Nord este puternic influenţată de incidentul deturnării unui avion civil japonez în 1970 de către Armata Roşie Japoneză, o facţiune teroristă sprijinită de Nord şi mai ales de incidentele de răpire a unor cetăţeni japonezi de diferite vârste în perioada 1977-83 de către agenţi nord-coreeni, care au reuşit să se strecoare neobservaţi printre radarele japoneze şi să debarce pe coasta de vest a ţării în diverse rânduri. Aşadar, orice discuţie despre Coreea de Nord porneşte invariabil şi natural de la premisa că regimul de la Phenian este răul absolut, detestat, criticabil în orice mod şi pentru orice măsură şi care trebuie doborât în orice mod şi cât mai repede.
Dacă presa scrisă începe să dea semne de oboseală în privinţa acestui subiect, televiziunea prezintă la fiecare buletin de ştiri şi în diverse emisiuni ştiri despre vizita secretarului de stat american John Kerry în zonă şi declaraţiile sale privind politica SUA faţă de Coreea de Nord. Vizita oficialului american în Japonia a fost îndelung comentată. Dacă în trecut televiziunea aducea o stare de calm prin tonul său, de data aceasta, deşi păstrează o notă de sobrietate, prezintă mesaje şi reportaje de natură a stârni îngrijorarea cetăţenilor. Astăzi au fost realizate interviuri pe stradă cu cetăţeni din Yokosuka, unde se află o bază navală americană, şi care a fost menţionată de Phenian ca numărându-se printre ţintele vizate de rachetele sale în cazul unui conflict. Bineînţeles, indignarea celor intervievaţi s-a făcut simţită în tonul vocilor lor, care cereau Nordului să înceteze cu asemenea ameninţări fără rost. Altfel, atmosfera în Japonia este extrem de calmă, nimic nu lasă să se întrevadă vreo preocupare cât de mică. Populaţia pare a fi convinsă că este vorba doar de un alt moment de ridicare de ton, prilejuit anual de exerciţiile militare comune americano-sud-coreene din Peninsula Coreeană. Totuşi, deşi presa japoneză nu scrie despre aceasta, pe pagina de internet a publicaţiei Foreign Policy, într-un articol preluat de mai multe agenţii de presă, se menţionează clar că singurii beneficiari ai tensiunii sunt producătorii americani de armament, fiind menţionate nume ca Lockheed-Martin, Northrop Grumman, Raytheon, BAE Systems, şi Boeing ca principali competitori şi furnizori în prezent de armament pentru Coreea de Sud, înregistrând creşteri spectaculoase de vânzări şi de valori de acţiuni la burse.
Dacă în Japonia se făceau speculaţii puternice că Nordul va lansa azi cel puţin o rachetă-test, pentru a aniversa 101 ani de la naşterea defunctului Kim Ir Sen, televiziunea de la Phenian a ridiculizat încercările de a ghici data unei eventuale lansări. Se aşteaptă acum ca o eventuală lansare de rachetă din Nord să se întâmple pe data de 25 aprilie, o dată care aniversează armata din Nord. După câte cunosc însă modul de procedură nord-coreeană, ei vor lansa racheta dimineaţa devreme, într-o dată la care nimeni nu se aşteaptă. Îndrăznesc să fac un pronostic că o rachetă ar urma să fie lansată săptămâna aceasta, poate chiar când Kerry se va întoarce acasă, ca un salut de plecare. Traiectoria sa rămâne marea preocupare a celor implicaţi. Japonia şi SUA au ameninţat că o vor distruge imediat în cazul în care racheta s-ar îndrepta spre teritoriile lor. Este de aşteptat ca racheta să treacă pe deasupra Japoniei, poate chiar pe deasupra Guamului, oprindu-se în Oceanul Pacific. Nord-coreenii doresc să indice posibila distanţă la care ar ajunge o asemenea rachetă ca un avertisment pentru rivali.
Azi, 16 aprilie, televiziunea japoneză a transmis mesajele deosebit de optimiste ale lui Kerry privind o alăturare a Chinei la eforturile americane de a denucleariza Coreea de Nord. Totuşi, japonezii au prezentat şi poziţia Chinei exprimată de oficiali ai guvernului de la Beijing, care prezintă poziţii reţinute şi afirmaţii de ordin general. În condiţiile în care Coreea de Nord este cel mai statornic aliat al Chinei în regiune, este ilogic să se creadă că într-o situaţie ca cea actuală China ar putea să întoarcă spatele Phenianului doar pentru nişte promisiuni nesigure din partea americană.
Deşi propaganda occidentală se concentrează asupra unei aşa-zise crize alimentare de proporţii în Coreea de Nord, date concrete şi credibile nu au putut fi prezentate până acum. Deşi sistemul cvasi-ermetic de la Phenian este criticat de occidentali, de multe ori cu drept temei, mi se pare evident că Nordul este, de fapt, literalmente, împins să menţină un regim comunist conservator strict din cauza tăierii conştiente a oricărei posibilităţi de deschidere. Statu-quo-ul avantajează mereu pe cei ce pescuiesc în ape tulburi, printre ei şi industriaşii de armament menţionaţi mai sus. Se menţine şi un rost, o legitimitate a prezenţei militare americane în zonă, ca forţă pacificatoare. Această prezenţă militară menţine un control asupra dezvoltării statelor din zonă şi influenţează gradul lor de independenţă reală. Sancţiunile permanente şi din ce în ce mai dure, ameninţările anuale de lângă frontiere prin exerciţiile militare americano-sud-coreene, lipsa oricăror încercări de a obţine încrederea regimului de la Phenian, marcat de o teamă întemeiată că SUA doreşte răsturnarea sa şi unificarea cu Sudul într-un mod care ar duce la tragedii sociale în Nord (iar exemplele unificării germane şi ale transformărilor de şoc impuse Estului Europei după 1989 de Occident sunt edificatoare), toate aceste elemente nu lasă nicio opţiune Nordului spre o deschidere şi spre o cooperare pe baze echitabile cu lumea occidentală. Dacă Bush a inclus ţara pe aşa-zisa „axă a răului”, împreună cu Irakul şi Siria, s-a văzut până acum ce înseamnă acest lucru: Irakul este încă sub ocupaţie mascată a SUA, Siria este în corzi, atacată de terorişti susţinuţi deschis de SUA, Arabia Saudită şi Qatar, iar Coreea de Nord este supusă unor intense presiuni şi provocări de către SUA, cu expunerea „aliaţilor” din zonă, Japonia şi Coreea de Sud, nevoite să se situeze de partea SUA, şi aduse în prima linie, făcându-le astfel ţinte legitime, avertizate de Phenian. SUA nu riscă nimic, dar „aliaţii” săi din zonă riscă totul. Mă gândeam ce ar fi să cadă o rachetă într-o zonă cu populaţie rară şi cu puţine construcţii şi cum ar fi să cadă într-o metropolă aglomerată din Japonia sau Coreea de Sud, cu densitate mare de populaţie şi construcţii de valoare economică semnificativă. În a doua variantă pierderile ar fi semnificative, un rezultat final al unei confruntări nici nu ar mai conta.
Extremul Orient e obişnuit cu evoluţii mai lente, determinate de prudenţă. De aceea memoria asiatică e atât de lungă. Impunerea unei politici de forţă, rapidă în zonă, mai ales după ce preşedintele Obama a anunţat clar noua orientare geostrategică a SUA în zonă, va duce la tulburări care, la un moment dat, în lipsa unei politici clare şi responsabile din partea celor ce le provoacă, pot scăpa de sub control, declanşând energii nebănuite, care vor cauza o catastrofă militară şi economică mondială.
Doar orgoliul nu poate fi politică de stat, doar profiturile personale ale unor politicieni de termen scurt nu trebuie să fie parametri pentru soarta unor popoare întregi pe care se presupune că ei le reprezintă cu responsabilitate. În probabile intervenţii viitoare voi reveni asupra subiectului în funcţie de evoluţia sa”.

Ce Se Intampla Cand Luam ANTIBIOTICE?


Rise of superbugs threate 008 What Really Happens When You Take Antibiotics?

Antibiotice: Unul din cele mai prescrise medicamente in lume! Dar tratamentele de rutina cu antibiotice si in plus adaugarea lor in alimentatia noastra au dus la efecte negative asupra sanatatii populatiei, care nu mai pot fi ignorate. Sunt instante cand antibioticele pot salva vieti, deci au locul lor stabilit. Dar este o mare diferenta intre a utiliza antibioticele in cazuri specifice, foarte bine determinate, ocazionale, si tratamentele de rutina, continue, ca metoda nebuneasca de “preventie” pentru oameni si animale. Acest fapt seamana mai mult cu exterminarea in masa.
Mai jos sunt cateva argumente solide care pot confirma acest lucru:
Antibioticele Ca Prescriptie Medicala
Oamenii au devenit foarte intoleranti in ziua de azi, de fiecare data cand trebuie sa suporte o mica raceala sau infectie. Isi doresc ca aceasta sa dispara imediat, cu orice pret! O lipsa brusca a simptomelor in schimbul unei sanatati precare…
Realitatea este ca majoritatea infectiilor NU necesita antibiotice; corpul nostru nu este construit sa functioneze in dependenta de acestea.
Intregul tub digestiv din organism este acoperit de un strat bacterian oferind protectie impotriva intrusilor, particulelor de alimente nedigerate, toxine si paraziti. Daca aceasta protectie se deterioreaza…va imaginati probabil ce se poate intampla! Aceasta protectie bacteriana de pe peretii intestinali lupta si impotriva micro-organismelor patogenice, producand substante naturale antibacteriane, antifungale si antivirale. Acestea determina sistemul imunitar sa reactioneze in mod corespunzator impotriva intrusilor. Flora bacteriana benefica din organism are o mare abilitate de a neutraliza substante toxice din alimente si mediu inconjurator, de a inactiva histamina si de a chela metale grele si alte elemente toxice. Din nou, acest lucru se intampla doar daca aceasta “bariera de protectie” este intacta…In lipsa unei flore intestinale sanatoase, peretii intestinali nu numai ca raman neprotejati, dar devin si deficienti in nutrienti.
Varietatea functiilor si a rolurilor vitale ale acestei “bariere de protectie intestinala” fac din aceasta esenta sanatatii umane. Cu alte cuvinte, nu putem supravietui fara un sistem digestiv sanatos.
Care este realitatea clinica in ziua de azi? O mare majoritate a populatiei are o flora bacteriana intestinala distrusa iar unul din factorii principali sunt: ANTIBIOTICELE!
Dr. Natasha Campbell McBride offera un sumar foarte bine documentat despre cele mai comune efecte dezastruoase asupra sanatatii ,care implica in mod direct antiboticele:
  • antibioticele distrug flora benefica din corpul uman, nu numai in intestine, dar si in alte organe si tesuturi
  • antibioticele schimba bacteriile, virusii si ciupercile din starea lor benigna in patogenica, oferindu-le oportunitatea sa invadeze tesuturi si sa determine boli
  • antiobioticele determina bacterii rezistente la efectul acestora, deci industria farmaceutica studiaza descoperirea de noi si noi antibiotice mai puternice, care sa atace noile bacterii mutante. Un bun exemplu in acest sens este tuberculoza, unde tratamentele continue cu antibiotice au generat noi variatii ale bacteriei, devenita rezistenta la toate antibioticele existente.
  • antibioticele au un efect direct asupra sistemului imunitar, facandu-l vulnerabil la infectii, care determina un cerc vicios catre mai multe antibiotice si mai multe infectii rezistente, samd
Din cauza ca nou nascutii au o flora intestinala sterila, mama practic transmite flora ei intestinala copilului prin alaptare. Nu este de mirare de ce problemele digestive se inrautatesc cu fiecare generatie, considerand starea precara de sanatate a mamei si alimentatia cu lapte praf in loc de lapte matern.
Penicilina si alte antibiotice ale caror nume se termina in “-cilina” au un efect devastator asupra a doua mari categorii de bacterii benefice din corpul uman: Lactobacilii si Bifidobacteria. Acest grup de antibiotice permite bacteriilor gasite in mod normal in materiile fecale sa migreze catre intestine, lucru care predispune persoana la Sindromul Colonului Iritabil si alte afectiuni digestive.
Tetraciclinele si alte antibiotice al caror nume se termina in “-ciclina” au un efect particular toxic asupra peretilor intestinali prin alterarea structurii proteinei din membrana mucoasei, facand-o vulnerabila la invazia microbilor patogenici si prin alertarea sistemului imunitar de a ataca proteina modificata, si astfel declansand o reactie auto-imuna in corp impotriva propriului sistem digestiv. Acestea stimuleaza de asemenea dezvoltarea patogenilor Candida, stafilococi si Clostridia.
Gentamicina, Kanamicina, Eritromicina au un efect devastator asupra bacteriilor benefice cum sunt formele fiziologice de E.coli si enterococi. Un tratament prelungit cu aceste antibiotice poate elimina complet aceste bacterii benefice din sistemul digestiv, lasandu-l expus la specii patogene de E.coli si alti microbi.
Antibioticele In Alimentatie
Problema supra-consumului de antibiotice a atins proportii pentru ca nu provine numai din medicamentele prescrise, dar si din practicile industriale de procesare a alimentatiei de pretutindeni! In acest fel suntem expusi in mod indirect la antibiotice din momentul in care ne nastem iar efectele negative sunt reale.
Animalele din fermele industriale primesc regulat antibiotice ca masura de “preventie”, intr-o incercare disperata de a compensa conditiile mizere de crestere a acestora in spatii insalubre, mult prea inchise si mici, cu o alimentatie necorespunzatoare. Aceasta practica asigura de asemenea o crestere anormala, rapida, a animalelor. Astfel, toate produsele care provin de la aceste animale (carne, lapte, oua) vor contine si o cantitate de antibiotice cat SI bacterii rezistente la antibiotice, pe care animalele le au in corp, impreuna cu toxinele pe care aceste bacterii le produc.
In America, aproape 15 milioane de kilograme de antibiotice sunt vandute in fiecare an pentru animale. De fapt, pana la 70% din toata cantitatea de antibiotice vandute in America  se duc catre animale initial sanatoase, ca masura de “preventie”.
Pestii de acvacultura au de asemenea antibiotice adaugate in alimentatie, iar legumele, fructele si o varietate de alune sunt pulverizate cu antibiotice pentru a controla bolile.
Produsele De Curatenie Anti-bacteriale
Microbii nu genereaza boli! Natura nu si-a inconjurat niciodata “copiii” cu inamici. Doar individul este acela care face boala posibila in propriul organism, din cauza unui stil de viata nesanatos…Tantarii sunt aceia care atrag apa statuta, sau apa statuta atrage tantarii? Ar trebui sa invatam ca microbii ne sunt prieteni, atrasi de boli, decat inamici care cauzeaza bolile…Atractia fiecarui micro-organism specific va fi determinata de starea de sanatate a unei persoane…Teoria microbului si a vaccinarii au fost tinute in viata de catre comercialism. Dr Robert R. Gross

Timpurile moderne au promovat conceptia comuna ca totul trebuie sa fie dezinfectat si sterilizat. Dar a fost dovedit de numeroase studii ca folosirea constanta a dezinfectantelor si sapunurilor anti-bacteriale omoara bacteriile benefice existente pe maini, care sunt menite sa ne protejeze in mod natural de boli. Cu alte cuvinte, bacteria rezistenta va lua fiinta prin folosirea repetata a acestor produse antibacteriale, si o raceala comuna se va transforma intr-o infectie mult mai virulenta si mai greu de eradicat.
Statistici Importante Despre Spraconsumul De Antibiotice Si Solutii La Un Pericol Global Iminent 
Dr. Thomas Frieden, director al Centrului de Control Si Preventie Al Bolii din America, a anuntat recent noile statistici in legatura cu bacteria supra rezistenta CRE (carbapenem-resistant Enterobacteriaceae). Raporturile sunt inspaimantatoare:
  • Institutiile de sanatate din 42 de state americane au identificat in prezent cel putin un caz de CRE.
  • Incidenta rezistentei la antibiotice a clasei generale de bacterii a crescut de cel putin patru ori in decurs de 10 ani.
  • 4.6% din spitalele americane si 17.8% din institutiile de ingrijire prelungita au diagnosticat aceasta bacterie in prima jumatate a anului 2012.
Profesor Dame Sally Davies, Chief Medical Officer in Anglia, a anuntat un raport in care numeste aceasta rezistenta la antibiotice un “pericol catastrofic”, care determina un risc national, la fel de serios ca si terorismul. Astfel, “ne vom afla intr-un sistem de sanatate precar, asemanator celui din secolul 19, unde transplanturile de organe, chimioterapia, si chiar alte operatii minore vor deveni foarte riscante”.
In martie 2012, cercetatorii au publicat un raport despre legatura intre bacteriile existente in carnea industriala de pui si infectiile urinare rezistente la antibiotice.Acestia au comparat mostre de E.coli de la animalele crescute industrial cu o specie de E.coli care cauzeaza infectii urinare si au descoperit ca puiul este sursa acestei bacterii. Vara trecuta, acest subiect a fost mediatizat mai intens deoarece un  studiu asemanator a descoperit ca puiul crescut industrial si vandut in supermarket-uri avea un nivel foarte ridicat de bacterie rezistenta E.coli; aproape 85% din totalul infectiilor urinare sunt cauzate de aceasta specie de E.coli.
Alt studiu din Germania a demonstrat ca stafilococul auriu rezistent la meticilina se gaseste foarte rar in porcii crescuti fara antibiotice. In mod similar, fermierii care traiesc si lucreaza langa acesti porci sunt mult mai putin susceptibili sa poarte acest stafilococ, decat cei care se afla in proximitatea porcilor crescuti cu antibiotice. Fiind una dintre cele mai notorii bacterii rezistente la o multitudine de medicamente, stafilococul auriu este responsabil de un numar estimat la 19.000 de decese si 360.000 de spitalizari in fiecare an in Statele Unite.
In septembrie 2012, cercetatorii de la Stanford University au concluzionat ca persoanele care consuma carne crescuta fara antibiotice sunt cu 33% mai putin susceptibile sa aiba infectii rezistente la antibiotice decat cele care consuma carne de la animale industriale.
O statistica recenta plaseaza Romania printre tarile europene in care numarul cazurilor de rezistenta a unor bacterii la antibiotice a crescut alarmant.

Avand in vedere toate aceste statistici, ce poti face TU, pentru a preveni rezistenta la antibiotice?
…Nu mai lua antibiotice la primul semn de infectie superficiala, si cauta surse naturale, eficiente, fara efecte secundare, care omoara DOAR bacteriile patogene, nu si cele benefice. Cateva din favoritele mele sunt propolisul crud, extractul de usturoi, extractul de seminte de grapefruit, ulei de oregano, echinacea, miere Manuka. Daca trebuie insa neaparat sa urmezi un tratament cu antibiotice, intotdeauna suplimenteaza cu probiotice, pentru a contracara efectele negative si a pastra o flora intestinala nealterata.
…cumpara si consuma numai carne de la animale crescute fara furaje, antibiotice si hormoni, in mod traditional si ecologic, pe pasune. 
…nu mai folosi sapunuri antibacteriale si produse de curatenie cu chimicale toxice. Exista deja multi producatori locali care ofera sapunuri si produse de curatenie pe baza de plante, fara ingrediente toxice.
…traieste un stil de viata sanatos, consuma alimente ecologice, traditionale, si asuma-ti responsabilitatea pentru propria sanatate, pentru a nu ajunge intr-o institutie cu ingrijire prelungita, de genul celor mentionate mai sus, unde vei fi expus la boli interminabile.

Irigare eficienta cu ajutorul pet-urilor de plastic


Cu atâţia ani secetoşi veniţi unul după altul cine nu îşi doreşte să aibă la dispoziţie în propria curte cel mai eficient sistem de irigaţie? Iar pentru asta nu e nevoie decât de puţină imaginaţie şi ceva amintiri de la ora de fizică.
Apa este o resursă rară şi scumpă fără de care nu se poate face agricultură – fără ea plantele mor. Patru cincimi (80%) din apa folosită în agricultură este dedicată irigaţiilor menite să suplinească natura, atunci când precipitaţiile sînt prea puţine sau nu vin la momentul potrivit. Costurile cu apa ca resursă nu sînt întotdeaa acoperite de eficienţa sistemului de irigaţii – apa se poate pierde când este “împrăştiată” fără a se asigura fiecărei plante necesarul dar şi când se evaporă prea repede din sol sub acţiunea soarelui dogoritor, chiar dacă plantei i s-a “picurat” o raţie proprie.
Sticlele de plastic (PET – polietilen teraftalat), cel mai răspândit deşeu din zonele rurale din România, pot oferi soluţii tehnice pentru imaginarea unor sisteme eficiente de irigaţii accesibile financiar oricărui fermier – mai ales celor cu suprafeţe mici şi mijlocii.
PET-ul de 1,5-2 litri refolosit devine un mic rezervor care poate asigura necesarul optim de apă pentru mai multe zile uneia sau mai multor plante în funcţie de mărime – de la puieţi de pomi fructiferi şi arbuşti la răsaduri. Şi pe lângă faptul că din capsula de plastic apa nu se evaporă, în ea se pot dizolva numeroase substanţe nutritive care să faca planta mai viguroasă.
Două principii simple de dinamică a fluidelor te pot ajuta să obţii unul dintre cele mai eficiente sisteme de irigaţii imaginabil.
În sticlă se fac cîteva găuri – una (diametru 1 cm) pe fundul sticlei pentru a permite curgerea lichidului lăsând aerul să intre dar şi re-umplerea “rezervorului” – “proiectele” care propun tăierea în întregime a fundului sticlei permit creşterea pierderilor de apă prin evaporare – şi mai multe mai mici (diametru 0,5 cm) pe gâtul conic al sticlei (cu cât gâtul este mai alungit cu atât mai bine – sticlele de Coca Cola sînt perfecte) şi în dop.
Această capsulă cu lichid nutritiv va fi “plantată” printre răsaduri cu “capul” în jos – ideal ar fi ca plantarea capsulei irigante şi a plantei să fie concomitentă pentru ca ulterior în urma săpăturii să nu fie lovită rădăcina plantelor.
Solul va “trage” apa din PET prin găurile de scurgere pe măsură ce umiditatea din sol va scădea – nişte simple legi ale fizicii – păstrată în “capsulă” şi limitată în scurgere de găurile date pe gâtul sticlei, apa din PET nu va inunda solul pentru a se evapora rapid după o zi de caniculă – acesta fiind un punct forte al “proiectului” la capitolul eficienţă şi economie.
Irigare eficienta cu ajutorul pet-urilor de plastic
În India irigaţiile sînt vitale pentru micii fermieri care trăiesc în zone aride – 75% din teritoriul indian este în zone aride şi semi aride – sistemele de irigaţii “fabricate” fiind rea scumpe pentru majoritatea locuitorilor din spaţiul rural.
Vilas Kane este un cunoscut “ecologist” indian, faimos pentru producţiile sale documentare şi proiectele pe care le dezvoltă pentru protejarea naturii şi sprijinirea micilor agricultori din ţara sa. Un astfel de proiect este cel al utilizării PET-urilor pentru pentru crearea unui sistem de irigaţii “picătură cu picătură”.
Kane exploatează principiul capilarităţii folosindu-se de un “fitil” de bumbac pentru a scoate treptat apa dintr-o capsulă de plastic şi a o pune la dispoziţie plantei. El a găurit dopul pentru a introduce prin acesta un tub cu diametrul de aprox 5 milimetri şi lungimea de 15-20, prin care a trecut un fitil de bumbac suficient de lung cât să ajungă la lichid. Prin fitil lichidul a “urcat” respectând legile fizicii transformându-se la celălalt capăt într-o picătură “depusă” la rădăcina plantei.
sursa : agrointel.ro

Teoria Conspiraţiei : OZN-urile din Franţa


Guvernul francez dorea o apărare nucleară cu avioanele sale, cu submarine şi rachete sol-aer. Pentru asta, avea nevoie de a găsi un sit strategic unde să implanteze aceste rachete. În calcul intrau două criterii: zona să aibă o densitate umană slabă şi solul să fie capabil de a permite o bună ancorare a hangarelor care vor conţine rachete dar şi de a fi capabile de a amortiza unda de şoc în caz de agresiune nucleară. La începutul anului 1960, au fost făcute cercetări în Corsica, în Vosgi, în Asivul central şi la Dromee. Peste trei ani, au rămas în vedere două platouri: Valensole şi Albion.
Platoul de la Valensole este evitat căci reţeaua sa hidrografică este incomparabilă cu constituţia hangarelor. Dar subsolul de la Albion este ideal: calcar uşor de lucrat şi suficient de rezistent pentru a rezista la şocuri şi în afară de zona seismică de la Durance. La suprafaţă, este aproape deşertic. Are 785 de hectare şi 288 de proprietari. Satul cel mai apropiat este Saint-Christol (Vaucluse) în partea sudică, cu 1600 de locuitori. Oraşul cel mai apropiat este Apt, la 30 km. La 2 mai 1963, Consiliul de Apărare decide construcţia bazei de rachete sol-aer pe platoul de la Albion.
În 1965, după vizita lui Pierre Messmer, este luată decizia de a implanta 27 de rachete. Toate instalaţiile trebuie să reziste la o explozie nucleară. Adică tonele de beton, de fierărie şi de blindaj care vor fi puse în şi pe platou. Săparea hangarelor a început în august 1966 şi uneori s-a dat peste imense avene, ceea ce a îngreunat munca. Au fost extrase 5500 m3 de rocă pentru fiecare hangar şi adăpostul său auxiliar. Deşi impresionante, aceste lucrări nu au schimbat faţa sitului deoarece ele au fost efectuate în interior, iar militarii au avut grijă de a le camufla la maxim. În total, sistemul se întindea pe 800 km2 şi înglobează instalaţiile de transmisiuni de la Mont Ventoux, de la muntele Lure şi de la Luberon, inima sa fiind pe platoul de la Albion.

Teoria Conspiraţiei - OZN-urile din Franţa2

În 1967, doar 18 hangare sunt de fapt construite. Fiecare din acestea are adăpostul său auxiliar şi se află la o distanţă de 3 km de vecinul său în scopul ca un singur atac să nu distrugă mai multe situri dar ca loviturile nucleare simultane să le anuleze efectele (2 explozii nucleare simultane anulează o mare parte din efectele lor mecanice). Un agresor vă trebuie deci să distrugă un prim hangar, apoi pe al doilea etc., ceea ce lasă timp de ripostă.
Rachetele sunt supravegheate zi şi noapte şi comandate de două posturi, construite sub pământ, la distanţă. Fiecare post are în sarcină 9 zone de lansare. Unul se găseşte în Drome în apropiere de Reilhannette şi altul în Vaucluse în apropiere de Rustrel, la 35 km unul de altul. Adevărate bunkăre disimulate sub mai multe sute de metri de rocă, aceste posturi sub construite pentru a rezista la orice atac nuclear, însă şi pentru a se evita orice intruziune: la ele duc 2 km de galerii. A trebuit de asemenea de a se construi Baza Aeriană (BA) 200, ai cărei militari să menţină operaţionale rachetele şi materialele periferice. Pe 406 hectare, această bază regrupează construcţiile comandamentului, serviciile administrative, un restaurant, un hotel, o zonă tehnică şi alta specializată pentru menţinerea hangarelor, un depozit de muniţii speciale unde se asamblează capetele nucleare ale rachetelor şi o zonă de instrucţie a personalului.
De pe munte nu se văd din cele 2 posturi de tir decât o platformă şi un fronton de beton de 2 m grosime. Pe acolo pot pătrunde doar ofiţerii de tir însărcinaţi  de a activa rachetele. Zidurile electrificate, baraje, detectoare, plăci blindate contra tirurilor, gărzi armate, detectoare de atac chimic, uşii blindate, geamuri blindate, fereastră de tir permiţând lansarea de grenadă asupra vizitatorilor nepoftiţi, dispozitivele sunt absolut impresionante.
Accesul în interior, la 400 m, este permis de ofiţerii de acolo care acţionează porţile de acces în galerie. Apoi, se face îmbarcarea într-un mic tractor electric. Galeria are un diametru de 4 m şi este permanent luminată. Ea prezintă coturi în unghi drept destinate să amortizeze o undă de şoc consecutivă a unei explozii nucleare. Acelaşi rol pentru o galerie de rocă numită galerie anti-suflu. În caz de prăbuşire a galeriei, un ingenios dar terifiant sistem de puţuri descoperit de egipteni permite de a te salva spre exterior. În mod clar, s-au avut în vedere toate scenariile catastrofice. Clapele de aer, care se pot închide, permit supravieţuirea pe termen lung a doi ofiţeri care se află acolo în  permanenţă. În capsula de tir, există două locuri protejate de o grosime de 3 m de beton armat, montate pe cricuri hidraulice pentru a rezista la socuri.
La începutul anului 1970, într-o seară, după terminarea zilei de lucru, un profesor pensionar se plimba pe lângă şantier când a dat nas în nas cu o fiinţă de mărime mică, cu cap voluminos şi pielea gri, care l-a fixat cu ochii săi mari oblici înainte de a dispărea. Speriat, fără a-şi disimula teama, pensionarul şi-a povestit păţania unei alte persoane.
Teoria Conspiraţiei - OZN-urile din Franţa

Altă mărturie: “Îmi efectuam serviciul militar pe platoul de la Albion în 1981. Eram în comandourile aeriene în a 3-a companie. În acea perioadă, misiunea noastră era bineînţeles apărarea bazei de la St. Christol din care făceam parte. Platoul de la Albion dispunea înainte de dezamarea sa de 18 zone de lansare de rachete atomice, 2 (PCT) posturi de comandă de tiruri şi unul în construcţie pe atunci. Aceste posturi erau situate la aproximativ 500 m sub diferiţi munţi plecând de la înălţimea Vaucluse până la limita inferioară.
Comandanţii erau însărcinaţi de a efectua patrulări regulate pe diferite zone, a cărei destinaţie ne era dată în ultimul moment prin radio în mesaj codat atunci când părăseam baza. Trebuia să efectuăm aceste patrulări aproximativ din 2 în 2 ore. Patrula care revenea trebuia să o trezească pe următoarea care prelua o misiune către alte zone.
Într-o dimineaţă, m-am trezit către ora 6 şi am crezut că mi-am ratat patrula care era prevăzută pentru ora 2 şi că adormisem. După ce m-am informat la subofiţerul de serviciu, am aflat că nu se întâmplase nimic. Patrula precedentă declanşase alerta în noapte, semnalând un obiect neidentificat staţionând deasupra ZL (n. red.- este o zonă secretă). De atunci, jandarmeria mobilă a bazei şi echipa de intervenţie, comandourile cât şi generalul bazei s-au dus la faţa locului. Alerta fusese dată normal, în mod ierarhic.
Peste două zile, un foarte mic articol în ziarul Provencal preciza în câteva linii acest eveniment dar nimic în plus. A fost subiect de discuţii la bază timp de câteva zile apoi nimic. Nimeni nu avea alte elemente. Asta a rămas deci o enigmă.
Zece ani mai târziu, în 1991, pe când priveam o emisiune televizată privind fenomenele extraterestre, am aflat că în această faimoasă zi din 1981, controlorii aerieni au reperat prin radar un OZN venind din Spania şi care se îndrepta spre ţările din Est. Două Mirage 2000 au decolat de la baza din Istres pentru a vâna obiectul atunci când a intrat în spaţiul aerian francez. Acest OZN a fost deci reperat şi observat de mai multe zeci de persoane. Controlori aerieni, comandouri, jandarmi mobili, staţie meteo şi anumiţi gradaţi de la BA, printre care generalul.
OZN-ul a dispărut, nelăsându-i aviaţiei nici o şansă de a-l putea ajunge. Toate astea a priori, s-au desfăşuraat foarte rapid. Din păcate, am avut informaţii reale despre ceea ce s-a întâmplat după 10 ani de la eveniment. Cred că toate astea nu reprezintă ceva nou şi sunt sigur că guvernele fac tot ceea ce pot pentru a-şi dezinforma oamenii, explicând că acestea sau alte observaţii emană fenomene naturale.
În plus, în această perioadă, locuiam într-un sat din Vaicluse, unde mi s-a întâmplat, împreună cu tatăl meu, de a putea observa în două rânduri forme luminoase trecând în foarte mare viteză pe cer şi la distanţe scurte, dar n-am vorbit niciodată cu nimeni… În plus, nu aveam nici o probă despre toate astea. Cred că platoul de la Vaucluse este o intersecţie unde aceste observaţii vor fi regulat constatate şi într-o zi vom avea proba formală a prezenţei vieţii
extraterestre”.
Iată mărturia unei persoane care nu a vrut să-şi decline identitatea, dar care a ţinut să prezinte ce i s-a întâmplat la sfârşitul anului 1980: “Îmi efectuam serviciul militar care stăpân de câini pe platoul de la Albion. Am fost martorul unor fapte tulburătoare în timpul şederii mele pe această bază. Pot să vă afirm că din timp în timp comandouri total străine de bază preluau controlul acesteia timp de mai mult sau mai puţin de 48 de ore. Sosesc în convoi special, camioane şi maşini de culoare neagră, sunt foarte mari cu o piele de culoare foarte albă şi poartă în permanenţă ochelari negri. Aceşti oameni nu se amestecă niciodată cu ceilalţi militari ai bazei şi preiau controlul total al acesteia, şi primesc hrana prin camioane speciale şi nu pot fi zăriţi decât noaptea.
Într-o seară eram de gardă cu câinele meu şi am trecut în apropiere de o sală mare în subsol care nu poseda decât câteva ferestre mici în partea de sus. Trecând prin faţa acestor ferestre câinele meu a devenit foarte nervos. Atunci am privit prin una dintre aceste ferestre şi i-am văzut pe aceşti oameni adunaţi. Noaptea era totală şi nimeni nu mă putea zări. În acest timp, după câteva minute, unul dintre aceşti oameni s-a întors în direcţia acestei ferestre – cum a ştiut că eram acolo, nu ştiu – şi în acel moment am fost cuprins de o teamă de neînţeles. El s-a îndreptat spre mine şi câinele meu a devenit complet nebun. Mi-am tras câinele şi am plecat foarte repede continuându-mi turul de gardă.
Într-o altă seară fiind încă de gardă, am zărit prin fereastra unui local puternic securizat fascicule de lanterne ca şi cum cineva căuta ceva. Baza era, de la sosirea acestor comadouri, în stadiu maxim de alertă. Mi-am avertizat prin radio ofiţerul de gardă de această anomalie însă acesta m-a făcut să înţeleg de a părăsi locul cu câinele meu şi că nu am văzut nimic. Nu ştiu de ce dar la sfârşitul turului meu de gardă am consemnat această observaţie pe un carnet.
A doua zi dimineaţă m-a chemat un ofiţer pentru a-mi spune că ceea ce văzusem noaptea precedentă era cu singuranţă o galucinaţie. Ca urmare, reintrând în camera mea, dulapul meu personal fusese spart şi carnetul meu de note rupt, iar aparatul meu foto dispăruse.

Teoria Conspiraţiei - OZN-urile din Franţa1

Un prieten, de asemenea stăpân de câine putuse să facă fotografii a sute de lucruri anormale şi de asemenea a desenat un portret al unuia dintre aceşti oameni. Mi-am găsit prietenul grav lovit în exteriorul bazei şi desigur dulapul său fusese golit complet. Cum putuse ieşi din bază, în timp ce aceasta se găsea în alertă maximă, şi nimeni nu putea ieşi? Rănile sale erau atât de grave încât a venit un elicopter să-l caute pentru a-l duce la spitalul militar din Marseille.
Când aceste comandouri erau la bază, s-au interzis stăpânilor câinilor anumite zone, explicaţia ofiţerilor fiind că <câinii sunt prea sensibili>. Câinii aveau o teamă teribilă de aceşti oameni. Când comandourile erau la bază în toate serile eu urlau lăsând bale anormal şi se loveau cu capetele de grilajele cuştilor lor. Această situaţie era inevitabilă. În zori, totul revenea la normal. Veterinarul era foarte mirat de reacţia de neînţeles a câinilor. A vrut să ştie mai mult şi a făcut prelevări de salivă şi de sânge de la câţiva câini, dar un ofiţer i-a ordonat de a renunţa la aceste analize. Câteva zile mai târziu, câinele meu s-a îmbolnăvit şi un alt veterinar total străin de bază a venit să-l caute. Am protestat puternic căci am crezut că l-ar fi putut îngriji pe loc. Atunci a venit un căpitan către mine şi mi-a spus: <Este o afacere strict secretă>. Ca urmare am ştiut că câinele meu era mort şi că a suportat o autopsie”.
În 1991, a depus mărturie un alt martor, care lucra la bază. El a confirmat că a sosit efectiv atunci când comandourile investigau platoul de la Albion (descrierea uniformelor şi a oamenilor concordă cu celelalte surse de informaţii). Aceşti oameni nu se deplasau efectiv decât noaptea şi mâncau independent de alţi militari raţiile care le erau expediate. Un ofiţer de rezervă care a fost pe platoul de la Albion afirmă că piloţii elicopterelor de la această bază au văzut de mai multe ori OZN-uri pe sit şi că există de asemenea un dosar strict secret OZN cu fotografiile acestor maşinării, observate chiar la sol! Speologii au decis să exploreze o prăpastie aflată în apropiere de platoul de la Albion. Ei au intrat în diverse galerii şi puţuri. Ajunşi la un al treilea puţ, s-au decis să facă pauză. Unul dintre speologi, Domnul X, s-a decis să continue şi a coborât în puţ. Ajuns pe fundul acestuia a zărit o lumină leizară, a avansat şi a realizat că această galerie este de fapt o deschidere arfiticială care dă într-o sală imensă cu solul alb, netedă ca o oglindă şi luminată de o lumină portocalie fără o sursă aparentă. În această sală se găsesc 5 sau 6 fotolii albe şi forme bizare. Neliniştit, el decide de a urca spre camarazii săi pentru a le spune de descoperirea sa. Speologii se decid de a ieşi la suprafaţă şi de a reveni cu aparate de fotografiat şi cameră video. Puţin mai târziu, Domnul X s-a decis să revină pentru a explora acest hău, dar ajuns la al 3-lea puţ, acesta a fost total astupat de o dală de beton.
Au avut loc mutilări de animale, nu doar pe platoul de la Albion cât şi în departamentele limitrofe. În departamentul 83, în apropiere de câmpul de la Canjuers, au avut loc două seri de mutilări de oi. O cireadă de oi a fost total decimată în regiunea Javie în departamentul 04. În apropiere de observatorul din Provence, în 1989, vânătorii au găsit căprioare mutilate. Iar în aceelaşi an, în departamentul 83, în satul Rians, au fost găsite mutilate oi.
În septembrie 1996, preşedintele Chirac a anunţat închiderea primului GMS şi dărâmarea sitului de pe platoul de la Albion. În decembrie, Ministerul Apărării franceze a anunţat că un regiment profesionalizat al armatei terestre de cel puţin 1000 de oameni va succeda GMS-ului, care va fi completat printr-o unitate de contra-spionaj şi un escadron Cinofil.
În 1997, a început depoluarea siturilor, convervarea zonelor de lansare 1.4 şi 2.6 şi implantarea de antene (oficial, este vorba de o staţie de ascultare). În zonele de la Lancement, hangarele au fost abandonate şi servesc acum drept parc pentru oi, altele sunt folosite pentru diferite activităţi neidentificate (cutii numerotate discret instalate pe un sit, racorduri electrice) şi sunt regulat supravegheate (la Zl, în special). Oficial, este interzis de a se fotografia.

sursa : mariminunisimistere.blogspot.com

Ceva necunoscut face ceva ce nu intelegem...


 
"Un documentar interesant despre fenomenele psihice paranormale (vindecarea spirituală, telepatia, psihokinezia, clarviziune, premoniţia) şi autentificarea lor ştiinţifică. 
Renée Scheltema, realizatoarea documentarului, a călătorit în SUA pentru a se întâlni cu oameni de ştiinţă de top, parapsihologi, psihologi, fizicieni, medici din domeniul cercetării cum ar fi prof. Charles Tart, prof. Gary Schwartz, dr. Larry Dossey şi dr. Dean Radin. Pe drum, ea colectează povestiri anecdotice de la celebrităţi din domeniu, cum ar fi Nancy Myer (detectiv psihic), Arielle Ford (autor), Dr Edgar Mitchell (astronaut) şi intuitiva Catherine Yunt.
Oamenii de ştiinţă din documentar prezintă o serie de cercetări şi experimente ştiinţifice, de laborator, care atestă că aceste puteri “paranormale” sunt de fapt ”normale” şi fac parte din înzestrarea noastră nativă.
Documentarul ne arată într-un mod pragmatic, cum ştiinţa şi spiritualitatea se întâlnesc într-o colaborare fructuoasă, pentru viitorul omenirii. Deasemenea este prezentată într-un mod riguros legatură dintre dintre mintea umană individuală şi conştiinţa colectivă, demonstrându-ne astfel, că axioma spirituală “Toţi suntem Unul” nu este doar o speculaţie mentală.
Iar ca idee-forţă, în încheierea scurtului sinopsis, merită să menţionăm replica din documentar a prof. Gary Schwartz…“Puţină ştiinţă te îndepărtează de spiritualitate dar multă ştiinţă te apropie de spiritualitate”.
SURSA: Echipa SpiritualPsy

Un obiect cosmic bizar oferă un spectacol nemaivăzut

Un obiect cosmic bizar oferă un spectacol nemaivăzut
Cerul este „inundat” de cea mai puternică revărsare de raze gamma observată vreodată de astronomi, iar responsabilă de acest fenomen este o structură cosmică stranie şi puţin cunoscută: blazarul Markarian 421.


Razele gamma reprezintă radiaţia cu cea mai înaltă energie din Univers, iar puternica emisie de raze gamma  din prezent a pus lumea astronomilor pe jar.
La originea acestui fenomen se află un obiect cosmic ciudat, încă puţin cunoscut specialiştilor, dar fascinant: blazarul Markarian 421.
Printr-o fericită coincidenţă, recent a fost iniţiat un program de studii astronomice menit să cerceteze tocmai această structură, astfel încât zeci de telescoape performante - care operează în lumină vizibilă, în unde radio, radiaţii gamma sau alte lungimi de undă - sunt îndreptate spre ea.
O altă coincidenţă face ca în aceste zile să se desfăşoare la Denver, SUA, întrunirea Societăţii Americane de Fizică, iar multe dintre discuţii se învârt în jurul blazarului Markarian 421. Oamenii de ştiinţă au astfel ocazia să schimbe păreri despre această structură ciudată şi despre interesantul fenomen recent - izbucnirea de radiaţii gamma - la care sunt martori.
Dar ce sunt blazarii?
Un blazar este un caz special de „galaxie activă” - o galaxie care are în centru o gaură neagră supermasivă care, pe măsură ce „înghite” materia cosmică din jur, emite cantităţi mari de radiaţii din întreg spectrul de unde electromagnetice. Aceste galaxii active sunt printre cele mai luminoase structuri cosmice din Univers.
Galaxiile active emit astfel, jeturi de lumină - cu energie de  trilioane de pri mai mare decât lumina pe care o putem vedea - iar un blazar este o galaxie activă care emite asemenea jeturi de radiaţie în direcţia Pământului.
Ceea ce rămâne încă o enigmă este modul în care iau naştere razele gamma cu energie atât de mare.
Markarian 421 se găsea deja în catalogul blazarilor cunoscuţi, fiind considerat oarecum variabil - în ceea pe priveşte intensitatea radiaţiei emise - şi se ştia că avusese o intensificare bruscă a radiaţiei - o „erupţie” - în 1996.
Însă săptămâna trecută s-a petrecut un nou eveniment, de o intensitate care  ce nu mai fusese observată înainte; astronomii sunt fascinaţi, iar unii, precum Julie McEnery, care lucrează în echipa ce operează telescopul Fermi de observare în raze gamma, se declară de-a dreptul „şocaţi”.
„Chestia asta ne-a lăsat cu gura căscată”, a spus ea.
Atât Fermi, cît şi o lungă serie de alte  telescope, spaţiale sau situate pe Pământ, sunt „cu ochii aţintiţi spre cer”, în cadrul unui plan coordonat de a studia Markarian 421 într-o gamă întreagă de lungimi de undă, de la radio la raze gamma.
Corelând intensităţile radiaţiei observate în diferite lungimi de undă, se pot obţine indicii importante despre structura sursei lor, au explicat cercetătorii.
Începutul programului de observare a blazarului Markarian 421 a coincis în modul cel mai norocos, pentru astronomi, cu „erupţia” de raze gamma din partea blazarului, care a devenit mai strălucitor ca oricând, tocmai acum, când o mulţiome de telescoape au început să-l „privească”.
Munca grea însă abia începe: observatoarele au început să-şi împărtăşească rezultatele cercetărilor din ultimele zile. Astronomii pot acum afla cum s-a intensificat strălucirea blazarului în diferite lungimi de undă ale spectrului, în diferite momente, şi îşi pot corecta modelele privind comportamentul particulelor cu deplasare rapidă în interiorul jeturilor de radiaţii cu energie înaltă.
E o adevărată „cascadă” de informaţii, spun savanţii, care vor obţine astfel, prin observarea acestui spectaculos fenomen astronomic, o abundenţă de date nu numai în domeniul astronomiei, dar şi al fizicii particulelor.
Sursa: BBC News

Dovada că americanii n-au fost primii pe Marte.Descoperire suprinzătoare pe suprafața Planetei Roșii


Imagini capturate de Mars Reconnaissance Orbiter ar putea să aducă noi dovezi legate de o navetă spaţială sovietică care a dispărut misterios acum 40 de ani.

Descoperire suprinzătoare pe suprafața marțiană
Descoperire suprinzătoare pe suprafața marțiană / FOTO: NASA
NASA a publicat de curând un comunicat de presă în care se specifică cum un grup de ruşi amatori, entuziaşti ai astronomiei au descoperit ceea ce ar putea fi rămăşiţele lui Mars 3, o navetă spaţială  care a asolizat cu succes pe Marte în 1971, dar care la câteva secunde de la eveniment a pierdut contactul cu Pământul, scrie descopera.ro. 
Descoperirea a fost realizată de o comunitate online dedicată roverului Curiosity. Liderul comunităţii Vitali Egorov a realizat eforturi pentru a descoperi naveta folosind imaginile adunate de  Mars Reconnaissance Orbiter. Descoperirea a fost făcută într-o imagine surprinsă acum 5 ani, în care se poate observa scutul termic, retroracheta şi modulul de amartizare. 

Sursa:  REALITATEA.NET