marți, 29 noiembrie 2011

Socul, remediu natural impotriva gripei



Socul este o solutie naturala in procesul de vindecare de raceala si gripa. Potrivit Institutului National de Sanatate Publica din Romania, sezonul trecut de gripa a marcat spitalizari in peste 44% dintre cazurile de raceala la persoanele cu varsta intre 30 si 64 de ani. Numarul pacientilor creste de la an la an.
Printre beneficiile socului se numara:
  • Efect emolient asupra cailor respiratorii
  • Ameliorarea tusei
  • Reducerea secretiilor mucoaselor
  • Stimularea expectoratiilor din caile respiratorii
  • Rol antiinflamator si bacteriostatic
  • Functie antivirala si antifungica
  • Protectia aparatului respirator superior si inferior
Efectele socului pot fi benefice atat in cazurile de raceala, care implica infectii virale, in special rinovirusuri, cat si in cazul gripei severe. Raceala are o perioada de incubatie mai mare, pana la o saptamana si se manifesta in general prin afectiuni la nivelul nasului si gatului.
  • Gripa debuteaza cu febra, frisoane si dureri musculare.
  • Raceala se poate transmite prin contact fizic cu persoane infectate, in timp ce gripa este o boala infectioasa acuta, contagioasa prin stranut si tuse.

Ce se va alege de euro. Calcule, speranțe, soluții

Criza monedei unice europene ar putea să trezească, în cele din urmă, Europa, dar e mult mai probabil să ducă la un lung şir de compromisuri şi declin.
Atunci când Marea Britanie a abandonat standardul aurului, în 1931, nu a făcut‑o doar pentru că era în căutarea unui sistem de gestionare a monedei na­ţio­nale – a fost şi o re­cu­noaştere a faptului că nu mai putea să ducă povara mantiei imperiale. Atunci când America a rupt legătura dolarului cu aurul în 1971, a deschis uşa unui declin care a durat până când Paul Volcker a restabilit încrederea în moneda americană, la începutul anilor ’80. După cum scria Joseph Schumpeter, marele economist austriac: „Sistemul monetar al unui popor reflectă tot ceea ce doreşte, face, suferă, este acea naţiune“.


O luptă feroce.
La fel, criza care a cuprins Uniunea Europeană reflectă mult mai mult decât problema euro. Când obligaţiunile guvernamentale, preţul acţiunilor şi băncile sunt la pământ, iar recesiunea globală bate la uşă, primul lucru care îţi vine în gând este colapsul financiar şi economic. Dar pentru a înţelege ce se întâmplă cu moneda unică trebuie să privim la ce se întâmplă cu Europa.

Euro nu va fi în siguranţă până când Europa nu răspunde la câteva întrebări fundamentale de care fuge de multă vreme. La originea lor stă felul în care naţiunile europene trebuie să răspundă la schimbările rapide ale lumii de astăzi. Cum vor reacţiona în faţa globalizării ce văduveşte Occidentul de monopolul tehnologic care l‑a făcut atât de bogat, în timp ce Europa, cu populaţia ei tot mai îmbătrânită, seamănă din ce în ce mai mult cu o peninsulă vestică a unei Asii în plină ascensiune?

Unii europeni ar dori să ridice în jurul pieţei UE, încă vaste şi bogate, ziduri atent proiectate. Alţii, inclusiv un număr tot mai mare de politicieni populişti, vor ca naţiunile lor să se preocupe doar de sine şi să blocheze nu doar accesul celor din jur, ci şi proiectul de integrare europeană pus în practică de elitele continentului. Iar câţiva – în special din rândul acestei elite – consideră că singura cale de susţinere a stilului de viaţă specific european este să nu eviţi globalizarea, ci s‑o adopţi din toată inima.

Nu este vorba de vreo alegere abstractă, filosofică. Este o luptă feroce pentru viitorul Europei, care se duce la Atena – unde George Papandreou a pierdut puterea în favoarea unui guvern temporar de unitate naţională –, în fabrici părăsite din Franţa şi Belgia, în vieţile irosite ale milioanelor de tineri şomeri spanioli. Această luptă va stabili limitele statului asistenţial european. Va determina felul în care parteneriatul dezechilibrat dintre Germania şi Franţa, împreună cu o Mare Britanie tot mai detaşată, va modela Uniunea Europeană. Va defini politicile înalte ale Bruxellesului şi cele joase ale populiştilor europeni. Şi va decide soarta acelui instrument pe care Schumpeter îl vedea ca întruparea tuturor acestor lucruri: moneda euro.

Calcule şi speranţe.
În prezent, zona euro este prinsă într‑o spirală descendentă deprimantă. Temerile privind capacitatea guvernelor din Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania şi, cel mai alarmant, Italia de a‑şi onora datoriile de aproximativ 3.000 de miliarde de euro răvăşesc băncile europene, cele care le‑au avansat împrumuturile.

Zona euro încă mai are capacitatea de a opri această avalanşă împotriva băncilor şi guvernelor din regiune. Luată în întregime, are mai puţine datorii decât America, iar deficitul sectorului său public este mai mic. Deţine banii necesari pentru a‑şi întări băncile în cazul intrării Greciei în incapacitate de plată – şi a Portugaliei şi Irlandei, dacă e cazul. Şi este condusă de Banca Centrală Europeană (BCE), care poate, în principiu, să susţină guvernele vulnerabile prin achiziţia datoriei lor de pe pieţele secundare, fără o limită cantitativă. Dar UE a eşuat în repetate rânduri să găsească o soluţie convingătoare de salvare a monedei sale unice. Ultima şi cea mai curajoasă încercare, de la sfârşitul lunii trecute, a ratat această ţintă – la fel ca cele dinaintea ei. Şi asta pentru că europenii nu se înţeleg deloc asupra cauzei reale a crizei şi sunt divizaţi din cauza dezacordurilor privind contribuţia fiecărei ţări la rezolvarea ei. Cât timp membrii zonei euro nu pot să cadă de acord asupra acestor teme sau cel puţin să decidă că diferenţele contează mai puţin decât găsirea unei soluţii, este imposibil să demareze acţiunea colectivă necesară pentru apărarea monedei unice.

Drumuri spre dezastru.
Catastrofa pluteşte în aer, în timp ce lumea aşteaptă ca Europa să se hotărască odată. Şi poate lua mai multe forme. O ţară poate renunţa brusc la euro – lucru interzis de tratatele europene, dar cine poate opri un guvern determinat? Băncile europene ar putea suferi o pierdere de încredere fatală. Italia şi Spania ar putea ajunge incapabile să se mai împrumute în termeni decenţi. Sau un guvern ce încearcă să impună austeritatea ar putea fi înlocuit de altul, care o respinge. Oricare dintre aceste scenarii ar produce o contaminare şi ar arunca economia mondială în depresiune.

Unii speculează că Germania ar putea conduce un grup separat de ţări din zona euro. Dar dacă un euro teutonic ar creşte în valoare, băncile şi companiile locale vor pierde sume uriaşe din activele deţinute în străinătate, iar exportatorii vor fi dezavantajaţi. În plus, dacă Germania ar încălca atât de neruşinat tratatul UE, asta ar deteriora întreaga legislaţie europeană, un argument extrem de solid împotriva acestei variante.

Mai degrabă Grecia ar putea să cedeze sub povara măsurilor de austeritate şi să renunţe, după o succesiune de guverne precum cel abia intrat în funcţie. Dar ar fi un gest disperat. Băncile s‑ar prăbuşi, iar capitalurile ar părăsi ţara, în timp ce multe companii greceşti, incapabile să‑şi plătească facturile denominate în euro, ar da faliment. Deja exclusă de pe pieţele de credit internaţionale, Grecia ar pierde, probabil, orice ajutor financiar din partea UE.

În mijlocul recesiunii şi al contaminării provocate de intrarea în incapacitate de plată, prăbuşirea băncilor sau ieşirea Greciei din zona euro, piaţa unică europeană ar fi în pericol. La un summit UE din 2008, atunci când criza financiară lovea mai puternic, Nicolas Sarkozy pedepsea aspru Comisia Europeană pentru că era prea zeloasă în ce priveşte încurajarea concurenţei. Un înalt funcţionar estimează că, dacă preşedintele Franţei ar fi cerut atunci să se voteze, şefii de guvern din UE ar fi suspendat regulile în materie. Criza de astăzi este cel puţin la fel de gravă ca atunci.

Soluţia finală.
Cum asemenea catastrofe pot fi evitate, aţi putea crede că nu vom avea parte chiar de versiunea cea mai rea. Într‑adevăr, este puţin probabil – dar nu imposibil. Tocmai din cauza consecinţelor dramatice, toată lumea se bazează pe faptul că cel de lângă el va înţelege şi va ceda. Noul guvern elen ar putea să se bazeze pe faptul că Europa nu va lăsa în nici un caz Grecia din braţe. În acelaşi timp, BCE şi Germania ar putea refuza să se implice deoarece nu vor ca statele cu probleme să eludeze reforma. Sau poate că austeritatea ar putea duce, în cele din urmă, la o conducere populistă ce ar renunţa la euro – la naiba cu consecinţele!

Un bancher din zona euro mărtu­ri­­seş­te că s‑a gândit în ultima vreme la ca­tastrofe istorice precum Primul Război Mondial şi s‑a întrebat cum s‑a ajuns acolo. „Din mijlocul unei crize“, spune el ameninţător, „poţi vedea cât este de uşor să faci greşeli“.

Uniunea Economică şi Monetară (UEM) ar fi trebuit să izgonească devalo­ri­zările concurenţiale care ameninţau piaţa unică europeană la începutul anilor ’90. Ea promitea să închege Germania unificată în cadrul Uniunii Europene şi să paveze calea spre un fel de uniune politică a continentului. Astăzi, acest vis nu a pierit cu totul, dar piaţa unică este din nou ameninţată. Naţiunile europene nu se înţeleg deloc, Germania este ultragiată, iar legătura dintre euro şi statul naţiune este mai complicată ca niciodată. UEM înseamnă, de fapt, „Uniunea Europeană Melancolică“, scrie David Marsh, autorul unei istorii a monedei unice.

„Criza din 2008 ne‑a arătat că economiile dominante nu erau atât de dominante pe cât credeau ele“, explică Dominique Strauss‑Kahn, fostul şef al FMI. „Dacă Europa eşuează, va suferi din cauza creşterii scăzute, a dominaţiei economice şi a dominaţiei culturale“. Poate Europa să se întoarcă din abis? Doar dacă ţările esenţiale ale UE le vor sprijini pe celelalte în timp ce trec printr‑un proces radical de reformă politică, socială şi economică. Nimeni nu trebuie să‑şi facă iluzii că va fi altfel decât extrem de dificil. Citește articolul în MONEY EXPRESS
Sursa: The Economist
Sursa: money.ro

luni, 28 noiembrie 2011

DOCUMENTAR: ARSENIE BOCA


 Vizioneaza aici documentarul





IN ASTEPTAREA VIITORULUI…



Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com
Romania continua povestea cu Senatul asa cum era previzibil. Desi avusese sef si nu se prevedea nici un cutremur a avut loc o alunecare… se pare ca de ideologii… si scaunul s-a cutremurat. Partidul care-l detinea a vrut sa puna umarul la redresare numai ca l-a pus gresit, rasturnand astfel tronul. Si lasandu-l liber pentru ceilalti. Care s-au inteles intre ei si sustin un candidat unic, tot cu influente solare (portocalii). Gurile rele si daruitoare de scurgeri prin presa sustin ca pentru aceasta unanimitate s-ar mai fi cerut un minister, niste bugete marite, etc. Pe care nu stiu inca daca ungurii le-au obtinut, dar vom afla cu totii dupa vot. Oricum, cea mai importanta acum e stabilitatea. Pe post, pentru ca ea iti garanteaza ca vei avea acces si mai departe la cozonacul public.
Totul este relativ. Nu numai nivelul de trai din Romania, pe care poporul il percepe mai jos decat Groapa Marianelor si pe care guvernantii il resimt drept inalt cat Everestul. Relativ este si timpul, dupa cum bine spunea Einstein. Deoarece, conform stirii de aici pensiile anumitor categorii speciale de salariati sunt calculate diferit de ale majoritatii. Precum urmeaza: tanar pensionar cu vechime calculata de 45 de ani, cu varsta totala de 43 de ani! Ei bine, asta da corectitudine. Echitate sociala. Plata corespunzatoare pentru munca prestata. Sau… cum sa ai vechimea in munca mai mare decat varsta biologica. Pentru asa ceva exista doar 2 posibile explicatii: ori mamele unora dintre acestia au fost elefanti (perioada de gestatie de 22 de luni), ori varsta din buletin nu conteaza, ci conteaza numai cum te simti. Eu ma simt pensionabila. Credeti ca am sanse sa ies la pensie? Nu de alta, dar job deja nu mai sper sa gasesc, desi ele se afla pe toate drumurile, colt cu cainii cu covrigi in coada.
In Delta Dunarii arde de 2 zile una dintre zonele protejate. Se spune ca din cauza vantului. Desi nu cred, pentru ca acesta a tot fost arestat preventiv in ultimul timp. Daca acum n-ar fi fost vara si 50 de grade Celsius temperatura m-as fi gandit ca vrea cineva sa construiasca ceva pe acolo. Dar asa… vegetatia se aprinde singura la temperaturi atat de ridicate. Deci e clar, nu exista maini criminale, ci numai veri arzatoare. Chiar daca ele apar in timpul iernii.
Tocmai din acest motiv apa potabila si canalizarea s-au scumpit cu 36%. In Bucuresti, incepand de vineri. Cum care-i legatura intre Bucuresti si Delta Dunarii? Bucurestiul si Delta sunt ambele in Romania? Da. Incendiile se sting cu apa? Da. Deci e evident: apa si canalizarea s-au scumpit cu 36% pentru ca e seceta, vegetatia arde si planeta moare de sete. Si cum cuvantul de ordine la ora actuala este “solidaritate”… trebuie sa moara de sete si bucurestenii. Daca n-au vrut sa sucombe din timp, mai repede si mai putin chinuit, imediat ce au iesit la pensie sau au ramas fara job… acum n-au decat sa suporte consecintele. Sa moara greu, fara apa, mancare si caldura. Ca sa nici nu polueze canalizarea cu dejectii, neavand din ce sa le scoata. Romania trebuie sa devina eco cu orice pret, chiar cu riscul ca va mirosi de la o posta.
Un mare concern de lactate se spune ca s-ar gandi sa iasa de pe piata din Ro. Deoarece are numai pierderi. Acum sa va spun ceva: pe mine nu ma mira ca lucreaza pe pierdere. Deoarece in vremurile imemoriale in care inca aveam job (da, stiu, a fost foarte demult, aproape ca nici eu nu-mi amintesc totul…) si se presupune ca aveam bani de un iaurt… marca aceasta nu mi-o permiteam. Pentru ca avea produse mici mici mici cu pret mare mare mare. O singura data a poftit gravida familiei si am luat 2 iaurturi, ca sa nu iasa copilul branziu la ten si cu pete de nuci verzi pe fata. Si pete de cirese amarui dispuse printre petele de nuci. Ne-au dezechilibrat bugetul la acea sesiune de shopping si nici macar nu le-a mancat integral. A luat 2 lingurite de iaurt si apoi le-a aruncat: au fost bune rau! Asa ca eu nu gasesc nici un motiv ca acest concern sa esueze pe piata romaneasca. Nivelul ridicat al preturilor e doar un moft, si nu un motiv real. In ideea unei justitii divine am putea spune ca asta e razbunarea altui trust de lactate de la noi de pe piata. Prietenii stiu de ce. 
:)
)
In schimb pe plan extern lucrurile sunt mult mai asezate.
Cum ar fi in Rusia, unde viitorul presedinte si actualul decident a avertizat tarile strainesa nu se amestece in alegerile din tara sa. Acum eu nu stiu cine ar avea curaj sa se amestece in ceaiul rusesc. Nu de alta, dar vorbim despre una dintre cele mai mari puteri mondiale. Poate doar un bloc/stat la fel de puternic. Nu stiu daca in Rusia poporul e sau nu multumit. Dar stiu ca de aceasta tara nu-si permite nimeni sa rada, asa cum pateste Romania, si daca ea pune dop la gaze toata Europa sufera.
Canada, Australia si Noua Zeelanda angajeaza masiv in IT, sistemul sanitar si in HoReCa. Romanii sunt invitati sa participe la aceste selectii de personal, date fiind avantajele: salarii mai mari- ce zic eu salarii mai mari? Salarii pur si simplu!; faptul ca in Australia sunt inundatii si atunci apa, fie ea si potabila, n-ar trebui sa se scumpeasca- aici o atentie speciala ar trebui sa acorde bucurestenii; dar si faptul ca se cere personal pentru hore. Cum, nu e vorba de hore? Ca la astea ne pricepem, traditional. Nu-i nimic, puteti macar incerca o aplicare la respectivele joburi. Daca ati mancat ce trebuia cand erati mici… acum ati putea avea sansa sa scapati din Romania.
In Pakistan sute de protestatari furiosi au ars drapele americane si poze ale primului american, desi sunt aliati. Se pare ca s-au luat de la niste militari pakistanezi care au murit in urma unui raid NATO. Coreland aceasta informatie cu cea ca in zona partidele islamiste castiga din ce in ce mai mult teren… rezulta ca in curand SUA nu va mai avea prieteni sau aliati in acea parte a lumii. Deci un nou bloc economic-militar-politic care se va afla, cum altfel, in opozitie directa cu (inca) liderul mondial.
Sustinatorii lui DSK s-au dezmeticit in sfarsit si vor sa ceara o ancheta cu privire la presupusul complot care l-a vizat pe acesta- stiti: camerista inalta si solida care era cat pe ce sa fie violata de politicianul si economistul mai mic si mai batran. Nu stiu de ce le-a luat atata timp. In acest moment partida a fost deja castigata, si nu de DSK. Pentru francezi si pentru lume el e deja istorie. Oricum, aviz amatorilor: in politica la nivel inalt e nevoie de staff competent. Ca sa poata intelege la fel de repede precum planeta ce I se intampla candidatului lor…
Peste toate vine avertizarea Moody’s: toata Europa e amenintata de criza datoriilor. Ratingul tuturor statelor ar putea fi afectat. Nu mai spuneti! Eu personal, daca ma citeste cineva, as recomanda agentiilor de rating sa se potoleasca. Nu de alta, dar daca mai scad ratingul multor tari n-o sa mai aiba obiectul muncii…
In rest e bine, asteptam ca viitorul sa ne cada in cap. Daca se poate, fara sa ne omoare.

Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.
Sursa: Digerate

IRANUL AMENINTA CA VA BOMBARDA TURCIA DACA SUA SAU ISRAEL VOR INCERCA SA-I DISTRUGA CENTRALA NUCLEARA


Un anunţ făcut în această dimineaţă de un general iranian i-a pus pe liderii lumii în alertă şi a alimentat îngrijorările privind izbucnirea unui conflict nuclear. Iranul va bombarda Turcia, dacă SUA sau Israel vor încerca să-i distrugă centrala nucleară, a anunţat luni un comandant al armatei iraniene, citat deDaily Mail. Generalul Amir Ali Hajizadeh, şeful diviziei aerospaţiale a Gărzii Revoluţionare din Iran, a ameninţat că va ataca scutul antirachetă al NATO din ţara vecină.
Sistemul, pe care Turcia l-a instalat în septembrie, este folosit tocmai pentru a preveni atacurile cu rachetă ale Iranului asupra Israelului. Ameninţarea face parte dintr-o nouă strategie a liderului Ali Khamenei, prin care răspunde la ameninţări cu ameninţări, scrie Daily Mail.
“Dacă vom fi ameninţaţi, vom ataca scutul antirachetă al NATO din Turcia, iar apoi alte ţinte”, a declarat generalul Hajizadeh.
Tensiunile dintre Iran şi Occident sunt în creştere, după ce un raport al Agenţiei Nucleare a ONU (IAEA) a prezentat primele dovezi că Teheranul ar face “experimente secrete”, cu unicul scop de a crea arme nucleare, notează sursa.
SUA şi aliaţii Occidentali suspectează Iranul că încearcă să creeze arme atomice, iar Israelul, care se consideră ameninţat de Teheran, a anunţat că ar putea ataca programul nuclear iranian. Iranul se apără, însă, spunând că programul său nuclear are “scopuri paşnice”.
Conform oficialilor turci, ţinta iranienilor este baza militară din oraşul Kurecik, situat la 700 de km de graniţa vestică a Iranului.
Generalul Hajizadeh spune că SUA intenţionează să instaleze scuturi antirachetă în mai multe state arabe, fapt ce a determinat Iranul să-şi schimbe strategia militară defensivă. Daily Mail spune că decizia îi aparţine aiatolahului Khamenei, care este comandantul forţelor armate iraniene şi ia toate deciziile în stat.
Un alt comandant al armatei din Iran, Yadollah Javani, a ameninţat că Iranul va ataca Israelul, dacă acesta va ţinti centrala nucleară iraniană. “Dacă Israelul lansează o singură rachetă asupra centralelor noastre nucleare sau a altor instalaţii vitale, ar trebui să ştie că ţintele rachetelor noastre vor fi centrele nucleare din Israel”, a declarat Javani.
În plus, şeful diviziei speciale Quds din cadrul armatei iraniene a declarat că nu îi e frică de asasinate şi că e pregătit pentru “martiriu”.
În ultimele săptămâni, mai mulţi oficiali americani i-au cerut administraţiei Obama să acţioneze “pe ascuns” împotriva Iranului şi să ucidă câţiva lideri importanţi din această ţară.
Asta mai ales după ce Iranul este bănuit că ar fi ordonat uciderea ambasadorului Arabiei Saudite la Washington. Oficialii iranieni au negat, spunând că ideea americanilor este “prostească”.
Cititi va rog si:


IRANUL AMENINŢĂ CĂ VA LOVI ISRAELUL CU 150.000 DE RACHETE DACĂ VA FI ATACAT


Ministrul iranian al apărării, generalul Ahmad Vahidi (Foto: AP)
Citez:Iranul ameninţă că va lovi Israelul cu 150.000 de rachete dacă va fi atacat
Ministrul iranian al apărării, generalul Ahmad Vahidi, a ameninţat că va lansa 150.000 de rachete asupra Israelului dacă această ţară va ataca teritoriul iranian, a anunţat duminică Serviciul independent de ştiri iranian preluat de site-ul israelian ynetnews.com, citat deAgerpres.
‘Iranul nu este Irakul sau Afganistanul. Dacă americanii fac greşeala de a ataca Iranul, le vom arăta noi ce înseamnă o astfel de luptă’, a afirmat ministrul iranian, vorbind în faţa a 50.000 de voluntari ai armatei în localitatea iraniană Bushehr, unde se află şi o centrală nucleară. ‘Israelul trebuie pedepsit pentru ceea ce a făcut musulmanilor în Palestina şi Liban’, a adăugat el.
În cursul zilei de sâmbătă, un comandant al Gardienilor Revoluţiei (unitatea de elită a armatei iraniene) a declarat că ţara sa va ataca elementele scutului american antirachetă din Turcia, în cazul în care SUA sau Israelul pornesc o operaţiune militară împotriva Iranului.
Comandantul forţelor aeriene ale Gardienilor Revoluţiei a declarat, potrivit agenţiei locale de ştiri Mehr, că aceste avertismente fac parte dintr-o nouă strategie de contracarare a ceea ce a numit ameninţările crescânde din partea SUA şi a Israelului.

ROMANIA EPUIZATA SI FANFARONII NATIONALI


Angajaţii-cerşetori ai lui GigiBecali

Sute de oameni dinfabricile miliardarului îşi rumegă disperarea, nefiind plătiţi de un an
 ÎN CHINURI 
Muncitorii de la Avicola Iaşi au de primit în total 270.000 de euro de la GigiBecali, care îi sfidează. E cât salariul a doi fotbalişti de la Steaua
 
În2004, la câteva zile de la preluarea Avicola Iaşi, Gigi Becali a decretatscurt: “Am pus director acolo şi gata. Avicola nu mă maiinteresează”. Şi aşa s-a şi întâmplat. La doar 6 ani de la preluareapachetului majoritar, ferma de păsări a lui Becali a intrat în insolvenţă. Lamasa credală s-au aşezat băncile, Fiscul, furnizorii de materie primă, dar şisalariaţii. Acestora, peste 300, Becali le datorează 1,1 milioane de lei, adicăvreo 270.000 de euro. Cât salariile anuale a doi jucători de la Steaua.
Deun an şi jumătate, oamenii sunt purtaţi pe drumuri, fără însă să li se deabanii munciţi. Culmea culmilor: în tabelul creanţelor de la Avicola au fosttrecute şi patru nume de Becali, rude ale miliardarului din Pipera, care audeţinut funcţii executive la Avicola. Aceştia au solicitat, în total, 50.000 delei.  
Îndură frigul cu trei pulovere pe ei
Problemele financiare ale fermei lui Becali au ruinat sute de familii deieşeni. Avicola a intrat în insolvenţă în mai 2010.
MariaSticlaru a lucrat 27 de ani la contabilitate şi, în ultima perioadă, cainspector de personal. “Ultimii bani i-am primit în noiembrie 2010, treisalarii. Apoi am intrat în şomaj, dar şi s-a terminat, chiar lunaaceasta”, a explicat Sticlaru.
Femeia este disperată. Locuieşte cu soţul său, Gică, într-o casă modestă dinLeţcani. “Şi soţul a lucrat la Avicola. Era şofer la aprovizionare furaje.Acum am rămas amândoi pe drumuri. După calculele noastre avem de primit de laAvicola 30.000 de lei, salarii restante şi compensatorii”, a afirmat fostacontabilă.
În casa familie Sticlaru, frigul îţi pătrunde în oase. Femeia e înfofolită cumai multe pulovere. N-a dat drumul la căldură, doar ca să facă economie.”Am fost la Forţele de Muncă, mi-am depus peste tot CV-ul. Dar cine maiangajează o femeie trecută de 50 de ani?”, a explicat Sticlaru.
Despre cum a ajuns Avicola în insolvenţă femeia ar avea câteva indicii. Dar nuvrea să intre în detalii pentru că totuşi speră să-şi recupereze cei 30.000 delei, în fond o mică avere pentru ei.
Sfârşit dramatic pentru sute de oameni
Şi fosta şefă a serviciului de aprovizionare, Liliana Catar, are de recuperataproximativ 18.000 lei, reprezentând salarii şi plăţi compensatorii.
“Am lucrat 17 ani acolo, dar s-a terminat dramatic pentru sute de oamenicare au de recuperat bani de la Avicola. Suntem în proces, avem un nou termenîn decembrie”, a declarat aceasta.
Şi Catar susţine că Becali nu a băgat bani în această afacere: “Nu s-ar fiajuns aici dacă se implica”. 
Are72 ha de teren. Oamenii, victime colaterale
Un an jumătate. Aceasta a fost perioada de timp în care Avicola Iaşi, patronatăde Gigi Becali, s-a dus de-a dura pe tobogan. De la o cifră de afaceri de 36milioane lei şi un profit de 80.000 de lei în 2009, firma s-a prăbuşit în 2010.O cifră de afaceri de doar 2,6 milioane lei şi o pierdere uriaşă: 18 milioanede lei. Firma a intrat în insolveţă, fiind preluată de un administratorjudiciar, iar cei peste 270 de salariaţi, câţi erau în 2009, au fostconcediaţi. Mulţi îşi mai aşteaptă banii şi acum.
Paul Patraş, fostul lider de sindicat de la Avicola, susţine că firma luiBecali îi datorează 40.000 lei. Dar şi George Becali s-a înscris la masacredală, a celor ce vor bani de pe stârvul Avicola. Becali a cerut 34milioane de lei, dar i-a fost recunoscută o creanţă de 25,4 milioane de lei,echivalentul a 6 milioane de euro. “E o minciună, domnule. Becali n-a băgatniciun ban la Avicola”, a declarat sindicalistul Patraş (s.n.).
Cum ar putea scoate banii Becali? Foarte simplu: din vânzarea celor 72 dehectare de teren, cu halele aferente, deţinute de Avicola în coasta Iaşului. Uncalcul rece, de om de afaceri fără scrupule. Sutele de angajaţi cu salariileneplătite pot fi trecute probabil la capitolul victime colaterale.
Raportul lichidatorului: management dezastruos
La mijlocul anului 2010, Avicola Iaşi, la care Becali era majoritar, deţinândpeste 85% din acţiuni, a intrat în insolvenţă. În tabelul creditorilor s-auînscris bănci, Fiscul, salariaţii, alte societăţi private. În total, 70 decreditori ce ar avea de luat de la Avicola vreo 14 milioane de euro. Dar cum aajuns Avicola în groapă în 2010 după ce în anteriorii doi ani raportase profit?O parte din răspunsuri se regăsesc în raportul întocmit de administratoruljudiciar: folosirea ineficientă a capacităţilor de producţie, acumularea dedatorii către stat şi terţi de 68 milioane lei, contractarea de credite şifolosirea acestora fără a se obţine rentabilitate imediată, gestionareanecorespunzătoare a recuperării creanţelor, lipsa de lichidităţi. Mai pe scurt,Avicola a avut un management defectuos.
Cu jumătate de glas, salariaţii vorbesc că Becali ar fi “sifonat”bani şi că ar fi fost interesat să aducă Avicola în groapă ca să-i vândăterenurile şi halele.
Ei nu vor bate niciodată la poarta lui Becali
Situaţia de la Avicola este incertă. Becali îl lasă pe lichidator să se spelepe cap cu fermele, dacă vrea să recupereze ceva. El îşi aşteaptă banii: 6milioane de euro. Are timp berechet, pământul ăla nu se mută nicăieri. Pe ceiaproape 300 de oameni nu-i aşteaptă în schimb nimic. O disperare mută, oresemnare cu umerii cocoşaţi în faţa viscolului vieţii, asta-i răsplata. Aumuncit pentru latifundiar şi n-au fost plătiţi.
Ar putea bate cu toţii în gratiile porţilor aurite de la palatul Războiniculuiluminii, dar nu o vor face niciodată. Asta fac doar cerşetorii pe care GigiBecali îi omeneşte în faţa camerelor de luat vederi cu mii de lei. Muncitoriiîşi vor înghiţi umilinţa în spatele buzelor pecetluite. Vor sufla noaptea înlampa cu gaz, vor trage plapuma peste ei, vor da copiilor a doua zi dimineaţă oeugenie la şcoală şi vor duce în ei durerea umilinţei până vor muri. Pe sutelede muncitori ai marelui om de succes Gigi Becali nu îi va filma niciodată nicioteleviziune.
 CONTRAST. 30 de ferme pline cu pui şi găinioutoare au devenit o ruină. De afacerea lui Becali s-a ales praful, 300 deoameni sunt pe drumuri, iar latifundiarul a rămas cu 72 ha de teren în coastaIaşului
FOTO: IULIAN MOFTEESCU
“Unii au muncit o viaţă la Avicola, de s-au rupt, iar Becali avenit la cules roadele. E un mister ce s-a întâmplat în 2010 în contabilitate.“
STELIAN COMŞA, fost director Avicola până în 1999. Are de recuperat 30.000 delei.
 “Nu mă mai interesează Avicola. Am pierdut acolo 10-15 milioane deeuro. Eu le-am dat oamenilor salariile 7 ani. E o afacere bună, dar dacă nu aioameni de încredere, te fură.“
GIGI BECALI acţionar majoritar Avicola

FABRICA DE ARMAMENT DIN VÂLCEA, ÎN MOARTE CLINICĂ
“El se rupe în figuri la televizor, noi murim de foame”
Angajaţii lui George Becali de laUzina Mecanică Drăgăşani (Vâlcea) au ajuns să fie plătiţi odată pe an. Fabricade armament are datorii către bugetul de stat şi bugetul local al PrimărieiŞtefăneşti şi are conturile blocate.

Nu i-a luat cadou copilului de ziua lui
În urmă cu cîteva zile, cei 34 de angajaţi şi-au primit lefurile după şapteluni de aşteptare, timp în care au venit zi de zi la muncă. Mulţi dintre ei aurecunoscut că au trăit din salariul soţiei, pensia părinţilor sau alocaţiacopiilor.
Un salariat care, de frică, nu vrea să-şi dea numele, avea 21 de ani când avenit în fabrică. Era lăcătuş mecanic, s-a şcolarizat iar acum este armurier,meserie aproape pe cale de dispariţie, la fel ca şi fabricile de armament dinRomânia.
“În anii ’80-’90 am trăit bine, câştigam bani frumoşi. Acum nici leafa meade mizerie nu o mai primesc la timp. Este ruşinos să stau cu mîna întinsă cândla soţie, când la părinţi. I-am luat şi alocaţia lui fiu-meu. Înnebuneam desupărare când îl vedeam pe patronul meu cum se rupea în figuri la televizor şieu nu aveam nici bani de-o pâine”, povesteşte nea Mitică.
Bărbatul de 42 de ani are doi copii, unul student şi altul elev, iar soţia estevânzătoare la un magazine din Drăgăşani. Pentru a putea face faţă cheltuielilorcasei lucrează cu aparatul de sudură prin vecini.
“Lipsa banilor îţi dă un sentiment de neputinţă, ai face orice ca săcâştigi un ban. Din păcate nu poţi face mare lucru. Sunt prea tânăr să ies lapensie şi prea bătrân să îmi găsesc loc de muncă. A fost ziua fiului meu şin-am avut bani să-i cumpăr un mic cadou. M-am simţit ultimul om de pe pămînt deruşine. Oare ştie Becali toate astea?”, se întreabă bărbatul.

L-a interesat doar pământul, nu şi oamenii de pe el
Angajaţii care au mai rămas încă în fabrică lucrează în unitate de laînfiinţare, din 1988, sunt specialişti armurieri, pirotehnişti şi artificieri.
“La început am fost peste 1.100 de angajaţi, acum suntem 34 şi facem pepaznicii, toată ziua dăm ocol la ateliere. Sunt zeci de obiective, de atelierecare se întind pe câteva hectare“, spune un salariat.
Pentru a-şi mai acoperi o parte din salarii, nu mai mult 10.000 de lei,angajaţii lucrează tăvi sau făraşe pentru fabrici de patiserie. Diferenţa debani aproximativ 60.000 de lei pe lună, salarii si impozite la stat, trebuie săo achite Gigi Becali.
“Oamenii ăia nu fac nimic, îi plătesc pentru că stau. Aşa că le dau şi eubani când am“, a declarat Gigi Bcali.
Uzina Mecanică Drgăşani a fost înfiinţată pe vremea lui Ceauşescu, producândcartuşe de mitralieră. Aparatura, chiar dacă e depăşită, este funcţională.
Din lipsa comenzilor, unitatea care se întinde pe 40 ha a intrat în conservare.În 2004 şi-a făcut intrarea în scenă omul de afaceri Gigi Becali care acumpărat pachetul integral de acţiuni al fabricii.
“Latifundiarul din Pipera a fost interesat mai mult de teren decît defabrică. A crezut că îl vinde rapid şi face bani frumoşi”, explicămuncitorii.
Gigi Becali a privatizat uzina cu gândul de a o lichida. Soarta sutelor deoameni nu e treaba lui (s.n.).
Citiţişi: