Alimentele pe bază de cereale şi grâu sunt cele mai des întâlnite în jurul nostru. Ne plac pâinea, pastele şi cerealele de la micul-dejun. Pentru mulţi dintre noi, ideea de a elimina aceste alimente din meniul zilnic pare o decizie nerezonabilă, dacă nu chiar ridicolă. Însă, tot mai multe persoane adoptă un regim alimentar fără grâu şi au motive foarte bune pentru care fac acest lucru. Aşa cum demonstrează ştiinţa, consumul grâului creşte riscul unui număr surprinzător de probleme de sănătate.
Iată care sunt câteva argumente convingătoare care ne arată de ce ar trebui să renunţăm, treptat, la grâul din alimentaţie, scrie Io9.com.
Fără îndoială, grâul are un rol important în asigurarea hranei noastre, din moment ce furnizează aproximativ 20% din totalul caloriilor alimentare la nivel mondial.
Însă este cunoscut faptul că unii oameni, cum ar fi cei care suferă de boala celiacă, trebuie să stea cât mai departe de acest aliment. Problema lor apare fiindcă intestinul subţire este incapabil să digere în mod corespunzător glutenul, o proteină care se poate găsi în cereale. Dar, grâul este considerat vinovat pentru declanşarea şi altor afecţiuni de sănătate, cum ar fi obezitatea, afecţiunile cardiace şi o serie de probleme digestive, inclusiv o creştere consistentă a bolilor asemănătoare cu cea celiacă.
- Aşadar, ce se întâmplă? Şi de ce toată lumea dă vina pe grâu?
Se pare că, răspunsul are de a face cu o mulţime de consecinţe nedorite asociate cu alimentele pe bază de cereale. Grâul creşte nivelul zahărului din sânge, cauzează probleme imunoreactive, inhibă absorbţia mineralelor importante şi irită intestinele.
Şi o mare parte din aceste probleme sunt legate de următorul fenomen: grâul pur şi simplu nu este ceea ce obişnuia să fie în urmă cu câteva zeci de ani.
- Grâul hibridizat
Într-adevăr, grâul de astăzi este foarte diferit de ceea ce era în urmă cu 50 de ani. În anii ’50, oamenii de ştiinţă au început să încrucişeze grâul pentru a-l face mai rezistent, şi, implicit, mai profitabil. Această acţiune, care i-a adus cercetătorului american Normal Borlaug Premiul Nobel, a presupus introducerea în grâu a unor compuşi care nu sunt “foarte prietenoşi” cu oamenii.
Aşa cum spune cardiologul William Davis în cartea sa, grâul hibridizat de astăzi conţine o toxină cunoscută, şi anume azida de sodiu. De asemenea, în timpul producţiei, grâul trece printr-un proces de iradiere cu raze gamma. Însă, aşa cum indică Davis, grâul hibridizat de astăzi conţine proteine noi care nu sunt întâlnite în niciuna din “plantele-părinţi”, unele fiind extrem de dificil de digerat în mod corespunzător.
Prin urmare, unii cercetători suspectează acum că glutenul, şi alţi compuşi întâlniţi astăzi în grâul modern, este responsabil pentru prevalenţa în creştere a bolii celiace, a “sensibilităţii la gluten” şi a altor afecţiuni des întâlnite.
- Glutenul şi gliadina
Fără îndoială, glutenul este o problemă din ce în ce mai mare şi începe să aibă un impact serios asupra sănătăţii noastre, iar ca rezultat, asupra alegerilor noastre alimentare.
Glutenul este o proteină compusă din gliadină şi glutenină, care apare în grâu şi alte cereale precum orzul, secara şi grâul spelt. Glutenul ajută aluatul să crească şi să îşi menţină forma.
Totuşi, problema constă în modul în care această proteină este metabolizată.Potrivit lui Alessio Fasano, directorul medical al Centrului pentru Cercetare Celiacă de la Universitatea din Maryland, nimeni nu poate digera în mod corespunzător glutenul.
“Nu avem enzimele necesare pentru a-l desface”, a spus acesta într-un interviu recent. “Totul depinde de cât de bine se închid pereţii noştri intestinali după ce ingerăm proteina şi cum reacţionează sistemul nostru imunitar la aceasta”. Preocuparea sa este aceea că proteina de gluten, care se găseşte din abundenţă în boabele de orz, secară şi grâu, declanşează un răspuns imunitar aberant.
Concret, gliadina şi glutenina acţionează ca şi anti-nutrienţi imunogeni. Spre deosebire de fructe, care sunt menite să fie consumate, cerealele se manifestă în organims printr-un soi de “luptă”. Acestea crează un răspuns imunogen care creşte permeabilitatea intestinală, declanşând astfel inflamaţii sistemice, ceea ce poate duce la un număr de boli autoimune, inclusiv boală celiacă, artrită reumatoidă, sindromul intestinului iritabil etc. Iar acest lucru este valabil şi pentru persoanele care nu suferă de boala celiacă.
De asemenea, Davis crede că, după ce este consumată, gliadina se degradează până la un compus asemănător morfinei, ceea ce crează o poftă şi mai mare pentru şi mai mult grâu. De aceea, Davis spune că grâul poate crea dependenţă.
Gliadina este numită de cercetători “fracţia toxică de gluten”.
Fasano explică: “Gliadina este o proteină ciudată pe care enzimele noastre nu o pot desface din aminoacizi (glutamină şi prolină) în elemente suficient de mici pentru ca noi să le putem digera. Enzimele noastre pot doar să desfacă gliadina în peptide.Peptidele sunt mult prea mari pentru a fi absorbite în mod corespunzător prin intestinul subţire. Apoi, pereţii (porţile) noştri intestinali trebuie să se separe pentru a lăsa să treacă peptidele mai mari. Sistemul imunitar priveşte peptidele ca pe nişte inamici şi porneşte atacul.
Diferenţa constă în faptul că, la o persoană normală, pereţii intestinali se închid, intestinul subţire devine din nou normal, iar peptidele rămân în tractul intestinal şi sunt pur şi simplu eliminate, înainte ca sistemul imunitar să le observe. În cazul uneipersoane care reacţionează la gluten, pereţii rămân deschişi atâta timp cât tu consumi gluten. Modul în care organismul tău reacţionează (cu o sensibilitate la gluten, alergie la grâu sau boala celiacă) depinde de cât de mult timp stau «porţile» deschise, numărul de “inamici” care trec mai departe şi numărul de soldaţi pe care sistemul nostru imunitar îi trimite să ne apere corpurile. Pentru cineva care suferă de boala celiacă, soldaţii devin confuzi şi încep să tragă în pereţii intestinali.”
Efectele glutenului şi a gliadinei variază în mod clar de la o persoană la alta.
- Index glicemic înalt
Grâul creşte şi nivelul zahărului din sânge. După cum spune Davis, indicele glicemic al grâului este extrem de mare. Acesta conţine anilopectină A, care este mai degrabă transformată în zahăr sanguin, decât în orice alt carbohidrat.
În consecinţă, două felii de pâine albă integrală creşte nivelul zahărului din sânge la o valoare mai mare decât cea produsă de un baton de ciocolată. Excesul de grâu poate determina apariţia “grăsimii viscerale profunde”.
Grâul poate declanşa efecte care nu sunt observabile imediat. Particulele de lipoproteină cu o densitate redusă (LDL) se formează după ce se consumă mulţi carbohidraţi, ce sunt responsabili pentru placa aterosclerotică, care în schimb declanşează afecţiuni cardiace şi accidente vasculare. De fapt, s-a dovedit că un regim alimentar fără grâu poate îmbunătăţi toleranţa la glucoză în cazul persoanelor care suferă de boli cardiace ischemice.
- Lectine
Lectinele, care sunt o clasă de molecule, pot fi întâlnite la fasole, boabe de cereale, nuci şi cartofi. Iar atunci când sunt consumate în exces sau atunci când nu sunt gătite corespunzător, pot fi extrem de dăunătoare.
Problema cu unele lectine, cum ar fi cele întâlnite în cerealele integrale, este aceea căse lipesc de receptorii noştri la insulină şi de mucoasa intestinală. Acest lucru creşte inflamaţia şi contribuie la bolile autoimune şi la rezistenţa la insulină. De asemenea, facilitează simptomele sindromului metabolic în afara obezităţii.
- Acidul fitic
Fitaţii sunt de asemenea o problemă pentru organism, un compus care poate fi găsit în interiorul nucilor, seminţelor şi cerealelor. Acidul fitic nu poate fi digerat de oameni.Şi mai rău, acesta se lipeşte de ionii metalici, cum ar fi calciu, magneziu, zinc şi fier. Ca urmare, aceste minerale nu pot fi absorbite în mod corespunzător după ce sunt consumate.
Aceasta face ca orice substanţă minerală, care ar putea fi furnizată de alimentele pe bază de cereale, sa nu fie bine metabolizată. Aşadar, fitaţii combinaţi cu glutenul fac dificilă absorbţia substanţelor nutritive, ceea ce poate duce la anemie şi osteoporoză.
- Mitul fibrei
În cele din urmă, un argument obişnuit în favoarea consumului de cereale integrale este acela că furnizează cantitatea de fibre necesare organismului. Acest aspect este într-o oarecare măsură un mit.
Mark Sisson, expert în nutriţie, a subliniat următorul aspect: “În afară de păstrarea convenţiilor sociale în anumite situaţii şi obţinerea unor calorii de slabă calitate, nu există absolut niciun motiv pentru care să mănânci cereale.”
“Şi într-adevăr, putem obţine cantităţi adecvate de fibre pur şi simplu prin consumul mai multor fructe şi legume”, concluzionează acesta.
Sursa: www.financiarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu