Dezvăluiri: comorile României din Muzeele Europei

Cu siguranță, multora dintre români, atunci când vizitează diverse capitale ale Europei, li s-a întâmplat să contemple admirativ clădirile, bulevardele, parcurile și muzeele acestora, spunându-și ca pentru sine sau tovarășilor de călătorie: ‘uite, dom’ne, civilizație și cultură!”.

Ce nu știu însă mulți români este că mare parte din această civilizație și cultură se datorează exploatării altor națiuni și jafului pe care unii dintre cei ce pozează astăzi drept modele de civilizație europeană le-au făcut secole de-a rândul în teritorii obținute și stăpânite cu și prin forță. Cum ar putea fi sărace astăzi Regatul Unit, Frântă sau Austria, de pildă, din moment ce aceste state încă mai culeg “roadele” veacurilor întregi în care au stăpânit colonii și țări pe care le-au secătuit de forță umană,  resurse și artefacte? Căci banii continuă să vină, turismul este un factor ce le hrănește semnificativ bugetele. 

Nimeni nu poate nega splendoarea, de pildă, a palatelor de la Versailles sau de pe Valea Loarei (Frantă), a Palatului Regal (Spania) sau a palatului Buckingham (Marea Britanie). Dar splendoarea lor, istoria lor însăși, precum și bunăstarea celor ce au viețuit sau viețuiesc acolo s-au clădit pe distrugerea și exploatarea unor societăți umane din nodul Africii până în Mezoramerica, America de Sud sau Orient.

Astfel, astăzi, exploatatorii de ieri dau lecti întregului mapamond cu privire la principiile civilizației și regulile de bună conduită, în timp ce foștii exploatați încă mai plătesc prețul vremurilor când erau forțați să trăiască cu o mână pe plug și cu alta pe sabie pentru a rezistă.

Revenind la punctul de plecare, deoarece nu dorim să dezvoltăm aici și acum, pe îndelete, factorii istorico-sociali care au stat la bază actualului raport cutlural dintre statele Europei, ar trebui că românii noștri să cunoască faptul că, atunci când vor călca pragul unor mari muzee europene, vor admiră, printre altele, artefacte furate de la ei de acasă.

 Muzeele din Viena și Budapesta dețin sute de artefacte găsite în România

La Muzeul de Istorie din Viena sunt expuse unele dintre cele mai bogate și importante tezaure descoperite pe teritoriul României, așa cum am arătat într-o serie de articole publicate anterior pe site-ul nostru. Nu mai reluăm, de această data, întreagă lor poveste, ci doar reamintim obiectele care le constituie.

Astfel, un tezaur găsit la Șimleul Silvaniei (jud. Săƒlaj), compus dintr-un colier cu pandantive, 13 medalii realizate din monede romane, dar și alte obiecte de valoare, împreună cu un tezaur descoperit la Sânnicolau Mare (jud.Timiș), format din 23 de vase din aur cu o greutate de zece kilograme, care se presupune a fi aparținut Voievodului Glad și apoi nepotului acestuia, principele Achtum, sunt admirate, astăzi, de turiștii care calcă pragul muzeului amintit.

Tot la Viena se mai găsesc o cană din aur, aparținând tezaurului de la Bâia (jud.Alba), două brățări din același metal, descoperite la Vlad (jud.Brașov), dar și piese din aur cu o greutate de aproximativ trei kilograme ce fac parte din tezaurul de la Tufalțƒu (jud. Covasna), descoperite în 1840, cum ar fi un topor din aur datând din secolul VIII î.Hr.

Perioada dacică este reprezentată în acest muzeu dintr-un tezaur compus din piese descoperite în diverse locații din România (Moroda, Marca, Someșul Cald, Orăștie), realizate din argint și argint aurit, cum este cazul unei brățări și al unui lanț cu pandantiv.

Colecțiile muzeului vienez mai adăpostesc și 31 din cele 64 de piese de argint descoperite în 1820 la Săliște (jud. Alba). Dintre acestea amintim trei inele spiralate, patru brățări simple din argint, o pereche de fibule, două colane tot din argint, pandantive aparținând unui colier și o plăcuță realizata din argint aurit.

Referindu-se la tezaurul de la Sânnicolau Mare, istoricul Florin Drașovean, de la Muzeul Banatului din Timișoara, afirmă, într-o declarație oferită unui cotidian central, că „retrocedarea acestuia este sub semnul întrebăƒrii. Nu cred căƒ mai putem speră. Nu putem avea parte nici măƒcar de copii dupăƒ cele 23 de piese din aur, care cântăƒresc peste zece kilograme. Austriecii ne-au refuzat politicos, invocând pericolul de degradare a originalelor, în urmă copierii”.

Și Muzeul de Istorie din Budapesta adăpostește comori dezgropate din pământul României. Nu mai puțin de 16 brățări din aur aparținând tezaurului de la Fitireaz (jud. Arad) datând din secolul VII î.Hr. sunt expuse aici.

Tot în capitală Ungariei se mai află trei falere (discuri), lucrate în aur vechi de peste 2.800 de ani, descoperite pe la începutul secolului al XX-lea la  Grăƒniceni (jud. Arad), dar și 15 discuri spiralate împreună cu brățări din aur găsite la  Sarasău (jud. Satu-Mare).

Vecinii noștri mai dețin și două brățări din aur, una descoperită la Vlad (jud.Brașov) și una găsită la Pipea (jud. Mureș), cu o vechime de 2.500 de ani, dar și un alt tezaur descoperit la Șimleul Silvaniei (jud. Săƒlaj), compus din zece perechi de fibule din argint aurit, trei vase de aur semisferice, două brățări din aur, dar și alte bijuterii.

 British Museum din Londra, stăpân al unor descoperiri de la Histria

Și de la Histria, vestita cetate ridicată de greci veniți din Milet în preajmă anilor 650-630 i.Hr., localizată lângă Constanța de astăzi, unele piese de o valoare inestimabilă au luat drumul străinătății. O parte din piesele descoperite aici sunt admirate astăzi în colecțiile celor de la British Museum din Londra. Vestită cetate greacăƒƒ de lângăƒƒ Constanța a fost cel mai accesibil sit istoric pentru amatorii de arheologie ilegalăƒƒ. „Zeci de ani, un perimetru de aproximativ 30 de hectare din suprafața totalăƒƒ de 70 a sitului n-a avut nici măƒƒcar un gard. 

Aici a fost un adevăƒƒrat El Dorado pentru braconierii arheologici”, povestește prof. dr. Alexandru Suceveanu ziariștilor de la EVZ.  IŽn cei peste 50 de ani de studiu și săƒƒpăƒƒturi arheologice, varăƒƒ de varăƒƒ, la cetatea greacăƒƒ, profesorul Suceveanu se considerăƒƒ un adevăƒƒrat locuitor al Histriei, în momentul de fațăƒƒ: „O colegăƒƒ a descoperit aici o piesăƒƒƒ deosebităƒƒ. Am trimis fotografia piesei la mai mulți colegi din Europa. Răƒƒƒspunsul ne-a sosit de la British Museum din Londra. Ne-a spus căƒƒ, încăƒƒ din 1995-1996, în posesia muzeului se află o colecție întreagăƒƒ de astfel de piese. Și căƒƒ proveniența lor era România”.

Tuturor comorilor de mai sus, cărora măcar le știm localizarea, li se adaugă probabil sute și mii de alte obiecte care, în prezent, se află în colecții particulare. Unele au fost identificate și recuperate, dar pe sume uriașe, cum este cazul brățărilor dacice care se află, astăzi, la Muzeul Național de Istorie a României. Altele vor rămâne pentru totdeauna în proprietatea unor persoane sau insitututii fără nicio conexiune cu țara noastră.

De-a lungul timpului, vocile care să ceară retrocedarea artefactelor noastre deținute azi de diverse muzee ale lumii au fost puține și slabe. Teama poate a fost de vină. Sau lipsă de interes. Sau ambele. Cert este că suntem privați de dreptul asupra acestor obiecte, iar tăcerea complice a autorităților române nu reprezintă decât o acceptare a actualei stări de fapt. Și ajungem de unde am plecat, admirând muzeele Europei...

Un articol de Valentin Roman

Sursa: adevaruldespredaci

http://danielroxin.blogspot.ro