1. 97% din Europa Occidentală a ales apa fără fluor
Printre aceste ţări se numără Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Islanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Irlanda de Nord, Norvegia, Scoţia, Suedia şi Elveţia. Aşadar, în loc să se impună obligativitatea unui tratament al fluroului pentru toată populaţia, Europa Occidentală oferă cetăţenilor săi dreptul de a alege sau de a refuza fluorul.
2. Fluorul este singura substanţă chimică care se adăugă la apa potabilă cu rol de “medicament”
Toate celelalte substanţe chimice sunt adăugate pentru a trata apa (ceea ce fluorul nu face). Acesta este unul din motivele pentru care cea mai mare parte a Europei a refuzat fluorul. De exemplu:
- În Germania: “argumentul Ministerului Federal al Sănătăţii împotriva unei permisiuni generale a fluorizării apei potabile este natura problematică a constrângerii la medicamente”.
- În Belgia: “poziţia fundamentală a sectorului de apă potabilă este aceea că nu este sarcina sa de a furniza tratament medical oamenilor”.
- În Luxemburg: “din punctul nostru de vedere, apa potabilă nu este modalitatea potrivită pentru tratament medical, iar oamenii care au nevoie de un supliment de fluor pot decide singuri să folosească tratamentul cel mai adecvat”.
Deşi unii adepţi susţin că fluorul nu poate fi considerat “medicament” deoarece se produce “în mod natural” (la niveluri foarte mici), Administraţia Americană a Alimentelor şi Medicamentelor (FDA) a confirmat că fluorul este un medicament atunci când este folosit pentru a preveni, trata sau atenua o boală.
3. Contrar concepţiilor anterioare, fluorul are beneficii minime atunci când este înghiţit
Când a început fluorizarea apei, în anii ’40 şi ’50, stomatologii credeau că fluorul este o “substanţă nutritivă” care trebuia înghiţită pentru a avea eficienţă. Totuşi, această convingere a fost discreditată de numeroase cercetări actuale.
Potrivit Academiei Naţionale de Ştiinţe, fluorul nu este o substanţă nutritivă, iar oamenii nu au nevoie de fluor pentru prevenirea vreunei boli, nici măcar în ceea ce priveşte cariile dentare.
Cu alte cuvinte, orice beneficiu care ar putea rezulta din utilizarea fluorului, provinedintr-o aplicare directă a fluorului pe exteriorul dinţilor şi nu prin ingerare. De aceea, nu este nevoie ca alte ţesuturi să fie expuse la fluor prin înghiţire (aşa cum se întâmplă, în mod inevitabil, atunci când fluorul este adăugat în apă).
4. Apa fluorizată nu mai este recomandată pentru bebeluşi
În noiembrie 2006, Asociaţia Americană a Stomatologilor (ADA) a sfătuit părinţii să evite să le dea bebeluşilor apă fluorizată. Deşi ADA a revenit asupra acestei recomandări, mulţi cercetători dentari au făcut recomandări asemănătoare de-a lungul ultimelor două decenii.
Bebeluşii expuşi la fluor se află în faţa unui risc mare de dezvoltare a fluorozei dentare, un defect permanent al dinţilor provocat de fluor prin deteriorarea celulelor care formează dinţii. Fluoroza dezvoltată la sugari va apărea în principal pe cei mai importanţi dinţi ai copilului din punct de vedere cosmetic, dinţii din faţă.
Alte ţesuturi din organism pot fi de asemenea afectate de expunerea timpurie la fluor. Potrivit unei analize publicate într-o revistă medicală, fluorul poate afecta creierul în curs de dezvoltare şi poate provoca deficite de învăţare. O analiză mai recentă, realizată de o echipă cercetători de la Harvard, a descoperit că majoritatea studiilor care au investigat efectul fluorului asupra coeficientului de inteligenţă au arătat reduceri ale acestui coeficient.
5. Există modalităţi mult mai puţin invazive de a furniza fluor, decât adăugarea sa în apă
Prin adăugarea fluorului în apa de la robinet, mulţi bebeluşi şi alte segmente de populaţie cu risc sunt puse în faţa pericolului. Acest aspect nu este numai greşit, dar şi complet inutil. Aşa cum a demonstrat Europa occidentală, există multe modalităţi eficiente şi mai puţin invazive de a furniza fluor oamenilor, însă numai celor care au nevoie de el. De exemplu:
- Produsele cu fluor, cum ar fi pasta de dinţi şi apă de gură (care vin cu instrucţiuni explicite să nu fie înghiţite) sunt disponibile la toate magazinele alimentare şi în farmacii. Astfel că, pentru acele persoane care îşi doresc să folosească fluor, substanţa este foarte uşor de găsit şi la un preţ redus.
- Dacă există temeri că unele persoane din comunitate nu îşi permit să cumpere pastă de dinţi cu fluor, banii economisiţi prin nefluorizarea apei pot fi cheltuiţi subvenţionând produsele cu fluor (sau alternative non-fluorizate) pentru familiile care au nevoie.
6. Ingestia de fluor are puţine beneficii, dar multe riscuri
Efectele adverse din ingestia fluorului au fost analizate la oamenii care trăiesc în zone fluorizate. De exemplu:
Risc pentru creier. Potrivit Consiliul Naţional de Cercetare (CNC), fluorul poate afecta creierul. Studiile pe animale realizate în anii ’90 de către cercetătorii EPA au descoperit efecte asemănătoare cu demenţa la aceleaşi concentraţii (1ppm) folosite şi la fluorizarea apei, în timp ce studiile pe oameni au descoperit efecte adverse asupra coeficientului de inteligenţă la niveluri reduse de doar 0,9 ppm în rândul copiilor cu deficienţe nutritive şi la 1,8 ppm în rândul copiilor cu un aport nutritiv adecvat.
Risc pentru glanda tiroidă. Potrivit CNC, fluorul este “un perturbator endocrin”. Cel mai notabil, CNC a avertizat că dozele de fluor care pot fi atinse prin consumul de apă fluorizată, poate reduce funcţia tiroidei în rândul persoanelor cu un aport redus de iodină. Reducerea activităţii tiroidei poate duce la pierderea acuităţii mentale, depresie şi luarea în greutate.
Riscul pentru oase. Potrivit CNC, fluorul poate diminua puterea oaselor şi poate creşte riscul pentru o fractură a oaselor. În timp ce CNC a fost incapabil să determine ce nivel de fluor este sigur pentru oase, instituţia a notat că cea mai bună informaţie disponibilă sugerează că riscul de fractură poate creşte la niveluri ale fluorului de doar 1,5 ppm, ceea ce este un nivel uşor mai ridicat decât concentraţia adăugată la apă pentru fluorizare.
Riscul pentru cancer la oase. Studiile pe animale şi pe oameni, inclusiv un studiu recent efectuat de o echipă de cercetători de la Harvard, au descoperit o conexiune între fluor şi o formă serioasă a cancerului la oase (osteosarcoma), la bărbaţii care au sub 20 de ani. Conexiunea între fluor şi osteosarcoma a fost descrisă de Programul Naţional de Toxicologie ca fiind “plauzibilă din punct de vedere biologic”. Până la jumătate dintre adolescenţii care au dezvoltat osteosarcoma au murit în decursul a câţiva ani de la diagnostic (16-19 ani).
Risc pentru pacienţii cu afecţiuni renale. Persoane care suferă de o boală renală au o susceptibilitate crescută la toxicitatea fluorului. Riscul crescut rezultă dintr-o capacitate redusă de a elimina fluorul din organism. Ca şi rezultat, nivelul toxic de fluor se poate acumula în oase, poate intensifica toxicitatea acumulării de aluminiu şi poate provoca sau exacerba o boală a oaselor dureroasă, cunoscută ca şi osteodistrofie renală.
7. Substanţele chimice industriale folosite pentru fluorizarea apei prezintă riscuri suplimentare
Substanţele chimice, acid fluorosilicic, silicofluor de sodiu şi fluorură de sodiu, folosite pentru fluorizarea apei potabile sunt produse reziduale industriale de la industria îngrăşămintelor de fosfat. Dintre aceste substanţe chimice, acidul fluorosilicic (AFS) este cel mai des folosit. AFS este un acid coroziv care a fost asociat cu un nivel ridicat al plumbului din sângele copiilor.
Plumbul este o neurotoxină care poate provoca deficienţe în învăţare şi probleme de comportament la copii.
8. Beneficiile pentru dinţi ale apei fluorizate au fost exagerate
Chiar şi susţinătorii fluorizării apei recunosc că acest proces nu este la fel de eficient cum se susţinea la un moment dat. În timp ce unii adepţi încă susţin eficienţa sa, un număr tot mai mare de studii pun la îndoială această afirmaţie. Potrivit unei analize sistematice, “amploarea efectului fluorizării nu este semnificativă din punct de vedere statistic şi poate să nu aibă o importanţă clinică”.
De exemplu, nu există nicio diferenţă între ţările fluorizate şi cele nefluorizate la capitolul “carierea dinţilor”. În timp ce fluorizarea apei este adesea considerată ca fiind factorul care reduce cariile dentare, datele statistice arată că, în ţările occidentale carenu au adăugat niciodată fluor în apă, numărul pacienţilor cu carii dentare nu este mai mare.
Majoritatea ţărilor Europei occidentale nu a acceptat fluorizarea apei. Cu toate acestea, potrivit datelor OMS, cariile dentare în aceste ţări sunt la fel de reduse şi, de fapt, mai reduse decât rata cariilor din SUA, de exemplu.
Cariile nu apar atunci când se opreşte fluorizarea. Contrar descoperirilor anterioare, cinci studii publicate începând cu anul 2000 nu au raportat nicio creştere a apariţiei cariilor dentare în comunităţile care au încheiat procesul de fluorizare.
În timp ce unii ar putea spune că fluorizarea este în special eficientă în cadrul comunităţilor cu un venit redus, există puţine dovezi care să susţină această afirmaţie.
Potrivit unei analize sistematice realizată de guvernul britanic, “dovada referitoare la reducerea inegalităţilor în sănătatea dentară a fost de o calitate slabă, contradictorie şi nesigură”.
Aşadar, în ciuda unor afirmaţii emoţionale, fluorizarea apei nu previne dezvoltarea problemelor de sănătate orală asociate cu sărăcia şi lipsa unui acces la îngrijire stomatologică.
9. Fluorizarea reprezintă o povară suplimentară şi un risc crescut pentru comunităţile cu venituri mici
În loc să fie benefică în special pentru comunităţile cu venituri mici, fluorizarea este o povară dăunătoare.
De exemplu, familiile cu venituri reduse sunt cel mai puţin capabile să evite apa fluorizată. Datorită costurilor ridicate ale apei îmbuteliate sau ale filtrelor de apă,familiile cu un venit mic vor avea cele mai puţine şanse să evite fluroul care este adăugat în apă. Ca şi rezultat al acestui aspect, familiile cu un venit redus vor fi cel mai puţin capabile să urmeze recomandările potrivit cărora bebeluşii nu ar trebui să primească apă care conţine fluor.
Familiile cu venituri reduse au un risc mai mare de toxicitate cu fluor. În plus, este demonstrat că persoanele cu un aport nutritiv inadecvat au înregistrat o sensibilitate crescută la efectele toxice ale fluorului.
Astfel, este foarte probabil ca efectele adverse asociate cu expunerea la fluor să fie cel mai des întâlnite în rândul comunităţilor cu un venit mic.
10. Datorită altor surse, mulţi oameni sunt expuşi în exces la fluor
Spre deosebire de momentul în care a început fluorizarea apei, oamenii asimilează fluor din mult mai multe surse, nu doar de la sursa de apă. Ca şi rezultat, mulţi oameni depăşesc acum aportul zilnic recomandat, ceea ce îi aşează în faţa unui risc foarte mare de a suferi din cauza efectelor toxice ale acestei substanţe. De exemplu,mulţi copii “mănâncă” mai mult fluor doar din pasta de dinţi, depăşind nivelul considerat a fi “optim” pentru o zi întreagă.
Din cauza unei creşteri în ceea ce priveşte expunerea la fluor din toate sursele combinate, rata fluorozei dentare (un indicator vizibil al expunerii exagerate la fluor în timpul copilăriei) a crescut semnificativ în ultimii 50 de ani. În timp ce fluoroza dentară avea un impact asupra a mai puţin de 10% dintre copiii în anii ’40, în ultimele studii s-a descoperit că afectează acum 41% dintre adolescenţi.
Surse de fluor: produse dentare cu fluor, pesticide cu fluor, produse farmaceutice fluorizate, alimente procesate şi ceai.
Sursa: www.financiarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu