Avva Antonie: Ridica ispitele si nimeni nu este carele sa se mântuiasca. Adica fara ispite nu te poti mântui.
Mântuirea înseamna un alt mod de a trai, dobândirea altei firi, nu aceasta care o avem. Pentru ca aceasta trebuie toata topita, scarmanata, omorâta prin tot felul de ciopleli, altfel nu e cu putinta sa creasca firea dupa Dumnezeu. Mântuirea e imposibila fara ispite pentru ca numai cu prilejul lor ne cunoastem; dându-ti seama de greseli si felul cum puteai sa rezolvi, adica cunoscând ceva în vremea ispitei, tot e ceva, adica este un început spre cresterea duhovniceasca (aceasta în cazul încercarii când ti se face îndreptare).
Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni, ci fiecare se ispiteste de pofta sa (cuvântul Sfintei Scripturi). Ispitele au rostul:
1. De a ne umili, de a ne compromite chipul nostru cel iubit de noi, ochisorii nostri, în ochii nostri, în viata aceasta.
2. Dau prilejul sa te cunosti mai bine si sa-ti pierzi încrederea în tine însuti, si te fac sa alergi la cineva mai tare ca tine, la Dumnezeu.
3. De aceea îngaduie Dumnezeu ispitele, ca ele au însusirea de a ne observa mai bine rautatile noastre.
4. Ispita este indicatorul care dovedeste marimea duhovniceasca la care esti.
În încercari (ispite) îti trebuie o convingere, adica temelie puternica. Convingerile traite sunt realitati religioase, adica realitati traite. Convingerile sa nu fie numai o biblioteca în cap, ci sa le traiesti.
Ispitele te trag afara de la Hristos, spunându-ti: Nu trai o viata asa de grea, nu-ti chinui tineretea. Toate aceste momeli te sustrag de la temelia, Hristos si de la crucea Lui si te dai spre placere, spre crutare de sine. În încercari trebuie sa ai o casa a ta, care sa fie întarita pe o temelie puternica, sa ai ceva trainic, un foc, un carbune aprins în sufletul tau, care sa-ti ajute ca în încercari sa n-o luam catre noi, ci catre Hristos. În felul acesta, încercarile dovedesc de ti-e mai drag de tine sau de Hristos. Asemanarea cu casa cladita pe nisip. Pe ce temelie stai? Daca este Hristos, treci prin toate cu veselie, dar trebuie sa te lasi cu totul în conducerea lui Dumnezeu. Nu-i alta solutie decât sa te îndragostesti de Iisus, Care a trait cândva în chip vazut. El continua sa fie cu noi pâna la sfârsitul veacurilor. si daca am fi curati cu inima, L-am vedea si acum.
La ziua judecatii ne întreaba Dumnezeu: ce asemanare avem cu Iisus? si noi numai în cruce ne putem asemana cu Iisus. Nu ne putem asemana nici în întelepciune, nici în putere, deci numai în cruce.
Alte cugetari duhovnicesti:
* Sa nu adormi cu mintea obosita, în dusmanie pe cineva.
* Prilejurile sunt de mai multe feluri: de la diavol, de la fire si îngaduite de Dumnezeu. Le deosebim:
* Prilejurile sunt de mai multe feluri: de la diavol, de la fire si îngaduite de Dumnezeu. Le deosebim:
- Când sunt de la diavol, simti tulburare.
- Când sunt de la fire, ne aparam.
- Când sunt îngaduite de Dumnezeu, simtim o pace, bucurie, multumire.
* Sa va învatati sa vorbiti putin si esential.
* Asa sa fie vorba între voi: ca la rugaciune.
* Decât cearta mai bine paguba.
* Ajungi la batrânete si puterile scad si te trezesti ca n-ai adunat nimic.
* Pentru valoarea mântuirii nici o suferinta nu e imposibila aici pe pamânt, numai si numai sa poti câstiga mântuirea.
* Dumnezeu iubeste tara Româneasca si pe ea vrea sa o spele întâi de pacate.
* La multi le-a zis: nu plecati din tara ca tara noastra are destinul ei si va da cei mai multi mucenici.
* Sa va rugati sa nu vina si peste voi necazurile care vin pe oameni, ca vor veni vremuri foarte grele.
* Sa nu credeti ca voi n-o sa rabdati foame.
* Sa va pregatiti pentru martiraj.
* În rugaciunea „Tatal nostru", „si nu ne duce pe noi în ispita", se refera la ispita lepadarii de Dumnezeu.
* Prin încercari se spala menajarea de sine. Când esti asuprit, rastignit pe nedrept, sa te bucuri.
* Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curatesti mai sigur; acolo unde nu esti cioplit, esti un necioplit.
* Sa va asteptati la întâmplari venite din senin. Ca nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale caii acesteia.
* Sa nu ai nici un amestec cu ai tai, ca sa nu se raceasca în inima ta dragostea de Dumnezeu.
* Asa cum ne purtam cu aproapele, tot asa se va purta Dumnezeu cu noi.
* Nu greselile altora ne scot din rabdari, ci putina noastra rabdare; ne cheltuie si rabdarea pe care o mai avem.
* Pe calugari îi baga în iad nimicurile.
* De câte ori încetezi lucrarea cea buna a sufletului, seamana a lene.
* Ascultarea care mi se da, aceasta este voia mea.
* Rugaciunea e alimentata de citirea Sfintei Scripturi si învatatura de credinta.
* Omul necuratat de patimi nu poate sa priceapa adevarurile de credinta.
* Citirea cu socoteala a dumnezeiestilor Scripturi, aprinde si hraneste sufletul cu gândurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca gândurile omului.
* Cine se leapada de sine macar de atâtea ori cât vin prilejurile pe zi, în chip sincer si cu convingere, capata nu numai sporire a puterilor sufletesti, ci însusirile lui sufletesti încep sa semene cu ale lui Iisus. Nu mai umbla cu candela stinsa.
* Noi sa ne îmbogatim în Dumnezeu, cugetându-L, iubindu-L, împartasindu-ne cu El,
silindu-ne a gândi si a iubi ca El, în toate împrejurarile vietii. Iata adevarata bogatie care nu se va lua de la noi.
* Adevarata crestere spirituala e sa-ti cunosti neputintele si sa te lupti cu ele.
* Singura neputinta pe care ti-o iarta Dumnezeu este aceea de a nu putea intra prin usile închise.
* În cartea vietii te scriu mai ales faptele pe care le-ai facut plângând.
* Fericit este acela care, zilnic fiind ocarât si defaimat pentru Dumnezeu, se sileste spre rabdare; el va dantui cu mucenicii, cu îndrazneala va vorbi si cu îngerii.
* Omul învata 6 ani ca sa vorbeasca si 60 de ani trebuie sa învete ca sa taca.
* Ascultarea mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
* Sa cultivam energia vointei.
* Cuvintele noastre sunt fiinte vii si ne însotesc pâna la judecata din urma, cu calitatea cu care au fost spuse, cu valoarea crestina sau necrestina.
* Sa ne preocupe tacerea. Palmuirile întinaciunilor sa ne mentina în stare de umilinta si smerenie.
* Sa-L iubim pe Mântuitorul mai mult decât orice.
* Destinul nostru e colosal de înalt: îndumnezeirea.
* Prin suparari, tulburari, cearta, iuteala, se pierde o energie buna din noi. Prin dragostea de Dumnezeu se aduna o energie foarte binefacatoare care înlatura si bolile, iar când se pierde dragostea lui Dumnezeu (energia) apar bolile.
* Îngerul pazitor de la botez este pazitorul legilor dumnezeiesti, pe care omul trebuie sa le îndeplineasca.
* Nu împrumuta celui rau mintea, ochii, gândurile, nu da degetul ca îti ia mâna toata.
* Numai în Duhul Sfânt poate fi obste unita. Duhurile au magnetism, cei ce se aseamana se aduna. Scopul crestinului este dobândirea Duhului Sfânt. Trebuie sa stai în prezenta chipului Domnului Hristos din tine, si în mod sigur aveti ceva foarte bun în voi. Dati ajutor acestui element în care existam, traim si suntem. Daca nu iubesti, urasti, critici, tragi sforile. Satana lupta continuu cu legea lui Dumnezeu din inima ta si îti îndreapta iubirea catre tine, iubirea de sine si ajungem pâna a urî pe Dumnezeu, caci eu-l e ateu. Nu te poti lua „la trânta" cu el fara „Doamne Iisuse...", si nu poti zice „Doamne Iisuse..." câta vreme nu esti sub ascultarea cuiva.
* Asa sa fie vorba între voi: ca la rugaciune.
* Decât cearta mai bine paguba.
* Ajungi la batrânete si puterile scad si te trezesti ca n-ai adunat nimic.
* Pentru valoarea mântuirii nici o suferinta nu e imposibila aici pe pamânt, numai si numai sa poti câstiga mântuirea.
* Dumnezeu iubeste tara Româneasca si pe ea vrea sa o spele întâi de pacate.
* La multi le-a zis: nu plecati din tara ca tara noastra are destinul ei si va da cei mai multi mucenici.
* Sa va rugati sa nu vina si peste voi necazurile care vin pe oameni, ca vor veni vremuri foarte grele.
* Sa nu credeti ca voi n-o sa rabdati foame.
* Sa va pregatiti pentru martiraj.
* În rugaciunea „Tatal nostru", „si nu ne duce pe noi în ispita", se refera la ispita lepadarii de Dumnezeu.
* Prin încercari se spala menajarea de sine. Când esti asuprit, rastignit pe nedrept, sa te bucuri.
* Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curatesti mai sigur; acolo unde nu esti cioplit, esti un necioplit.
* Sa va asteptati la întâmplari venite din senin. Ca nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale caii acesteia.
* Sa nu ai nici un amestec cu ai tai, ca sa nu se raceasca în inima ta dragostea de Dumnezeu.
* Asa cum ne purtam cu aproapele, tot asa se va purta Dumnezeu cu noi.
* Nu greselile altora ne scot din rabdari, ci putina noastra rabdare; ne cheltuie si rabdarea pe care o mai avem.
* Pe calugari îi baga în iad nimicurile.
* De câte ori încetezi lucrarea cea buna a sufletului, seamana a lene.
* Ascultarea care mi se da, aceasta este voia mea.
* Rugaciunea e alimentata de citirea Sfintei Scripturi si învatatura de credinta.
* Omul necuratat de patimi nu poate sa priceapa adevarurile de credinta.
* Citirea cu socoteala a dumnezeiestilor Scripturi, aprinde si hraneste sufletul cu gândurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca gândurile omului.
* Cine se leapada de sine macar de atâtea ori cât vin prilejurile pe zi, în chip sincer si cu convingere, capata nu numai sporire a puterilor sufletesti, ci însusirile lui sufletesti încep sa semene cu ale lui Iisus. Nu mai umbla cu candela stinsa.
* Noi sa ne îmbogatim în Dumnezeu, cugetându-L, iubindu-L, împartasindu-ne cu El,
silindu-ne a gândi si a iubi ca El, în toate împrejurarile vietii. Iata adevarata bogatie care nu se va lua de la noi.
* Adevarata crestere spirituala e sa-ti cunosti neputintele si sa te lupti cu ele.
* Singura neputinta pe care ti-o iarta Dumnezeu este aceea de a nu putea intra prin usile închise.
* În cartea vietii te scriu mai ales faptele pe care le-ai facut plângând.
* Fericit este acela care, zilnic fiind ocarât si defaimat pentru Dumnezeu, se sileste spre rabdare; el va dantui cu mucenicii, cu îndrazneala va vorbi si cu îngerii.
* Omul învata 6 ani ca sa vorbeasca si 60 de ani trebuie sa învete ca sa taca.
* Ascultarea mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
* Sa cultivam energia vointei.
* Cuvintele noastre sunt fiinte vii si ne însotesc pâna la judecata din urma, cu calitatea cu care au fost spuse, cu valoarea crestina sau necrestina.
* Sa ne preocupe tacerea. Palmuirile întinaciunilor sa ne mentina în stare de umilinta si smerenie.
* Sa-L iubim pe Mântuitorul mai mult decât orice.
* Destinul nostru e colosal de înalt: îndumnezeirea.
* Prin suparari, tulburari, cearta, iuteala, se pierde o energie buna din noi. Prin dragostea de Dumnezeu se aduna o energie foarte binefacatoare care înlatura si bolile, iar când se pierde dragostea lui Dumnezeu (energia) apar bolile.
* Îngerul pazitor de la botez este pazitorul legilor dumnezeiesti, pe care omul trebuie sa le îndeplineasca.
* Nu împrumuta celui rau mintea, ochii, gândurile, nu da degetul ca îti ia mâna toata.
* Numai în Duhul Sfânt poate fi obste unita. Duhurile au magnetism, cei ce se aseamana se aduna. Scopul crestinului este dobândirea Duhului Sfânt. Trebuie sa stai în prezenta chipului Domnului Hristos din tine, si în mod sigur aveti ceva foarte bun în voi. Dati ajutor acestui element în care existam, traim si suntem. Daca nu iubesti, urasti, critici, tragi sforile. Satana lupta continuu cu legea lui Dumnezeu din inima ta si îti îndreapta iubirea catre tine, iubirea de sine si ajungem pâna a urî pe Dumnezeu, caci eu-l e ateu. Nu te poti lua „la trânta" cu el fara „Doamne Iisuse...", si nu poti zice „Doamne Iisuse..." câta vreme nu esti sub ascultarea cuiva.
* Faceti macar 100 de metanii pe zi, ca va da sanatate sufleteasca si trupeasca.
* Când îti aduci aminte de Dumnezeu înmulteste rugaciunea, ca atunci când Îl vei uita, Dumnezeu sa-si aduca aminte de tine.
* Daca uiti sa zici „Doamne Iisuse...", zi: „Doamne, nu uita de mine cum uit eu de Tine".
* Focul sfârsitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu pe mintea ta, cunostintele, îmbracamintea mintii, nevointele, ostenelile, te însotesc dincolo.
* Eu va ajut cu smerenia, caci ea are toate darurile. Smerenia e dulama lui Dumnezeu.
* Când îti aduci aminte de Dumnezeu înmulteste rugaciunea, ca atunci când Îl vei uita, Dumnezeu sa-si aduca aminte de tine.
* Daca uiti sa zici „Doamne Iisuse...", zi: „Doamne, nu uita de mine cum uit eu de Tine".
* Focul sfârsitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu pe mintea ta, cunostintele, îmbracamintea mintii, nevointele, ostenelile, te însotesc dincolo.
* Eu va ajut cu smerenia, caci ea are toate darurile. Smerenia e dulama lui Dumnezeu.
* Uscaciunea sufleteasca nu e deznadejde, ci e una din nevointele cele fara de voie, care mai mult spala sufletul decât ostenelile cele de voie.
* Prin nimic nu ne mâhnim mai mult cu mila lui Dumnezeu ca în rugaciunea facuta din durere pentru altii.
* Cel mai frumos dar pe care-l putem face lui Dumnezeu e sa ne daruim Lui, pe noi însine, pe viata. Dumnezeu primeste si îmbratiseaza, apara si întareste un asemenea dar.
* Acela a carui inima s-a facut una cu Dumnezeu, sta în fata oamenilor ca o floare suprema a umanitatii.
* Rabdarea raului, iertarea fratilor si rugaciunea în ascuns, au putere înaintea lui Dumnezeu.
* Daca sufletele parasesc râvna, atunci si Duhul lui Dumnezeu care le-a fost dat se departeaza.
* Patimile si faptele [rele] nu scad decât numai când dobândesti o atentie neîncetata la tot ce gândesti. Gândul sa stim sa-l maturam, daca e de maturat, daca nu, sa-l ajutam.
* Mare mester e vicleanul, pâna si în poruncile lui Dumnezeu se ascunde.
* Gândirea calugarului e ca o albie între maluri, iar cele doua maluri sunt ascultarea si lepadarea de sine.
* Ca sa scapi de uriasul mintii (de uitare) trebuie sa citesti pâna la istovire.
* Ori de câte ori ti se taie capul (capos) esti rastignit pe cruce si asa îti trebuie; prin aceasta urmeaza pe Domnul Hristos.
* Nu primesti ocara, pierzi mântuirea si devii jucaria lui sarsaila.
* Lucrul cel mai de folos începatorilor este ocara, ca daca esti umilit, nu te mândresti.
* Pe Duhul Sfânt Îl dobândim prin câstigarea prilejurilor, iar când raspundem înapoi celui ce te ocaraste esti de partea celui rau si nu a Duhului Sfânt.
* Feriti-va de limbajul vulgar, obisnuiti-va cu limbajul cartilor sfinte. Trebuie curatata mintea, ca limba altfel nu se curateste.
* Rabdând canonul si zicând: „asa îmi trebuie", asa mi se iarta pacatele.
* Sa nu raspunzi cu întepaturi, coarne, copite, a nu te apara, sa-ti îmblânzesti câinele.
* Ori de câte ori te mândresti, te aperi si nu esti smerit, te ataca si te pedepseste vrajmasul nocturn, dar cu voia lui Dumnezeu.
* Cei ce ne critica sunt mai aproape de adevar decât cei ce ne lauda. Îngaduie Dumnezeu sa-ti auzi pacatele tale cele cu mintea. De o ocara nu te speli aparându-te, ci însusindu-ti-o.
* Pe vârful limbii calareste satana.
* Prin unire se maresc lucrurile mici, prin vrajba se prapadesc si cele mari.
* Luati aminte: orânduiala de sine în manastirea de obste e neorânduiala.
* Nu cedezi la voia ta si asa pierzi vremea si cu ea mântuirea.
* Asa de atenti trebuie sa fim cu sufletul nostru, ca si când am locui în casa cu un sarpe, ca asa si este.
* Cine nu iubeste certarea, n-are minte.
* Când ai vreo ispita, nu sta posomorât, ca nu e bine. Posomoreala adânceste ispita si gândul tot la ea. Fii senin si nu te lasa dus în ispita. Ispita nu vine la întâmplare, ci dupa pofta ta.
* Prin nimic nu ne mâhnim mai mult cu mila lui Dumnezeu ca în rugaciunea facuta din durere pentru altii.
* Cel mai frumos dar pe care-l putem face lui Dumnezeu e sa ne daruim Lui, pe noi însine, pe viata. Dumnezeu primeste si îmbratiseaza, apara si întareste un asemenea dar.
* Acela a carui inima s-a facut una cu Dumnezeu, sta în fata oamenilor ca o floare suprema a umanitatii.
* Rabdarea raului, iertarea fratilor si rugaciunea în ascuns, au putere înaintea lui Dumnezeu.
* Daca sufletele parasesc râvna, atunci si Duhul lui Dumnezeu care le-a fost dat se departeaza.
* Patimile si faptele [rele] nu scad decât numai când dobândesti o atentie neîncetata la tot ce gândesti. Gândul sa stim sa-l maturam, daca e de maturat, daca nu, sa-l ajutam.
* Mare mester e vicleanul, pâna si în poruncile lui Dumnezeu se ascunde.
* Gândirea calugarului e ca o albie între maluri, iar cele doua maluri sunt ascultarea si lepadarea de sine.
* Ca sa scapi de uriasul mintii (de uitare) trebuie sa citesti pâna la istovire.
* Ori de câte ori ti se taie capul (capos) esti rastignit pe cruce si asa îti trebuie; prin aceasta urmeaza pe Domnul Hristos.
* Nu primesti ocara, pierzi mântuirea si devii jucaria lui sarsaila.
* Lucrul cel mai de folos începatorilor este ocara, ca daca esti umilit, nu te mândresti.
* Pe Duhul Sfânt Îl dobândim prin câstigarea prilejurilor, iar când raspundem înapoi celui ce te ocaraste esti de partea celui rau si nu a Duhului Sfânt.
* Feriti-va de limbajul vulgar, obisnuiti-va cu limbajul cartilor sfinte. Trebuie curatata mintea, ca limba altfel nu se curateste.
* Rabdând canonul si zicând: „asa îmi trebuie", asa mi se iarta pacatele.
* Sa nu raspunzi cu întepaturi, coarne, copite, a nu te apara, sa-ti îmblânzesti câinele.
* Ori de câte ori te mândresti, te aperi si nu esti smerit, te ataca si te pedepseste vrajmasul nocturn, dar cu voia lui Dumnezeu.
* Cei ce ne critica sunt mai aproape de adevar decât cei ce ne lauda. Îngaduie Dumnezeu sa-ti auzi pacatele tale cele cu mintea. De o ocara nu te speli aparându-te, ci însusindu-ti-o.
* Pe vârful limbii calareste satana.
* Prin unire se maresc lucrurile mici, prin vrajba se prapadesc si cele mari.
* Luati aminte: orânduiala de sine în manastirea de obste e neorânduiala.
* Nu cedezi la voia ta si asa pierzi vremea si cu ea mântuirea.
* Asa de atenti trebuie sa fim cu sufletul nostru, ca si când am locui în casa cu un sarpe, ca asa si este.
* Cine nu iubeste certarea, n-are minte.
* Când ai vreo ispita, nu sta posomorât, ca nu e bine. Posomoreala adânceste ispita si gândul tot la ea. Fii senin si nu te lasa dus în ispita. Ispita nu vine la întâmplare, ci dupa pofta ta.
Formele în care se dezvolta si se înmulteste mândria în suflet
Viata duhovniceasca are multe greutati de învins, mai ales din partea mândriei. Patima importantei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrazniciei, neascultarea, grairea împotriva, mutrele, posomorârea, groaza de umilinta, toate acestea
sunt forme în care se dezvolta si se înmulteste mândria în suflet. Mândria si toti puii ei sunt pricini de conflicte, de nemultumiri, de fatarnicii, de racire a dragostei si de umplere a sufletului de rautate. Sub influenta acestei patimi mintea aluneca pe panta nebuniei.
sunt forme în care se dezvolta si se înmulteste mândria în suflet. Mândria si toti puii ei sunt pricini de conflicte, de nemultumiri, de fatarnicii, de racire a dragostei si de umplere a sufletului de rautate. Sub influenta acestei patimi mintea aluneca pe panta nebuniei.
Ce e de facut?
În momente de limpezime de minte - ca sunt - sa ne dam seama ca la mijloc e o patima, un duh rau care ne trage de minte cu o logica foarte strânsa, ca sa ne scoata afara din ascultarea de Dumnezeu. Sa ne dam seama ca mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: constiinta. Deci sa ascultam constiinta, nu dreptatea noastra. Sa cautam ca mai este cineva care ne-ar putea ajuta sa ajungem la liniste. Daca întinzi mâinile catre ajutor, vei fi ajutat. Inima înfrânta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
Apoftegme ale Parintelui Arsenie Boca
• Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt fata de Dumnezeu.
• Cât asculti de Dumnezeu, atât asculta si Dumnezeu de tine.
• Dumnezeu nu uita de om cum uita omul de Dumnezeu.
• Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e sa ne daruim Lui pe noi însine, pe viata.
• Este neînchipuit de mare nepotrivire între ce cer oamenii de la Dumnezeu si între ce cere Dumnezeu oamenilor.
• Cred ca cea mai deformata fiinta in capul oamenilor este Dumnezeu.
• Grija omului de Dumnezeu simplifica grija omului de om.
• Marturisirea lui Dumnezeu cu pretul vietii este pretul învierii oamenilor întru sfinti.
• Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
• Dumnezeu coboara între oameni si suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.
• De cârma mintii atârna încotro pornim si unde ajungem.
• Bobul care nu vrea sa moara, fie chiar si de grâu, nu mai aduce nici o roada.
• Mântuirea se lucreaza numai pe ruinele egoismului.
• Cine nu se va lepada de sine nu va fi liber.
• Iubirea trupeasca de sine si plina de trufie numai dragostea aprinsa a lui Dumnezeu o poate scoate si desavârsit s-o faca scrum, prin umilintele cu care o arde.
• Cea mai primejdioasa este mândria sfântului, de aceea sfintii adevarati sunt cei ce nu stiu ca sunt sfinti, ce tin mortis ca-s pacatosi.
• Pocainta trebuie sa fie o înseninare din ce in ce mai mare a sufletului si a sanatatii întregi.
• Fratilor, ascultati de Biserica, fiindca cei ce asculta de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu asculta.
• Toata lumea este a ta când ai renuntat la ea. Atunci esti mai tare ca ea si te asculta.
• Daca tot trebuie sa suferim, macar sa nu suferim zadarnic.
• Toate darurile închise in destinul nostru sunt ingrat suferinte, si numai la atâtea daruri ajungem prin câta suferinta putem razbi cu bucurie. Numai atâta mângâiere? putem aduce între oameni, câta amaraciune putem bea în local celor ce vrem sa-i mângâiem. Atât de puternica e mila si adevarul in noi, câta vapaie de ura înfruntarn bucurosi pentru Dumnezeu si pentru oameni.
• Suferinta acceptata, smerita, face din Lazarii acestei lumi un Lazar din sânul lui Avraam înca din lumea aceasta.
• Sa nu uitam ca una e lupta si suferinta omului marturisit si alta e suferinta omului nemarturisit.
• Suferinta si iubirea se cresc in progresie una pe alta.
• Cunostinta cea din patanie sau învataturile din durere singura Cale care poate învata ceva pe oameni.
• Necazurile vietii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu catre oamenii mai grei sau mai vicleni la minte.
• Nu uita ca Iisus a fericit pe saraci, pe Lazari si pe smeriti.
• Sunt multe chipuri de a intra in Împaratia lui Dumnezeu, dar numai o singura usa: Iisus.
• Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o liniste de adâncime: linistea credintei in Dumnezeu. Aceasta ar da de înteles ca in jurul unui om linistit (din cauza radacinilor lui in cer) se face liniste pe pamânt.
• Pacatosii au un prieten, pe Iisus. Din momentul in care cunosti ca esti pacatos, te-ai schimbat din vrajmasul lui Dumnezeu in prietenul lui Dumnezeu.
• E bine ca povatuitorii sa graiasca totdeauna din constiinta slujirii lui Hristos, ca in fata lui Hristos si atunci vor fi blânzi întru dojana si smeriti întru mustrare.
• Daca Domnul e ascuns in poruncile Sale, fireste ca este si in stradania pentru dobândirea virtutilor. El este puterea sau sufletul nevointelor virtutii.
• Domnul Hristos a fost rastignit cu spatele pe crucea materiala si cu fata pe crucea spirituala.
• Aceasta este ratiunea ascunsa a Providentei: toata lumea este ispitita sa se ciocneasca de Iisus.
• In legatura cu sexualitatea in familie, Parintele Arsenie zicea: Nici abuzul, nici refuzul.
• Oxigen, glicogen, somn, sa-ti pastrezi hormon conceptie de viata crestina.
• Nasteti-va sfinti!
• Tinerii sa se mute de la batrânii care le strica casa.
• Copiii nefacuti strica pe cei facuti.
• Pacatele se înregistreaza in codul genetic al fiecaruia.
• Cei care opresc copiii de la credinta sunt osânditi mai rau ca sinucigasii.
• Daca nu poti vorbi cu copiii tai despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre ei.
• Cine face carte nu face carte.
• Nu te raspândi cu mute carti.
• Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!
• In veacul al VIII-lea al erei crestine a fost, printre altele, o mare lupta pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, sa apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârau icoanele la împarati, precum ca sunt chipuri cioplite si închinare la lemne. Desi atunci s-a pus capat rautatii si multe veacuri icoanele au fost in cinste, astazi iarasi li se gaseste vina. Atunci li se zicea ca-s o închinare gresita lui Dumnezeu. Azi vina lor e ca amintesc de Dumnezeu. Dar mai e o icoana in primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem in noi, in fiecare, caci de la Botez fiecare suntem destinati sa fim o icoana a lui Iisus. Împotriva acestei icoane a lui Iisus in noi se da azi o lupta mai vrajmasa ca odinioara împotriva sfintelor icoane. Se da o lupta împotriva icoanei omului! Unde-i sunt aparatorii!?
• Vecinul tau bate crâsmele? Verisoara ta a fugit necununata? Feciorul tau fuge de biserica? Copiii tai umbla la joc seara si scuipa dupa preot? N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gând sa te aduci pe tine!
• Nu sunteti si voi cautând pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri, dar nu-L stiti pe El. Si pâna nu-L gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau, nici sensul lumii.
• Sa ai întelegere fata de neputinta omeneasca.
• Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima.
• Mustrarea învinge, dar nu convinge.
• În mintea strâmba si lucrul drept se strâmba.
• Sfârsitul betivului e sau in sant sau in casa de nebuni; iar sufletul îi este in iad înca de aici. Urmasii lui, nu mai zic nimic, mila ma opreste; totusi, mai am si o mila preventiva, pentru viitor, care ma face sa scriu.
• Nu-l judeca pe cersetor ca fumeaza.
• Mai bine o rugaciune pentru cel care înjura decât observatie.
• Nu da cu bâta in viespile sectare.
• Asa-i firesc omului pacatos, cînd îi lovesti dracii, zice ca tu esti drac.
• Iertând, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecata.
• Nu toti din lume se prapadesc, nici toti din manastire se mântuiesc.
• Unii dintre calugari nu sunt calugari, ci cuiere de haine calugaresti.
• De vrei sa te faci calugar, fa-te ca focul!
• Calugaria slabeste in suflete slabe si se întareste in suflete mari.
• Lepadarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stand, precum poti sa n-o ai in mijlocul pustiei petrecând.
• Mirenii mai vin la manastire pentru rugaciune, calugarii nu se mai duc in lume sa se odihneasca. Toate profesiunile au vacanta sau concediu, numai calugaria nu. Asa ceva ar însemna încetarea calugariei.
• Un calugar trist este un calugar cu luminile stinse.
• Dintre cele trei fagaduinte monahale, cea mai grea e ascultarea, pentru ca are de biruit mai mult patimile mintii care "discuta" cu Dumnezeu, in loc sa asculte fara discutie.
• Adevarul este fiinta vie.
• Cel mai greu pacat, vesnic fara iertare, este starea omului împotriva adevarului.
• Focul iubirii divine, de dragul Adevarului, între potrivnici se aprinde si se mentine.
• Asa sunt gândurile de hula: rabufniri de pacura în raza de soare.
• Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
• Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare fundamentala a naturii umane.
• Necredinciosii, spre rusinea noastra, îsi cred necredintei lor mai mult decât credem noi credinta noastra.
• Religia nu face stiinta, ci constiinta.
• Iisus a tamaduit orbirea ochilor, dar n-a putut tamadui orbia rautatii. Orbia rautatii nu are leac, dar are pedeapsa.
• Nimic mai greu, mai periculos decât sa te lupti cu îngustimea si cu formalismul.
• Din cauza avorturilor românilor ne vor stapâni tiganii.
• Nu suntem din maimuta, dar mergem cu pasi repezi spre ea.
• Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi in cumpana cu slava noastra viitoare.
• Învierea este noul stâlp de foc, care conduce de doua mii de ani neamul crestinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este facut destinul care ne atrage Acasa.
• Sa ne îngrijim mai ales de cei care vor primi mucenicia in prigoana de la sfârsit.
• Relele de pe pamânt asa de mult vor strânge oamenii, încât nu mai ramâne istoriei alta solutie decât sfârsitul ei.
• Doar Sfânta Liturghie mai tine lumea.
• Chinurile cele de pe urma, cele de la Antihrist, in care va lucra toata puterea Satanei, vor întrece toate prigoanele câte s-au întetit asupra crestinilor, de la început pâna in zilele acelea.
•În zilele noastre se vad multi calatori la iad cu Scriptura in mâna.
• Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.
• Gândurile omului nu sunt ca si gândurile Domnului.
• Râvna fara întrebare si parerea sar masura.
• Dreapta socoteala-i mai mare ca postul.
• Neîntrebat nimic nu e bine, nici ce e bine.
• Crestinismul reînvie in raport invers proportional cu încercarile de a-l stinge.
• Crestinismul nu e numai o afacere de Duminica, ci e o stradanie de toate zilele.
• Însusirile copilului atârna de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternitatii la femeie.
• Mare este acela care numai de marimea lui nu se ocupa.
• Neghinele vrajmasului vor salbatici oile împotriva pastorilor.
• Când ti-a gasit Dumnezeu vreo treaba pentru Împaratia Sa între oameni, ai ispravit toate obligatiile lumii.
Sursa: www.soulharmony.eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu