Ca sa dau un exemplu voi imbraca termenul de „adevar” cu cel de „curcubeu”. Un curcubeu despre care omul nu stie sigur ca exista, nu l-a vazut cu ochii niciodata dar il simte intr-un mod indescifrabil in inima.
Este ca si cum omul ar incerca sa vada curcubeul doar in forma lui nu si fara a avea vreo cunostinta a esentei lui. Omul a cugetat mult asupra acestui curcubeu, l-a imaginat, l-a cautat dar nu l-a putut afla nici unde in exteriorul lui ci numai in interior.Realizand ca acest curcubeu minunat traieste launtric, a pornit intrebarea :„Care este izvorul curcubeului?” Chestiunea aceasta i-a framantat pe toti filosofii lumii dar si pe marii maestrii spirituali de pana la Hristos.
Framantarea aceasta a fost singura care a intretinut memoria si constiinta omenirii in privinta unei descoperiri absolut necesare in ceea ce priveste originea fiintei si adevarul care elibereaza fiinta! Framantarea apare ca un efort de aducere aminte a ceva ce noi am pierdut. Toate urmele lasate de civilizatiile acestei planete prin scrieri,sculpturi,gravuri,picturi,pergamente si cate si mai cate artefacte, nu fac decat sa-l arate pe omul, cel dintotdeauna, intr-o framantare a regasirii, a reintregirii si mai ales a revenirii in sanul Supremului Creator. Aceasta calatorie a omului prin milenii si milenii de experienta si de exercitare a liberului arbitru se va reintoarce in sanul protoparintilor nostrii Adam si Eva, caci tot ei au continut toata umanitatea de la inceput. Izvorul curcubeului se gaseste la inceputul povestii sau mai bine zis a realitatii.
Povestea omului incepe de la crearea lui de catre Dumnezeu, mai intai parte barbateasca Adam si apoi parte femeiasca Eva. Aceeasi esenta dar in parte diferiti precum pe toate le-a facut.De aici porneste minunea unicitatii si a diversitatii in unitate dar si a liberului arbitru cu care intreaga creatie savarsita este inzestrata.
Va continua.
Sursa: http://carareauniversului.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu