Sala Bolivar din Londra (incinta Ambasadei Venezuelei, n. tr.) a fost umpluta pana la refuz marti seara de persoane care au venit sa afle despre dezvoltarile progresiste care au loc in prezent in Ecuador si pentru a oferi solidaritate impotriva incercarilor de a le rasturna. Sprijinita de sindicatul Unite the Union, revista Tribune, alaturi de comitetul organizator al Conferintei anuale a Americii Latine printre altii, intalnirea a fost una dintre primele din Marea Britanie dedicate explorarii ideilor cuprinse in politicile radical sociale, de mediu si justitie economica, cunoscute sub numele de Revolutia Cetatenilor.Intalnirea a avut loc inainte ca ecuadorienii sa-si aleaga presedintele. Previzionand ce se afla in joc in aceste alegeri, expertul in problemele Americii Latine, Stephanie Pearce de la QMW University, a explicat faptul ca “Aceste alegeri vor decide daca progesul social va continua sau nu sa avanseze in Ecuador sau daca Ecuadorul se intoarce la fundamentalismul pietei libere care a cauzat atat de mult rau” in trecutul recent. Stephanie Pearce a aratat ca Rafael Correa, ca presedinte actual a controlat schimbarile dramatice si progresiste in tara, “este clar favoritul pentru a castiga. Sondajele l-au plasat la aproximativ 65%, iar cel mai apropiat rival al sau, un fost director bancar, de-abia atinge 15%.”
Discursul de fond a fost tinut de catre José María Guijarro, un consilier al Ministerului de Externe Ecuadorian. Guijarro a subliniat faptul ca dezvoltarile in curs de desfasurare de-a lungul Americii Latine contracareaza 500 de ani de dominatie coloniala si permit regiunii sa-si castige in sfarsit independenta autentica.
Guijarro a explicat faptul ca, in ultimele decade, era neo-liberalismului a afectat de fapt continentul cu 20 de ani de stagnare economica, aruncand mii de oameni in saracie. Mentiunea era la adresa impactului specific si devastator al acestor politici in Ecuador. El a explicat ca intre 1998 si 1999, “sistemul financiar al Ecuadorului s-a prabusit si peste jumatate din toate economiile populatiei s-au evaporat”, iar “produsul intern brut s-a micsorat la o treime”. Oferind ajutor pentru cei care urmaresc schimbarea politica in Europa, el a explicat faptul ca “s-a creat o rezistenta sociala foarte puternica, care initial s-a desfasurat in strada, dar mai apoi s-a tradus intr-o noua realitate politica.”
Pentru a contracara aceste politici, Guijirro a explicat cum au trebuit sa fie evitate principiile de baza ale neo-liberalilor. La baza Revolutiei Cetatenilor se afla “planificarea economica si investitia sociala”, care trebuie sa “creeze standarde decente de viata pentru toata lumea” si sa indeparteze economia de la un model care “se traducea in procente uriase de persoane traind in saracie si intr-o saracie extrema.”
Sub un nou model de dezvoltare condus de stat, a explicat consilierul, “anumite companii au fost nationalizate, astfel incat astazi, principalele surse de bunastare ale Ecuadorului merg catre populatie”. Guijarro a adaugat faptul ca pentru a stimula cresterea “avem acum noi planificari economice si un rol mai mare pentru stat, chiar daca si sectorul privat inca mai are un rol, acesta nu domina economia noastra si viata oamenilor in acelasi mod.” Ecuador are cel mai mare nivel de investitii de stat din America de Sud iar acest lucru a dus la o crestere economica de peste 5% de-a lungul ultimilor 5 ani.
Cat priveste celelalte guverne progresiste din America Latina, Guijirro a explicat faptul ca acest program progresist “a creat dusmani interni si externi” si in special din partea bancherilor, oligarhilor si corporatiilor media detinute de companii cu interese economice puternice in alte sectoare. El a spus “bineinteles, nu sunt prea multumiti de noua noastra directie… dar suntem aici sa guvernam in interesul majoritatii” si “ni se pare ca o medalie de onoare faptul ca acestor oameni nu le place ce facem noi.”
Cat priveste celelalte guverne progresiste din America Latina, Guijirro a explicat faptul ca acest program progresist “a creat dusmani interni si externi” si in special din partea bancherilor, oligarhilor si corporatiilor media detinute de companii cu interese economice puternice in alte sectoare. El a spus “bineinteles, nu sunt prea multumiti de noua noastra directie… dar suntem aici sa guvernam in interesul majoritatii” si “ni se pare ca o medalie de onoare faptul ca acestor oameni nu le place ce facem noi.”
De asemenea, Guijarro a vorbit despre conceptul de dezvoltare sustenabila, care este ideea principala a noului model ecuadorian. Ecuador joaca astazi un rol principal in incercarile de a preveni schimbarile de clima dramatice si, a subliniat Guijarro, prima tara din lume care “garanteaza drepturile la natura in Constitutia sa”, o masura adoptata in 2008. Desi a recunoscut dificultatile in a defini acest lucru in mod concret in politici, el a vorbit despre inovativa Initiativa Yasuni, prima propunere din lume de a nu exploata o rezerva nationala imensa de petrol pentru a ajuta la prevenirea schimbarilor climaterice, ca exemplu al modului in care Ecuadorul incearca sa transforme totul in realitate.
Parlamentarul Chris Williamson a oferit un contrast al situatiei din Europa cu cea din America Latina. Descriind panorama europeana, el a afirmat faptul ca “investitiile se prabusesc, dezvoltarea e la pamant, somajul creste.” El a mai afirmat ca se pot invata multe de la Ecuador, acolo unde “presedintele Correa a sustinut cresterea economica condusa de stat” si “a marit cheltuielile sociale”. De aceea, a explicat el, “ei nu au avut o recesiune, saracia s-a redus cu o treime in doar 5 ani”. Tot el a observat ca in Marea Britanie “copiii clasei muncitoare intorc spatele universitatilor” in timp ce in Ecuador numarul celor dezavantajati care urmeaza o facultate este din ce in ce mai mare, “datorita educatiei gratuite introdusa de guvernarea Correa”. El a afirmat ca incurajarea ar trebui sa ia forma dovezilor ca “exista o cale alternativa” in care “statul poate sa actioneze in numele majoritatii si nu doar pentru o minoritate care deja se descurca bine.”
Autorul Robin Blackburn, care recent l-a intervievat pe presedintele Correa pentru publicatia New Left Review, a aratat similitudinile dintre Europa de astazi si Ecuadorul din trecutul sau recent. El a explicat ca “acum 15 ani, Ecuadorul trecea printr-o explozie sociala la fel ca si Grecia astazi. Ceea ce cunoastem noi ca fiind ‘socialismul secolului al XXI-lea’”, care matura America Latina implementeaza politici cerute de miscarile sociale din Marea Britanie. Ca exemplu, el a descris succesul guvernarii Correa in marirea fondurilor sociale pentru a fi cheltuite de “guvernul care acum colecta impozite datorate de catre companii”, “o inovatie radicala in lumea capitalista”, glumea el, avand in vedere evaziunea fiscala ale unor companii cum este de exemplu Starbucks.
De asemenea a mai subliniat faptul ca Ecuadorul a demonstrat ca “guvernul are puterea de a anula o datorie”, fiind o lectie evidenta pentru Grecia, Spania si Irlanda. El a explicat modul in care, sub conducerea lui Correa, Ecuadorul a respins datoria penalizatoare datorata institutiilor financiare internationale care insemna de trei ori mai mult decat se cheltuise anterior pe restituirea datoriei decat pentru servicii sociale.
Ideea centrala a acestui nou drum spre progres, a adaugat Robin Blackburn, a fost faptul ca “Ecuadorul este astazi capabil sa actioneze independent de dominarea Statelor Unite si a combatut ideea conform careia continentul este curtea din spate a Statelor Unite.”
Lindsay German, membra a Stop the War Coalition a continuat pe aceasta tema, descriind politicile progresiste impotriva razboiului si a agresiunii implementate de catre guvernarea lui Correa. Acestea au inclus decizia de a inchide o baza militara Americana importanta in 2010, pentru a rezista mai bine presiunii constante asupra guvernelor din trecut. Ea a explicat faptul ca inchiderea unei astfel de baze militare este foarte dificila si este vazuta ca “o actiune de razboi”care este “luata in serios” de catre Statele Unite. Ea a reamintit audientei ca amestecuri externe au luat forma unor lovituri de stat in Paraguay si Honduras in ultimii ani, dar a subliniat faptul ca este vorba doar despre varful unui aisberg, avand in vedere ca “interventiile Statelor Unite raman ascunse de cele mai multe ori.”
Agresiunea constanta impotriva tarilor avea ca obiectiv evident controlul asupra resurselor lor naturale, dar, a explicat ea, avea ca scop de asemenea si impunerea asupra tarilor a unui plan economic avantajos pentru tarile mai puternice. Acest lucru, a explicat ea, arata modul in care “razboiul si planurile neo-liberale merg mana in mana” si Ecuadorul era o “provocare pentru amandoua”. De asemenea, a mai adaugat ea, era un “afront total” la adresa celor care sustineau austeritatea faptul ca exista locuri in lume “in care nu exista saracie si unde educatia si sanatatea sunt gratuite de drept”.
Dr Francisco Dominguez, autor al cartii Right-Wing Politics in the New Latin America (Politici de dreapta in noua America Latina), a subliniat faptul ca este nevoie constanta de solidaritate, in afara de a invata din schimbarile progresiste care au loc in America Latina. El a explicat faptul ca “dreptul, in America Latina nu este democratic si nu a fost vreodata”. Dovada sta in “trupele mortii” si guvernarile care au “ucis peste o suta de mii de oameni” in dictaturile din ultimele decade. Astazi, aripa dreapta continua sa vrea sa submineze progresul social, ajutata de “organizatia americana National Endowment for Democracy, care canalizeaza milioane de dolari din fonduri guvernamentale catre tot felul de organism din regiune”. El a adaugat ca unul dintre principalii destinatari ai fondurilor Departementului de stat american in acest mod a fost International Republican Institutute, condus de beligerantul senator american John McCain.
Dr Dominguez a explicat faptul ca “dreapta nu poate produce coalitii majoritare din cauza faptului de ceea ce a facut stanga au beneficiat multi oameni. Astfel, calea nedemocrata este de multe ori preferata.” In cazul Ecuadorului, s-a incercat o lovitura de stat pentru a-l inlatura pe presedintele Correa in 2010, care a esuat dupa ce au fost ucise mai multe persoane inclusiv o garda de corp prezidentiala.
De asemenea, el a mai afirmat ca importanta asigurarii unei opozitii impotriva interventiei Statelor Unite si ale altor guverne este cel mai bine ilustrata de “transformarile uriase care se afla in desfasurare” de-a lungul Americii Latine. El a explicat faptul ca “in 1990, saracia in regiune era de 48%. La sfarsitul anului 2011, rata saraciei se afla la 30%, asta insemnand mai mult de o suta de milioane de oameni scosi din saracie prin intermediul politicilor democratice si de incluziune sociala”.
Juan Carlos Piedra de la Miscarea Ecuadoriana din Regatul Unit al Marii Britanii, un grup al comunitatii ecuadoriene care a organizat intalnirea, a descries importanta politicilor progresiste ale lui Correa cu privire la migratie si cetatenie. Unul din 10 ecuadorieni au plecat din Ecuador in urma colapsului financiar. Astazi, guvernarea Correa “furnizeaza resurse pentru milioanele de ecuadorieni din afara pentru a-i organiza si pentru a-i sprijini la angajare, imigrare si limba engleza” si pentru a-i ajuta sa se integreze in societatea engleza sau sa se intoarca acasa daca doresc asta. Juan Carlos a aratat faptul ca planul de echitate este foarte puternic in Ecuadorul de astazi si discriminarea sexuala este acum ilegala, iar egalitatea intre sexe o prioritate.
El a incheiat intalnirea afirmand ca Revolutia Cetatenilor “ne ofera demintate si ne face sa fim mandri din nou ca suntem ecuadorieni”. El i-a incurajat pe europeni sa invete din alternativa oferita de Ecuador deoarece demonstreaza ca schimbarea adevarata poate fi obtinuta oriunde. (autor: Lee Brown -leftfutures.org)
Traducerea: Alina Stredie
sursa: gandeste.org
sursa: gandeste.org
gandeste.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu