CAZUL BENDER - ENIGMA UNEI EXISTENTE
In seara zilei de 30 iulie 1952, Albert K. Benderprimi un telefon ciudat in timp ce se afla singur in locuinta sa. La repetatele lui intrebari nu se auzi nimic la celalalt capat al firului, dar simti brusc o durere frontala puternica si o ameteala neobisnuita. In acel moment isi dadu seama ca receptioneaza un mesaj telepatic: i se transmitea sa nu se mai ocupe de studierea fenomenului OZN. Apoi, auzi un bazâit in receptor, dupa care veni tonul. Facand o simpla verificare la centrala telefonica, i se spuse ca numele lui nu fusese cerut de nimeni in ultimele minute...
Cu putin timp in urma, Bender pusese bazele organizatiei I.F.S.B. (Biroul International de Studiere a OZN-urilor), infiintata la Bridgeport, Connecticut, in aprilie 1952.
Intr-o seara, intorcandu-se acasa dupa ora 23:15 de la un film si trecand printr-o portiune pustie si intunecoasa, avusese nou aceeasi senzatie de ameteala; incepu sa-l doara fruntea puternic si receptă un mesaj asemanator, in care i se spunea sa nu se mai ocupe de I.F.S.B. Ajuns acasa, cand deschise usa camerei sale, il izbi un miros puternic si neplacut ca de sulf, greu de suportat. Toate dosarele organizatiei I.F.S.B. erau ravasite, iar aparatul de radio era deschis, insa nu se auzea nimic decat zgomotul de fond. Nu-si amintea sa-l fi lasat deschis cand plecase.
Insa Bender nu lua deloc in serios aceste semne, ci continua sa se ocupe de fenomenul OZN si de organizatia infiintata, publicand in continuare articole din ce in ce mai interesante in revistele de specialitate.
Intr-o seara de noiembrie se afla intr-o sala de cinematograf. Pe la jumatatea filmului, pe locul din dreapta lui simti prezenta cuiva, desi nu auzise pe nimeni intrand, inaintand si asezandu-se. Intoarse capul si tresari surprins cand vazu un barbat imbracat in negru, care-l privea cu ochi sclipitori, ca ochii de pisica in noapte! Parca erau doua beculete aprinse, facand ca fața sa-i para foarte intunecata. Bender simti o ameteala si inchise ochii. Cand ii deschise din nou, omul disparuse fara sa faca vreun zgomot. Apoi, dupa cateva secunde, aparu din nou, de data aceasta in stanga! Bender se scula enervat si se muta in alta parte a salii. Dar nu dupa mult timp parca simti o arsura in ceafa si, intorcandu-se, vazu din nou ochii aceia privindu-l fix. Se ridica si se duse sa cheme supraveghetorul, dar cand se intoarse cu acesta, necunoscutul nu mai era acolo, iar lumea se uita linistita la film. Bender renunta să mai vizioneze filmul si porni iritat spre casa. In dreptul unei vitrine cu discuri se opri, cautand ceva ce-l interesa. Atunci simti din nou arsura la ceafa si intorcandu-se, il revazu pe necunoscutul cu ochii stralucitori, la numai cativa pasi de el. In acel moment avu senzatia clar ca fiinta aceasta nu era ceva cunoscut, ci era, parca, o fiinta din alta lume!
Apoi, intr-o alta seara din februarie 1953, dupa o sedinta a organizatiei I.F.S.B. care se tinea la Bander acasa, acesta se indrepta spre camera lui, cand observa o lumina ce venea de acolo. Deschise usa si ramase incremenit in prag cand vazu in mijlocul camerei o lumina albastruie puternica, ce incepu sa se risipeasca la aparitia lui, apoi disparu treptat, dar in urma mai zari o clipa doua luminite stralucitoare.
In martie 1953, conducerea organizatiei I.F.S.B. propuse sa se faca o incercare de contactare a extraterestrilor, deoarece in perioada aceea se discuta foarte mult despre OZN-uri, care fusesera vazute de multa lume, dupa cum aratau diverse rapoarte publicate in ziarele locale. Astfel, experimentul urma sa se desfasoare in Ziua C (Ziua Contactului) si consta in aceea ca toti membri I.F.S.B. urmau sa se concentreze asupra unui mesaj pe care sa-l transmita mental in spatiul extraterestru.
In data de 15 martie 1953, cand se stabili Ziua C, Bender se afla si el in camera lui si la ora 6 incepu sa se concentreze asupra mesajului urmator: "Catre echipajul navei interplanetare care tine sub observatie planeta noastra numita Pamant. Noi, membrii I.F.S.B. vrem sa luam legatura cu voi. Suntem prietenii vostrii si va rugam sa veniti pe Pamant. Va vom intampina cu prietenie. Vom face tot posibilul sa ne intelegem cu voi... etc, etc. Repetă mesajul de trei ori, concentrandu-se cat mai tare. Apoi simti o raceala in tot trupul si o durere acuta de cap. Se detasa parca de trup si se smti plutind la cativa metri deasupra patului. Atunci i se comonica urmatorul mesaj: "Te urmarim de mai multa vreme... Nu mai incerca sa ne tulburi, deoarece avem de indeplinit o misiune pe Pamantul vostru... Suntem printre voi..."
Revenindu-si din starea de plutire, Albert Bender crezu la inceput ca visase. Era ora 18:05, deci totul durase numai cinci minute. Aparatul de radio era deschis... Atunci lua hotararea sa scrie tot ce i se intamplase in ultimul timp. Pusese hartia intr-un plic si-l inchisese intr-un birou. In tot acest timp, in camera simtise un miros puternic de sulf, cu toate ca geamul era deschis iar mirosul persista inca multe zile. Dar nu avu curajul sa cheme pe nimeni si nici sa povesteasca cuiva despre cele petrecute, de teama sa nu fie luat drept nebun. Dupa cateva zile, lua hotararea sa expedieze plicul la Pentagon, la Washington, dar nu mica-i fu mirarea cand constata ca plicul ii disparuse din sertarul in care îl incuiase!
In iulie, Bender pleca in concediu. La intoarcere, intr-o seara calda de vara, cand intra in casa, gasi in camera mirosul de sulf si aparatul de radio deschis. Il cuprinse o stare de ameteala si se aseza pe pat. Simti ca o putere necunoscuta pune stapanire pe el, apoi se trezi in camera cu trei barbati imbracati in negru purtand niste palarii cu boruri largi, care le acopereau jumatate din figura. De sub boruri se vedeau doar ochii, stralucitori, ca niste beculete aprinse...
Bender auzi in interior o voce care-i spunea ca el fusese ales pentru a fi contactat de o civilizatie extraterestra, care se afla pe Pamant intr-o misiune importanta. Era rugat sa nu spuna nimanui nimic si sa se supuna instructiunilor primite. Urma sa-i dea o placuta metalica pe care, daca o strangea in pumn, intra in contact cu ei. Trebuia doar s-o tina strans in mana, sa deschida aparatul de radio si sa spuna "KAZIK". Urmau sa se mai intalneasca peste doua zile, la aceeasi ora. Apoi, unul din ei deschise aparatul de radio si-l potrivi intre doua posturi care emiteau in acel moment. Bender il intreba mental de ce face aceasta si i se raspunse ca numai asa putea sa se intoarca la baza.
Ramas singur, Bender se trezi că ține in mana o placuta de metal rotunda, bombata la mijloc. Era facuta dintr-un metal neobisnuit si stralucitor. O examina cu atentie, apoi o incuie intr-o cutie, cu gandul ca a doua zi va relata oficial toata intamplarea si va prezenta placuta de metal drept marturie a veridicitatii spuselor sale. La gandul acesta adormi mai linistit. A doua zi de dimineata se duse direct la cutia respectiva, o descuie in graba si... ramase stupefiat: placuta nu mai era acolo! Parca cineva ii citise gandurile si il oprea in felul acesta de a mai face publica intamplarea ciudata prin care trecuse.
Dupa alte doua zile, aflat in camera lui, Bender astepta cu nerabdare reintalnirea cu cei trei extraterestri. Totul i se parea un vis, sau mai curand un cosmar. Din curiozitate, se duse si deschise cutia: placuta metalica era la locul ei, mai stralucitoare ca niciodata! Dupa primul moment de surpriza, primul lui gand a fost sa o arate cuiva, oricine ar fi el. Dar in acel moment metalul capata o culoare rosu-sangeriu si se infierbanta atat de tare, incat trebui sa-i dea drumul din mana. Ajunsa pe podea, placuta isi relua aspectul initial. Atunci isi dadu seama ca nu va putea dovedi realitatea celor petrecute cu doua zile inainte. Se apleca, ridica placuta si se hotarî sa-i cheme pe cei trei necunoscuti.
Deschise aparatul de radio si repeta de mai multe ori :"KAZIK". Dupa cateva secunde i se facu foarte frig, tamplele incepura sa-i zvacneasca puternic si simti cum o forta extraordinara pune stapanire pe el. Se intinse pe pat si simti ca devine usor si incepu sa pluteasca. Dupa cateva secunde se trezi inconjurat de o lumina. Se afla intr-o camera imensa, circulara, cu bolta transparenta. Parca era in interiorul unei farfurii zburatoare. Peretii erau stralucitori ca din otel inoxidabil. Era imobilizat intr-un scaun din acelasi metal, iar in fata sa era un ecran tubular. Se mai afla alaturi si o fiinta asemanatoare cu cei trei barbati in negru, care, privind fix la el, incepu sa-i explice niste imagini care apareau pe ecran. Una dintre acestea prezenta planeta dupa care venise nava extraterestra, planeta care facea parte dintr-un sistem solar mult mai vechi decat al nostru. Venisera pe Pamant pentru a-si procura din mările noastre o substanta care era vitala pentru ei.
Apoi Bender tresari cand vazu pe tot ecranul un monstru infiorator, greu de descris: era unul din locuitorii planetei indepartate in adevarata lui forma. Se prea poate ca si pamantenii sa arate asa peste cateva sute de mii de ani - ii sugera prezentatorul. Daca oxigenul din aer va fi din ce in ce mai rar, pamantenii vor trebui sa se adapteze la orice amestec de aer. Modificarile mediului vor duce implicit la modificarile organismelor umane dupa Terra. Lui Bender i se mai spuse ca pe planeta necunoscuta exista fiinte de trei sexe: doua la fel ca pe Pamant si al treilea il formeaza exaltatii, care sunt fiinte dotate exceptionale. Exista acolo un control foarte riguros al populatiei, femeile depun oua, care sunt pastrate si clocite numai cand asupra planetei se abate "Marele intuneric", cand mor foarte multi locuitori.
Apoi incepu sa se faca intuneric si peste cateva secunde, Bender se afla din nou in camera lui, tinand in mana placuta de metal. Fusese transportat in interiorul unei nave extreterestre timp de o jumatate de ora si isi dadea seama ca nimeni nu o sa-l creada.
In august 1953, Bender primi o alta vizita din partea celor trei barbati in haine negre. Se trezi intr-un loc necunoscut despre care ei spuneau ca este sub pamant, in Antarctica. Se afalu intr-o incapere mare, luminata foarte puternic si care parea construita din gheata. Dupa cateva secunde aparu in incapere un barbat imbracat intr-un costum auriu. Avea parul alb, stralucitor, care contrasta cu pielea de un maroniu lucios, ca un bronz puternic. era Exaltatul, o fiinta bisexuata. El conducea baza în care se aflau. Cei din fata se inclinara in fata lui si se apropiara pe rand de el, lipind de fruntea lui o bucatica plata de metal pe care o avea fiecare in mana. Facu si Bender la fel, iar in momentul in care ii atinse fruntea cu placuta de metal, simti o energie puternica trecandu-i prin brat si ajungandu-i la frunte. Entitatea se arata foarte prietenoasa si gata sa raspunda la intrebarile pamanteanului. Bender afla astfel ca acesti etraterestri venisera pe Pamant in anul 1945, pentru a lua apa din mările de aici, care sa fie prelucrata intr-unul din laboratoarele lor infiintate pe Pamant, pentru a obtine o substanta vitala pentru ei. Urmau sa ramana doar 15 dintre ei pe Pamant, schimbandu-si echipajul o data la doi ani. Nu aveau intenția sa faca vreun rau pamantenilor, dar fusesera nevoiti sa sperie oamenii, iar uneori chiar sa-i ucida, cand nu a fost alta solutie. Fusesera rapiti multi pamanteni si dusi pe planeta indepartata pentru experimente. Nici unul din ei nu rezistase conditiilor de acolo, deci nu rămăsese niciun exemplar viu.
I-au fost prezentate mai multe imagini pe un ecran cinemascop tridimensional, infatisand evolutia Universului, catastrofa care pustiise planeta Marte, in urma invaziei unei alte civilizatii, apoi imaginea unui oras de pe planeta lor si, in sfarsit, imaginea unei arme. Dupa ce arma era descarcata si tinta atinsa, incarcatura se reintorcea pe teava, printr-o miscare incetinita...
Lui Bender i se spusese ca aceasta era ultima lui intalnire cu ei, ca nu avea voie sa destainuie nimanui secretul lor decat atunci cand ei nu vor mai fi pe Pamant, iar el va sti ca au plecat cand va disparea placuta metalica din locuinta lui. La despartire, Bender il ruga pe "exaltat" sa-i dea o dovada ca ei exista cu adevarat si ca nu este totul rodul unei halucinatii de-a lui. I se spuse ca nu peste mult timp, aproape de casa lui va aparea o nava mica de-a lor, care va purta cu ea una din armele prezentate si se va atinge o tinta de mica importanta.
Revenit pe Pamant, in data de 20 august, Bender citi intr-un ziar local ca in data de 19 august 1953 avusese loc o explozie ciudata pe strada Middletown, aproape de Front Street, insotita de aparitia unui obiect zburator neidentificat. La anchetă se descoperise o gaura destul de mare intr-un panou de tabla, fara sa se afle cum aparuse gaura respectiva acolo. Ancheta fusese condusa de August C. Roberts de la sectorul investigatii. Acesta se deplasase la New Haven pentru a examina tabla indicatoare gaurita. Nu se gasisera urme de metal ars sau alte sau alte semne care sa ateste ca ar fi avut loc o impuscatura. La o cercetare mai atenta a marginilor din interior se descoperise, incorporat in structura metalica, un fel de reziduu, care fusese imediat supus cercetarilor, dar nu se comunicase inca rezultatul analizei. Se gasise si o martora, o vecina de-a lui Bender, care declarase ca vazuse in dimineata zilei de 19 august 1953, ora 9:00, o lumina puternica trecand pe langa fereastra ei si aproape imediat auzise o explozie langa casa. Dorind sa afle despre ce este vorba, martora s-a apropiat de tabla indicatoare si a vazut ca iese fum din orificiul aparut in centrul ei. De jur-imprejur se simtea un puternic miros de sulf...
Acestea au fost straniile evenimente petrecute de Albert K. Bender cu cei trei barbati in negru. Se pare ca nu exista nici o dovada a trecerii lor pe Pamant, in afara orificiului din tabla indicatoare si de durerile de cap ingrozitoare de care Bender nu a reusit sa mai scape niciodata...
Ceva mai tarziu, pe 24 iunie 1967 (se implineau in aceasta zi exact doua decenii de la intamplarea lui Kenneth Arnold!), un cunoscut cercetator ufolog, Dominic Lucchesi, afirma ca Bender, dupa vizita celor trei oameni in negru, parea un om cu totul schimbat. Era speriat si - mai tarziu - suferea de dureri de cap ingrozitoare care, pretindea Bender, erau controlate de ei! ”Ori de cate ori mă gândeam sa rup tacerea, durerea de cap se instala cu violenta."
”Cei trei oameni imbracati in negru i-au interzis sa vorbeasca si el nu indrazneste sa o faca" - a adaugat August C. Roberts, un alt celebru ufolog american. El continua: "Azi, Bender conduce un motel in California. El refuza sa discute despre farfurii zburatoare."
La randul sau, Bender avea sa declare, prin anii 60: "Cand oamenii vor afla adevarul despre OZN-uri se vor petrece schimbari dramatice. Stiinta va primi o mare lovitura."
SURSA: http://www.civilizatii.extraterestre.go.ro
(pentru conf. C.M.)
Sursa: ascensiuneaspiritului.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu