Materialele din plastic ne otrăvesc

Următoarea dată când te afli într-un magazin alimentar, uită-te în jurul tău şi notează-ţi numărul de produse ambalate în plastic. Problema este că acest plastic pe bază de petrol este proiectat să reziste pentru totdeauna. Aşadar, achiziţionezi produse pentru consumul pe termen scurt, ambalate în materiale care supravieţuiesc sute de ani, relatează Mercola.com.

Această mentalitate de unică folosinţă este un fenomen relativ recent. Părinţii şi bunicii foloseau produse ambalate în recipiente reutilizabile, reciclabile sau degradabile făcute din sticlă, metal şi hârtie. Însă astăzi, materialele din plastic aruncate circulă pe tot globul cu un cost uman şi ecologic considerabil. Această practică sufocă oceanele şi sugrumă fauna sălbatică, iar prejudiciul nu se termină aici…

Substanţele chimice din plastic ajung în organismul nostru şi se acumulează de-a lungul timpului. Consecinţele biologice dezastruoase pentru rasa umană cresc odată cu fiecare sticlă sau pungă de plastic aruncată.

Substanţele chimice plastifiante, cum ar fi BPA, perturbă dezvoltarea embrionară şi sunt asociate cu cancerul şi afecţiunile cardiace.

Ftalaţii dereglează natura firească a genelor şi poate provoca anomalii genitale, în special la băieţei, care se pot transmite de-a lungul mai multor generaţii. DEHP poate duce la leziuni multiple ale organelor.

Aşadar, indiferent dacă analizezi efectele ecologice sau biologice, utilizarea neglijentă a plasticului a creat un “monstru gigantic”, care are nevoie de o atenţie imediată.

• 10.000 de tone de plastic ajung în oceanele noastre în fiecare an

Potrivit Greenpeace, lumea produce 100 de milioane de tone de plastic în fiecare an.Din această cantitate, 10% ajunge în oceanele noastre. 70% se scufundă (policarbonat, polistiren şi PETE), provocând daune la fundul oceanului, iar restul de 30% care pluteşte (LDPE, HDPE, polipropilen şi plastic expandat) se acumulează în insule masive de gunoi, pe care mulţi le consideră o ruşine pentru rasa umană.

Practic fiecare moleculă din cele trei milioane de tone de policarbonat aruncate în fiecare an în depozitele de deşeuri rămâne acolo pentru totdeauna. Doar un foarte mic procent din deşeurile de plastic sunt transformate în bunuri durabile. În ciuda campaniilor noastre ecologice, reciclăm doar 5% din plasticul pe care îl producem.

Aproximativ 50% din deşeurile de plastic ajung în depozite de reziduuri, unde rămân timp de câteva sute de ani, datorită oxigenului limitat şi a lipsei de microorganisme pentru a fi descompuse; restul de peste 45% “dispare” în mediu, iar, în cele din urmă, ajunge în apă, afectând puternic ecosistemele marine şi întrând în lanţul trofic.

Un raport ONU susţine că există 46.000 de bucăţi de plastic pe fiecare 2,5 kilometri pătraţi de ocean.

Peştii şi creaturile marine sunt descoperite înfăşurate sau sufocate de plastic: 44% din toate speciile de păsări marine, 22% dintre cetacee (balene, delfini şi marsuini), toate broaştele ţestoase şi o listă din ce în ce mai mare de peşti au fost contaminaţi cu aceste materiale.

• De ce ar mânca o creatură plastic?

Toate tipurile de plastic sunt la început “granule” sau mărgele mici din răşină de plastic. Creaturile marine văd aceste granule ca pe nişte icre sau alte surse alimentare, aşa că pur şi simplu le confundă cu mâncarea. Broasca ţestoasă Leggerhead (cu capul mare) confundă de multe ori pungile de plastic cu meduze, mâncarea lor preferată. Iar efectele sunt dezastruoase, inclusiv blocaje interne, deshidratare, foamete şi posibilă moarte. Albatroşii sunt de multe ori găsiţi sufocaţi de inelele de plastic care ţin la un loc şase doze de bere. Alte creaturi au parte de un sfârşit groaznic atunci când rămân încurcate în plasele de plastic.

De asemenea, reziduurile împiedică lumina solară să intre în apă, aceasta fiind vitală pentru alge şi plancton, iar implicaţiile negative ale acestei probleme ajung până în vârful lanţului trofic. În unele ape oceanice, plasticul depăşeşte planctonul cu un raport de şase la unu.

Nu numai că animalele marine suferă din cauza efectelor produse de consumul unor bucăţi de plastic, dar se află în pericol şi din cauza absorbţiei de poluanţi din plastic.

Acest fenomen face plasticul mai mult decât benign, iar cercetătorii încă nu au determinat amploarea deplină a pericolelor generate de consumul exagerat al acestui material. Avem mai multe întrebări decât răspunsuri.

• De la valve cardiace la cercuri de Hula…

Ce s-a întâmplat cu tot plasticul pe care oamenii l-au aruncat la întâmplare? Oamenii de ştiinţă au descoperit acumulări masive de gunoi de plastic în fiecare din cele cinci vortexuri oceanice importante ale planetei. Vortexurile sunt vârtejuri oceanice care se rotesc lent, împinse de vânturile globale şi de curenţii oceanici. Gunoiul şi reziduurile sunt direcţionate către centrul acestor vortexuri, într-un efect asemănător cu cel de la vasul de toaletă.

Unul dintre aceste vortexuri, Vortexul din Pacificul de Nord, se află în mijlocul Oceanului Pacific la aproximativ 1.600 de kilometri de coasta de est a SUA. În mijlocul său există o masă uriaşă de gunoi (90% plastic), care pluteşte precum o supă de bucăţi mici de plastic, fărâmiţate sub acţiunea valurilor.

Unii numesc acest vortex “Marele Petic de Gunoi din Pacific”, iar alţii “Vortexul de Gunoi din Pacific”, dar, indiferent de numele său, este cel mai mare “depozit de deşeuri” din lume. În acest loc găseşti orice, de la plase de plastic la sticle, pungi şi găleţi, bidinele, cercuri Hula şi echipament medical. Cu toate acestea, cea mai mare parte a peticului de gunoi nu este alcătuit din obiecte mari, ci mai degrabă din microplastic pe care nu îl poţi vedea cu ochiul liber, cum ar fi granulele descrise anterior.

Nimeni nu ştie exact cât de vaste sunt aceste “peticuri de gunoi”, deoarece, o mare parte din ele nu poate fi vizualizate. Vortexurile pline de gunoi sunt localizate în zone izolate, departe de ochiul opiniei publice, care se orientează după principiul “dacă a ieşit din orizontul meu, a ieşit şi din mintea mea”.

• Niveluri periculoase de BPA descoperite în peste 95% din oamenii testaţi

Probabil cea mai cunoscută substanţă chimică din plastic este BPA (bisfenol-A),folosită la scară largă în căptuşeala conservelor alimentare, cleiuri dentare, bani de hârtie, chitanţe şi alte produse. Din păcate, BPA este atât de răspândit încât 95% dintre persoanele testate au în organism niveluri periculoase din această substanţă. BPA-ul se scurge din căptuşeala conservei şi ajunge în alimentele pe care le conţin, cum ar fi supă sau sucuri.

BPA-ul nu este singura substanţă chimică care prezintă acest efect: ştiinţa a descoperit recent că melamina, odată considerată stabilă, pierde şi ea substanţe chimice, în special atunci când este încălzită. Expunerea constantă la melamină a fost asociată cu pietre la rinichi în cazul copiilor, dar şi adulţilor.

BPA-ul este un perturbator endocrin, ceea ce înseamnă că interferează cu sistemul hormonal normal al corpului. Un studiu pe animale a descoperit că BPA provoacă leziuni la nivelul cromozomilor şi interferează cu dezvoltarea ovulelor, care ar putea determina pierderi de sarcină, defecte la naştere şi sindromul Down. În alte studii, BPA a fost asociat cu obezitatea, rezistenţa la insulină şi cancer.

Potrivit geneticianului din Texas David Busbee, “mai puţin de o miime de miliardime de gram de BPA per un milimetru de mâncare este suficient pentru a modifica funcţionarea şi dezvoltarea celulelor din corpul tău”.

Studiile BPA au capturat atenţia publicului şi există o legislaţie din ce în ce mai voluminoasă pentru a limita utilizarea sa.

• BPS ar putea fi chiar mai rău decât BPA

Pe măsură ce publicul a devenit din ce în ce mai precaut la BPA, o mulţime de materiale plastice fără BPA au pătruns puternic pe piaţă, de la sticle pentru apă la jucării din plastic. Cu toate acestea, numeroase companii nu fac altceva decât să înlocuiască BPA cu un alt bisfenol, bisfenol-S (BPS), care acum apare în urina umană la niveluri asemănătoare cu cele ale BPA.

Cercetarea sugerează că BPS-ul are caracteristici care imită hormonii,asemănătoare cu cele ale BPA, dar poate fi în mod semnificativ mai puţin biodegradabil şi mai stabil la căldură, ceea ce înseamnă că poate fi chiar mai toxic decât BPA-ul, de-a lungul timpului.

• Ftalaţii: plasticul care afectează dezvoltarea sexuală

Un alt grup de substanţe chimice toxice care provin de la plastic sunt ftalaţii. Ftalaţiisunt folosiţi ca şi plastifianţi în absolut orice, de la podele de vinil la detergenţi, furtunuri, pelerine de ploaie, adezivi, odorizante, consumabile medicale, şampoane şi chiar jucării. Ftalaţii aparţin grupului de substanţe chimice care afectează dezvoltarea sexuală, şi anume, cele care determină masculii din multe specii să devină mai feminini.

Ftalaţii au fost asociaţi cu afecţiuni cronice precum alergiile, astmul şi autismul şi poate provoca inflamaţii bebeluşilor. Copiii absorb ftalaţi din canapea, podele flexibile din plastic şi saltele de joacă din plastic.

Din păcate, fiecare persoană în parte poate avea ftalaţi măsurabili în organismul său. În anul 2000, CDC a descoperit niveluri ridicate de ftalaţi la toţi cei 289 de adulţi testaţi. Doctorul Busbee a declarat că fiecare ftalat testat perturbă natura genelor. Această perturbare nu este dăunătoare doar pentru persoana expusă, dar efectele pot fi transmise mai departe şi viitoarelor generaţii.

• Este bioplasticul soluţia la poluarea excesivă?

Numeroase companii au sărit în caruselul plasticului pe bază de plante, dorind să adopte măsuri pentru a se inventa un material bioplastic perfect. Începând cu 2010,peste 2,5 miliarde de sticle din plastic pe bază de plante au fost puse în utilizare în întreaga lume. În ciuda promovării, sticlele din plastic pe bază de plante sunt în mare parte non-biodegradabile, aşa că nu fac nimic pentru a diminua problema gunoiului.

Dar chiar şi atunci când bioplasticul poate fi transformat în compost şi poate fi obţinut din “resurse regenerabile”, aceste produse eşuează îngrozitor, dacă se analizează amprenta lor de carbon. Plasticul pe bază de plante are aceeaşi problemă ca şi combustibilul pe bază de plante: au un impact asupra producţiei alimentare, transformând terenurile agricole valoroase în simple ogoare.

Există temeri în ceea ce priveşte efectele pesticidelor şi tulpinele culturilor modificate genetic pentru a crea o mare parte din aceste materiale din bioplastic. Iar multe dintre ele necesită o procesare chimică intensivă, care este şi mai “murdară” decât în cazul materialelor din plastic derivat din petrol.

• Ce se poate face?

Materialele plastice aruncate ne acaparează oceanele şi ameninţa viaţa marină, de la plancton în sus. Insule masive de deşeuri din plastic ocupă acum centrul celor cinci vortexuri oceanice principale.

“Cultura noastră de unică folosinţă” a lăsat o urmă a distrugerii, din punct de vedere ecologic. Substanţe chimice precum BPA, BPS şi ftalaţi, perturbă funcţia reproductivă şi natura genetică a mai multor specii, inclusiv a oamenilor, determinând apariţia infertilităţii şi a efectelor dezastruoase asupra sănătăţii, cum ar fi disfuncţiile metabolice, leziunile la nivelul organelor şi cancerul.

Nu există nicio o soluţie unică pentru rezolvarea problemei deşeurilor din plastic. Dar se poate face ceva, adoptând următoarele concepte care reduc consumul de plastic, fapt care va fi benefic şi pentru sănătatea ta, şi pentru mediu.

- Diminuează nivelul de utilizare a plasticului: Achiziţionează produse care nu sunt făcute din sau ambalate în plastic. Iată câteva idei: foloseşte pungi reutilizabile pentru cumpărături, foloseşte propria cană atunci când vrei să te bucuri de o băutură cu cafeină şi renunţă la capac sau pai, depozitează alimentele în borcane de sticlă în frigider, în loc de pungi din plastic, renunţă la învelişul de plastic de la curăţătorie. Acestea sunt doar câteva idei, însă cu siguranţă se pot adăuga multe altele.

- Reciclează ceea ce poţi: Nu uita să reciclezi şi să reutilizezi produsele oricând este posibil. De exemplu, poţi transforma pungile de plastic într-o frânghie foarte puternică.

- Susţine legislaţia: Susţine eforturile legislative de a administra deşeurile din comunitatea ta. Promovează ideile la serviciu, la şcoală şi în cartierul în care locuieşti.

- Fi inovativ: Dacă ai o idee bună, împărtăşeşte-o şi cu ceilalţi! Capacitatea ta de a propune aspecte inteligente şi idei creative este nelimitată, iar mai multe minţi la un loc au rezultate mai bune. Inovaţiile ne direcţionează spre o lume mai durabilă.

Sursa: www.financiarul.ro