Cine va fi viitorul papă? African, canadian, italian, american sau asiatic? Ratzingerian sau nu? Revista creştină franceză La Vie, parte a grupului Le Monde, a reţinut numele a 15 cardinali papabili, al căror nume revine cu regularitate în discuţie atunci când este vorba de succesorul lui Benedict al XVI-lea, care a anunţat că renunţă la pontificat începând din 28 februarie 2013.
- Marc Ouellet (68 de ani): omul convingerilor
Canadianul este un apropiat al lui Benedict al XVI-lea, cei doi împărtăşind admiraţia intelectuală faţă de teologul Hans Urs von Balthasar. Calm, smerit, dar intransigent, el este de părere că trebuie ‘să abandonăm resemnarea faţă de secularizarea care ne invadează’. Este un program pe care l-a pus în aplicare în perioada când a fost arhiepiscop de Quebec, în cadrul unei biserici altădată atotputernice, care acum, după pierderea influenţei în societate, are profunde îndoieli asupra ei înseşi. Ouellet şi-a exprimat părerile cu privire la avort, declanşând polemici şi opoziţia catolicilor feminişti…
Marc Ouellet provine dintr-o familie numeroasă şi spune, ca şi Benedict al XVI-lea, că este un om din popor, dintr-un mediu de oameni simpli. Tatăl său măsura lemn în imensele păduri din Belle-Province, lucru care nu l-a împiedicat însă să fie un om cultivat.
Ouellet a scris o carte din care revista La Vie a publicat fragmente, ‘Actualitatea şi Viitorul conciliului ecumenic Vatican II’, sub forma unor convorbiri cu Geoffroy de la Tousche, preot al parohiei Elbeuf din Normandia.
Are ca atu faptul că este foarte cunoscut la nivel internaţional.
- Angelo Scola (71 de ani): omul politic
Ca şi Benedict al XVI-lea, actualul arhiepiscop de Milano provine dintr-o familie modestă: ‘Angelo Scolo a fost mereu mândru că a venit pe lume într-o familie +foarte săracă+ şi că a crescut în 35 de metri pătraţi împreună cu fratele său. Părinţii lui formau o pereche minunată.’ Mama lui Angelo Scola era o femeie foarte credincioasă, iar tatăl său, şofer de camion, activist socialist.
S-a numărat printre fondatorii revistei Communio, alături de teologul elveţian Hans Urs von Balthasar. Este pasionat şi de politică şi de probleme sociale, fiind iniţiatorul, pe când era patriarh al Veneţiei (2002-2011), al unui ‘think tank’ de dialog cu islamul, numit Oasis, asociat cu un pol de cercetări, Studium Generale Marcianum. Trecând într-un domeniu mai prozaic, Scola are un restaurant low cost pentru turişti.
Angelo Scola este un apropiat al mişcării Comuniune şi Eliberare, foarte influente în Italia, îndeosebi în viaţa politică. Este autorul ‘Misterului căsătoriei (Cuvânt şi Tăcere)’, culegere de sfaturi pe care le-a dat în vremea când era profesor de teologie şi antropologie la institutul Ioan-Paul al II-lea de studii asupra familiei şi căsătoriei. Scola insistă în carte asupra importanţei teologice a diferenţei dintre bărbat şi femeie şi a familiei ca loc de împlinire a dorinţei.
- Odilo Scherer: Moderatul (63 de ani)
În fruntea celei de-a treia arhidioceze din lume ca mărime, cu 6 milioane de catolici, arhiepiscopul de Sao Paulo este ‘papabilul’ din sud cel mai des menţionat.
Descendent al unor imigranţi germani din Saarland (sud-vestul Germaniei), arhiepiscopul de Sao Paulo este filozof şi doctor în teologie, licenţiat al Universităţii Pontificale Gregoriene din Roma. Secretar general al Conferinţei Episcopale Braziliene între 2003 şi 2007, el este considerat moderat din punct de vedere teologic. În 2007, cu ocazia vizitei lui Benedict al XVI-lea în Brazilia, el s-a pronunţat, de exemplu, asupra teologiei eliberării, criticând faptul că papa utiliza ‘marxismul ca instrument de analiză’, dar salutându-i pe teologii eliberării pentru că reorientaseră misiunea Bisericii în problemele injustiţiei sociale şi sărăciei.
Trimis special al lui Benedict al XVI-lea pentru Conferinţa Naţiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20) la Rio de Janeiro în 2012, sensibil la tematicile ecologice şi economice, el spusese că doreşte ‘o reflecţie reînnoită şi profundă’ asupra sensului economiei.
- Mauro Piacenza: Apărătorul preoţilor (68 de ani)
Acest om cu tendinţă spre tradiţionalism este un fin cunoscător al angrenajelor Curiei. A preluat recent supervizarea formării preoţilor, competenţă ce revenea până atunci Congregaţiei pentru Educaţia Catolică. Acest fapt îi întăreşte puterea în fruntea unui organism-cheie pentru viitorul Bisericii Catolice.
Foarte apropiat de Benedict al XVI-lea, prefectul Congregaţiei pentru Cler, jurist de formaţie, s-a făcut cunoscut în cadrul anului sacerdotal prin luările sale de cuvânt despre preoţie. Fervent apărător al celibatului sacerdotal, el a declarat: ‘Celibatul este o chestiune de radicalitate evanghelică’. În opinia sa, nu trebuie să se cedeze ‘intimidării’ din partea celor care nu îl înţeleg sau caută să-l schimbe. În măsura în care el ‘provoacă mentalitatea lumii (…) valorizarea sa în Biserică şi în lume poate reprezenta una dintre cele mai eficiente căi pentru depăşirea secularizării’, explicase el.
Modelul preotului? ‘Bunul Păstor’.
- Gianfranco Ravasi: Predicatorul (70 de ani)
Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură, Gianfranco Ravasi este ceea ce s-ar putea numi un om al limbajului.
Biblist şi ebraist de renume, care a scris circa 50 de cărţi, lăudate pentru frumuseţea stilului, este, de asemenea, un star al micului ecran. În Italia, marele public îl cunoaşte datorită intervenţiilor sale într-un mare număr de emisiuni religioase, mai ales una difuzată pe Canale 5. Colaborator asiduu al cotidianului catolic Avvenire şi al săptămânalului Famiglia Cristiana, el încearcă să popularizeze subtilităţile culturii creştine. Este, de asemenea, pasionat de poezie, gen pe care caută să-l facă accesibil cât mai multor persoane prin studiile sale despre dificultăţile de interpretare a limbajului poetic.
Om cu o largă deschidere, a organizat Curtea Neamurilor (structură de dialog permanent între credincioşi şi necredincioşi ) şi a propovăduit dialogul între etica laică şi morala religioasă. Direct, se exprimă fără ocolişuri: ‘Predicile preoţilor catolici au devenit deseori incolore, inodore şi fără savoare, astfel că au ajuns să fie absolut insignifiante’, spusese el în 2011 înainte de a le cere predicatorilor să ţină cont de noile limbaje.
Element notoriu: Papa l-a desemnat predicator în timpul Postului Paştelui catolic.
- Robert Sarah (67 de ani): duhovnicul rezistent
Robert Sarah, care a fost cel mai tânăr episcop din lume (în 1979 nu avea decât 34 de ani), este un susţinător fervent al libertăţii şi al drepturilor omului.
Arhiepiscop de Conakry (Guinea) până în octombrie 2001, Robert Sarah a fost chemat la Roma de papa Ioan Paul al II-lea pentru a deveni secretarul Congregaţiei pentru evanghelizarea popoarelor. În urmă cu doi ani, el a fost numit de Benedict al XVI-lea preşedintele consiliului pontifical ‘Cor Unum’.
Om al păcii, el s-a deplasat în Liban în luna noiembrie a anului trecut, trimis de papă pentru a se întâlni cu refugiaţi sirieni şi pentru a aplana tensiunile din Siria. Robert Sarah cunoaşte în mod special situaţiile de criză, fiind de altfel numit episcop într-un context extrem de agitat. La momentul hirotonisirii sale episcopale, în 1979, Guinea se afla sub jugul dictatorului comunist Sékou Touré, care ducea o politică represivă împotriva credincioşilor. În calitate de tânăr cardinal, Robert Sarah s-a remarcat prin fermitate şi curaj în faţa lui Sékou Touré.
Recent, Robert Sarah a luat ferm poziţie împotriva căsătoriilor pentru toţi. El este, pe de altă parte, un mare duhovnic.
- Luis Antonio Tagle (55 de ani): intelectualul umil
Luis Antonio Tagle este la confluenţa mai multor culturi: deopotrivă modestia asiatică şi relaxarea americană, dar şi rafinamentul european moştenit de filipinez de la Spania.
Teolog, arhiepiscopul de Manila Luis Antonio Tagle a fost hirotonisit preot la 25 de ani, apoi numit episcop de Ioan Paul al II-lea în 2001. În timpul sinodului consacrat noii evanghelizări, el s-a ilustrat printr-un discurs privind ‘umilitatea’ şi ‘tăcerea’ bisericii: “Iisus a apărat demnitatea fiecărei persoane, în special a celor care sunt respinşi şi dispreţuiţi de lume. Iubindu-şi duşmanii, Hristos le-a evidenţiat demnitatea. Biserica trebuie să descopere puterea tăcerii. În faţa suferinţelor, dubiilor şi întrebărilor oamenilor, ea nu poate pretinde că oferă soluţii simple. În Iisus, tăcerea devine o cale de ascultare atentă, compasiune şi rugăciune. Este calea adevărului. Societatea actuală, care ni se pare indiferentă şi zadarnică, îl caută sincer pe Dumnezeu. Umilitatea, respectul şi tăcerea Bisericii pot revela şi mai desluşit chipul lui Dumnezeu în Iisus”.
El este al şaptelea cardinal filipinez din istoria Bisericii Catolice. Luis Antonio Tagle este cel care, în cadrul unei conferinţe de presă cu ocazia unui sinod privind noua evanghelizare, a declarat: “Da, Biserica este vie. Ştiu bine că există o scădere a practicii în rândul catolicilor din anumite ţări, că influenţa Bisericii descreşte şi că creştinismul aparţine unei minorităţi. În Asia, a fi o minoritate este realitatea noastră dintotdeauna. Şi ce e de făcut în acest caz? Ei bine, credeţi, vă exprimaţi bucuria, vă mărturisiţi credinţa”.
Luis Antonio Tagle este, pe de altă parte, un fin teolog, deţinător al unui doctorat în teologie la extrem de prestigioasa Universitate Catolică din America, pe care l-a obţinut cu onoruri. Teza sa a abordat noţiunea de colegialitate episcopală.
- Timothy Dolan (62 de ani): mediaticul
Toţi cei care îl cunosc susţin că arhiepiscopul de New York, Timothy Dolan, are o personalitate convivială. “Este tipul jovial prin excelenţă, capabil să facă mustrări cu amabilitate în aşa fel încât ai impresia că face un compliment. Este nevoie de o puternică personalitate afectivă după Benedict al XVI-lea. În acelaşi timp, are o puternică bază teologală”, explică unul din apropiaţii săi.
Extrem de confortabil cu mass-media, el a făcut apel la votarea unui candidat ‘pro-viaţă’ în timpul alegerilor prezidenţiale americane şi nu şi-a ascuns dezacordul cu preşedintele Barack Obama, condamnând ‘ingerinţa guvernului’ în momentul anunţării reformei sistemului de asigurări de sănătate (reforma presupunea constrângerea tuturor angajatorilor de pe teritoriul american să asigure o acoperire sociale pentru angajaţii lor, incluzând rambursarea costurilor de avort şi de contracepţie).
Cardinal 2.0, el deţine un cont de Twitter, urmat de aproape 80.000 de abonaţi.
- Peter Erdo: Misionarul (61 de ani)
La 61 de ani, Peter Erdo, arhiepiscopul de Budapesta, este unul dintre cei mai tineri cardinali.
Preşedinte al Conferinţei episcopale ungare şi preşedinte al Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE), Erdo a reflectat în mod deosebit asupra secularizării Europei: “În pofida multor experienţe fericite, în cea mai mare parte a continentului, ignoranţa referitor la credinţa creştină este cea care se răspândeşte. Multe mass-media fac o prezentare a credinţei creştine şi a istoriei uneori debordând de calomnii, dezinformând publicul, atât în ceea ce priveşte conţinutul credinţei noastre cât şi realitatea Bisericii noastre (…). Decreştinarea este însoţită de atacuri juridice repetate şi uneori fizice împotriva prezenţei vizibile a unor manifestări ale credinţei”, a declarat Erdo la sinodul din 2012, făcând apel la mai multă solidaritate între creştini.
Peter Erdo este în prezent unul dintre principalii apostoli ai noii evanghelizări, organizator al ”Misiunii în oraş” la Viena, Paris, Bruxelles, Lisabona şi la Budapesta, între 2003 şi 2007.
- Sean Patrick O’Malley: Intransigentul (68 de ani)
Originar din Lakewood, Ohio, Sean Patrick O’Malley, actualul arhiepiscop din Boston, a intrat la vârsta de 12 ani la seminarul Sf. Fidelis din Herman, un internat destinat elevilor care au în vedere alăturarea la ordinul franciscanilor.
Poliglot, la această şcoală a studiat spaniola, greaca, germana, ebraica şi a descoperit teatrul.
Deosebit de şocat de scandalul abuzurilor sexuale din Biserică, O’Malley a declarat că vrea să aplice o politică de toleranţă zero. Astfel, el a instituit una dintre primele politici de reacţie la abuzurile sexuale din Biserică şi de ajutor acordat victimelor, făcând apel la activişti sociali din afara Bisericii şi la comitete de examinare independente alcătuite din profesionişti din domeniul sănătăţii mintale şi experţi juridici.
Foarte ferm în ceea ce priveşte problemele de bioetică, O’Malley a declarat în 2009 că, în contextul în care Partidul Democrat este în mod constant ostil grupurilor pro-viaţă, sprijinul multor catolici acordat candidaţilor democraţi “frizează scandalul.”
- Oswald Gracias: Canonistul (68 de ani)
Jurist fin, canonist de renume internaţional, Oswald Gracias, arhiepiscopul de Bombay, care este şi preşedintele Conferinţei episcopilor din India şi secretar general al Federaţiei Conferinţelor Episcopale din Asia, şi-a făcut studiile la Roma. Mai precis, la Universitatea Pontificală Urbaniană, un institut de studii superioare specializat în formarea clerului misionar şi a studenţilor proveniţi din teritoriile numite misionare, în perioada 1976-1982. Aici a obţinut un doctorat în drept canonic şi o diplomă în jurisprudenţă. Imediat ce a revenit la Bombay a fost numit cancelar, judecător al tribunalului mitropolitan şi vicar judiciar.
Filosof, teolog, Gracias a fost, de asemenea, profesor invitat la seminariile din Bombay, Poona şi Bangalore, precum şi preşedinte al Societăţii de drept canonic din India. Dotat cu un spirit de educator, bun comunicator, a fost numit în 2011 membru al Consiliului Pontifical pentru Comunicaţii Sociale, pentru un mandat de cinci ani ce poate fi reînnoit şi membru al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, în 2012.
În India, într-un context religios deosebit de tensionat, printre altele din cauza persecuţiilor comise de extremişti hinduşi împotriva creştinilor, Gracias este foarte implicat în dialogul interreligios şi îl cunoaşte personal pe Dalai-Lama. Deşi mai multe state indiene au introdus legi care condamnă convertirile (în general de la hinduism la creştinism sau de la hinduism la islam, invers nefiind o problemă), Gracias s-a remarcat prin luările sale de poziţie curajoase privind libertatea religioasă ca “drept fundamental al omului.”
- Giuseppe Betori: Pedagogul (65 de ani)
Arhiepiscopul de Florenţa, Giuseppe Betori, s-a format la Institutului Biblic Pontifical.
Pedagog fin, Betori a fost profesor de Sfânta Scriptură la Institutul Teologic din Assisi, apoi director al catehezei naţionale, subsecretar al Conferinţei Episcopale Italiene şi organizator al Zilei Mondiale a Tineretului de la Roma, în 2000. Apropiat de tineri, Betori a fost asistent la Institutul San Carlo din Fologno, unde misiunea lui a fost de a sprijini tinerii diecezei pentru a-i ajuta să crească în credinţă şi să devină cetăţeni responsabili.
Intransigent, Betori a explicat în 2012 pentru cotidianul italian Il Foglio (creat de Berlusconi, de tendinţă mai degrabă conservatoare) cu prilejul sinodului episcopilor, că credinţa nu face niciun compromis cu moda: “Credinţa însăşi este un principiu inalienabil al discernământului privind ceea ce este adevărat, bun, drept şi frumos, fapt care îl face pe discipolul lui Hristos să evite eroarea, răul, abuzul de putere, ceea ce este josnic şi demn de dispreţ. Acest lucru stabileşte un cadru de neacceptare a niciunui compromis cu moda, tendinţele, hegemoniile culturale care desfigurează chipul lui Dumnezeu înscris în profunzimile identităţii bărbatului şi femeii (…) Adevărata integrare a Evangheliei este atunci când purifică şi vindecă culturile. Nu atunci când intră în culturi, fără a le judeca. Evanghelia nu este conformă cu cultura, deoarece este medicamentul culturilor”.
- John Onaiyekan: Pacificatorul (68 de ani)
Arhiepiscopul de Abuja, Nigeria, John Onaiyekan, este un om care impune respect. Copreşedinte al Consiliului European “Lideri religioşi – Religii pentru pace”, copreşedinte la sfârşit de mandat al Consiliului Interreligios Nigerian, autoritatea sa naturală se îmbină cu un palmares impresionant. 2012 a fost pentru el anul tuturor succeselor.
Nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 2012, a fost distins cu premiul Christi şi a devenit cardinal în acelaşi an.
Cunoscut pe scena internaţională, şi nu numai, în cercurile catolice, este deosebit de implicat în dialogul interreligios şi intercultural. Când a devenit cardinal, a declarat: “Prin acest consistoriu doresc să evidenţiez că Biserica este Biserica tuturor popoarelor şi prin urmare ea se exprimă în diferitele culturi ale diferitelor continente”.
Într-un context interreligios foarte marcat de tensiunile dintre creştini şi musulmani, din cauza atentatelor sectei islamiste Boko Haram, John Onaiyekan s-a impus prin voinţa sa de a nu intensifica comunitarismele, păstrând un discurs nuanţat: “Creştinii din Nigeria nu se consideră ca fiind masiv persecutaţi de musulmani”, a declarat el cu prilejul sinodului privind noua evanghelizare, unde, fapt remarcabil, a fost ales pentru a prezenta meditaţia de la începutul sesiunii.
Expert în dialogul islamo-creştin, Onaiyekan este apreciat pentru discursul său în acelaşi timp pacific şi ferm. Cu prilejul sinodului a lăsat o impresie puternică atunci când a declarat că noua evanghelizare trebuie ”să ia act de sosirea islamului pe scena mondială” şi a amintit că creştinii şi musulmanii au “o responsabilitate comună de a lucra în beneficiul păcii şi al armoniei” între ei şi în “lumea de astăzi”.
“Diferenţele între islam şi creştinism nu sunt neglijabile. Dar există totodată multe domenii de baze comune aşa cum ne aminteşte Conciliul Vatican II în Nostrae Aetate (§ 3). Noua evanghelizare va implica faptul că va trebui să lucrăm împreună pentru promovarea valorilor comune, într-o lume care are o nevoie foarte mare de aceste valori (…) Experienţa noastră nigeriană ne învaţă că există mai multe feluri de musulmani. În noua evanghelizare, trebuie să-i cunoaştem pe vecinii noştri musulmani şi să păstrăm o minte deschisă pentru cei care sunt prietenoşi, iar ei sunt majoritatea. Trebuie să lucrăm împreună pentru a ne asigura că fanaticii nu dictează agenda relaţiilor noastre reciproce, împingându-ne să fim duşmani unul faţă de celălalt”.
- Francesco Moraglia: Omul de acţiune (59 de ani)
Singurul candidat la scaunul papal care nu este cardinal, Francesco Moraglia, patriarhul Veneţiei, este un om de acţiune şi comunicare, foarte apreciat de majoritatea persoanelor care au avut ocazia de a-l întâlni.
Trei puncte justifică prezenţa oarecum “excepţională” a lui Francesco Moraglia pe această listă: este un apropiat al Papei Benedict al XVI-lea, care apreciază inteligenţa şi calităţile sale pastorale, cultura sa şi capacitatea de fi aproape de păturile cele mai populare; ocupă unul dintre fotoliile cele mai importante din Italia (din ultimii şapte Papi, trei au fost patriarhi ai Veneţiei); este cunoscut şi apreciat de un mare număr de cardinali electori, care au uneori sensibilităţi divergente. La numirea sa în Spezia, în 2007, şi-a început vizitele pastorale în parohii acordând o atenţie specială şomerilor şi claselor populare.
Foarte angajat în domeniul social, om al convingerilor, Moraglia a participat la manifestaţii sindicale după ploile torenţiale care au provocat alunecări de teren în dieceza sa, în octombrie 2011.
Din punct de vedere teologic un “ratzingerian”, dotat cu o sensibilitate socială pronunţată, “numele lui Moraglia întruneşte o convergenţă de opinii rară între personalităţi care, în alte domenii, nu sunt întotdeauna de acord, precum cardinalii Angelo Bagnasco şi Tarcisio Bertone. La fel se întâmplă şi cu alţi cardinali consultaţi, precum Carlo Caffarra, Camillo Ruini, Angelo Scola şi Crescenzio Sepe, potrivit cotidianului La Repubblica.
Foarte bun comunicator, a fost numit în 2012 preşedintele consiliului de administraţie al Fundaţiei “Comunicare şi Cultură”, de care este legat canalul de televiziune al conferinţei episcopale, TV 2000.
- Oscar Andres Rodriguez Maradiaga: Reformatorul (70 de ani)
Prefigurat drept posibil Papă după Ioan Paul al II-lea, Oscar Andres Rodriguez Maradiaga, arhiepiscopul de Tegucigalpa în Honduras, ar fi obţinut câteva voturi la ultimul conclav. La vremea aceea a fost în mai mare măsură candidatul mass-media decât al cardinalilor electori.
Curajos, Maradiaga este un om al angajamentului care dispune de resurse multiple pentru a-şi atinge obiectivul. Poliglot – el vorbeşte şase limbi: spaniola, limba sa maternă, engleza, italiana, franceza, germana şi portugheza -, muzician, pianist ca Papa Benedict al XVI-lea (a făcut chiar parte dintr-o orchestră), saxofonist, este de asemenea doctor în teologie, filosofie şi psihologie clinică. Ales în fruntea ”Caritas international” în 2007, apoi reales în 2011, s-a remarcat prin diplomaţia şi curajul său.
Apărător înverşunat al drepturilor omului, s-a impus ca apărător al cauzei femeilor în Honduras, unde “dezvoltă parteneriate locale cu mici ONG-uri ce pun în aplicare programe specifice de ajutor agricol în satele din mediul rural pentru a stopa fenomenul exploatării forţei de muncă clandestine a locuitorilor la frontiera Americii de Nord. El denunţă mondializarea care lasă să circule mărfurile, dar care interzice libera circulaţie a persoanelor din Sud spre Nord”.
Pastor dinamic, a relansat sesiuni de ”lectio divina” în dieceza sa, care s-au bucurat de succes în rândul tinerilor. A suscitat însă polemică în 2009, cu prilejul loviturii de stat din Honduras, pronunţându-se împotriva revenirii preşedintelui destituit, Manuel Zelaya, pe care l-a numit “prietenul” său, explicând că dacă acesta va reveni va provoca o “baie de sânge”.
De altfel, interpelează în mod regulat liderii majori ai lumii pentru a le cere să amelioreze asistenţa acordată ţărilor celor mai sărace. Diplomat, a fost desemnat să fie mediator într-un anumit număr de situaţii de criză şi purtător de cuvânt al Vaticanului în relaţia cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială privind problema datoriei lumii a treia, a cărei anulare a cerut-o.
Clasic în planul doctrinei romane, ar putea întreprinde reforme structurale, pe care le-a cerut în repetate rânduri.
Sursa: http://www.financiarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu