Destul de putina lume mai stie, ca Alexandru Dumas a scris celebra sa carte “Contele de Monte Cristo”, avand ca model de inspiratie Iezuitul General. “Monte” înseamnă “munte”, iar “Cristo” înseamnă “Hristos”, deci “Contele Muntelui lui Hristos”. Iezuitii s-au numit, inca de la infiintare Compania de Jesu.
Intriga romanului vorbeste despre razbunarea Iezuitului General,cea mai inalta pozitie din ordin, nivel la care doar Papa se mai afla deasupra sa, in relatia cu Dumnezeu. Iezuitii au fost suprimati in 1773 şi exilati pe o insulă aflată la vest de Portugalia. Dupa ce şi-au recaştigat puterea si privilegiile (în 1814), i-au pedepsit pe toţi monarhii Europei surpandu-le tronurile. Iar Alexandre Dumas, care a luptat in forţele italiene patriotice, în 1848, pentru a elibera Roma de puterea Papei, a scris “Contele de Monte Cristo”, unde ii da in vileag pe iezuiti. Daca veti citi romanul in aceasta cheie veti avea o imagine destul de clara asupra acestui straniu si controversat ordin catolic. Contele de Monte Cristo nu poate fi bătut; şi acesta e Ordinul Iezutţilor. Dar contele, în roman, nu obţine ceea ce îşi dorea cel mai mult, ultima sa dorinta fiind iubirea unei femei. El îşi recaştiga puterea politica, redobandeste tot ce-a pierdut, dar nu poate avea dragostea. Aceasta este parabola iezuitilor: sunt puternici, razbunatori, si extraordinar de inteligenti, bogati si rafinati, dar desi se numesc companionii lui Iisus, il slujesc mai intai pe Papa si de aceea pierd Iubirea Mantuitorului. Acesta este mesajul codat al cartii.
Este adevarat, romanul a aparut in fervoarea si incrancenarea Revolutiei masonice de la 1848…
Sursa: codulluioreste.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu