Kremlinul pregăteşte un plan de dezmembrare a Ucrainei

Pentru a nu admite extinderea spre est a ideilor naţionale ucrainene şi pentru a preveni o pierdere totală a acestei ţări, Moscova are un „plan B“ privind soarta Ucrainei, şi anume dezmembrarea ei în trei părţi, susţine influentul săptămânal de la Kiev „Zerkalo Nedeli“ (Oglinda săptămânii).
"În Rusia capătă o popularitate tot mai mare ideea precum că este imposibil şi chiar inutil de a menţine întreaga Ucraină în sfera de influenţă rusească. Or o Ucraină, "bolnavă" de revoluţie naţională şi libertate a cuvântului este o sursă de infecţie şi cangrenă care se poate răspândi de la Kiev la Moscova. Cea mai bună metodă de luptă cu cangrena, iar pentru Moscova, revoluţia este o cangrenă - este amputarea părţilor infectate. Aşa că există o tentaţie de a izola regiunile vestice (ale Ucrainei n.r.) bolnave, până când în ele nu au infectat întreaga Ucraină“, notează publicaţia de la Kiev. Potrivit Zerkalo Nedeli, această idee nu este nouă şi îşi are origine încă din Rusia Ţaristă, când un fost ministru al Afacerilor Interne Piotr Durnov care a salvat guvernul ţarist în cele mai întunecate luni ale anului 1905, a pretins ceva asemănător. Astfel acesta susţinea că Rusia nu ar trebui să lupte pentru a prelua Galiţia, pentru că în acest caz "aşa-numita mişcarea ucraineană s-ar extinde şi ar cuprinde şi restul teritoriului populat de ucraineni“, menţionează autorul. În opinia celor de la săptămânalul de la Kiev concepţia de separare în trei părţi a Ucrainei, domină şi la Lubeanka şi în alte centre decidente din Rusia şi denotă că Moscova se teme să preia toată ţara, iar "proiectul ucrainean“ este totuşi un succes. "Posibilitatea integrării depline în Rusia, astazi este oferit doar pentru trei regiuni estice (Doneţk, Lughansk şi Harkiv) şi Crimeea. Ucraina Centrală şi de Sud va urma să aibă statutul de ţară tampon, dar formal va fi un stat independent, aşa-zisa Ucraina rusească. Doar cele cinci regiunile vestice pot merge unde doresc. De exemplu, pot deveni o zonă neutră, sau poate chiar să adere la NATO şi UE. Un fel de iad, purgatoriu şi paradis. Chiar 15-20 de ani în urmă, pentru vestul Ucrainei era planificat un statut de tampon, în timp ce apartenenţa restului ţării la Rusia nu era pusă la îndoială de nimeni“, mai constată Zerkalo Nedeli. În opinia publicaţiei procesul va fi unul de durată şi ar putea porni de la federalizarea ţării, mutarea capitalei în Harkov sau Doneţk şi aşa mai departe. Totodată Zerkalo Nedeli susţine că mulţi din cei care promovează aceste idei sunt chiar din Ucraina. "Înrăutăţirea situaţiei economice va forţa Kremlinul să acţioneze. Pentru că mâine poate fi prea târziu. În orice caz anul 2014 ar putea fi decisiv în adoptarea unor deciziilor necesare", avertizează săptămânalul de la Kiev.


Sursa: : http://adevarul.ro

RADU GOLBAN: “DEZMEMBRAREA SISTEMULUI MONETAR EUROPEAN A FOST DEJA PREVĂZUT ÎNAINTE DE A FI PUS ÎN VIGOARE”

Acest articol apartine blogului Prioritate de dreapta 

Nu sunt toate bancnotele euro din spaţiul euro la fel? Ar fi posibil ca, în caz de faliment al Greciei, valoarea bancnotelor euro emise în Grecia să nu mai aibă aceeaşi valoare ca şi celelalte bancnote euro emise în Germania? Cu toate că optic bancnotele din zona euro arată identic, în caz de dizolvare a uniunii monetare, bancnotele poartă particularităţi de înseriere teritorial-statală.

Grecia este la un pas de a părăsi zona euro. Pe noi în România ne interesează în mod special care vor fi în România scenariile plecării Greciei din zona euro. Criza în Grecia se acutizează şi prin ridicarea banilor în numerar de la bănci. Chiar sunt banii în numerar o siguranţă sau există şi aici diferenţe?

Datorită cercetărilor recente din domeniul neurologiei ştim că deciziile financiare sunt generate în creierul mic, fiind singura parte a creierului pe care o mai avem în comun cu reptilele. Chiar şi fără studii neurologice ne este uzual din argou termenul „şopârlei” pentru a exprima o viclenie, minciună sau o păcăleală. În comun cu reptilele avem şi acele decizii ale creierului mic care au favorizat şi acceptarea unei monede, care este comună doar după denumire cât şi obiectul deciziei noastre, după dicţiunea de argou.

Se pare că planurile marilor creiere europene care au decis adoptarea unităţii monetare strict afirmative, realizată prin puterea sugestiei datorită unei denumiri comune a acesteia menită să inspire un sentiment de unitate europeană, au fost preluate integral de procesul decizional al creierului mic.

Aşadar, deciziile financiare ale cetăţenilor obişnuiţi, pe măsura şi capacitatea creierului mic, au reflectat doar asupra unor aspecte extrem de primare şi elementare ale tranzacţiilor, fără putere de analiză a sistemului în ansamblu. Un produs al creierului mic nu permite întrebări de genul: sunt bancnotele germane sau austriece mai sigure decât altele? Obligaţiunile suverane din Irlanda, Italia, Spania, Portugalia şi Grecia sunt în prezent pentru investitori un factor de risc considerabil. Aceeaşi raţiune se aplică şi bancnotelor euro din aceste ţări. Nu sunt toate bancnotele euro din spaţiul euro la fel? Ar fi posibil ca, în caz de faliment al Greciei, valoarea bancnotelor euro emise în Grecia să nu mai aibă aceeaşi valoare ca şi celelalte bancnote euro emise în Germania? Cu toate că optic bancnotele din zona euro arată identic, în caz de dizolvare a uniunii monetare, bancnotele poartă particularităţi de înseriere teritorial-statală.

Banca Centrală Germană şi Banca Centrală Europeană au lansat o pagină specială pe internet pentru întrebările cele mai actuale. Una dintre întrebări este dacă „numărul de serie a bancnotelor reprezintă iniţialele unei ţări membre a UEM”. Răspunsul este: „În baza numărului de serie putem identifica care bancă centrală din zona Euro (Sucursala a Băncii Centrale Europene / SBCE) a emis bancnota”. Bancnotele europene sunt uşor de identificat cu ajutorul numărului de serie: trebuie doar să ştim ceea ce Consiliul Guvernator nu a pronunţat niciodată, şi anume faptul că ţărilor ordonate alfabetic (după limba naţională) le-a fost atribuită litera din alfabetul inversat. Astfel, de exemplu, bancnota Belgiei – Belgie/Belgique -, ca prima ţară după alfabet, a primit ultima literă, „Z”, iar Finlanda – Suomi/Finland -, ca ultima ţară după alfabet, a primit a douăsprezecea literă, „L”. Bancnotele Băncii Naţionale Austriece sunt marcate cu un „N”, iar cele ale Băncii Federale Germane, cu un „X”. Singura excepţie de la acest sistem o face Banca Naţională Elenă – Ellas -, căreia i-a fost atribuită antepenultima literă rezervată pentru Banca Naţionala Daneză – Danmark – „Y”.

Litera de serie ţine de ţara emitentă, care este şi proprietara bancnotei. Imprimarea însă nu trebuie să fie identică cu ţara emitentă. Bancnote ale SBCE unei ţări pot fi tipărite la o imprimerie din altă ţara UEM. Tipografia se găseşte pe prefaţa bancnotei integrată în steluţă.

D Setec Oy Vantaa – Finlanda, E Oberthur Technologies Chantepie – Franta, F Österreichische Banknoten- und Sicherheitsdruck GmbH – Austria, G Koninklijke Joh. Enschedé Haarlem – Olanda, H De La Rue plc. Gateshead – Marea Britanie, J Istituto Poligrafico e Zecca dello Stato Rom – Italia, K Central Bank of Ireland Dublin – Irlanda, L Banque de France Chamalières – Franţa, M Fábrica Nacional de Moneda y Timbre Madrid – Spania, N Bank von Griechenland Athen – Grecia, P Giesecke & Devrient GmbH München/Leipzig – Germania, R Bundesdruckerei Berlin – Germania, T Banque Centrale de Belgique- Belgia, U Valora SA (Banco de Portugal) Carregado – Portugalia.

Acest punct de vedere îl confirmă şi Max Otte, profesor de economie internaţională şi a comerţului exterior de la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Worms (Germania), şi avertizează totodată asupra bancnotelor din ţările menţionate. Codul de ţară este un semn că dezmembrarea Sistemului Monetar European a fost deja prevăzut înainte de a fi pus în vigoare. Situaţia prezentată nu se rezumă doar la a răspunde la un set de cerinţe de ordin logistic, ci reflectă o „şopârlă” de a controla separat (la nivel de stat membru) anumite riscuri, precum riscul excluderii a diferitelor state din Uniunea Monetară Europeană (UEM). În cazul în care o ţară decide ieşirea din UEM s-ar scoate din circulaţie doar bancnotele emise cu seria specifică statului respectiv. În ciuda unei garanţii legale, care reglementează statutul monedei euro astăzi ca mijloc de plată, legile sau tratatele pot fi oricând anulate sau modificate. Probabil acest sistem a asigurat şi după Maastricht o continuitate a mărcii germane sub altă denumire. Acest punct evidenţiază totodată structura atipică a acestei confederaţii monetare, numită ideologic „uniune”.

Dar care este metamorfoza unificării de la o noţiune politică reală la una virtuală? Ernst Freiherr von Weizsäcker, secretar de stat în Ministerul de Externe al Reichului, condamnat în procesul de la Nürnberg, tatăl fostului preşedinte la Germaniei, Friedrich von Weizsäcker, a analizat în decembrie 1939 diferitele modele de înfiinţare ale Statelor Unite ale Europei. Diferenţa dintre unitatea politică şi unitatea „virtuală” asigură unitatea în Europa. „Europa ar fi unită doar printr-o «duce violence», sub forma unei «pax germanica» dacă ţările asociate în această uniune ar vedea în noul lor stăpân nu numai un eliberator, dar şi un promotor al unei noi ordini şi concepţii sociale avansate”. O altă metodă de integrare constă în realizarea unei imagini „de mare unitate economică, morală şi politică”. Realizarea unei uniuni „virtuale” este desigur mult mai facilă şi ideologic uşor de comunicat. Asemenea tehnici de integrare ca bază a unui model de funcţionare a Europei sunt firesc supuse doar creierului mic.

Nu rămâne decât să sperăm că ne vom folosi de creierul mare atunci când vom lua decizii majore pentru o nouă ordine europeană şi pentru moment să nu ţinem în numerar bancnote euro cu seria „Y”.

http://www.bundesbank.de/bargeld/bargeld_faq_eurobanknoten.en.php

http://www.ecb.int/euro/banknotes/html/index.ro.html

Ernst Freiherr von Weizsäcker (pag. 52)

http://www.profit-over-life.org/books/books.php

http://www.cotidianul.ro/de-ce-ar-trebui-sa-ne-ferim-de-bancnote-euro-cu-litera-de-serie-y-183931/

German Government Knew Euro Would Fail

Sursa: Prioritate de dreapta

DEUTSCHE WELLE: PDL UN PARTID IN DESCOMPUNERE

Acest articol apartine blogului Newsro123.com 

Migraţia masivă din ultimele zile confirmă faptul că, de la Convenţia din mai anul trecut, partidul guvernamental a intrat ireversibil pe o pantă descendentă.

Migraţia masiva de la PDL către USL a devenit o problemă inclusiv pentru Opoziţie. În primă instanţă, liberalii, mai ales, exultă, dar sunt ei pregătiţi să-i primească pe toţi, mai ales acum cînd se stabilesc candidaţii în alegeri? Într-o caricatură reuşită, un persoanj întreba „Cum ar putea pedeliştii să câştige alegerile?” Iar interlocutorul său îi răspundea: „trecând cu toţii la USL”. 

Migraţia politică are toate trăsăturile migraţiei populaţiilor. Câtă vreme este vorba de libera circulaţie şi de şansa de a călători dintr-un loc în altul, de a investiga de a cunoaşte locuri şi oameni noi, de a studia şi a face schimb de experienţă profesională, totul se desfăşoară în deplină armonie. Dar din momentul în care călătorii devin prea numeroşi, iar scopul lor pare să fie acela de a beneficia de resursele locului, apar, inevitabil, tensiuni.

În Franţa, de pildă, subiectul imigraţiei a ocupat în actuala campanie electorală un loc central şi este de prevăzut că la fel se va întâmpla şi în alte ţări ale Europei occidentale. Or, sosirea militanţilor PDL în USL, cu pretenţia explicită sau implicită de a ocupa poziţii eligibile, începe să provoace reacţii de respingere. Destrămarea PDL este un fenomen care bucură Opoziţia, dar migraţia a devenit deja supărătoare. Ea riscă să creeze ”şomaj” în rândurile militanţilor vechi şi statornici, ceea ce cu siguranţă că descurajează valoarea cea mai preţ a unui partid: loialitatea.

Contează mult şi modul şi stilul unei plecări din partid. Căci una e să părăseşti partidul guvernamental când se află la apogeul forţei sale şi alta e să o faci când se află prea vădit la amurg.

PDL este de mai multă vreme un partid în descompunere, dar acest lucru nu a fost clar pentru toată lumea. Anul trecut, la Convenţia din mai, destui sperau încă într-o relansare, deşi tocmai Congresul a fost simptomul cel mai puternic al descompunerii. Nicio clipă Convenţia nu a dezbătut idei. Nici în preajma ei, în săptămânile pregătitoare, liderii PDL nu au vorbit despre viziunea lor politică, nu au polemizat, nu s-au certat, dar s-au ocupat în schimb de intrigi şi calomnii mărunte.

În linii mari, singura linie de separare între militanţii PDL era aceea care îi despărţea în mod real sau aparent pe cei foarte loiali preşedintelui Traian Băsescu şi pe ceilalţi care îndrăzneau, fie şi aluziv, să-i pună acestuia autoritatea la îndoială. Convenţia a reuşit doar să confirme starea maladivă a partidului, faptul că se transformase într-un instrument docil al voinţei prezidenţiale.

Planul de austeritate a căzut pe capul PDL ca o pedeaspă pentru neascultările din trecut, iar planul de recuperare a salariilor din 2010 a părut să fie o recompensă prea târzie pentru o ascultare lipsită de entuziasm. Devenise proverbial felul în care militanţii PDL argumentau post-factum decizii pe care ei înşişi le aflaseră din presă.

Mecanismul a funcţionat, deoarece liderii partidului căutau să ascundă faptul că nu fac parte dintre cei iniţiaţi şi că îndeplinesc un rol subaltern.

În această ambianţă în care libertatea a fost abolită, partidul a pierdut sensul luptei politice, al polemicii reale, al pasiunii investite şi al solidarităţii. Iar astăzi au apărut efectele: gruparea se destramă, căci cu un preşedinte aflat sub 10% cotă de încedere nu mai există nicio forţă care să-i ţină laolaltă, în afara de respingerea opiniei publice.

Cine va căuta să readucă PDL la guvernare după alegerile din toamnă îi va face un rău, căci partidul are cu siguranţă nevoie în primul rând de libertate şi de răgazul calm de a se recompune pe sine.

sursa

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

"OPERAŢIUNEA GOLGOTA" – Planul secret al KGB de dezmembrare a Uniunii Sovietice | VIDEO

Autor: Adrian Pătruşcă

Acum trei decenii, serviciile secrete de la Moscova lansau una dintre cele mai spectaculoase diversiuni din istorie: dezintegrarea controlată a “Imperiului Roşu" şi reclădirea lui. Ţinta declarată: hegemonia mondială.
La 1 decembrie 1991, Ucraina îşi proclama independenţa. Era lovitura de graţie dată Uniunii Sovietice, după ce şi statele baltice se rupseseră de URSS. Imperiul s-a prăbuşit ca un domino. Pe 25 decembrie, Mihail Gorbaciov, un preşedinte rămas fără ţară, demisiona. Comunismul aparţinea trecutului. Republicile independente alegeau calea capitalismului şi democraţiei. Războiul rece părea terminat. Oare? Dacă totul era/este doar o uluitoare operaţiune pusă la cale în laboratoarele KGB? Dacă URSS pleca pentru... a rămâne?
Statele Unite fuseseră avertizate: "O să facem un lucru nemaipomenit. O să vă lipsim de duşmanul vostru." 


Nu rataţi în ediția de mâine a Evenimentului zilei, print și online, un material senzaţional despre uluitoarea strategie a KGB de a înfrânge Occidentul cu propriile lui arme.

Sursa: EVZ.ro 

Părintele Paisie Aghioritul confirmă dezmembrarea Uniunii Europene !

Câteva din evenimentele ce vor urma în viitor profeţite de Părintele Paisie Aghioritul

Odată, au venit în Sfântul Munte trei oameni de vază din străinătate, care auziseră că există aici un mare ascet cu numele Paisie şi că s-ar putea folosi dacă l-ar vizita. Fireşte că pe aceştia îi însoţeam şi eu. Unul dintre ei l-a întrebat pe Stareţ care este părerea lui despre Comunitatea Europeană. Atunci el le-a răspuns: ”A, mă întrebaţi despre Europa? Mă întrebaţi despre Comunitatea Europeană? Sângele este încă foarte cald…”. La auzul acestor cuvinte toţi am rămas uimiţi, căci nu înţelegeam ce voia să spună. După câtva timp, când am mers din nou la Stareţ, l-am întrebat:

- Gheronda, ce înseamnă “sângele este înca prea cald”?
- Este foarte simplu. Este oare cu putinţă să existe colaborare între englezi, francezi, germani, austrieci şi italieni atunci când încă mai există oameni care şi-au pierdut părinţii, rudele lor în al doilea război mondial? Este cu putinţă ca aceşti oameni să se unească şi să spună celuilalt “camarade” şi să creadă aceasta? Este cu putinţă să nu iasă la iveala naţionalismul, fie al francezilor, fie al germanilor, fie al englezilor? Aşa că vom avea aceleaşi probleme pe care le-am avut în al doilea război mondial. Este cu putinţă să nu vedem limpede lucrurile care se petrec şi să credem că, de dragul economiei, aceste state vor uita scopurile pe care le-au avut în urmă cu patruzeci-cinzeci de ani? Putem crede, oare, că se vor schimba deodată şi se vor linişti? Înca este foarte cald sângele celui de-al doilea război mondial.”
Altă dată, m-am aflat la Coliba Panaguda tot cu nişte personalităţi, de data aceasta greceşti. Stareţul ne-a spus: ‘Turcia se va dezmembra. Aceasta dezmembrare, nouă, grecilor, ne va fi de folos. Atunci ţinuturile noastre vor fi eliberate. La fel şi Constantinopolul, va fi eliberat şi va redeveni oraş grecesc. Biserica Sfânta Sofia se va deschide şi se va sluji din nou în ea”.
Vasilidis Stavros, fost comandant al sectiei de politiei din Sfântul.Munte, teolog
În martie 1994 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie la Mânăstirea Surotti. M-am emoţionat atunci când m-a prins de mână şi când, în ciuda stării lui critice, mi-a spus următoarele:
- Tu nu trebuie să te mahneşti şi să te temi de Turcia, căci ea se va destrăma. O vor destrăma chiar aliaţii ei. În Bosnia se va forma un stat musulman (în acea vreme nu exista acest stat). Dar acest fapt se va întoarce împotriva lor, a musulmanilor, deoarece în acest fel se va crea mai târziu şi statul Kurd în inima ei (a Turciei).
Şi, fiindcă Stareţul m-a văzut că am căzut pe gânduri, mi-a spus:
- Aşa cum ştii, eu nu citesc ziare. Aceste lucruri le aflu din altă parte…
Iconomo Alexandru, general de aviaţie în rezervă, Atena
Pe 10 ianuarie 1992, am mers la coliba Stareţului Paisie şi am avut o discuţie cu el.
- Gheronda, cum vedeţi dezmembrarea Iugoslaviei? L-am întrebat.
- Să nu vă fie frică! Pentru Grecia nu va fi nici o primejdie.
- Ce se întâmplă cu “arcul musulman”?
- Nici de aici nu va ieşi nici o primejdie.
Stareţul mi-a explicat în continuare că diavolul urmăreşte distrugerea omului, însă Dumnezeu nu îngăduie aceasta. Dar ce face EL? Îngăduie diavolului să facă rău până la un punct, dar numai atunci când din acest rău va ieşi un bine. Apoi a spus că ceea ce va păţi Irakul, va păţi şi Turcia de la o putere aliată şi mai ales de la americani. Îşi va pierde chiar şi prietenii cei mai buni, pe germani. De asemenea, a spus că în Italia va apărea un nou Mussolini, în Germania un nou Hitler, iar Comunitatea Europeană se va dizolva. Comunitatea Europeană, a spus Stareţul, nu are nici o legătura cu America. Statele Unite seamănă cu un război de ţesut care asimileaza toate peticele, în timp ce în Comuniunea Europeană există interese contrare şi împletite.
Karafeizis Vasile, comandant de brigadă în rezervă, Didimotiho-Evros
În vara anului 1992 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie :
- Gheronda ce influenţă va avea Comunitatea Europeană asupra Greciei ?
- Ascultă! În America au mers oameni din diferite locuri. Fiecare a adus cu el peticul său şi astfel s-a făcut acolo un covor din petice. În Comunitatea Europeană însă, ţările care intră sunt covoare gata ţesute. Iar aceste covoare, oricât ai încerca să le uneşti, niciodată nu se vor putea potrivi. Aşadar, nu te teme de urmările nefaste venite din partea Comunităţii Europene.Ţările Europei niciodată nu se vor putea uni deplin încât să ne poată vătăma.
Papatzimos Atanasie, Stavros –Tesalonic
În iulie 1992, ca aghiotant al Diviziei 113 (Aeroportul militar din Tesalonic), am organizat un pelerinaj în Sfântul Munte cu şaptezeci de ofiţeri şi, printre altele, am vizitat şi coliba Stareţului Paisie. Acolo am început să discutăm diferite probleme naţionale. La un moment dat l-am întrebat pe Stareţ:
- Gheronda, cum vedeţi problema Macedoniei?
- Oricare soluţie se va da, pe termen lung va fi în folosul grecilor. De câinele care latră în spatele autobuzului să nu vă temeţi, căci nu muşcă.
- Gheronda, vom lua înapoi Constantinopolul?
- Englezii şi americanii ne vor ceda Constantinopolul, nu pentru că ne iubesc, ci pentru că aceasta va fi în interesul lor.
- Când vom lua Cetatea, o vom păstra şase luni?
- Nu, fiul meu, ci pentru totdeauna.
- Vom trăi oare aceste evenimente?
- Desigur că le veţi trăi!
Zurnazoglu Nicolae, ofiţer în rezervă

Sursa: Secretele Sistemului