NASA A ANUNŢAT ANUL ÎN CARE DOREŞTE SĂ TRIMITĂ PRIMII OAMENI SPRE MARTE (VIDEO)

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 

Un grup de studiu din cadrul NASA a elaborat scenariul celei mai importante misiuni a agenţiei spaţiale americane de la călătoria astronauţilor Apollo pe Lună: cea în care primul om va porni spre Marte.

Anul în care specialiştii NASA preconizează că va avea loc călătoria oamenilor spre Planeta Roşie este 2033, iar misiunea va consta în recuperarea unor mostre de roci marţiene, ce vor fi colectate în prealabil şi aduse pe orbită.

Grupul de studiu din cadrul NASA este însărcinat cu elaborarea unui plan prin care roboţii şi oamenii să colaboreze în misiunile spaţiale. În schimbul obţinerii unor fonduri din bugetul misiunilor umane spaţiale, programul dedicat misiunilor robotice va include experimente utile misiunilor umane, precum detectarea de radiaţii şi dezvoltarea sistemelor de comunicaţii optice. Anul anunţat de membrii acestui grup, 2033, reprezintă prima dată fermă stabilită de specialiştii NASA pentru o misiune comună om-robot spre Marte.

Cu toate acestea, unii specialişti din cadrul agenţiei spaţiale americane nu sunt entuziasmaţi de unirea programului robotic cu cel uman, susţinând că a trimite un om spre Marte este o operaţiune mult mai dificilă şi mai costisitoare decât a trimite un robot. O astfel de misiune necesită atât rachete noi, cât şi folosirea unor noi materiale care să servească drept scut, protejând astronauţii de radiaţiile puternice existente în afara magnetosferei Terrei. Orlando Figueroa, conducătorul grupului de studiu al NASA, a propus ca mai degrabă misiunea din 2033 să fie în exclusivitate una robotizată.

Raportul final al grupului de studiu al NASA va fi elaborat în această vară.

Iată, pe scurt, paşii necesari pentru a trimite o misiune spre Marte:

Sursa: Nature

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

SCHELETUL UNEI REGINE VIKINGE A FOST DEZGROPAT DIN SOLUL NORVEGIAN

Acest articol apartine blogului Secretele Istoriei

Se speră ca astfel să se dezlege misterul unui alt schelet feminin îngropat alături de cel recent descoperit, în urmă cu 1.200 de ani.

Ar putea fi vorba de scheletul unei servitoare, ucisă la moartea stăpânei sale pentru a o însoţi în mormânt, practică constatată deja la vikingi.

Într-o ipoteză mai puţin crudă, se crede că cele două corpuri ar putea fi cele ale unei mame şi a fiicei sale, moarte împreună şi îngropate în acelaşi cavou.

“Vom efectua analize ADN în scopul de a şti. Nu am cunoştinţă de alte schelete vikinge să fi fost analizate aşa cum o vom face noi”, a declarat pentru Reuters Egil Mikkelsen, directorul muzeului de istorie culturală din Oslo, în timpul exumării.

Pe o ploaie rece şi deasă, patru bărbaţi au ridicat un coşciug din aluminiu conţinând osemintele a două femei după ce au săpat o groapă de un metru şi jumătate în tumulusul unde au fost îngropate în anul 834, original într-o drakkar (navă vikingă) de 22 metri.

Vasul îngropat, încă intact şi cu cele două corpuri la bordul său, a fost mai întâi descoperit în 1904 în miezul unei movile de cinci înălţime înconjurată de un câmp de porumb.

Drakkar-ul, cunoscut sub numele de “nava de la Oseberg”, se găseşte astăzi într-un muzeu din Oslo. Repusă în locul său în 1948, osemintele nu au mai fost deranjate de atunci.

“Nu ştiu cine erau ele”, a declarat Mikkelsen, precizând că testele de ADN vor permite de a se şti dacă ele aveau vreo legătură familială. “Dar am crezut întotdeauna că este vorba de o regină şi de servitoarea sa”, a adăugat specialistul.

Se presupune că a doua femeie ar fi putut avea gâtul tăiat într-un sacrificiu ritual destinat de a o trimite alături de stăpâna sa în lumea de dincolo. În Danemarca, descoperirea unui mormânt viking a scos la lumina zilei corpurile a doi bărbaţi, din care unul a fost decapitat.

În plus, analiza oaselor va permite de a determina care era alimentaţia celor două femei. La vikingi, carnea era o alegere, populaţia se hrănea de obicei cu peşte.

“Dacă ele erau mamă şi fiică, ne putem gândi că au avut acelaşi regim alimentar, dar dacă una dintre ele era o servitoare, mâncărurile lor trebuie să fi fost diferite”, a precizat Mikkelsen.

Coşciugul din aluminiu va fi dus la Oslo unde se va deschide pentru analize, care vor trebui să dureze un an.

Sursa: SECRETELE ISTORIEI

RADU GOLBAN: “DEZMEMBRAREA SISTEMULUI MONETAR EUROPEAN A FOST DEJA PREVĂZUT ÎNAINTE DE A FI PUS ÎN VIGOARE”

Acest articol apartine blogului Prioritate de dreapta 

Nu sunt toate bancnotele euro din spaţiul euro la fel? Ar fi posibil ca, în caz de faliment al Greciei, valoarea bancnotelor euro emise în Grecia să nu mai aibă aceeaşi valoare ca şi celelalte bancnote euro emise în Germania? Cu toate că optic bancnotele din zona euro arată identic, în caz de dizolvare a uniunii monetare, bancnotele poartă particularităţi de înseriere teritorial-statală.

Grecia este la un pas de a părăsi zona euro. Pe noi în România ne interesează în mod special care vor fi în România scenariile plecării Greciei din zona euro. Criza în Grecia se acutizează şi prin ridicarea banilor în numerar de la bănci. Chiar sunt banii în numerar o siguranţă sau există şi aici diferenţe?

Datorită cercetărilor recente din domeniul neurologiei ştim că deciziile financiare sunt generate în creierul mic, fiind singura parte a creierului pe care o mai avem în comun cu reptilele. Chiar şi fără studii neurologice ne este uzual din argou termenul „şopârlei” pentru a exprima o viclenie, minciună sau o păcăleală. În comun cu reptilele avem şi acele decizii ale creierului mic care au favorizat şi acceptarea unei monede, care este comună doar după denumire cât şi obiectul deciziei noastre, după dicţiunea de argou.

Se pare că planurile marilor creiere europene care au decis adoptarea unităţii monetare strict afirmative, realizată prin puterea sugestiei datorită unei denumiri comune a acesteia menită să inspire un sentiment de unitate europeană, au fost preluate integral de procesul decizional al creierului mic.

Aşadar, deciziile financiare ale cetăţenilor obişnuiţi, pe măsura şi capacitatea creierului mic, au reflectat doar asupra unor aspecte extrem de primare şi elementare ale tranzacţiilor, fără putere de analiză a sistemului în ansamblu. Un produs al creierului mic nu permite întrebări de genul: sunt bancnotele germane sau austriece mai sigure decât altele? Obligaţiunile suverane din Irlanda, Italia, Spania, Portugalia şi Grecia sunt în prezent pentru investitori un factor de risc considerabil. Aceeaşi raţiune se aplică şi bancnotelor euro din aceste ţări. Nu sunt toate bancnotele euro din spaţiul euro la fel? Ar fi posibil ca, în caz de faliment al Greciei, valoarea bancnotelor euro emise în Grecia să nu mai aibă aceeaşi valoare ca şi celelalte bancnote euro emise în Germania? Cu toate că optic bancnotele din zona euro arată identic, în caz de dizolvare a uniunii monetare, bancnotele poartă particularităţi de înseriere teritorial-statală.

Banca Centrală Germană şi Banca Centrală Europeană au lansat o pagină specială pe internet pentru întrebările cele mai actuale. Una dintre întrebări este dacă „numărul de serie a bancnotelor reprezintă iniţialele unei ţări membre a UEM”. Răspunsul este: „În baza numărului de serie putem identifica care bancă centrală din zona Euro (Sucursala a Băncii Centrale Europene / SBCE) a emis bancnota”. Bancnotele europene sunt uşor de identificat cu ajutorul numărului de serie: trebuie doar să ştim ceea ce Consiliul Guvernator nu a pronunţat niciodată, şi anume faptul că ţărilor ordonate alfabetic (după limba naţională) le-a fost atribuită litera din alfabetul inversat. Astfel, de exemplu, bancnota Belgiei – Belgie/Belgique -, ca prima ţară după alfabet, a primit ultima literă, „Z”, iar Finlanda – Suomi/Finland -, ca ultima ţară după alfabet, a primit a douăsprezecea literă, „L”. Bancnotele Băncii Naţionale Austriece sunt marcate cu un „N”, iar cele ale Băncii Federale Germane, cu un „X”. Singura excepţie de la acest sistem o face Banca Naţională Elenă – Ellas -, căreia i-a fost atribuită antepenultima literă rezervată pentru Banca Naţionala Daneză – Danmark – „Y”.

Litera de serie ţine de ţara emitentă, care este şi proprietara bancnotei. Imprimarea însă nu trebuie să fie identică cu ţara emitentă. Bancnote ale SBCE unei ţări pot fi tipărite la o imprimerie din altă ţara UEM. Tipografia se găseşte pe prefaţa bancnotei integrată în steluţă.

D Setec Oy Vantaa – Finlanda, E Oberthur Technologies Chantepie – Franta, F Österreichische Banknoten- und Sicherheitsdruck GmbH – Austria, G Koninklijke Joh. Enschedé Haarlem – Olanda, H De La Rue plc. Gateshead – Marea Britanie, J Istituto Poligrafico e Zecca dello Stato Rom – Italia, K Central Bank of Ireland Dublin – Irlanda, L Banque de France Chamalières – Franţa, M Fábrica Nacional de Moneda y Timbre Madrid – Spania, N Bank von Griechenland Athen – Grecia, P Giesecke & Devrient GmbH München/Leipzig – Germania, R Bundesdruckerei Berlin – Germania, T Banque Centrale de Belgique- Belgia, U Valora SA (Banco de Portugal) Carregado – Portugalia.

Acest punct de vedere îl confirmă şi Max Otte, profesor de economie internaţională şi a comerţului exterior de la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Worms (Germania), şi avertizează totodată asupra bancnotelor din ţările menţionate. Codul de ţară este un semn că dezmembrarea Sistemului Monetar European a fost deja prevăzut înainte de a fi pus în vigoare. Situaţia prezentată nu se rezumă doar la a răspunde la un set de cerinţe de ordin logistic, ci reflectă o „şopârlă” de a controla separat (la nivel de stat membru) anumite riscuri, precum riscul excluderii a diferitelor state din Uniunea Monetară Europeană (UEM). În cazul în care o ţară decide ieşirea din UEM s-ar scoate din circulaţie doar bancnotele emise cu seria specifică statului respectiv. În ciuda unei garanţii legale, care reglementează statutul monedei euro astăzi ca mijloc de plată, legile sau tratatele pot fi oricând anulate sau modificate. Probabil acest sistem a asigurat şi după Maastricht o continuitate a mărcii germane sub altă denumire. Acest punct evidenţiază totodată structura atipică a acestei confederaţii monetare, numită ideologic „uniune”.

Dar care este metamorfoza unificării de la o noţiune politică reală la una virtuală? Ernst Freiherr von Weizsäcker, secretar de stat în Ministerul de Externe al Reichului, condamnat în procesul de la Nürnberg, tatăl fostului preşedinte la Germaniei, Friedrich von Weizsäcker, a analizat în decembrie 1939 diferitele modele de înfiinţare ale Statelor Unite ale Europei. Diferenţa dintre unitatea politică şi unitatea „virtuală” asigură unitatea în Europa. „Europa ar fi unită doar printr-o «duce violence», sub forma unei «pax germanica» dacă ţările asociate în această uniune ar vedea în noul lor stăpân nu numai un eliberator, dar şi un promotor al unei noi ordini şi concepţii sociale avansate”. O altă metodă de integrare constă în realizarea unei imagini „de mare unitate economică, morală şi politică”. Realizarea unei uniuni „virtuale” este desigur mult mai facilă şi ideologic uşor de comunicat. Asemenea tehnici de integrare ca bază a unui model de funcţionare a Europei sunt firesc supuse doar creierului mic.

Nu rămâne decât să sperăm că ne vom folosi de creierul mare atunci când vom lua decizii majore pentru o nouă ordine europeană şi pentru moment să nu ţinem în numerar bancnote euro cu seria „Y”.

http://www.bundesbank.de/bargeld/bargeld_faq_eurobanknoten.en.php

http://www.ecb.int/euro/banknotes/html/index.ro.html

Ernst Freiherr von Weizsäcker (pag. 52)

http://www.profit-over-life.org/books/books.php

http://www.cotidianul.ro/de-ce-ar-trebui-sa-ne-ferim-de-bancnote-euro-cu-litera-de-serie-y-183931/

German Government Knew Euro Would Fail

Sursa: Prioritate de dreapta

ALBA: MINISTRUL CULTURII ATENŢIONEAZĂ CĂ CETĂŢILE DACICE RISCĂ SĂ FIE SCOASE DE PE LISTA UNESCO

Acest articol apartine blogului Romania-Dacia 

Ministrul Culturii, Mircea Diaconu, a atras atenţia, vineri seara, într-o conferinţă de presă, la Alba Iulia, că dacă nu se acţionează cu maximă urgenţă, cetăţile dacice riscă să fie scoase de pe lista UNESCO.

‘Riscul este foarte mare, dacă vin şi văd că nu am făcut nimic’, a declarat ministrul Culturii, care a vizitat în cursul zilei de vineri Sarmizegetusa Regia, despre care a spus că este ‘ştampila, sigiliul naţiunii’ noastre.

‘Chestiunea e gravă”, a afirmat Diaconu, care a adăugat că ‘arborii de acolo par mai importanţi decât vestigiile’. ‘E de neînţeles lucrul acesta’, a adăugat demnitarul.

‘Cetăţile dacice sunt protejate UNESCO. Ce facem noi cu asta? Nimic. Şi dacă cumva vine un control UNESCO? Pierdem statutul. Deci, dacă nu facem ceva cu urgenţă maximă, pierdem statutul de protecţie UNESCO pentru cetăţile dacice’, a punctat oficialul.

Diaconu criticat ‘’suprapunerea” de orgolii personale, nesfârşite, între specialişti, administratori.

”Eterna problemă a României. Al cui e locul, obiectul, cine e şeful, cine comandă aici. Unii zic că sunt ei, alţii că-s ei”, a mai spus Diaconu, care a adăugat că trebuie ‘’sparte” orgoliile.

Ministrul a afirmat că vrea să-i pună la aceeaşi masă pe cei din administraţia publică locală, de la Consiliul Judeţean Hunedoara, pe specialişti şi Ministerul Culturii, până va fi găsită o soluţie.’ Lucrurile mi se par extrem de simple şi de rezolvat imediat. Adică, să înceapă să lucreze toţi, fiecare pe meseria lui’, a spus acesta. ‘Fiecare să facă ceva şi de maximă urgenţă’, a adăugat Diaconu, care a apreciat că ‘e absolut dureros ce se întâmplă acolo’. Ministrul a mai spus că va organiza peste două săptămâni şi jumătate o conferinţă de presă la Sarmizegetusa Regia.

Oficialul a precizat că sunt fonduri, fiindcă investiţiile sunt absolut minime. ‘Investiţiile nu sunt mari, problema e a noastră – de organizare, de coordonare’, a spus acesta.

‘Noi, ca stat, nu am făcut nimic, avându-le deja înscrise în UNESCO. (…). Riscul este foarte mare dacă vin şi văd că nu am făcut nimic. (…). Problema se pune exact aşa şi cu Brâncuşi. Ziceau să aducem osemintele lui Brâncuşi acasă. Am zis întâi să-l merităm pe Brâncuşi. Câtă vreme neglijăm total tot ce înseamnă ce a mai rămas de la Brâncuşi, cele două bârne sub care s-a născut. Şi alea sunt cumpărate de cineva. (…). Câtă vreme noi nu facem aici cultul Brâncuşi, noi nu-l merităm pe Brâncuşi. Întâi să-l merităm şi după aceea promit, mă zbat, mă duc, mă lupt, orice e legal de făcut ca să vină Brâncuşi acasă’, a declarat Mircea Diaconu. AGERPRES

Sursa: ROMANIA-DACIA

FORMIDABILA GENĂ „3 ÎN 1”: CONTROLEAZĂ INFLAMAŢIA, CANCERUL ŞI ÎMBĂTRÂNIREA

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 

Gena AUF1 este o adevărată surpriză pentru geneticieni, prin competenţele ei multiple şi însemnătatea fenomenelor fiziologice în care este implicată.

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universităţii New York, SUA, au identificat, în premieră, o genă polivalentă, care controlează simultan mai multe procese esenţiale: îmbătrânirea accelerată, inflamaţia cronică şi dezvoltarea tumorilor canceroase.

Inflamaţia cronică şi viteza cu care organismul îmbătrâneşte biologic sunt legate între ele, iar controlul defectuos al acestor procese poate duce la apariţia cancerului, au explicat specialiştii.

Se cunoştea deja de decenii faptul că între aceste trei aspecte ale fiziologiei organismului există o legătură, dar nu se ştia precis în ce fel sunt ele conectate.

Acum, cercetătorii au descoperit că elementul de legătură este gena AUF1 (de fapt, o familie de 4 gene înrudite), care controlează răspunsul inflamator, dar menţine, de asemenea, integritatea cromozomilor prin activarea telomerazei, o enzimă care repară capetele cromozomilor, împiedicând astfel degradarea materialului genetic, degradare care ar duce la îmbătrânirea rapidă şi la apariţia cancerului.

În prezent, cercetătorii studiază, în cadrul genomului uman, diferitele tipuri de alterări specifice la nivelul genei AUF1, pentru a determina cu precizie caracteristicile fiecărei astfel de modificări, manifestate prin efecte precum apariţia bolilor auto-imune, îmbătrânirea accelerată şi dezvoltarea cancerelor.

Sursa: EurekAlert!

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

CE ÎŞI SPUN DELFINII?

Acest articol apartine blogului Blog Enciclopedic 

Deşi nu există nicio urmă de îndoială că delfinii comunică între ei, desfăşurând conversaţii complexe, încă nu putem să ne dăm seama ce anume îşi spun.

Totuşi, s-ar putea să nu mai dureze mult până dezlegăm acest mister, acum că oamenii de ştiinţă din Japonia au creat un difuzor subacvatic capabil să redea sunetele realizate de animale. Acum, specialiştii urmăresc să vadă cum anume răspund delfinii la redarea propriilor sunete.

Dispozitivul a fost creat de o echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea de Ştiinţe Marine şi Tehnologie din Tokyo, în colaborare cu firma Fusion Inc. Invenţia are capacitatea de a reproduce nu numai sunetele cu frecvenţă sub 20 kHz, care pot fi auzite şi emise de oameni, ci şi cele de înaltă frecvenţă (ultrasunete), pe care noi nu le putem percepe.

Studiile acustice efectuate până acum pe delfini s-au concentrat, în mare parte, pe înregistrări vocale şi pe capacitatea de a auzi, fiind efectuat un număr foarte mic de experimente bazate pe redare. În lipsa aparaturii care să înregistreze atât sunetele de frecvenţă joasă, cât şi pe cele de frecvenţă înaltă, studiile nu au putut fi realizate.

Aparatul este alcătuit din tipuri noi de elemente piezoelectrice care nu au mai fost utilizate în cazul aparaturii acvatice de acest gen şi este capabil să producă sunete de la 7 la 170 de kHz.

În curând, specialiştii vor utiliza dispozitivul pentru a reda sunetele realizate de delfini şi pentru a observa reacţia acestora.

Sursa: gizmag

Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

DISPUTELE DIN JURUL DOCUMENTARULUI “DACII – ADEVĂRURI TULBURATOARE” CONTINUĂ. DREPT LA REPLICĂ AL AUTORULUI

Acest articol apartine blogului Romania-Dacia 

Stimata redactie,

In baza deontologiei profesionale a jurnalismului, noi, in calitate de realizatori si promotori ai documentarului “Dacii – Adevaruri tulburatoare”, va solicitam publicarea textului de mai jos, scris de colegul nostru jurnalistul Valentin Roman, invocand dreptul la replica ca urmare a publicarii de catre dvs a unui articol ( http://www.napocanews.ro/2012/04/reactii-la-documentarul-dacii-adevaruri-tulburatoare.html) ce aduce unele critici nefondate respectivului material.

Cu stima, Daniel Roxin – realizator al filmului “Dacii – Adevaruri tulburatoare”

Raspuns la articolul “Reactii la documentarul Dacii – adevaruri tulburatoare”

“Inca de la inceput, am dori sa precizam ca nici filmul realizat si nici realizatorii sai nu se considera detinatorii adevarului absolut. Asa cum se specifica clar in documentar, este vorba de unele concluzii logice, care pot da nastere unor teorii ce pot sau nu conduce ulterior la certitudini. Mai mult, cea mai mare parte a documentarii pentru realizarea materialului video in cauza este efectuata pe baza unor surse literare antice latine. Este greu de crezut ca romanii insisi si-ar fi diminuat voit rolul si efectul actiunilor in Dacia cucerita.Nu negam absolut deloc prezenta romana in Dacia lui Decebal, ca parte cucerita dintr-un teritoriu mult mai intins care era populat de daci si nu negam nici influenta romana asupra dacilor ramasi in afara limesurilor imperiului. Ceea ce negam este termenul de “romanizare” in contextul in care este destul de clar pentru oricine ca armata romana era formata dintr-un procent covarsitor din soldati recrutati din alte provincii cucerite (de pilda, castrul de la Jidova, localizat langa Curtea de Arges, servea drept cazarma pentru o cohorta de arcasi recrutati din Siria). Prin urmare, daca vorbim de armata romana, vorbim si de soldati din Moesia, Macedonia, Dalmatia etc si de un procent mult prea mic de ofiteri si soldati romani, originari din Latium sau cativa administratori civili veniti direct de la Roma. Este binecunoscut de istorici ca pe teritoriul Daciei Romane, imediat dupa cucerire si pana la retragerea aureliana, nu au existat, permanent, mai mult de 8 – 9.000 de militari romani “pur sange” si ca si acestia erau masati, in mare parte, in zona castrelor romane de pe frontiera imperiului. Cu alte cuvinte, dupa ce ca au fost putini, ei nici nu s-au plimbat prin teritoriul dacic cucerit ca sa ii “romanizeze” pe daci. 

In ceea ce priveste colonistii adusi de romani aici, lucrurile stau aproximativ la fel. Interesul romanilor era acela de a actiona strategic asupra zonelor considerate focar de revolta. Asadar, aici au fost adusi colonisti din Britania, din Palestina si din alte provinicii ale imperiului.Si din nou vorbim de un procent destul de mic al colonistilor romani pur-sange, nascuti in zona Latium a Italiei de astazi. Si la fel au procedat romanii cu grupuri intregi de daci pe care i-au stramutat in Grecia, de pilda.

Prin urmare,contopirea despre care dumneavoastra si istoria oficiala vorbiti ar fi insemnat sa se faca intre daci, pe de o parte, ca populatie majoritara a teritorirului cucerit si o serie de grupuri etnice,colonisti si soldati servind in armata romana, dintre cele mai variate, de la britoni la sirieni, care, asa cum se poate observa si in limba si obiceiurile acestor popoare, astazi, nu erau si nu au fost romanizati. Ceea ce se insiuneaza in varianta oficiala este ca toti acesti soldati si colonisti au adus limba latina si obiceiurile romane, insa, paradoxal, tocmai la ei acasa, acestea nu fusesera adoptate si nu au fost niciodata!!!…

Din punct de vedere genetic, lucrurile sunt asemanatoare ca si in cazul limbii sau obiceiurilor, anume ca este impropriu spus ca avem o descendenta daco-romana din moment ce pana si imparatul cuceritor, Traian, nu era nascut in Latium. Ce poate fi sustinut si acceptat, ca o varianta mai logica, ar fi ca exista o baza genetica puternica daca pe care s-au asezat straturi etnice de diverse proveninente, in procente mai mici sau mai mari.

Suntem perfect de acord cu dumneavoastra ca dacii din Dacia romana puteau fi considerati drept romani, luand acest cuvant in sensul sau juridic, asa cum precizati, de proprietar de pamant si cetatean al imperiului. Insa, in acelasi timp, este greu sa vorbim despre o romanizare lingvistica si culturala. Marturie impotriva teoriei resemnarii dacilor stau seriile lungi de conflicte ulterioare anului 106, despre care istoria noastra oficiala vorbeste prea putin. Ne referim aici atat la revoltele din interiorul provinciei romane Dacia, cat si la atacurile sustinute si puternice ale dacilor liberi din afara limesurilor romane, cum ar fi carpii si costobocii, a caror presiune a fost tocmai una din cauzele retragerii administratiei romane in timpul lui Aurelian.

Unul dintre argumentele aduse de noi, pe care dumneavoastra nu l-ati contracarat prin vreun element solid, ar fi cel al faptului ca, desi influenta maghiara, apoi austro-ungara sau otomana, au fost prezente in spatiul carpato-danubiano-pontic vreme mult mai indelungata decat cea romana in Dacia, totusi urmele acestor influente nu au condus nicicand la vreo varianta potrivit careia a mai avut loc vreo etnogeneza care sa-i includa pe valahi, maghiari, otomani, tatari etc dand nastere unui alt popor.

Mai mult, istoria Marii Britanii nu vorbeste despre o contopire a britonilor sau pictilor cu invadatorii romani, nici istoria Palestinei, Greciei sau Siriei nu vorbeste despre acest lucru. Numai cea a Romaniei a adoptat aceasta explicatie pentru nasterea poporului roman.

Nu ne vom referi aici la cele scrise de dumneavoastra privind motivatia care sta la baza demersului nostru. Argumentele ateismului, lenei sau ignorantei sunt, de departe, puerile si greu de luat in seama. Faptul ca egiptenii de astazi sau grecii sunt mandrii de descendenta lor din niste civilizatii cu impact asupra istoriei omenirii, civilizatii pagane, evident, la vreme lor, nu inseamna ca acesti egipteni si greci isi contesta religia de astazi. Este de-a dreptul aberant asta. In plus, cum puteti sustine dumneavoastra ca noi avem interese obscure si discutabile in ceea ce priveste acest demers, din moment ce noi nu contestam civilizatia si cultura romana, ci doar dorim ca dacilor sa li se acorde importanta pe care o merita in istoria nationala, ca temelia noastra genetica? Vi se pare acest demers unul menit sa conteste religia noastra crestina?

De asemenea, cum puteti vorbi de ignoranta si minciuna la adresa acestui demers, din moment ce noi ne luptam pentru a trezi din adormire persoanele in masura de a actiona in vederea cercetarii si prezervarii patrimoniului national? Daca noi mintim si ignoram, ce puteti spune despre autoritatile noastre care lasa in paragina Argedava, care nu au luat nicio masura impotriva jafului de la Sarmizegetusa sau care considera ca mormantul lui Vlad Tepes trebuie sa fie sub cerul liber?

In alta ordine de idei, nu vedem de ce se insista asupra faptului ca noi, ca initiatori ai acestui demers, nu suntem istorici de profesie. Calitatea de istoric nu-ti este data de acea diploma primita dupa 4 ani de facultate de profil. Exista oameni pasionati si dedicati acestui domeniu, care studiaza ani sau zeci de ani si care, in mod cert, detin cunostinte mult mai vaste decat multi dintre istoricii atestati de o hartie. Sa nu uitam ca nici Schliemann, descoperitorul Troiei si al orasului Micene, nu a fost format ca istoric si arheolog de vreo scoala, ci a fost manat in cercetarea sa de spiritul curios, de pasiunea pentru trecut. La fel, Champollion, cel ce a descifrat scrierea hieroglifica, era un filolog si un pasionat de cuvinte incrucisate, asadar minte iscoditoare, dar nu istoric sau egiptolog. Oricum, va asiguram ca in proiectele noastre viitoare veti vedea mai multi istorici importanti care vor sustine, in calitate de specialisti, cu si mai multe argumente, faptul ca romanizarea este o teorie absurda, fara un suport stiintific.

A cerceta istoria inseamna a aduna si sintetiza informatii intr-un curs logic, matematic, un demers predispus atat succeselor cat si esecurilor. Aruncand o privire in caseta redactionala a publicatiei dumneavoastra, relizam ca membrii echipei nu au nici ei o pregatire universitara in zona istoriei si, cu toate astea, v-ati constituit intr-un grup de pasionati, lucru de laudat. Acelasi lucru il facem si noi, iar daca suntem pe pozitii diferite privind unele aspecte ale trecutului nostru national, este indicat ca dezbaterile sa aiba loc pe un ton politicos, argumentat, sustinut, si nu prin acuze sau jigniri mai directe sau mai insinuate. Noi preferam sa fim istorici “amatori”, dar sa actionam concret intr-o directie anume, pe baza unor surse credibile si ajutati de oameni cu pregatire in zona palografiei, lingvisticii sau a istoriei antice, decat sa fim istorici atestati, cum este cazul multora in Romania, care nu fac nimic pentru a readuce romanilor mandria si coeziunea nationala.”

Va multumim!

Valentin Roman

Sursa: ROMANIA-DACIA