Vămile Văzduhului [2] *

O tradiţie ortodoxă, veche de prin secolul al IV-lea, păstrată până în zilele noastre, pomeneşte de "vămile cereşti" sau "vămile văzduhului", arătând amănunţit care sunt acestea şi cum e cercetat sufletul la fiecare dintre ele. Trecerea sufletului prin aceste vămi se face, potrivit multor texte, în răstimpul dintre a treia şi a noua zi după moarte. Vămile corespund, fiecare, unei anume patimi, unui anumit fel de fapte rele sau păcate, pe care le insuflă un anume diavol, care este însăşi întruchiparea ei. Aceasta credinţă e legată de identificarea patimilor cu duhurile rele care le insuflă. În icoane vămile sunt reprezentate sub chipul unei scări cu multe trepte, pe care urcă oamenii cu îngeri şi diavoli ce se aţin pe lângă ei încercând să-i tragă în sus ori în jos.

Fiecare diavol "vameş" - sau "judecător" - opreşte sufletul şi-i cere socoteală de păcatele care ţin de "jurisdicţia" lui. Şi asemenea unor vameşi corupţi, care cer mai mult decât se cuvine, diavolii îl învinuiesc adesea pe om pentru fapte pe care el nu le-a săvârşit. Cât priveşte felul în care plăteşte sufletul trecerea prin aceste vămi, există mai multe tâlcuiri. Unii Părinţi arată că sufletul plăteşte rupând din sine partea în care s-au înstăpânit duhurile rele. De aceea spune Sfântul Maxim Mărturisitorul că sufletul este tras şi sfăşiat" pe măsura relei familiarităţi pe care a câştigat-o cu (diavolii), prin mijlocirea vreunei patimi", iar alţi Părinţi arată că sufletul cu totul rău ajunge în cele din urmă pradă diavolilor. Din cele mai multe texte vedem însă spun că sufletul plăteşte "vama" cu faptele bune săvârşite în vremea cât a vieţuit pe pământ, iar dacă acestea întrec relele de care e învinuit, dacă are adică virtuţi cu asupra de măsură, este lăsat să treacă. Apărare şi sprijin primeşte sufletul acum de la sfinţii îngeri care-l însoţesc şi din rugăciunile şi slujbele ce se fac pentru el, pe care cu înţelepciune le-a rânduit Biserica în acest răstimp.

Textul anonim din secolul XI, citat mai sus, pomeneşte numai de "vameşii cei din văzduh" care întampină sufletul la vremea suirii sale la cer, în primele nouă zile de la moartea sa. Origen însă arată mai precis cum stau lucrurile: "După moartea noastră, când se face schimbarea vieţii de aici, la hotarele lumii cereşti sunt unii puşi ca nişte vameşi, ca să cerceteze cu cea mai mare grijă dacă nu cumva este în noi ceva de-al lor. Stăpânitorul acestei lumi mi se pare că este un asemenea vameş. [...] Cuvintele Apostolului: "Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, dare; celui cu vamă, vamă" (Rom. 13, 7), au şi un înţeles duhovnicesc. De aceea, să ştim că ne aflăm în mare primejdie de nu vom avea cu ce plăti vamă. Căci vom fi închişi din pricina datoriei, după cum se întâmplă şi cu datornicii din această lume, întemniţaţi şi osândiţi să robească pentru stăpânire, în schimbul celor datorate. Şi nu puţini sunt aceia ce vor fi ţinuţi de vameşi".

Alte texte spun că la trecerea prin vămi sufletul este împiedicat de stavile de natură spirituală, adică de patimile şi faptele sale rele, prin care diavolii îl prind ca şi cu un laţ; dimpotrivă, virtuţile şi faptele bune sunt chezăşia liberei sale treceri şi pavăză împotriva năvălirii lor. Sfântul Vasile cel Mare, tâlcuind acest verset din psalmul 7: "Doamne, Dumnezeul meu [...], mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte. Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu", scrie: "Aşadar, cel în primejdie de moarte, ştiind că unul este Cel ce mântuie, unul este Cel ce izbăveşte, zice: "în Tine am nădăjduit, mântuieşte-mă de slăbiciune şi izbăveşte-mă de robie!" Socot însă că atleţii viteji ai lui Dumnezeu au luptat din destul în toată viaţa lor cu duşmanii cei nevăzuţi; dar după ce au scăpat de toate prigonirile lor, când ajung la sfârşitul vieţii, sunt cercetaţi de stăpânitorul veacului, ca să-i ia în stăpânire de ar găsi că au răni de pe urma luptelor sau unele pete şi urme de păcat; dacă însă vor fi găsiţi fără răni şi fără pete, îi lasă să se odihnească liberi în Hristos, pentru că au fost nebiruiţi. Psalmistul se roagă deci atât pentru viaţa de aici, cât şi pentru viaţa ce va să fie; şi zice: Mântuieşte-mă, aici, de cei ce mă prigonesc, dar izbăveşte-mă acolo în vremea cercetării, ca nu cumva să răpeasca ca un leu sufletul meu. Şi acestea le poţi afla de la însuşi Domnul, când a grăit mai înainte de patima Sa: "Acum vine stăpânitorul lumii acesteia, şi în Mine nu va avea nimic". Domnul, nefăcând păcat, spunea ca în El nu are nimic; omului însă îi este de ajuns dacă va îndrăzni să spună: Vine stăpânitorul lumii acesteia şi în mine va avea puţine şi mici".

Sfântul Diadoh al Foticeii spune că "cel ce se va afla (la vremea ieşirii din viaţă) în frică, nu va trece slobod peste căpeteniile iadului. Fiindcă are, ca şi aceia, în frica sufletului o mărturie a păcatului său. Dar sufletul care se veseleşte în dragostea lui Dumnezeu în ceasul dezlegării de trup, se înalţă atunci cu îngerii păcii deasupra oştilor întunecate". Avva Isaia, la rândul său, suspina, zicând: Vai mie, vai mie că încă n-am fost eliberat de focul gheenei! Cei ce mă atrag spre ea rodesc încă în mine şi mişcă în inimă toate lucrurile ei. Cei ce mă scufunda în foc se mişcă în trupul meu, voind să rodească. Încă n-am cunoscut de acum unde voi merge în altă parte, încă nu mi s-a gătit calea dreapta, încă n-am fost eliberat de lucrările celor aflaţi în văzduh, ale celor ce mă vor impiedică, pentru lucrurile lor rele care sunt în mine". Însă tot el zice: "credinţa în El şi păzirea poruncilor Lui şi iubirea faţă de toţi, aceasta este pecetea cerută sufletului când iese din trup; precum a poruncit ucenicilor Săi, zicând: "în aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei. Dacă vă veţi iubi unii pe alţii" (In. 13, 35). Dar cine sunt cei despre care zice că vor cunoaşte, dacă nu Puterile ce vor sta la dreapta şi la stânga, adică îngerii şi diavolii? Căci de vor vedea vrăjmaşii semnul iubirii unit cu sufletul, se vor depărta de el cu frică. Şi atunci se vor bucura de el toate Puterile sfinte". Şi iarăşi, vorbind despre cel desăvârşit, spune că "cei din cer vor mărturisi despre el că a trecut peste stăpânitorii de-a stânga. Atunci pomenirea lui este cu cei din cer", şi-şi îndeamnă ucenicii "să se cerceteze în toată clipa de a trecut peste cei ce-l ţin în văzduh, de s-a eliberat de ei avându-i încă în jur".

Despre vămi şi vameşii din văzduh vorbeşte şi Sfântul Macarie cel Mare, spunând: "După cum vameşii, stând la strâmtorile drumurilor, opresc pe călători şi-i scutură de bani, tot aşa şi demonii pândesc sufletele şi le opresc atunci când ies din trup. Dacă ele nu sunt curate cu desăvârşire, le îngăduie să se ridice la sălaşele cereşti şi să ajungă preajma Stăpânului lor, ci sunt trase în jos de diavolii din văzduh".

Alţi Părinţi vorbesc încă şi mai limpede. Astfel, de la Sfantul Efrem Sirul aflăm următoarele: "Acestea vorbindu-le spre noi cel ce se sfârşeşte, deodată i se leagă limba lui, i se schimbă ochii, îi tace gura, i se opreşte glasul şi oştile cele înfricoşătoare se pogoară, slujitorii dumnezeieşti cheamă sufletul să iasă din trup, demonul cere să ne tragă pe noi la judecată. [...] Atunci îngerii, luând sufletul, se duc prin văzduh, unde stau începătoriile, stăpâniile şi căpeteniile puterilor celor potrivnice, pâraşii noştri cei amari, vameşii cei cumpliţi, cei ce ţin socoteala faptelor, care întâmpinându-l în văzduh, cer seama şi îl iscodesc şi aduc înainte păcatele omului şi înscrisele lui, cele din tinereţe, cele din bătrâneţe, cele de voie şi cele fără de voie, cele prin fapte şi cele din gânduri, cele prin aduceri aminte. Multă frică este acolo, mult cutremur pentru sărmanul suflet, nepovestită este nevoia pe care o pătimeşte atunci de la mulţimea milioanelor de vrăjmaşi, fiind ţinut de dânşii, fiind frânt, clevetit, împins şi oprit să nu se sălăşluiască în lumină şi să nu intre în latura celor vii. Însă pe suflet îl duc sfinţii îngeri".

Şi mai limpede vorbeşte Sfântul Chirii al Alexandriei, într-una din omiliile sale, preluată de Sfântul Atanasie Sinaitul şi citată de Sfântul Ioan Damaschin: "Câtă frică şi cutremur şi câtă nevoie şi scârbă suferă sufletul când se desparte de trup şi după despărţire! Că vin către el îngeri buni şi mulţime de oaste cerească şi toate puterile cele potrivnice şi stăpânitorii întunericului, ţiitorii cei nelegiuiţi ai lumii, pâraşii noştri cei amari, vameşii cei cumpliţi ce sălăşluiesc în vazduh; şi însuşi ucigătorul sufletelor şi începătorul rautăţii, cel ce presară curse pe cale, balaurul cel mare, cel lepădat din credinţă, diavolul, îşi cască gura sa răcnind ca un leu şi căutând să-l înghită. Căci a lui e stăpânia şi puterea şi judecata iadului şi a morţii. Şi cei ce ţin socoteala faptelor, întâmpinând sufletul în văzduh, cer seamă şi iscodesc şi aduc înainte păcatele omului şi înscrisele lui, cele din tinereţe, cele din bătrânete, cele de voie şi cele fără de voie, cele prin fapte şi cele din gânduri, cele prin aduceri aminte. Multă frică este acolo, mult cutremur pentru ticălosul suflet, nepovestită este nevoia pe care o pătimeşte atunci de la mulţimea de vrăjmaşi, fiind ţinut de dânşii, clevetit, împins şi oprit să nu se sălăşluiască în lumină şi să nu intre în latura celor vii. Văzând îngrozirea acestora, se tulbură şi se zbuciumă şi cu durere se întoarce către îngeri, iar aceştia, luând sufletul, îl poartă prin vazduh, însă pe cale e oprit şi cercetat în multe vămi, şi întrebat pentru păcatele sale. Mai întâi de minciuni şi de clevetiri, de vorbirile deşarte, de grăirile cele de ruşine, de râsul peste măsură. [...] Şi iarăşi mai sus dracii întâmpină sufletul şi-l întreabă de desfrânare şi trufie. Vin după acestea dracii mâniei şi ai iuţimii, ai mândriei, ai nesupunerii, ai iubirii de arginţi, ai beţiei, ai vrajbei, ai descântecelor, ai lăcomiei, ai urii de fraţi, ai uciderii, ai furtişagului şi nemilostivirii. Scurt vorbind, pentru toată patima de care a bolit, este cercetat şi tras la socoteală. Ce groază şi ce spaimă nu va simţi sufletul în toată vremea până ce se va judeca desăvârşit. Puterile dumnezeieşti stau de faţă, înfăţişând toate cugetele bune, vorbele bune şi faptele bune ale sufletului. Iar sufletul stă cu frica în mijlocul îngerilor luminaţi, care-l ajută, şi-al demonilor care-l pârăsc, asteptând îndreptăţirea şi scăparea sa, ori osânda şi pierzarea. Deci, pe cel drept şi neîntinat, cu sârguinţă îl primesc îngerii şi neîmpiedicat urcă să se închine înaintea lui Dumnezeu".

* - material documentat  

Sursa: 3d-realireal.blogspot.ro 

Vămile Văzduhului [1] *

Sufletul este luat fie de îngeri, fie de diavoli, adică de cei de cu care s-a înrudit prin viaţa sa.

Există însă texte patristice care înfăţişează în chip amănunţit călătoria sufletului spre cer printre mulţimile de duhuri, cearta şi lupta ce se dă pentru el între demoni şi ingeri. Pentru că nu sunt numai sfinţi pe lume şi nici doar oameni cu totul înrobiţi de rău, ci în cei mai mulţi binele şi răul sunt amestecate, şi acestea sunt acum cântărite, iar îngeri şi duhurile rele se războiesc, ca să-şi ia fiecare partea sa.

Astfel, că "ava Teofil zicea: Ce fel de frică şi cutremur şi nevoie avem să vedem când sufletul se desparte de trup! Că vine la om oaste şi putere de la stâpânirile cele potrivnice, stăpânii întunericului, stăpânitorii vicleşugului şi începătoriile şi stăpâniile, duhurile răutăţii, şi că la judecată îl ţin pe suflet, aducând asupra-i toate păcatele lui cele întru ştiinţă şi cele întru neştiinţă, de la tinereţe până la vârsta la care a răposat, Deci stau apărându-l de toate cele făcute de dânsul. Ce fel, dar, de cutremur socoteşti că sufletul în ceasul acela, până ce va ieşi hotărârea şi i se va face slobozenia lui? Acesta este ceasul nevoii lui, până ce va vedea ce sfârşit va lua el. Şi iarăşi dumnezeieştile puteri stau în preajma feţei celor potrivnici şi ele aducând cele bune ale lui. Ia seama, dar, că sufletul stând la mijloc cu multă frică şi cutremur stă până ce judecata lui va lua hotărâre de la Dreptul Judecător".

Ava Antonie, încă în trup fiind, a văzut în duh ce se întâmplă cu sufletul în asemenea clipe: "Voind odată să mănânce şi ridicându-se să se roage pe la ceasul al noualea, s-a simţit pe sine răpit cu mintea. Şi lucru minunat, aflându-se aşa, s-a văzut pe sine că ieşit în afară de sine şi călăuzit de multe fiinţe prin vazduh. Apoi simţi nişte vrajmaşi amarnici şi cumpliţi stând în văzduh şi voind să-l împiedice să treacă. Dar fiinţele care-l călăuzeau, luptând împotriva acelora, aceia le cereau să li se dea voie să afle dacă Antonie nu le e supus lor prin ceva. Deci cerându-i aceia socoteală de păcatele lui, începând de la naşterea lui, cei ce conduceau pe Antonie îi împiedicară, spunând: Păcatele lui începand de la naşterea lui le-a şters Domnul, iar de când s-a făcut monah şi s-a făgăduit lui Dumnezeu, poate să dea socoteala [...]. Atunci învinovaţindu-l ei, dar neputându-l dovedi ca vinovat, i s-a făcut calea slobodă şi neîmpiedicată. Apoi îndată s-a văzut pe sine întorcându-se în sine [...]. Dar uitând să mănânce, a rămas restul zilei şi toată noaptea suspinând şi rugându-se. Căci rămăsese copleşit aflând cu câţi vrăjmasi avem de luptat şi câtă spaimă are să îndure omul când va avea să treacă prin văzduh. Şi-şi amintea că aceasta e ceea ce a spus Apostolul despre "stăpânitorul puterilor vazduhului" (Efes. 2, 2). Căci în aceasta stă puterea vrăjmaşului: în a se război şi a încerca să împiedice pe cei ce trec".

Multe alte texte vorbesc despre întâlnirea sufletului cu demonii în timpul înălţării sale la cer. Astfel, Avva Isaia îi îndeamnă pe ucenicii săi: "în fiecare zi să aveţi înaintea ochilor moartea şi să vă gândiţi cum veţi ieşi din trup şi cum veţi trece de puterile întunericului care vă vor întâmpina în văzduh". În Scara Sfântului loan Scărarul sunt înfaţisaţi unii care, în ceasul morţii, se întrebau cu durere: "Oare va putea străbate sufletul nostru puhoiul de nesuferit al duhurilor văzduhului?"

Se întâlnesc de asemenea texte care spun limpede că toată strădania diavolilor este să scoată la iveală orice faptă rea şi patimă a omului, pentru a-l putea opri din calea către cer. Sfântul Macarie Egipteanul, îndemnând la trezvie duhovnicească, spune: "Tu, auzind că sunt [...] puteri întunecate sub cer [...], nu ţii seama de toate acestea, pentru că n-ai înţeles că, dacă nu primeşti arvuna Duhului Sfânt, atunci când sufletul tău va ieşi din trup, acestea vor ţine sufletul tău şi nu te vor lăsa să te ridici la ceruri". Isihie Sinaitul zice şi el: "Va veni peste noi ceasul înfricoşat al morţii; va veni şi a-l ocoli nu este cu putinţă. Fie ca Stăpânitorul acestei lumi şi al văzduhului, venind atunci, să găsească fărădelegile noastre puţine şi neînsemnate şi învinuirea sa nu-i fie adeverită". Sfântul Grigorie cel Mare scrie şi el: "Se cuvine să cugetăm temeinic la înspăimântătorul ceas al morţii, la groaza ce cuprinde sufletul care-şi aminteşte de răul făcut şi, uitând de fericirea vieţii, se înspâimantă şi se teme de Dreptul Judecător. Atunci, duhurile rele cercetează faptele sufletului care s-a despărţit de trup şi-i înfăţisează păcatele spre care s-a plecat, ca să-l târască la chin pe cel ce li s-a făcut lor părtaş. Şi nu doar la sufletul păcătos, ci şi la cei drepţi vin, ca să vadă dacă nu află ceva rău în ei şi dacă nu i-au biruit cumva".

În istorisirea sa, prea fericita Teodora arată cum îngerii apără sufletul de învinuirile diavolilor punând de faţă faptele sale bune: "Când sufletul meu a ieşit din trup, atunci îngeri purtători de lumină l-au luat în mâinile lor. Şi pe când îngerii, aceşti iubitori de Dumnezeu şi de mântuirea sufletelor omeneşti, mă ţineau în mâinile lor, mulţime de draci întunecaţi şi nemilostivi m-au înconjurat, strigând: "Sufletul acesta are mulţime de păcate, deci trebuie să ne răspundeţi nouă la acestea". Aşa strigând, arătau păcatele mele. Îngerii atunci căutau în cărţile lor faptele mele cele bune, şi aflau cu darul lui Dumnezeu câte cu ajutorul Lui făcusem şi eu în viaţă. De pildă: de am dat cândva milostenie la săraci, de am hrănit pe flămânzi, de am adăpat pe însetaţi, de am îmbrăcat pe cei goi, de am găzduit pe cei fără de adăpost şi pe străini odihnindu-i, de am slujit sfinţilor, de am cercetat pe bolnavi şi pe cei întemniţaţi, de am mers cu râvna şi evlavie la sfânta biserică, de m-am rugat lui Dumnezeu cu umilinţă şi cu lacrimi pentru iertarea păcatelor, de am ascultat slujbele Sfintei Biserici cu luare-aminte, de am adus lumânări, untdelemn, tămaie, vin şi prescuri curate, liturghii pentru vii şi pentru cei răposaţi, de am cinstit Sfânta Cruce, icoanele şi toate cele sfinte cu evlavie, de am postit după rânduiala Bisericii, de am lucrat binele şi m-am ferit de răutaţi, de mi-am păzit gura a nu vorbi deşertăciuni, de a nu pârî, a nu grăi ponegriri, clevetiri, hule, minciuni, de "am răbdat năpăstuiri şi osândiri, făcând în schimb cele bune, spre slava lui Dumnezeu şi zidirea aproapelui, de mi-am întors ochii de la deşertăciunile lumeşti [...] Şi orice alte fapte bune aflau scrise în cărtile lor, le aduceau în cumpănă împotriva păcatelor mele".

Uneori, vedem că omul însuşi este chemat să răspundă la învinuirile ce i se aduc de către duhurile rele, şi care nu rareori sunt cu totul mincinoase. Astfel, Sfântul Ioan Scărarul scrie despre un oarecare Ştefan, că mai înainte de a se săvârşi din viaţă i s-a descoperit în chip minunat ceea ce avea să se petreacă cu el după moarte: "Cu o zi înainte de a se săvârşi, fu răpit cu mintea şi cu ochii larg deschişi privea spre dreapta şi spre stânga patului. Şi că tras la socoteală, zicea în auzul celor de faţă, când: Da, aşa e, e adevărat, dar am postit pentru aceasta atâţia ani; când: Nu, minţiţi, aceasta n-am făcut-o. Apoi iarăşi: Da, aceasta e adevărat, dar am plâns şi mi-am împlinit slujirea. Şi iarăşi: Cu dreptate mă învinuiţi. Şi mai zicea încă: Da, e adevărat, pentru acestea n-am ce să spun. Dar la Dumnezeu este şi mila. Era o privelişte înfricoşătoare şi înspăimântătoare această tragere la socoteală nevăzută şi neîndurată. Şi ceea ce era şi mai înfricoşător era ca-l osândeau şi pentru cele ce n-a făcut. Vai, ce lucru groaznic! Sihastrul şi pustnicul acela spunea la unele din greşalele sale: La acestea n-am ce zice!, el care era de patruzeci de ani călugar".

Pentru înfruntarea unor asemenea părăsi vicleni şi plini de răutate, care fac şi mai anevoioasă şi primejduită trecerea sufletului, e mare nevoie de ajutor îngeresc şi ceresc. Sfântul Ioan Carpatiul, vorbind şi el despre această încercare, arată că sufletul celui drept, întărit prin credinţa în Dumnezeu şi îmbărbatat de îngerii care-l însoţesc, îi biruieşte în cele din urmă pe cei ce-l învinuiesc fără temei: "Când sufletul iese din trup, vrăjmaşul dă năvală asupra lui războindu-l şi ocărându-l cu îndrăzneală şi făcându-se pârâş amarnic şi înfricoşat al lui pentru cele ce a greşit. Dar atunci se poate vedea cum sufletul iubitor de Dumnezeu şi preacredincios, chiar dacă a fost mai înainte rănit adeseori de pacate, nu se sperie de năvălirile şi ameninţările aceluia, ci se întăreşte şi mai mult întru Domnul şi zboară plin de bucurie, încurajat de sfintele Puteri care îl conduc, şi împrejmuit ca de un zid de luminile credinţei, strigând şi el cu multă îndrăzneală diavolului viclean: Ce este ţie şi nouă, înstrăinatule de Dumnezeu? Ce este ţie şi nouă, fugarule din ceruri şi slugă vicleană? Nu ai stăpânire peste noi, căci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are stăpânirea peste noi şi peste toti. Lui I-am păcătuit, Lui îi vom răspunde, având zălog al milostivirii Lui faţă de noi şi al mântuirii noastre cinstita Lui cruce. Iar tu fugi departe de noi, pierzătorule! Căci nimic nu este ţie şi slugilor lui Hristos. [...] Iar sufletul aflându-se deasupra, zboară asupra vrăjmaşului, lovindu-l, ca vulturul repede zburător pe corb. După această e dus cu veselie de dumnezeieştii îngeri la locurile hotărâte lui, potrivit cu starea sa".

* - material documentat

Sursa: http://3d-realireal.blogspot.ro 

Karma, în 11 idei

Ceea ce se culege este rodul a ceea ce se  dăruieşte… se culege ceea ce se seamănă… cei din jur sunt ceea ce este fiecare… ceea ce se întâmplă este o consecinţă a ceea ce a făcut fiecare la un moment dat. Cam aşa s-ar exemplifica una din marile legi, cea care poartă şi numele de Legea Cauzei şi a Efectului şi este o lege care nu este deloc străină omului.

E o lege uitată şi ignorată, care nu ocoloşte pe nimeni. Doar timpul în care îşi produce efectele este diferit. Momentul plăţii depinde de ceea ce este fiecare. Este o lege care corectează totul, fără milă, dar cu discernământ. Karma pune în genunchi şi pe cel care se crede că e semi-zeu, dacă îngenuncherea este necesitatea pentru a-l face să fie ceea ce trebuie să fie. Karma este lege divină, legată de dreptul divin al Liberului arbitru.

Despre Karmă am scris exemplificativ, de exemlu în Blestemul vrăjitoarelor. Acolo sunt exemple poate extreme. Poate doar, fiindcă oamenii, folosindu-se de acest drept, au întins corzile până au avut tendinţa să se rupă. Karma este una dintre legile divine, în afară de fi ignorată şi uitată, este urâtă de cei care nu au uitat-o şi nu deci nu se poate spune că o ignoră ci, asemenea lui Lucifer, se cred mai presus de orice, de judecată şi judecători, de legi şi principii, fie ele chiar divine. Pentru că prin ea nu se aplică persoanei-spirit vinovată, pedeapsa. Pedeapsa în sine nu este o faptă ci un efect. Divinitatea nu ţine cont de efemerul trup. Karma face ca efectul să se simtă doar cât este necesar pentru a se face dreptate şi a se corecta ceea ce s-a îndepărtat de esenţialitatea divină.

Karma nu se sfieşte să lovească în copii, când doar aşa, prin suferinţa lor părinţii trebuie să simtă efectele faptelor ce le-au făcut ei. Karma e lege urâtă de oameni pentru că nu trece cu vederea nimic. Cel ce batjocoreşte va fi batjocorit. Cel ce urăşte va fi urât. Cel ce omoară va fi omorât, dar va şti şi durerea celor din preajma celui omorât, murindu-i şi lui cineva, la fel de drag, de necesar. Cel ce minte va fi minţit şi va simţi şi efectele minciunii care are efecte şi asupra altora decât cei minţiţi. Cel ce violează nu va scăpa de faptă şi de efecte. Cel ce fură va fi furat sau vor pierde totul, natural. Cel ce înşeală va fi la rândul său înşelat. Şi toate cele ce le face omul s-ar putea aici înşira.

Omul obişnuit o simte atunci când trebuie să o simtă. Cel ce face fapte plătit fiind să facă aceste fapte (mercenari, vrăjitori) plătesc totul întreit. Cei care au cunoaştere – iniţiaţii – plătesc în timpul vieţii aproape tot ceea ce fac, puţine fiind excepţiile ce transced vieţii; ceea ce nu pot plăti ei plătesc descendenţii lor, cât încă sunt în viaţă.

Karma nu doar pedepseşte, dar şi răsplăteşte. Greu de văzut şi înţeleasă răsplata prin Karmă de oamenii ce se împăunează cu toate meritelor realizărilor. Dar răsplata prin Karmă există şi, cu precădere în relaţionarea directă a oamenilor este de multe ori prezentă. Dar Karma nu este o lege care să răsplătească ceea ce se face bine din gând şi nu din suflet dar pedepseşte ceea ce se face din gândul rău. Gândul bun este uneori rezultatul educaţiei, autp-impunerii. Nici vorba bună a unui făţarnic nu primeşte răsplată pozitivă ci, din contră una negativă. Karma – e bine să se repete – se aplică omului fizic dar ţine cont doar de spirit şi de spiritul materializat, altfel spus, suflet. Omorul din culpă nu este crimă cu premeditate, minciuna nu este greseală. Karma, până la urmă este sabia [Evanghelia după Matei] care desparte adevărul de minciună, lumina de întuneric.

Karma este cea care ţine cont şi de toate blestemele, scrise, rostite, gândite, sau induse de suferinţa nevinovatului, acele blesteme care nu sunt aruncate direct [ex. să te ardă focul] ci sunt cerute ca necesară dreptate [să ardă focul, Doamne, pe cel care...] şi ţine cont de toată legea veche, ce se regăseşte şi în Psalmi, privind judecata cu efect legal (legea Talionului), lege pe care oamenii o hulesc pentru că se tem dar, pentru a nu-şi recunoaşte teama spun că ea nu este divină. Spun ei asta, asemeni lui Lucifer (repetarea asemănării chiar este necesară) pentru că vor ei, cu orice preţ, să schimbe sau să facă o nouă lege divină.

Până la urmă s-ar putea spune totul şi ca o serie de întrebări mai pe înţeles: Se vrea Iubire în viaţă? Poate Linişte? Se doreşte Fericire? Se vrei ... a exista prieteni adevarăţi în jur? Doar a fi iubire, linişte, fericire, a fi un prieten adevarat este condiţia reuşitiei.

1. Principiul Creaţiei

Creaţia este lucrul cel mai important şi cel mai minunat din lume. Viata în sine este o minune, o minune a creaţiei, a universului. Este imposibil ca ea să ceară cuiva să stea deoparte, pentru că omenirea este chiar parte a Universului. Omul este o parte mică şi infimă din el, unul şi acelaşi cu Universul. Viaţa a fost dată pentru a se participa şi a se implica în ea. Ceea ce se afla în jurul şi exteriorul omului este o manifestare a ceea ce se întâmplă în interiorul său. În momentul în care esteel şi atât, în interior, în exterior se va înconjura de acele lucruri care îi trebuie. Omul trebuie să se asigur că în jurul său se află cu adevarat ceea ce îşi doreşte să fie prezent. Înconjirâmdu-se de ceea ce îşi doreşte să fie în viaţa sa. Omul este parte a creaţiei şi crează la rândul său.

2. Principiul Smereniei

Cu cat se opune mai multa rezistenţă unui lucru, cu atât mai mult acel lucru va rezista şi va persista să se întâmple. Atitudinea este totul. Chiar daca se refuză cu încăpăţânare acceptarea a ceva, acel ceva nu va înceta să se întâmple şi se va repeta.. Acceptarea deschide însă multe uşi, soluţii şi posibilităţi.

Trebuie altfel şi astfel înţeleasă spusa “Capul plecat sabia nu-l taie”, neavând semnificaţia de supunere necondiţionată, ci acela de nu sta, împotriva oricărei realităţi, cu capul sus (mândria, minciuna), acceptând posilitatea de a nu deţine adevărul absolut (smerenia, adevărul). Omul cu mândrie nu va accepta niciodată altceva decât adevărul său care poate fi, de fapt, o mare minciună.  

3. Principiul Creşterii

Uneori se doreşte şi se spun că totul s-ar schimba în viaţă dacă circumstanţele, oamenii, locul ar fi altfel, altcumva, poate chiar altul. Rareori se punem problema că poate fiecare ar trebui să fie altfel, altcumva. Creşterea şi evolutia începe cu fiecare, înseşi. În momentul în care se schimbă fiecare, din interior, şi se gândeşre mai bine, mai frumos, viaţa va începe să se transforme în mai bine, mai frumos.

4. Principiul Oglinzilor sau al Responsabilităţii

Din toate cele ce se întâmplă, oamenii fug de responsabilitate. Karma însă are rolul de a aduce pe tapet tocmai acele fapte de care s-a fugit, s-a preferat minciuna. Astfel că este acum nevoie de a se accepta un adevăr universal valabil: fiecare este responsabil pentru ceea ce i se întâmplă. Fiecare poartă răspunderea vieţii sale şi a ceea ce se întâmplă în viaţa sa. Fiecare, înainte de toate, fiecare, înainte de ceilalţi. Fiecare reflectă ceea ce îl înconjoară şi ceea ce îl înconjoară îl reflectă. Fiecare este o oglindă a celorlalţi aşa cum ceilalţi sunt chiar oglinda pentru propria persoană. Mediul în care te află fiecare oglindeşte, la fel cum fiecare oglindeste mediul. Iar în momentul în care ceva nu merge cum trebuie în viaţă, primul gând trebuie să fie că ceva nu merge cum trebuie nici in interiorul propriu.

5. Principiul Sincronicităţii (Principiul Conexiunii)

Atunci cand se face o faptă nu se face rupand-o total de context sau gandind că este lipsită de sens. Totul conteaza în acest Univers. otul este conectat în acest Uunivers. Nu există schimbare sau evoluaţie doar a omului, evolueaza simultan şi alte persoane, fiinţe, lucruri, în jur. Totul este o unitate bine sudată chiar dacă nu se poate realiza încă acest lucru. Totul este sincron şi se întâmplă fără a fi observată sincronicitatea. Şi toate lucrurile se întrepătrund. Universul în sine este conectat şi fiecare faptă duce, pe oricine, mai aproape o altă faptă.

6. Principiul Direcţiei şi Motivelor

Când se urcă pe o scară şi se vrea a se ajunge undeva, paşii, rând pe rând, conduc spre acea ţintă. Niciunul nu este mai important sau mai puţin important decât celălalt, toţi sunt importanţi. Fiecare pas duce către celălalt şi aşa mai departe.

7. Principiul al Disponibilităţii

În momentul în care se crede cu tărie şi din tot sufletul în ceva anume şi se crede că este autentic, adevărat, mai devreme sau mai târziu, într-un anumit moment din timp, va trebui probat şi demonstrat acel adevăr. Mai devreme sau mai târziu, se va cere punerea în practică tot ceea ce s-a învăţat.

8. Principiul lui AICI si ACUM

Nu conteaza Acolo, nu contează Atunci. Acolo şi atunci împiedică existenţa deplinei fericiri Aici şiAcum. Atenţia trebuie concentrată asupra prezentului. Prezentul trebuie trăit fără gânduri spre ceea ce a fost sau spre ceea ce va fi. Din trecut trebuie doar învăţat, nici mai mult nici mai puţin, decât atât cât este nevoie. Din viitor, trebuie luată speranţa.

9. Principiul Schimbarii

Universul atrage atenţia atunci când drumul este greşit, când nu este cel pe care ar trebui să fie. Pentru a se înţelege, unele lucruri, situaţii, fapte şi întâmplări se vor repeta, iar şi iar, uneori chiar supărător, până când se învaţă acceptarea cu bucurie referitoare la ceea ce aduce, până când se învaţă lectiile. Oricâtă opoziţie ar exista, schimbarea este inevitabilă. Mai devreme sau mai târziu, tot va trebui înfruntată şi drumul trebuie... schimbat.

10. Principiul Răbdării şi al Recompensei

A dori ceva este normal. Cel care îşi doreşte ceva cu adevărat şi este lucrul de care are cu adevărat nevoie, nu se poate astepta să îl primească peste noapte şi în nici un un caz pe nemeritate. O mare recompensă presupune un efort pe măsură. Cel ce se înarmează cu răbdare, depune eforturi pentru a ajunge la el, luptă pentru a-l merita, îşi dă osteneala pentru el, cel ce persistă şi nu cedează prea devreme, prea curand, primeşte recompensa. Recompensa vine totdeauna în momentul în care cel ce o primeşte este cu totul şi cu toate  pregătit.

11. Principiul Valorii şi al Inspiraţiei

Valoarea unui lucru este direct proporţional cu energia şi intenţia investită în acele lucruri. În momentul în care se investeşti timp, efort, energie în ceva anume, la un moment dat se primeşte înapoi, de la acel ceva, cel puţin o parte din ceea ce s-a investit. De ce? Fiindcă totul este un mare Întreg conectat şi contribuind la ceva anume, se contribuie de fapt la Întreg.

Sursa: http://3d-realireal.blogspot.ro

Regresii la vieţile anterioare

Juicy Living Tour în Suedia - un interviu cu Annica Frantz, hipnoterapeută, despre terapia prin regresie la vieţile anterioare.

Descopera Romania : Stolniceni, raiul arheologilor

La 50 de kilometri de Chişinău, pe 12 hectare de pădure, se întinde cea mai mare cetate din sud-estul Europei. Vara specialiştii lucrează aici, încercând să afle adevărul despre situl ce datează din secolele IV-III î.Hr.

Orice arheolog din Republica Moldova şi România visează să ajungă aici în expediţie, dacă nu a fost deja. Specialiştii spun că cetatea datează din secolul IV-III înainte de Hristos şi se întinde pe aproape 12 hectare. „Este nevoie de două-trei generaţii ca să facă săpături aici şi să descopere întregul tezaur”, a spus Sergiu Matveev, conferenţiar universitar la Catedra Arheologie şi Istorie Antică de la Universitatea de Stat.

Primele săpături s-au făcut în 1933 de către profesoara de geografie, în contextul în care echipele de cercetători conduse de Gusti descopereau istoria şi obiceiurile României interbelice. Dascălul însă nu avea nicio aprobare să facă acest lucru şi nici nu coordonase cu nimeni. Lucrările au fost continuate de sovietici după cel de-al Doilea Război Mondial. S-a revenit în anii 90, apoi lucrările au fost abandonate din nou. Profesorul Tudor Arnăut, fost prorector la USM, a reluat căutările la Stolniceni în 2004. De Paştele Blajinilor acesta a decedat însă într-un teribil accident rutier. „În ziua în care s-a întâmplat tragedia, domnul Arnăut m-a sunat şi mi-a zis să-i găsesc câţiva elevi să-l ajute la cartare. Urma să ne întâlnim peste o săptămână”, a spus îndurerată Zinaida Mardare, profesoară la şcoala din Stolniceni, care participa an de an la săpături. Ea este îngrijorată că lucrările vor înceta fără un lider atât de devotat precum a fost Tudor Arnăut. „Visa să facă un muzeu sub cerul liber, unde să fie reprodusă cetatea în formă de diagramă în care să fie expuse obiectele găsite.

Comisia Naţională de Arheologie de la Ministerul Culturii a decis zilele acestea că şantierul va fi resdeschis, iar echipele de arheologi vor face săpături la sfârşitul lunii august.

Căutătorii de comori dau târcoale locului

Când în pădure nu au loc lucrări, o persoană neiniţiată cu greu poate să-şi dea seama că păşeşte pe ruinele unui monument arheologic de mare valoare. Căutătorii de comori ştiu însă că acest loc este unul special. Dar nici localnicii nu se dau în lături când găsesc vreo „comoară”. „În anii 90 în preajmă s-a deschis o carieră de nisip. Câţiva tineri s-au dus dimineaţa să fure un camion de nisip. Au găsit un ulcior. Nu şi-au dat seama ce valoare are şi l-au spart să vadă ce este înăuntru. Au găsit vreo 50 de monede. Mai apoi le-au vândut cu câte o sută de lei bucata”, a spus primarul Ion Moraru.

Căutătorii de comori vin şi acum la Stolniceni cu detectoare de metale. „Norocul nostru e că aici a avut loc operaţiuni militare în cel de-al Doilea Război Mondial şi e plin de gloanţe şi obuze. Unii se satură să caute şi dispar”, povesteşte edilul.

Movile ce seamănă a morminte

Profesoara Zinaida Mardare ne-a arătat semnele după care se orientează căutătorii de comori. „Pe acest teritoriu se observă movile care seamănă cu nişte morminte. Se văd mai uşor când vegetaţia e uscată. Noi le-am însemnat pe toate. Sunt vreo 19″, spune Zinaida Mardare.

Sergiu Matveev susţine că deocamdată nu se ştie cu exactitate ce a fost aici. „Sunt cercetate două versiuni: ori a fost cetate şi toţi locuitorii au fost omorâţi de duşmani, ulterior au venit rudele şi i-au îngropat şi nu au mai vrut să trăiască aici; ori a fost loc de cult. Arheologii au găsit aici vreo 20 de morminte aşezate în formă de cerc”, susţine specialistul.

Primarul are planuri mari. El ne-a spus că a înaintat un proiect la Agenţia de Dezvoltare Regională Centru care prevede dezvoltarea infrastructurii, printre care construcţia unui drum până în pădure şi amenajarea unui muzeu arheologic. Doar astfel acest sat ar putea fi inclus în circuitul turistic naţional.

Satul mitropolitului Antonie Plămădeală

În 1926, la Stolniceni, s-a născut Antonie Plămădeală, fost mitropolit al Ardealului, unul dintre cei mai valoroşi autori de literatură religioasă. În 2005, după moartea teologului basarabean, autorităţile locale au promis să înfiinţeze o casă-muzeu în locul unde acesta a copilărit. Până acum însă nu s-a avansat prea mult. „Avem proiect tehnic executat. Rămâne să-i facem expertiza. Pentru 2013 plănuim să facem un maraton pentru colectarea fondurilor”, a declarat primarul Ion Moraru. Este dispus să ajute financiar şi fratele lui Antonie Plămădeală rămas în viaţă, care a finanţat şi cheltuielile pentru elaborarea proiectului. Călugării de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus au promis să doneze obiectele personale atunci când casa va fi construită. În semn de respect pentru fostul mitropolit, şcoala din sat poartă numele lui Antonie Plămădeală.

La Stolniceni au fost descoperit schelete umane, vârfuri de săgeţi, cercei de argint, căni din lut, brăţări, monede. Acestea datează din secolul IV-III, î.Hr. O parte au fost duse la Chişinău, iar altă parte sunt păstrate la şcoală din sat pentru a fi expuse la muzeu.

adevarul.ro

Sursa:  http://www.2012en.ro 

Источник:http://www.2012en.ro/2012/06/descopera-romania-stolniceni-raiul-arheologilor/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+blogspot%2FaMYX+%282012+Era+Noastra%29


Источник:http://www.2012en.ro/2012/06/descopera-romania-stolniceni-raiul-arheologilor/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+blogspot%2FaMYX+%282012+Era+Noastra%29


Источник:http://www.2012en.ro/2012/06/descopera-romania-stolniceni-raiul-arheologilor/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+blogspot%2FaMYX+%282012+Era+Noastra%29

Top 10 mistere ale ştiinţei... şi rezolvările lor

Un sondaj realizat în Marea Britanie de un post de televiziune dedicat ştiinţei a identificat cele mai mari 10 mistere ştiinţifice pentru care oamenii îşi doresc explicaţii.

Peste 2.000 de persoane au răspuns sondajului comandat de postul TV Eden cu ocazia lansării programelor „Science Month”. Cercetarea sociologică a arătat că întrebarea ştiinţifică pe care majoritatea britanicilor o doresc rezolvată este „Suntem singuri în Univers sau există extratereştri?”.

Pe locul doi s-a clasat întrebarea „va fi găsit un leac pentru cancer vreodată?”, iar cel de-al treilea loc a fost ocupat de întrebarea „există Dumnezeu?”.

Jurnaliştii de la Daily Mail au încercat să ofere un răspuns pentru cele mai populare 10 întrebări ştiinţifice. Iată răspunsurile:

1. Suntem singuri în univers?

Oamenii de ştiinţă afirmă că universul conţine, cel mai probabil, multe sisteme planetare în care există condiţiile necesare apariţiei vieţii inteligente. Totuşi, este foarte posibil ca omenirea să nu dezvolte niciodată mijloacele tehnologice necesare pentru a contacta civilizaţii aflate la distanţe de milioane de ani-lumină.

2.  Va fi găsit vreodată un leac pentru cancer?

Rata supravieţuirii pentru diferite forme de cancer se îmbunătăţeşte de la an la an, iar cercetătorii lucrează la noi tratamente încurajatoare. Deşi este improbabil să apară un leac „magic” în viitorul apropiat, pacienţii vor trăi pentru perioade tot mai lungi.

3. Există Dumnezeu?

Nu există nicio dovadă ştiinţifică empirică şi măsurabilă care să ateste existenţa lui Dumnezeu.

4. Cât de mare este spaţiul?

Unii astronomi cred că nu există vreo limită a Universului. Alţii afirmă că, începând cu Big Bangul, universul a tot crescut în dimensiuni, având astăzi un diametru de 150 de miliarde ani-lumină.

5. Când şi cum a apărut viaţa pe Pământ?

Există numeroase teorii, de la bacterii care au format relaţii simbiotice până la curenţi de convecţie ce au trecut prin crusta Pământului.

6. Este posibilă călătoria în timp?

Materia spaţiu-timp conţine scurtături denumite „găuri de vierme” care fac posibile, din punct de vedere teoretic, călătoriile în timp. Totuşi, „găurile de vierme” sunt instabile, iar pentru a deschide o astfel de scurtătură ar fi nevoie de „gravitaţie repulsivă”, o idee încă neconfirmată.

7. Vom coloniza vreodată spaţiul?

Poate. Unii experţi spun că ar trebui să tratăm serios ideile celor care pledează pentru întemeierea unor colonii în alte locuri din Sistemul Solar, ca o măsură de siguranţă pentru cazul în care Terra devine nelocuibilă. NASA a organizat deja conferinţe pe tema terraformării – transformarea altor corpuri cereşti pentru a crea condiţii similare celor de pe Terra. Citeşte şi Marte, prima „staţie” în drumul spre viitor

8. Ce va înlocui petrolul şi când?

Există deja surse alternative de energie, însă este nevoie ca acestea să devină mai eficiente şi mai puţin costisitoare pentru a înlocui petrolul. Şi nanotehnologia ar putea fi o soluţie, susţin experţii.

9. Cum se va sfârşi universul?

Teoriile pe care oamenii de ştiinţă le postulează includ varianta în care universul încetează să se mai extindă, urmând colapsul acestuia. O altă variantă este aceea că se va extinde până temperatura va atinge zero absolut, iar energia neagră „învinge” gravitaţia. Citeşte şi Sfârşitul Universului: cum se va termina totul?

10. Cât de mult poate fi prelungită durata de viaţă a oamenilor?

Experimentele efectuate pe şoareci au convins oamenii de ştiinţă că oamenii vor putea, cât de curând, să depăşească fără probleme vârsta de 100 de ani. Citeşte şi Care este secretul vieţii de 100 de ani?

Sursa: Daily Mail

Sursa: http://www.descopera.ro

A fost descoperit elixirul tinereţii veşnice? Cercetătorii au reuşit să inverseze îmbătrânirea

Într-un experiment desfăşurat pe şoareci, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Harvard nu au reuşit doar să le încetinească procesul de îmbătrânire, ci i-au întinerit. Cercetătorii americani sunt convinşi că vor reuşi să le regenereze oamenilor organele vitale.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Harvard sunt extrem de aproape de tinereţea fără bătrâneţe, după ce au reuşit să întinerească organe uzate ale unor şoareci de laborator. Cercetătorii de la Institutul de Cancer Dana Farber din cadrul Universităţii Harvard au reuşit să transforme astfel şoareci bolnavi şi bătrâni în animale perfectă sănătoase, regenerându-le trupurile slăbite odată cu trecerea timpului. 

Cercetătorii britanici sunt acum convinşi că acelaşi proces ar putea fi folosit în cazul oamenilor, măcar pentru încetinirea procesului de îmbătrânire, scrie guardian.co.uk. 

"Am obţinut un lucru complet neaşteptat: am reuşit nu doar să încetinim procesul de îmbătrânire, ci şi să-l inversăm", a declarat Ronald DePinho, coordonatorul studiului. 

Sursa:  REALITATEA.NET