Schimbarea economiei României în ultimii zece ani. Ce modificări a adus criza şi ce va urma?

PONDEREA AGRICULTURII ÎN PIB S-A ÎNJUMĂTĂŢIT ÎN ZECE ANI, INDUSTRIA A AJUNS LA 28%, IAR SERVICIILE NU TREC DE 50%

În anii următori, unii analişti cred că vom asista la consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, la o scădere a ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi la o creştere a activităţilor din servicii peste 50% din PIB. 

• Industria şi-a majorat contribuţia la formarea PIB în ultimii cinci ani prin intermediul exporturilor, după un declin în perioada 2003-2008. Dar industria nu poate să tragă singură economia, potenţialul ei find limitat având în vedere ponderea de 28% din PIB
• Serviciile, care au cea mai mare pondere în PIB, de aproximativ 50%, şi-au redus contribuţia la PIB în anii de criză, odată cu contracţia cererii interne, după ce în intervalul 2003-2008 au fost în ascensiune
• Ponderea construcţiilor în PIB a crescut puternic în anii premergători crizei, însă acest sector a fost lovit de recesiune, contribuţia la creşterea economică fiind în declin în ultimii ani, până la 8,6%
• Agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, ajungând în 2012 la 5,3%, la jumătate faţă de 2003, însă România a rămas printre ţările UE cu cea mai mare pondere a agriculturii, în timp ce valoarea adaugată brută dată de agricultură/per angajat este mică faţă de alte economii din UE.

Evoluţia structurii economiei româneşti din ultimii zece ani indică o economie emergentă ce a trecut printr-o fază de supraîncălzire şi acum se reface, cu un sector al serviciilor încă sub media UE, dar şi o schimbare a structurii dinspre ramurile cu valoare adăugată mică, precum agricultura, spre ramuri cu valoare adăugată mare, ceea ce este benefic şi con­tri­buie la îndeplinirea criteriilor de con­ver­genţă reală spre zona euro, spun analiştii.

Pentru anii următori analiştii antici­pează consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, scăderea pon­derii agriculturii spre 3-4% din PIB şi creşterea activităţilor din servicii peste pragul de 50% din PIB.

În anii care au precedat criza, creşterea eco­nomică s-a bazat preponderent pe con­sum realizat pe datorie, iar ponderea ser­viciilor şi construcţiilor în PIB a urcat, în timp ce contribuţia industriei şi agriculturii a fost în declin.

Serviciile şi construcţiile au fost cele mai lovite de recesiune. Criza a adus de­cli­nul puterii de cumpărare prin scăderea sala­riilor, prin inflaţie, prin de­pre­cierea leu­lui şi scăderea creditării, iar cererea internă s-a contractat sem­nificativ, după cum au re­marcat analiştii.

Agricultura şi-a redus continuu pon­de­rea în PIB, de la aproximativ 11% în 2003 la 6,6% în 2008 şi 5,3% în 2012.

Pe de altă parte, în ultimii cinci ani industria şi-a majorat contribuţia la creş­terea economică prin intermediul expor­turilor, care au reuşit să contracareze scăde­rea cererii interne. Industria a ajuns anul tre­cut la 28,4% din PIB, creşterea ponderii nefi­ind surprinzătoare având în vedere per­formanţa bună a acestui sector pe parcursul crizei, susţinută de cererea externă.

Ponderea mare a industriei reflectă şi existenţa forţei de muncă ieftine şi calificate ce a atras unele relocări de producţie din ţări mai dezvoltate.

„Evoluţia structurii Produsului Intern Brut al României din ultimii ani indică o economie emergentă ce a trecut printr-o fa­ză de supraîncălzire şi acum se reface, fiind susţinută de cererea externă“, spune Vlad Muscalu, senior economist la ING Bank.

Serviciile financiar-imobiliare, comer­ţul, care au cea mai mare pondere în PIB, de aproape 50%, şi-au redus contribuţia în anii de criză, odată cu contracţia cererii interne.

Balonul speculativ din imobiliare şi explozia consumului (determinat de ma­jo­rările salariale şi creditarea excesivă) au fost „dezumflate“ de criză, efectele fiind vizibile la nivelul construcţiilor şi comerţului.

Schimbarea structurii economiei, din­spre ramurile cu valoare adăugată mică, pre­cum agricultura, spre ramuri cu valoare adă­ugată mare, cum ar fi serviciile, este un lucru benefic şi contribuie la îndeplinirea criteri­ilor de convergenţă reală spre zona euro, susţine Eugen Sinca, analist-şef la BCR.

„Ocuparea forţei de muncă este în con­tinuare excesivă în agricultură, aici re­gă­sin­du-se 29% din populaţia ocupată a Româ­niei, iar gândirea unor strategii co­eren­te din punct de vedere economic şi so­cial de migrare a forţei de muncă spre in­dustria alimentară, servicii de turism, depo­zitare şi transport al mărfurilor este o prio­ritate. Nu tre­buie uitat faptul că România are în con­tinuare deficit comercial pe seg­mentul pro­du­selor agricole procesate, de apro­ximativ 1,5 miliarde euro pe an, con­tra­­balansat nu­mai parţial de un excedent comercial pe seg­mentul produselor agricole nepre­lucrate, de 600 milioane de euro pe an.“

Creşterea investiţiilor private în in­dus­tria alimentară din zonele rurale devine ast­fel o prioritate majoră, alături de îmbu­nătă­ţi­rea absorbţiei fondurilor europene pentru agricultură, consideră Sinca.

Dacă analizăm doar structura valorii adău­gate brute (PIB fără impozitele nete pe produs), o importantă modificare se re­marcă în cazul agriculturii, care aproape că şi-a înjumătăţit pon­derea în va­loarea adaugată bru­tă, afirmă şi Flo­rentina Cozmâncă, senior economist la RBS Bank.

Dar, chiar şi aşa, Ro­mâ­nia a rămas printre ţă­rile din Uniunea Europeană cu cea mai ma­re pondere a agricul­turii. Şi, din păcate, valoa­rea adăugată brută dată de agricultură/per an­gajat este mică faţă de alte economii din UE.

În ceea ce priveşte sectorul serviciilor, România este ţara cu una dintre cele mai mici pon­deri ale serviciilor în valoarea adăugată brută, mai spune Cozmâncă.

„Ponderea acestora s-a redus uşor în pe­rioa­da 2008-2011, perioadă ce a inclus şi anii de criză economică globală. Însă, în această perioadă s-au manifestat şi modificări de structură între principale sectoare ale ser­vi­ci­ilor, în special în detrimentul comerţului şi în fa­voarea activităţilor profesionale, ştiin­ţifice şi teh­nice, a activităţilor administrative şi a ser­viciilor suport.“

Atât consumul populaţiei, cât şi consumul administraţiilor publice au fost pe un trend descendent în anii de criză.

Şi investiţiile (formarea brută de capital fix) au fost în declin în perioada 2008-2012 după ce anterior înregistraseră un avans de apro­ximativ 10% ca pondere în PIB.

În ceea ce priveşte schimburile comerciale ex­terne, nu doar exporturile în valoare abso­lu­tă contează, ci şi exporturile nete, fiind im­por­tantă şi dinamica importurilor. Exportul net a avut o contribuţie negativă la PIB anul trecut, de -5,2%, însă în 2008 influenţa negativă era mult mai consistentă, de -13%.

Cine mişcă economia

Economia de piaţă este concepută ca un sistem extrem de dinamic, care este într-un continuu proces de restructurare determinat de schimbările tehnico-economice, sociale şi in­stituţionale. În ultimii douăzeci-treizeci de ani au avut loc modificări structurale în cazul mai multor economii, dinspre sectorul primar – agricultură şi minerit, către sectorul secundar – industrie şi, mai departe, către sectorul terţiar – servicii, după cum au scris economiştii.

Privind evoluţia economiei româneşti în ultimii 23 de ani, se constată că structura ei s-a modificat, influenţată de o serie de factori, pornind de la trecerea de la economia plani­ficată la economia de piaţă, intrarea în Uniu­nea Europeană – ce a necesitat modificări insti­tuţionale şi adoptarea treptată a legislaţiei europene şi a generat noi oportunităţi din punct de vedere comercial, pieţe impor­tante de desfacere, dar şi creş­terea competitivităţii, schim­bări la nivel social, trans­formări tehno­lo­gice, dar şi schimbări ale sistemului financiar la nivel global (inclu­zând criza financiară din perioada 2007-2008), aminteşte Cozmâncă

„Modificările structurale relevă ca­pa­cita­tea economiei de a răspunde noilor ce­rinţe ale pieţelor, noilor tendinţe şi oportunităţi. De aceea, fina­litatea acestor modificări este îmbunătăţirea rezultatelor. În con­trast, inca­pacitatea de a răspunde noilor pro­vocări pe ter­men lung duce la reducerea activităţii eco­no­mice, creşterea şomajului şi alte efecte nefa­vo­rabile pentru economie“, afirmă econo­mistul RBS Bank.

Cum a mers economia în 2012

Anul 2012 s-a „remarcat“ prin producţia agricolă slabă, criza politică internă, declinul investiţiilor străine şi slaba absorbţie a fon­durilor europene, care, suprapuse cu rece­siunea marilor economii europene, au afectat economia României.

Însă, economia României a rămas în 2012 în teritoriul pozitiv datorită influenţei favo­rabile a consumului intern, ajutată şi de majo­rarea salariilor din sectorul public, în timp ce exporturile nete au fost pe minus.

Economia zonei euro a intrat în 2012 oficial în recesiune tehnică, pentru a doua oară în ultimii trei ani, ceea ce a determinat înrău­tăţirea semnificativă a cererii externe pentru exporturi.

Pentru 2013, gigantul american JP Morgan a îmbunătăţit prognoza de creştere economică pentru România de la 1,5% la 1,9%, în timp ce UBS, cea mai mare bancă elveţiană, a anunţat cea mai optimistă prognoză pentru creşterea economică, de 2,8%. Bancherii locali sunt mai pesimişti, majoritatea prognozelor indicând un plus al economiei de 0,5-1,6% în acest an. Iar prognoza oficială a autorităţilor române privind creşterea PIB în 2013 este de 1,6%.

Ce va susţine economia în anii viitori

Pe termen lung, vom asista la consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, la o scădere a ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi la o creştere a activităţilor din servicii peste 50% din PIB, anticipează analistul-şef al BCR.

„Este important ca această creştere a activităţilor din servicii să fie concentrată în zona serviciilor care pot fi exportate, de tipul turismului, serviciilor inginereşti şi de consultanţă.“

În următorii ani, pe fondul încetinirii con­solidării fiscale şi al revenirii economiei din Europa, ar trebui să vedem o revenire la procesul de convergenţă care să susţină în principal o creştere a importanţei relative a sectorului serviciilor, sector a cărui pondere este de aproximativ 70% în Uniunea Europeană, apreciază şi Muscalu.

Lucrările de infrastructură, care ar trebui să se intensifice în anii următorii, şi dezvol­tarea de parteneriate public-private ar putea să aducă o creştere a contribuţiei sectorului construcţiilor.

Rămâne de văzut dacă, pe termen lung, vom înregistra o tendinţă de scădere a ponderii agriculturii şi o creştere a componentelor care aduc o valoare adăugată mai mare pe produs/serviciu.

După izbucnirea crizei s-au lansat o serie de discuţii legate de schimbarea modelului de creştere economică, având în vedere că supraîncălzirea economiei în anii care au pre­ce­dat criza s-a datorat în principal consumului excesiv, realizat pe datorie.

Una dintre concluzii a fost necesitatea reluării creşterii economice pe baze sănătoase, care să nu mai creeze dezechilibre externe. România rămâne dependentă de capitalurile străine pentru finanţarea economiei.

Stimularea consumului a rămas, totuşi, una dintre soluţiile vehiculate frecvent pentru sus­ţi­nerea creşterii economice, în condiţiile în care exporturile nu vor mai putea ajuta PIB-ul ca în anii trecuţi din cauza problemelor cu care se confruntă zona euro – principala piaţă de des­facere pentru produsele româneşti.

Importanţa revenirii consumului şi mai ales a încrederii cumpărătorilor este primul subiect adus în discuţie de numeroşi executivi români.

Însă, pe structura actuală a economiei ro­mâ­neşti, creşterea consumului ar majora im­porturile şi ar duce la deteriorarea defici­tului de cont curent, cum s-a întâmplat în anii de boom economic care au precedat criza.

România nu are cum să se dezvolte fără investiţii străine, fără fonduri europene, după cum au tot amintit autorităţile. Dar investiţiile străine ating minim după minim, în timp ce ab­sorbţia fondurilor europene nu se îmbu­nătăţeşte vizibil.

Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank, spunea că România are ne­voie şi de creştere de consum, şi de inves­tiţii, dar important este să nu fetişizăm.

Astfel, creşterea de consum trebuie să fie ancorată în oferta internă, să nu fie ancorată în importuri.

„Avem nevoie de o creştere economică mai echilibrată, care să nu fie bazată numai pe consum ca înainte de criză, ci şi pe investiţii, şi pe exporturi. Nu trebuie să hulim consumul, dar trebuie să fie un consum sănătos“, crede Dumitru.

România are nevoie de măsuri de în­curajare a creşterii PIB, în special de investiţii publice cu valoare adăugată mare. Analiştii au tot repetat că investiţiile, în special în infrastructură, au fost neglijate, ceea ce a lovit direct în capacitatea de redresare a economiei. Iar România are şi o problemă legată de eficienţa cheltuirii banului public.

Principala preocupare pentru economia românească ar trebui să fie creşterea valorii adăugate brute şi focalizarea către sectoarele în care ar putea avea un avantaj competitiv. În acest moment, pentru majoritatea sectoare­lor economice, valorea adaugată brută rapor­tată la numărul de angajaţi este mult mai redusă comparativ cu cea a ţărilor dezvolate din EU, consideră Cozmâncă.

Sursa: zf.ro

 http://2blackjack1.wordpress.com

Floarea vietii

http://2blackjack1.wordpress.com/2013/04/20/floarea-vietii-2/

Biserici in Italia - 3D...superbe ! sa va delectati privirile cu a lor grandoare si splendoare !!!

Pentru acest proiect, elevii au lucrat în Pennsylvania, doi ani. Ei au folosit un aparat de fotografiat cu o rezoluție tridimensională... Munca lor a fost pusa pe internet, spre a o împărtăși cu alții.

În acest fel puteți vedea detalii care, altfel, "cu ochiul liber", nu s-ar fi observat.

Faceți clic pe textul subliniat mai jos. Folosiți butonul stânga al mousului pentru a defila / transfer de spațiu pentru a mări, CTRL, SHIFT.

În colțul din stânga jos al paginii + - pentru a mări / micșora imaginile de pe pereți și alte detalii.

Cappella Sistina Basilica di San Pietro Basilica di San Paolo fuori le Mura Basilica di San Giovanni in Laterano

-- Virgil Calinescu

Sursa: http://autovindecarea.blogspot.ro

IMPORTANTA APEI ALCALINE IN CORP.

 De dr. Ian Blair Hamilton

 

(O lectura de 20 minute poate valora cât 5 ani de viaţă ?) 

Este o întrebare retorică. Cu toţii ştim răspunsul – însă din experienţa mea, singurul moment în care o astfel de

întrebare devine importantă este atunci când oamenilor nu le-au mai rămas aceşti 5 ani de trăit.

 

Adesea se spune că oamenii cheltuiesc pentru sănătate în ultimii 2 ani de viaţă mai mult decât totalul sumei cheltuite în întreaga lor viaţă. Iar experienţa mea confirmă acest lucru.

 

dr. Ian Blair

Nu vreau să pierd timpul spunându-vă cât de dăunător a fost pentru voi să vă neglijaţi propria sănătate. Dumnezeu ştie că noi toţi suntem atât de ‚ocupaţi’ pur şi simplu să supravieţuim în această lume nebună în care de cele mai multe ori sănătatea se află pe ultimul loc, până în momentul în care cedează. La fel ca maşina fiului meu. El nu schimbă niciodată uleiul. Crede că totul durează veşnic. Şi eu credeam asta la 26 de ani.

 

Am fost solicitat de multe ori să scriu despre experienţele mele asupra echilibrului acid/alcalin şi efectele sale asupra sănătăţii.! Astfel vă voi oferi acum teoria mea asupra echilibrului acid/alcalin, iar dacă mă auziţi, eu ştiu că veţi înţelege şi veţi acţiona în spiritul acestui secret fundamental al sănătăţii.

De ce este ”fundamental” echilibrul acid/alcalin? Deoarece arată ce se întâmplă la nivel microscopic în interiorul corpurilor noastre; dincolo de nivelul celular – la nivel atomic. Totul este despre electricitate şi modul în care se crează energie în corpul vostru la nivel atomic. Este despre ce nu se întâmplă, despre ceea ce ar trebui să se întâmple şi despre ce se va întâmpla dacă veţi folosi sugestiile mele. Majoritatea celor cu care stau de vorbă deja ştiu că noi suntem prea acizi din cauza hranei acide, a băuturilor, poluării, stilului de viaţă, stresului... aproape totul duce la creşterea acidităţii, inclusiv urmărirea ştirilor.

Ni se spune că avem nevoie să ne alcalinizăm, dar ce înseamnă de fapt acest lucru? Mulţi dintre noi cred că apa acidă este doar apa care conţine multe minerale acide, iar apa alcalină este doar apa cu multe minerale alcaline – calciu, magneziu, potasiu etc. însă poate exista apă acidă care să conţină atât minerale acide, cât şi alcaline; dar mai multe acide decât alcaline; deci nu este chiar atât de simplu cum credeaţi.

De ce vă explic toate acestea? Pentru că în momentul în care puteţi înţelege aceasta, puteţi începe să aveţi o altă perspectivă asupra sănătaţii proprii şi a celor dragi. Abordarea convenţionala de a alcaliniza apa a fost de a lua apa de robinet, cu sărurile sale acide şi alcaline, şi de a adăuga mai multe alcaline.

Ce este rău în asta? Voi beţi un cocktail chimic pentru a obţine apă alcalină.

În aceste 20 de minute vom trece de acest amănunt.

Să ne imaginăm că avem apă fără minerale, de exemplu apă distilată. Apoi, adăugăm ceva calciu. Acum avem apă alcalină. pH-ul acestei ape a trecut de la pH-ul neutru, 7, la un pH alcalin 8; de 10 ori mai alcalin decât 7. Majoritatea dintre noi am învăţat toate acestea la orele de chimie – în cazul în care nu vă uitaţi pe fereastră aşa cum făceam eu!

 

Ştiţi ce înseamnă pH? Vine din limba franceză şi înseamnă ”per Hydrogen”, care este măsura unei cantităţi de hidrogen dintr-un lichid. Observaţie: nu vorbim de cantitatea de chimicale alcalinizante sau acidifiante dintr-un lichid. Nu, vorbim despre cantitatea de atomi de hidrogen. Chimicalele, sau mineralele reacţionează cu apa pentru a crea atomi de hidrogen.

De ce este atât de important? Hidrogenul este combustibilul nostru, ne alimentează.Hidrogenul ne vindecă. Hidrogenul este cel mai esenţial element nutritiv. Hidrogenul ne oferă forţa vieţii! Iar pH-ul înseamnă cantitatea de hidrogen dintr-un lichid, deci este o unitate de măsură, dacă vreţi, a forţei vieţii disponibile într-un lichid.

Oprirea şi inversarea procesului de îmbătrânire

 

Sang Whang, un cercetător şi inventator coreano-american excepţional, explică foarte bine acest lucru în cartea sa revoluţionară ”Reverse Aging”(Inversarea îmbătrânirii).Sang Whang spune ca apa are memorie (am vazut aceasta în imaginile uluitoare ale cristalelor de apă obţinute de dr. Masaru Emoto şi în lucrările homeopaţilor) şi apoi merge mai departe; el spune că această memorie este exprimată ca energie electrică măsurabilă. Această energie poate fi măsurată în volţi (sau milivolţi, pentru că este foarte mică) şi se poate pierde în timp. Atunci când apa are acest potenţial electric, ea poate produce două forme de atomi de hidrogen.

 

(Sang Whang a fost diagnosticat cu hipertensiune la 56 de ani şi i s-a spus că trebuie să ia medicamente tot restul vieţii. Cartea sa descrie cum a descoperit apa ionizată alcalină, cum a renunţat la medicamente şi la 75 de ani se simte şi arată atât de bine cum aş dori şi eu să fiu la vârsta aceea!)

 

Fiţi atenţi, vă dau informaţii cât se poate de tehnice!

 

În momentul în care apa are energie electrică, aceasta produce 2 forme de atomi de hidrogen. Una este hidrogen cu o sarcină electrică pozitivă (H+). Această apă esten”acidă”. A doua este hidrogenul care se combină cu un atom de oxigen şi devine încărcat negativ. Aceasta este cărămida vieţii însăşi, iar chimic se află sub forma OH-.

 

Un atom de oxigen şi un atom de hidrogen cu sarcină electrică negativă. Asta este apa ionizată. Acum are energie pe care doreşte să o doneze oricărui atom compatibil din corpul vostru. Şi este denumită ”alcalină”.

În ambele forme, aceşti ioni, sau atomi (H+ şi OH-) au acum capacitatea de a precipita reacţii chimice cu alte minerale din apă. Ce legătura are asta cu sănătatea şi longevitatea voastră?

În corpurile noastre nu se întâmplă nimic fără o reacţie chimică. Şi toate reacţiile chimice se produc doar atunci când ”electricitatea” dintre 2 atomi este compatibilă. Astfel putem spune că suntem un organism chimic – prin bunăvoinţa electricităţii.

La nivel molecular, mult dincolo de celule, au loc miliarde de procese de unire şi respingere electrică în fiecare milisecundă a vieţii voastre. Este o adevărată orgie a unităţii şi se întâmplă chiar acum în corpul vostru, s-a întâmplat dintotdeauna şi continuă până când se obţine echilibrul între reacţiile acide şi alcaline şi bătălia între ele.

Şi cine câştigă această bătălie dintre ioni? Acidul, de fiecare dată. Cu toţii ştim că după moarte, acizii încep să descompună corpul. Haide să vă spun ceva: au început acest proces cu mulţi, mulţi ani înainte de moarte. Chiar în acest moment fac acest lucru! Degradând, ruinând, epuizând, arzând, oxidând – totul ca parte naturală a metabolismului nostru.

Deci... viaţa aşa cum o ştim este o ”bătălie” internă dintre atomii încărcaţi pozitiv (ionii pozitivi) şi atomii încărcaţi negativ (ionii negativi). Putem spune – cu mai puţină acurateţe – că viaţa este o bătălie dintre acid şi alcalin, deoarece exact asta înseamnă pH-ul.

pH = echilibru acid/alcalin = ionizare = O.R.P.

 

Întorcându-ne la apă – atunci când există mai mulţi ioni H+ în apă decât ioni OH-, pH-ul va fi acid, iar atunci când sunt mai multi OH- decât H+ este vorba despre apă alcalină. 

Să recapitulăm ceea ce am discutat până acum.

 

* Lichidul acid sau alcalin este măsurat cu ajutorul pH-ului

* pH-ul este o măsură a ionilor H+

* Cu cât sunt mai mulţi H+ într-un lichid, cu atât lichidul este mai acid. 

* Mai mulţi OH-, înseamnă mai alcalin 

* Acid şi alcalin, din punct de vedere electric, înseamnă ioni de hidrogen care sunt încărcaţi cu o sarcină electrică pozitivă sau negativă. 

* Toate procesele chimice din corpul vostru încep şi se încheie în momentul în care sarcina electrică a unui atom se potriveşte cu sarcina electrică a altui atom. Fără electricitate nu se întâmplă nimic. De aceea în corp electricitatea şi chimia sunt unul şi acelaşi lucru. 

Aţi înţeles ceea ce am discutat până acum? Dacă nu, vă rog să recitiţi materialul, pentru că ceea ce urmează în continuare se bazează pe înţelegerea anterioară şi este cheia secretului sănătăţii şi stopării procesului de îmbătrânire.

O.K., deci apa poate conţine ioni de hidrogen. V-aţi familiarizat cu folosirea cuvântului ”ion”? Un ion este un atom cu o sarcină electrică.

Putem să măsurăm pH-ul folosind o hârtie specială, sau un pHmetru electronic. Scala este intre 0 şi 14, pH-ul 7 fiind neutru, nici acid, nici alcalin. Sau putem folosi un ORPmetru care ne spune mai multe. Ne arată O = oxidare sau R = reducere adică Potenţialul donator al unui lichid. Asta înseamnă ORP (Potenţialul Oxidant/Reducător sau Potenţialul RedOx *chimie)

Oxidarea înseamnă capacitatea de a oxida. A distruge, a dezintegra, iar exemplul folosit anterior cu un cadavru este excelent. Acesta se oxidează.

Reducerea nu este la fel de uşor de înţeles. Ştiinţific, înseamnă a dărui, a dona; astfel, dacă un lichid are ”potenţial reducător” acesta are capacitatea de a dona energie corpului.

ORPmetrul măsoară de fapt sarcina electrică a apei şi dacă indică de la zero în sus, este oxidant (acid, un ”tâlhar” ionic). Dacă voltajul este negativ este reducător (alcalin şi un donator)!

Acum putem începe să înţelegem că nu vorbim doar despre alegerea unor alimente şi băuturi alcaline. Noi alegem felul în care ”alcalinizăm” şi ”energizăm”, pentru a mări depozitul nostru de ioni negativi şi a neutraliza atomii încărcaţi pozitiv (ionii pozitivi), acizii din corpurile noastre.

Acum ajungem la nivelul fundamental: folosim apa pentru a aduce această energie în corp.

De ce ar fi atât de bine pentru voi? Observaţi rapid sângele. După cum ştim, sângele are foarte multă apă în el şi conține o cantitate din cele 2 tipuri de apă, acidă şi alcalină. Atunci când sunt mai mulţi ioni alcalini, sub forma OH-, există mai mult oxigen în sânge, disponibil pentru noi ca un combustibil instantaneu pentru viaţă. De fapt, dacă sângele vostru este doar un pic mai alcalin (de la pH 7,3 la 7,45), acesta va conţine cu aproximativ 2/3 mai mult oxigen!

Îmi amintesc primele săptămâni în care consumam apa alcalină; eram ca un copil în ziua de Crăciun; mă trezeam la ora 3 dimineaţa şi căutam cadourile! Aveam atât de multă energie! De îndată ce sistemul a înţeles că avea această nouă porţie de oxigen, i-a dat o utilizare potrivită, folosind surplusul pentru o energie susţinută în timpul zilei.

Este oare posibil ca letargia pe care s-ar putea să o simţiţi să fie doar incapacitatea de a avea oxigenul suficient în sângele vostru? Puteţi să vă imaginaţi efectul unor nivele corespunzătoare de oxigen în sângele unui atlet, sau al unui sportiv?

Câţiva oameni m-au întrebat de ce au atât de multă energie de la suplimentele cu oxigen (Peroxid de Hidrogen,apă oxigenată). Nu este greu să-i identificăm că sunt persoane acide şi fără îndoială acei oameni care s-au simţit energizati de la acele suplimente sunt cu toţii, după părerea mea, blocaţi într-un mod de viaţă acid. 

Eu nu simt nici un fel de energizare de la suplimentele cu oxigen, de unde, am tras concluzia că oxigenul este deja disponibil în circuitul meu sangvin alcalin echilibrat, în timp ce oamenii care simt o energizare (când își administrează suplimente de oxigen) sunt deficienţi, sau acizi. Este logic!

Nu este această informaţie fabuloasă? Sunt atât de recunoscător că am învăţat despre acid/alcalin! Ne-am străduit cu toţii să descoperim cele mai noi suplimente sau remedii miraculoase pentru a ne ‚repara’ sănătatea, când ajutorul real poate fi obţinut folosind substanţa din care noi suntem formaţi cu preponderenţă.

Care este aceasta? Apa!

Noi suntem 70% apă – totuşi am ignorat acest fapt cu desăvârşire! Acum vom vedea cum apa ne poate schimba fundamental. Însă pentru a reuşi trebuie să vă arăt ce se întâmplă într-un corp acid – iar dacă nu faceţi parte dintre acei 1% de oameni care sunt alcalini în mod natural; este vorba despre corpul vostru!!!

Haide să ne imaginăm că am înfulecat un burger uriaş, împreună cu o băutură dulce, pe măsură. Încă din momentul în care se află în gură – neuronii trimit deja semnale spre stomac. Receptorii din gură au măsurat pH-ul mâncării şi (nu mă întrebaţi cum), sistemul vostru nervos i-a comunicat stomacului că gustarea monstruoasă ”se apropie”.

 

Majoritatea oamenilor au impresia că stomacul este un săculeţ cu acid în care burgerul se va dizolva. Nu este adevărat.

Stomacul vostru este un recipient obişnuit să menţină o anumită cantitate de acid; nici prea mult, nici prea puţin – aşa cum este calculat de gură (şi, cred eu, şi de ochi – cu toţii am auzit zicala,”ochii lui sunt mai mari decât stomacul!”)

 

Nu veţi găsi un sac mare cu acid acolo. Veţi găsi un amestec controlat precis, antrenat prin evoluţie să lucreze doar cu cantitatea potrivită de hrană pentru a o digera şi a o lăsa să treacă în intestinul gros pentru absorbţie. Ceea ce nu veţi vedea este bicarbonatul de sodiu care este extras de asemenea din circuitul sangvin, care îmbracă suprafaţa internă a stomacului pentru a-l proteja de acid. Apropo, acidul este livrat în stomac tot din rezervele din sânge, cunoscut ca ”tampon acid”. Dacă mai avem timp vom vorbi şi despre oamenii în vârstă care au o cantitate mai mica de acid, însă acum să urmărim ideea.

După ce aţi înghiţit acest amestec mizerabil, corpul vostru va înțelege că tocmai i s-a administrat ceva cu potenţial ucigaş. Corpul ştie că dacă pH-ul sângelui coboară la valoarea neutră 7, în loc de valoarea sa normală, pH 7,35, veţi intra în comă şi veţi muri.Chiar în acest moment, prin bunăvoinţa Corporaţiilor Fast Food & Drink, corpul vostru a fost inundat cu acizi şi pH-ul sângelui vostru începe să scadă rapid. Suprarenalele voastre ţipă! Ele vă spun că situaţia este înfricoşătoare.

Voi aţi interpretat mesajul ca ‚şocul’ pe care îl aveţi întotdeauna când beţi Coca. De fapt aţi învăţat să iubiţi această senzaţie! 

Suprarenalele sunt primul nostru sistem de avertizare. Ele comunică tuturor sistemelor noastre să oprească totul şi să furnizeze minerale alcaline, sau ioni negativi OH- pentru a neutraliza fluxul acid. Sistemele noastre principale sunt conectate să răspundă deoarece este o chestiune imperativă de supravieţuire. Vă însoţesc încă din Era Paleolitică. Nu digeraţi prânzul în timp ce vă urmăreşte un dinozaur – niciodată nu aţi făcut acest lucru, deoarece aţi învăţat că moartea este rezultatul ambelor scenarii.

Deci ce se întâmplă? Ei bine, ”alerta către toate sistemele” solicită mai întâi pancreasul, pentru că una din sarcinile pancreasului este să secrete lichidul alcalin care neutralizează acizii amestecaţi cu hrana care se procesează acum în stomac. 

Problema reală este că v-aţi format un obicei. Nu numai ca aţi mâncat Burgeri, Cartofi Prăjiţi şi aţi băut Coca la prânz, aţi continuat cu bere, aţi mâncat şi multe glucide din fructe pentru că cineva v-a spus că ar trebui să mâncaţi mai multe fructe, şi v-aţi stresat la muncă. Aţi tâlhărit pancreasul atât de mult timp încât este pur şi simplu l-ați epuizat. Nu mai are nimic de oferit.

De aceea, faza următoare va fi lansarea chemării către ţesuturile corpului va fi: ”Alcalin! Alcalin! Noi nu mai avem rezerve”. De unde să faci rost de alcalinitate, dacă rezervele sunt epuizate? Din oasele și dinții corpului. Plăcerea (sau neglijența) de a ne hrăni acid este un atentat la propriul schelet, de unde se extrage calciul. Acesta este cel mai important motiv pentru care care astăzi Osteoporoza face ravagii în ţările occidentale. 

În continuarea procesului provocat de ingerarea substanțelor acide, pH-ul sângelui coboară periculos de mult, stomacul primește comanda de a opri procesul digestiei pentru a putea utiliza energia disponibilă în scopul neutralizării fluxului acid și realcalinizării corpului. Ca o consecință, încărcătura ingerată ca hrană, este dirijată incomplet procesată către intestinul gros. 

Acest amestec pe jumătate procesat este acid, este plin de cocoloaşe, și el exasperează pancreasul, paznicul intestinului gros, căci el înțelege că situația îl depășește și nu mai poate face față avalanșei. Ceea ce ajunge fortuit în intestinul gros, ca o măsură de avarie,este o încărcătură de deşeuri toxice care năvălesc și cărora sentinela nu le mai poate face față.

Multele situații similare la care este supus intestinul, mențin o aciditate cronică, numită acidoză, cu consecința ei nefastă: constipația. Explicit, constipația apare din cauza faptului că apa din scaune este resorbită în cavitatea abdominală pentru a ajuta la împingerea gunoiului. O altă consecință este îmbolonăvirea vezicii biliare care devine ”leneșă” deoarece este plină de este plină de excremente pietrificate. Pe de altă parte, melanjul acid, arde pliurile absorbante ale pereţilor intestinali, până la punctul în care poate exploda inundând cavitatea abdominală cu mizeria putredă şi acidă a ”gunoiului alimentar” care doar cu câteva ore în urmă era pe un raft într-un fast food ieftin.

Toată această nebunie ”alimentară” converge spre o aciditate excesivă în corp și va fi cauza principală a tuturor bolilor și îmbătrânirii premature.

 

Știţi voi ce este de fapt un radical liber? Este un atom, sau ion de oxigen încărcat pozitiv şi, aşa cum am învăţat, devine un oxidant care dezintegrează, oxidează şi epuizează.

 

Într-un corp perfect lucrurile se desfăşoară perfect. În corpul perfect, oxigenul pozitiv are o utilizare perfectă ca un mic gunoier, deplasându-se şi reacţionând cu gunoiul, toxinele, sau materia în putrefacţie pe care le descompune în componentele lor de bază.

Asta ar fi ceea ce se întâmplă într-un sistem perfect, însă un sistem acid nu este un sistem perfect. Aşa cum am discutat deja, aproape toate sistemele dintr-un corp acid se află în asediu şi funcţionează la un potenţial mult mai redus decât cel pentru care au fost proiectate. Din acest motiv, lucrurile merg rău. În general, sistemele funcţionează mai puțin perfect, din varii motive.

Asta se întâmplă cu sistemul nostru de radicali liberi. Într-o stare de asediu, sau aciditate, el produce prea mulţi radicali liberi, (mai bine mai mulţi decât insuficienţi) iar particulele active avide oxidează tot ceea ce întâlnesc în calea! Nu doar alimentele putrede sau reziduurile, ci şi celulele sănătoase! De aceea oamenii de ştiinţă spun că radicalii liberi ne îmbatrânesc.Ei sunt acizi – încărcaţi pozitiv, acţionând la stimulii acizi, într-un sistem acid.

Cum ar putea ei să lucreze în modul în care au fost concepuţi?

Ce putem face în această situaţie mizerabilă? Vedem reclamele strălucitoare pentru capsulele, tabletele anti-oxidante, sucurile exotice şi altele asemenea şi cheltuim şase, şapte, zece dolari pe zi înghiţindu-le.

 

Ce conţin aceste mici capsule? Conţin substanţe chimice care au în compoziţie ioni de hidrogen donatori (OH-), salvatorii vieţii noastre!

Totuşi ... există o întrebare care mi se adresează tot timpul şi la care voi răspunde acum. 

Este posibil să mă alcalinizez prea mult? 

Apa alcalină nu este încărcată cu minerale alcaline care să continue să vă alcalinizeze când sunt în corp. Este încărcată cu ioni de hidrogen care se unesc cu moleculele încărcate pozitiv din corpul vostru. După care, rolul lor s-a încheiat. Nu am văzut nici o persoană prea alcalină. Alcalinitatea, spre deosebire de aciditate, este gestionată de corp prin eliminare imediată. Consultaţi un medic în cazul în care aveţi probleme de sănătate.

 

Peste 80% din boli omul le... ”bea”. De aceea este foarte importantă calitatea apei pe care o consumăm. Prin consum de apă curată și suficientă, putem neutraliza peste 80% din boli, și întârziem îmbătrânirea.

Hidratarea corectă constituie un proces mult mai complex decât pare la prima vedere. 

Un rol important îl reprezintă şi alcalinizarea. Savantul american Robert Young spune: “Există o singură boală care se numeşte Acidifierea şi un singur tratament numit Alcalinizarea”. Absolut toate procesele fiziologice din organism precum: absorbţia, asimilarea, transportul de substanţe, eliminare, contracţiile musculare, bătăile inimii, etc. – toate au loc, sunt activate în anumite limite ale nivelului de pH. PH-ul sângelui unei persoane sănătoase este de aproximativ 7,4. Acidifierea, ca proces, duce la diminuarea randametului de funcţionare al organismului și este platforma de formare a peste 150 boli. Sursa de bază pentru alcalinizare trebuie să fie apa, deoarece ea constituie 70% din masa corpului, adică marea majoritate a organismului. Scăderea pH-ului duce la tulburări imunitare, iar asimilarea slabă a vitaminelor şi microelementelor, la apariţia bolilor:cardiovasculare, ale articulaţiilor, ale sângelui, inclusiv cancerul. 

Conceptul de Sănătate al Coral Club vă oferă produse pentru menţinerea unui echilibru acido-bazic optim în organism. Astfel de produse precum Microhydrin, Coral-Mine, Hydracel vă ajută să combateţi acidifierea zilnică a organismului, menţin fluiditatea sângelui şi îmbunătăţesc semnificativ drenajul celulelor corpului.

Pe lângă pH -,parametrul de calitate al apei, sunt foarte importante şi potenţialul redox (capacitatea de anti-oxidare), tensiunea superficială şi structura. Structura este un parametru descoperit mai recent, comparativ cu ceilalţi parametri fizico-chimici, dar are o importanţă majoră în mecanismul de asimilare la nivelul membranei celulare. O apă cu structură “amorfă”, nestructurată nu poate fi asimilată de către celulă. De aici apare şi senzaţia de sete chiar şi după consum intensiv de apă necalitativă. Explicaţia este simplă: apa nu se asimilează de către organismul nostru la nivel celular. Apa structurată are forma unui fulg de nea. 

Furnizarea nutrienţilor către celulă: oxigen, apă, hrană, informaţie, precum şi drenajul produşilor de metabolism îi revine sângelui, care în multe mitologii este comparat cu viaţa, întrucât aduce energia necesară menţinerii vieţii. De calitatea sângelui depinde în mod direct cantitatea de nutrienţi, care ajung în celulă, precum şi calitatea  drenării acesteia.  

Sângele vâscos (mai puţin fluid) are capacitate scăzută de transport, pe de o parte, şi, pe de altă parte, predispune organismul la accidente cerebrale, migrene, tensiune arterială, blocaje capilare, varice etc., pe când sângele “subţire” are un coeficient de transport al oxigenului de 7 ori mai mare şi de transport al nutrienţilor - de 3-4 ori mai mare. La rândul său, vâscozitatea sângelui depinde de valoarea pH-lui lichidelor şi hranei din alimentaţia noastră zilnică. Alimentaţia preponderent acidă tinde să diminueze valoarea pH-lui sângelui, ceea ce duce la creşterea vâscozităţii (îngroşarea) acestuia. PH-ul sângelui este un parametru constant, diminuarea lui cu două zecimi poate duce organismul în comă, iar scăderea pH-lui sub 7,0 poate cauza chiar şi decesul. Totuşi, atunci când consumăm 1 litru de băutură carbogazoasă (de exemplu, Cola, cu pH-ul de 2,5) rămânem în viaţă. Mecanismul miraculos de neutralizare a acidului se realizează cu ajutorul elementelor alcaline din corp: sodiul, potasiul, magneziul şi cel mai important - calciul. Acidifierea îndelungată duce la decalcifierea sistemului osos şi calcifierea sistemului cardiovascular, a articulaţiilor, ţesuturilor moi, cauzând, în cele din urmă, osteoporoză, artrită, calculi renali, biliari, ateroame etc.

 

O celulă este atacată de radicalii liberi de 10.000 ori pe zi. Aceste atacuri pot duce la dereglarea ireversibilă a membranei celulare, cauzând afecţiuni oncologice. „Microhydrin” este un puternic antioxidant care inhibă în mod activ acţiunea radicalilor liberi şi protejează în mod eficient organismul împotriva celor mai agresivi dintre ei. Consumul produsului posedă numeroase efecte pozitive şi anume: sporirea rezistenţei şi capacităţii de muncă, întărirea imunităţii, împiedicarea îmbătrânirii premature, încărcarea organismului cu un puternic aflux de energie. Inhibând în mod activ acţiunea radialilor liberi, produsul „Microhydrin” împiedică oxidarea celulelor sănătoase şi restabileşte în organism mediul alcalin favorabil, contribuind la saturarea intensă a sângelui cu oxigen. Cercetările ştiinţifice au demonstrat că în mediu alcalin oxigenul este mai bine şi mai repede absorbit de către celulă, îmbunătăţindu-se, prin urmare, hrănirea celulelor şi schimbul de substanţe. De aceea, pentru întărirea organismului, este extrem de importantă creşterea nivelului de oxigen în sânge. Produsul îmbunătăţeşte, de asemenea, proprietăţile biologice şi tensiunea superficială a lichidului intercelular sănătos, ceea ce duce la creşterea substanţială a hidratării celulelor şi a capacităţii lor de a absorbi mai bine substanţele nutritive.

 

Cu stima,

 

De la: Tudor Marin <marin_tudor56@yahoo.com> 19 Aprilie 2013

 

 (pentru conf. C.M.)

Sursa: http://ascensiuneaspiritului.blogspot.ro

Washingtonul a planificat dinainte lovitura asupra Ambasadei Chinei în Iugoslavia

Foto: EPA

După cum mi-a relatat în 1999 Milovan Drecun, pentru el, corespondent militar, începerea bombardării Iugoslaviei nu a fost ceva neaşteptat. În prezent, el este deputat în Parlamentul sârb, conduce Comisia pentru Kosovo şi Metohia.

Vocea Rusiei: A fost lovitura cu rachete asupra Ambasadei Chinei în Belgrad „o greşeală fatală” a piloţilor şi strategilor de la Pentagon?

Milovan Drecun: Judecând după explicaţiile Pentagonului, lovitura cu rachete asupra Ambasadei Chinei din Belgrad a fost efectuată din greşeală. Chipurile, Statul Major avea hărţile vechi ale oraşului Belgrad, după care s-a planificat această operaţiune. Însă pe hărţile vechi nu putea să se afle acest obiectiv. În plus, în noul Belgrad atunci nu se aflau nici obiective militare, nici tehnică militară, nici secţii de poliţie. Şi eu consider că Ambasada Chinei a fost aleasă dinainte şi în anumite scopuri. A fost un avertisment special la adresa chinezilor, o acţiune planificată, care a avut drept scop demonstrarea puterii NATO şi SUA. Sensul ei poate fi înţeles în felul următor: conducerea chineză nu trebuie să se amestece şi să-i apere pe sârbi. Şi cel mai probabil, această operaţiune a fost aprobată la cel mai înalt nivel la Washington.

Vocea Rusiei: Cât timp a fost pregătit la Bruxelles şi Washington războiul aerian împotriva Serbiei şi Muntenegrului?

Milovan Drecun: Ţintele aeriene ale NATO au fost stabilite la negocierile de la Rambouillet de la începutul anului 1999. Atunci, Madeleine Albright a încercat să impună semnarea documentului de trecere a Kosovo sub controlul NATO. Belgradul trebuia să retragă din Kosovo armata şi poliţia şi să ofere albanezilor dreptul să administreze singuri provincia. Apoi, ei urmau să desfăşoare un referendum cu privire la ieşirea din componenţa Serbiei şi proclamarea sa ca stat suveran.

Însă La Rambouillet, delegaţia iugoslavă a refuzat să semneze acest document. Atunci au început să bombardeze pentru a scoate cât mai repede armata noastră din funcţiune, îndeosebi în Kosovo şi Metohia. După aceea, cu ajutorul albanezilor şi Armatei Eliberatoare a Kosovo (AEK) au planificat să intre în Kosovo dinspre Macedonia şi să ia provincia sub control. S-au străduit să nimicească câţi mai mulţi soldaţi şi ofiţeri de-ai noştri, de aceea au folosit bombe cu dispersie, uraniu sărăcit. Însă NATO nu şi-a atins scopul. Tehnica militară a rămas, pierderile umane au fost minime, iar AEK nu a putut să intre pe teritoriul nostru dinspre Albania. Atunci când noi am aplicat o lovitură puternică asupra teroriştilor albanezi, NATO a început negocierile cu Miloşevici. Atunci, în Belgrad au venit Ahtisaari şi Cernomârdin.

Vocea Rusiei: Ce a reprezentat personal pentru dumneavoastră această agresiune a NATO împotriva ţării cu care a intrat în război aproape întreaga Europă şi SUA?

Milovan Drecun: În ce mă priveşte pe mine şi familia mea, avem o rană mare în suflet. Aliaţii noştri din Al Doilea Război Mondial, cu care am luptat împreună împotriva lui Hitler, au bombardat Serbia doar pentru că şi-a apărat teritoriul, suveranitatea, a luptat împotriva terorismului. Iar SUA, una dintre cele mai puternice ţări din lume, care combate terorismul din întreaga lume, de această dată a sprijinit tocmai terorismul. Suntem dezamăgiţi de SUA, de NATO şi de UE. Am fost bombardaţi fără aprobarea ONU. Serbia a fost o victimă. Eu consider că este vorba despre o crimă, care nu poate fi justificată şi uitată.

Sursa: http://romanian.ruvr.ru

Peter Brabeck - Nestle CEO: “Apa este un aliment care ar trebui privatizat, nu un drept fundamental al oamenilor”

Peter Brabeck , CEO al companiei Nestle: “Accesul la apă nu ar trebui să fie un drept public”

Credeţi că apa este un drept uman fundamental? Conform spuseselor lui Peter Brabeck, CEO al companiei Nestlé, apa este un aliment care ar trebui privatizat, nu un drept uman. Peter Brabeck afirmă că, de vreme ce populaţia la nivel global creşte, apa nu este un drept public, ci o resursă care ar trebui să fie manageriată de către oamenii de afaceri.

Voi ce credeţi?

sursa: americanlivewire.com

http://gandeste.org