Trezirea conștiinței naționale. Atingem masa critică într-un an?

Scopul muncii pe care o facem de un an și jumătate - redescoperirea istoriei noastre străvechi, recuperarea adevărului istoric - este TREZIREA CONȘTIINȚEI NAȚIONALE! Pentru a putea ajunge aici e nevoie ca suficient de mulți români să devină conștienți de necesitățile vremurilor în care trăim, să se unească în numele aceluiași ideal.

Mulți dintre noi am constatat că putem vorbi astăzi, în România, de un început de trezire a conștiinței naționale. Valul de interes în legătură cu istoria geto-dacilor crește exponențial ceea ce mă face să cred că ce s-a pornit acum nu mai poate fi oprit de nimeni! 

Totuși, acest proces poate să fie mai scurt sau mai lung, în funcție de numărul celor care se implică, de energia și determinarea pe care voi, co-naționalii mei, le veți angrena în acest proces.

Pentru a înțelege mai multe despre ceea ce se întâmplă acum și ce ar trebui să facem, împreună, pentru a ajunge cât mai repede la o reală trezire a conștiinței naționale, vă propun să vizionați emisiunea Adevăruri tulburătoare din această seară, de la ora 22:00 (și în reluare, sâmbătă, de la ora 20:00 și duminică, de la ora 11:00), în care îl am ca inviatat peLaurențiu Primo, inițiatorul Mișcării Meritocrate din România.

Nașul Tv poate fi recepționat pe toate rețelele digotale de cablu și pe internet: http://live.nasul.tv/

NOTĂ: Tot în această seară, de la ora 23:00, mă puteți vedea pe Antena 2, în emisiunea lui Oreste Teodorescu unde subiectul este tot istoria geto-dacilor. O emisiune foarte interesantă pe care v-o recomand!

Daniel Roxin

Sursa: http://danielroxin.blogspot.ro

Când vor cădea băncile umflate de pe mârţoaga economiei naţionale?

Că o economie plăpândă cum este cea a României nu are cum să aibă un “sistem bancar solid” apare de la sine înţeles. Cum însă băncile de la noi s-au îngrăşat disproporţionat de mult pentru a putea pretinde să călărească mârţoaga denumită impropriu “economie naţională” ne dăm seama că sistemul financiar reprezintă o problemă încă şi mai mare decât neajunsurile de ordin economic ale societăţii româneşti.

Că nu producem mai nimic este una, că există capacităţi limitate pentru aducerea de valoare adăugată consistentă iarăşi o ştim, iar că mediul de afaceri nu izbuteşte să creeze locuri de muncă este ceva cu care ne-am obişnuit în ultimii douăzeci de ani. Dar nenorocirea este că peste toată această economie nevolnică, la jumătatea deceniului trecut, a crescut nefiresc de rapid şi de mult un sistem bancar ieşit din scara de proporţii a unei Românii primitive din punct de vedere economic.

După ce ani de zile banii au venit cu ţârâita în economia naţională şi ne uitam ca la cine ştie ce la 100 milioane de euro, fie ei aduşi de investitori străini sau accesaţi de la Fondul Monetar Internaţional, brusc am trecut la miliarde de euro, la zeci de miliarde euro… ca datorii. Stocul de credit acordat de sistemul bancar românesc se cifrează la aproximativ 50 miliarde euro, potrivit datelor publicate de BNR. Cam mult pentru o economie naţională care nu a reuşit să creeze măcar un brand regional, unde pasul de la companie mică sau mijlocie către companie mare se face rar (iar când se face rezultă de cele mai multe ori în falimente) şi în care salariul mediu nu reuşeşte să se desprindă de 300-400 de euro.

Felicitări băncilor comerciale că au reuşit să plaseze atâtea miliarde de euro şi în aşa scurt timp! Nimic de spus. Ne bucuram în anii de “boom” că băncile ne-au deschis accesul la capitalul occidental şi că “euroii” curg în România, dar uitam să ne gândim că de fapt se umflă o cantitate de datorie care tot în sarcina noastră ar cădea. Din nefericire, cea mai mare parte a creditului a fost direcţionat neproductiv, fie pentru consum de bunuri de import, fie pentru a ne vinde unii altora, la preţuri din ce în ce mai aiuritoare, apartamentele construite pe vremea lui Ceauşescu sau terenurile existente aici şi pe timpul lui Burebista.

Fără a întoarce valoare adăugată, creditul bancar escaladat în deceniul trecut încearcă să stoarcă dobânzi de pe o economie vlăguită. Nu prea are de unde şi tocmai de aceea creditul implodează. Creditele neperformante au urcat la 16,76% la nivelul iunie a.c., potrivit ultimei raportări a BNR. O creştere alarmantă. În septembrie 2009, când ţara se afla deja de un an în recesiune, procentajul acestora era de numai 6,46%. A crescut uşor-uşor şi în martie 2010 a ajuns la 9,11% din totalul creditelor. Tăierile de salarii operate de bugetul public în vara lui 2010 au aruncat acest indicator peste 10% şi de atunci nu a mai făcut cale întoarsă. Creditele neperformante se escaladează acum, dar să nu fim induşi în eroare: ele nu au fost niciodată bune! A fost o alocare greşită a capitalului care acum se răsfrânge asupra sistemului bancar şi asupra economiei naţionale.

Nu se putea ca un credit de consum neproductiv şi finanţarea unui balon speculativ în imobiliare de către bănci să rezulte într-o soliditate sistemică. Implozia creditului va continua în România, ca şi aiurea în lume, iar băncile comerciale sunt ameninţate. Opririi rambursărilor din partea unor debitori i se adaugă deprecierea valorii garanţiilor care se află la baza contractelor de împrumut. S-au aventurat băncile să acorde credite de câte 100.000 de euro sau chiar 200.000 de euro pe 30 de ani pentru achiziţii imobiliare. Felicitări!; acum activul care se află sub incidenţa ipotecii abia dacă poate fi revândut pentru câteva zeci de mii de euro. Pierderile rezultate nu pot sta la baza “solidităţii” clamate a sistemului bancar.

Datoriile de miliarde de euro asumate în societatea românească se clatină şi, odată cu ele, şi sistemul bancar. Cât va rezista? Cât de (dez)ordonată va fi demantelarea acestuia? Ce ruină va rămâne în urmă pentru economia naţională? Ce învăţăminte vom reuşi să tragem? Unde vor fi răspunderile?…

Adrian Panaite

sursa: curierulnational.ro

Sursa: gandeste.org

Ţara unde s-a inventat capitalismul a ajuns la concluzia că doar prin naţionalizarea totală a RBS poate determina banca să reia finanţarea economiei

Autor: Ioana Nita

George Osborne, ministrul de finanţe al Marii Britanii. Foto AFP

În pofida oricăror concepte ale eco­nomiei de piaţă, guvernul de la Londra ia în considerare naţionalizarea totală a Royal Bank of Scotland (RBS), una dintre cele mai mari bănci britanice, pentru a forţa astfel instituţia să-i acorde mediului de afaceri finanţarea de care are atâta nevoie.

Miniştrii cabinetului discută cu privire la alocarea a cinci miliarde de lire sterline (6,33 miliarde de euro) de la buget pentru a achiziţiona participaţia de 18% necesară pentru a deţine în totalitate controlul RBS, dar George Osborne, ministrul de finanţe, nu este de acord, scrie publicaţia Financial Times.

Faptul că miniştrii iau în considerare propunerea, ceea ce ar însemna ca responsabilitatea activelor toxice ale băncii să devină a contribuabililor, arată cât de enervaţi sunt aceştia de barierele pe care ei cred că băncile le pun în calea finanţării economiei.

Guvernul crede că diferitele scheme ale ministerului de finanţe de a stimula creditarea bancară nu au funcţionat, iar "forţarea" băncii RBS de a acorda mai multe credite este singura soluţie de a pune băncile în mişcare.

Acest lucru ar însemna dirijarea de către stat a băncilor pentru ca acestea să mărească creditarea pentru companii, fapt ce i-ar putea determina pe ceilalţi acţio­­nari să ia măsuri legale. În consecinţă, potrivit unor miniştri, singura soluţie este ca statul să cumpere participaţiile celorlalţi acţionari.

"Aceasta este o discuţie care are loc mereu", a afirmat un oficial al gu­vernului, iar un alt reprezentant al executivului a menţionat că solicitările pentru naţionalizarea totală a RBS au crescut după publicarea datelor de­zastruoase ale creşterii economiei britanice din cel de-al doilea trimestru, dar şi din cauza problemelor pe care le are RBS în a-şi curăţa bilanţul.

Cu toate acestea, persoane apro­piate instituţiei de credit au precizat că naţionalizarea totală a RBS este puţin probabilă. Aceştia s-au întrebat, de asemenea, cum va obliga guvernul banca să împrumute mai mult micile întreprinderi fără să împovăreze contri­buabilii cu riscuri excesive.

Această măsură ar fi o schimbare completă a politicii guvernamentale faţă de când a cumpărat prima participaţie la RBS în 2008. Miniştrii au insistat ca banca să îşi continue activitatea ca entitate comercială.

RBS a anunţat pierderi de 1,5 miliarde lire sterline (1,9 miliarde euro) înainte de plata impozitelor pentru primele şase luni ale anului, acestea fiind cauzate de creşterea datoriilor şi de provizioanele pentru despăgubirea clienţilor afectaţi de colapsul sistemului IT al instituţiei. Din cauza prăbuşirii sistemului informaţional, compania va încasa una dintre cele mai mari amenzi, de câteva zeci de milioane de lire sterline. De asemenea, banca se află şi în mijlocul scandalului privind mani­pularea dobânzilor Libor.

Ministerul de finanţe rămâne ostil cu privire la ideea naţionalizării totale. "Ne-am angajat să redăm sănătatea băncii RBS astfel încât aceasta să poată sprijini economia britanică în viitor, iar actuala strategie încearcă să înde­plinească acest obiectiv. Politica gu­vernului a avut ca scop încă de la început ca RBS să aparţină din nou sectorului privat, însă acest lucru se va întâmpla doar când aceasta va oferi plusvaloare pentru banii contribuabililor."

Reprezentanţii RBS au susţinut în mod repetat că acordă credite micilor întreprinderi atât cât îşi permite, fără să îşi asume riscuri mari. Aproximativ jumătate din noile credite acordate de RBS anul trecut au fost direcţionate către întreprinderile mici şi mijlocii.

Sursa: www.zf.ro

Un nou naţionalism regional emergent în Europa

La suprafaţă, criza din zona euro pare să fie în întregime creditor versus debitor, nord versus sud. Dar există şi un alt aspect. Este mai puţin vorba despre state naţiuni cât despre regiuni din interiorul ţărilor europene divizate prin conflicte interne nord-sud. În Italia, premierul Mario Monti a vorbit despre îngrijorarea privind incapacitatea de plată a regiunii Sicilia, pe care agenţia de rating Fitch o consideră 'iminentă'. Declaraţia lui Monti este parte a unui atac politic intern privind cheltuielile regionale şi dimensiunea ştatului de plată guvernamental în Mezzogiorno, sudul Italiei, comentează ziarul britanic The Guardian într-o analiză din ediţia de duminică.

Există deja disparităţi regionale crescânde în cadrul ţărilor cu venituri mari din Europa. Acum, ele sunt afectate şi mai mult de noua problemă a declinului regiunilor ex-industriale, cum ar fi West Midlands în Marea Britanie sau Valonia în Belgia. Unele ţări încă se mai luptă cu problema lor veche, regiunile agricole codaşe, cum ar fi Puglia sau Sicilia în Italia.

Cercetarea arată că inegalităţile interne sunt mai mari în ţări din nord, cum ar fi Marea Britanie, decât în ţări din sud, cum ar fi Italia. Dacă ai în vedere PIB-ul pe cap de locuitor pentru regiunea cea mai prosperă cu peste 10% din populaţie (Londra, inclusiv ''Outer London'' în Marea Britanie şi Lombardia, inclusiv Milano, în Italia), inegalitatea de sus în jos este mai rea în Marea Britanie. În Italia, cele mai sărace regiuni, cum ar fi Calabria şi Campania, au jumătate din venitul regiunilor de top, în timp ce regiuni din Marea Britanie, cum ar fi Merseyside sau Yorkshire de sud, stau destul de rău. 63% din populaţia italiană atinge PIB-ul naţional mediu sau stă mai bine, comparativ cu 32% în Marea Britanie.

Aceste inegaliţi sunt în creştere, în pofida transferurilor interne substanţiale şi conduc la ascensiunea unui nou naţionalism regional în întreaga Europă.

Ceea ce este nou e faptul că nu regiunile mai sărace cer mai mult, ci regiunile mai bogate cer să plătească mai puţin. Această politică de tipul 'pot plăti, dar nu vor plăti' a fost inventată în două regiuni bogate, Padania, în nordul Italiei, şi Flandra în Belgia. Partide populiste precum Liga Nordului în Italia şi Vlaams Belang în Belgia amestecă politici de identitate regională cu oportunism electoral. Dar agenda lor economică este constant împotriva elitelor politice metropolitane, precum şi împotriva politicilor fiscale de redistribuire.

În contextul austerităţii, conflictele interne distributive se propagă acum în politica curentului prevalent, în special în ţări federale cum ar fi Spania, unde 17 guverne regionale gestionează şcoli şi spitale şi deţin mai mult de jumătate din cheltuielile publice. În luna ianuarie, guvernul spaniol de centru-dreapta a acordat un avans de 8 miliarde de euro, astfel încât guvernele regionale să îşi poată plăti facturile. În aprilie, premierul Mariano Rajoy a ameninţat că va prelua controlul bugetar al regiunilor recalcitrante, cărora li se spune acum să-şi reducă la jumătate deficitele.

Există ecouri ale acestei tensiuni chiar şi în Germania, unde CSU de centru-dreapta din Bavaria prosperă învaţă noua retorică. Politica germană este legată de coaliţii şi consens şi acest lucru a încurajat să se facă din greci un ţap ispăşitor extern. Aceeaşi tendinţă a descurajat în trecut orice punere sub semnul întrebării a distribuţiei interne către fosta Germanie de Est comunistă - o problemă care acum este ridicată zgomotos de liderul CSU, care contestă legalitatea ''transferurilor de solidaritate' interne, ce ar fi costat Bavaria 7 miliarde de euro pe an.

Marea Britanie pare să nu fie în pas cu tendinţa spre naţionalismul regional. Dar aceasta s-ar putea datora faptului că propria dreaptă populistă - UKIP şi conservatorii din spate - este focalizată pe repatrierea de puteri de la Bruxelles, în timp ce reducerile de cheltuieli ale coaliţiei au eliminat locuri de muncă publice şi beneficii sociale, subminând astfel politica regională a New Labour.

Tiparul emergent al noului naţionalism regional poate fi plasat într-o perspectivă istorică. În Europa de Vest, o moştenire postbelică a catastrofalilor ani 1930 din punct de vedere economic a fost reinventarea naţiunii prin reglementări sociale, susţinute de noi politici de management economic, asistenţă de stat regională şi socială.

Acum, ce rămâne din aceste reglementări este atacat de noul naţionalism regional al privilegiaţilor, de multe ori în alianţă cu statul central. Guvernele nu sunt doar locuri în care problemele regionale sunt rezolvate, ci şi unde ele pot fi create sau agravate de la centru.

Acest lucru plasează naţionalismul regiunilor periferice într-un context nou. Vechea încadrare a problemei este dacă o regiune periferică are identitatea culturală şi puterea economică pentru a beneficia prin emancipare.

Naţionalismul regional ar trebui pus pe o nouă agendă privind opţiunile tuturor partidelor de centru-stânga în regiunile mai slabe din punct de vedere economic, subliniază analiza în final.

Sursa: www.money.ro

Rememorea unui mare Erou dat uitarii : Caporalul Constantin Musat !

Statuia din Busteni

  De cateva saptamani,este difuzata la TV o reclama care dupa parerea mea este una dintre cele mai bune spoturi care au fost facute vreodata in Romania ( vorbind aici din pdv artistic) . Este vorba de reclama "eroului uitat" realizata de Cosmote :

  Reclama asta mi-a facut sa-mi aduc aminte de o statuie din Braila,din zona cartierului meu.Trecand pe langa ea indiferent de zeci de ori pe cand eram copil,am aflat dupa ani buni impresionanata poveste a eroului care era infatisat de acest monument:

Statuia din Braila

Astfel ,cu acest prilej,vom aduce aminte de un mare erou al Primului Razboi Mondial, infatisat pe o serie de monumente din tara, unul dintre ele aflandu-se chiar in fata garii Busteni. Pe un soclu cu marmura alba se afla statuia din bronz a unui ostas cu mana stanga amputata, dar care tine cu dreapta o grenada, ca si cand s-ar fi pregatit sa o azvarle in randurile inamice.

Astfel este infatisat caporalul Constantin Musat, cu doar cateva momente inainte de a muri, o imagine elocventa pentru sacrificiile facute de acest neam pentru apararea pamantului romanesc, dar si pentru dobandirea unitatii sale in timpul Primului Razboi Mondial.

Un erou printre eroi

Daruirea ostasilor romani dovedita de-a lungul acelor ani turbulenti a ramas intiparita in aceasta unica si inaltatoare imagine ce reflecta un dramatism infiorator. Cu mai mult de trei sferturi de tara cotropita, armata romana a avut ultima rezistenta in timpul luptelor din asa-numitul "triunghi de foc".

Din aceasta cauza, bataliile de la Marasti, Marasesti si Oituz pot fi considerate punctul de cotitura, un miracol ce s-a infaptuit datorita vointei de fier a acelor romani ce au inclestat cu darzenie glia stramoseasca si au refuzat a-i da drumul.

Luptele din timpul campaniei din 1916

Printre acestia s-a numarat si Constantin Musat. Izbucnirea Primului Razboi Mondial l-a surprins incadrat in Regimentul 2 Graniceri, detasat pe culmile Muntelui Susai. Intrarea tarii in razboi, in 1916, l-a purtat dincolo de granita, participand in luptele pentru eliberarea Brasovului.

Odata cu infrangerile suferite de armata romana, il putem intalni in confruntarile de-a lungul defileului Oltului, iar apoi regimentul din care face parte se retrage in Muntii Vrancei.

In bataliile date in Rapa Rosie, acesta e ranit de mai multe ori, dar refuza sa fie scos de pe campul de lupta. Intr-unul din atacuri o schija ii strapunge bratul stang.

Inca un cuvant de spus

Este operat de urgenta, dar severitatea ranii face necesara amputarea mainii. Dupa o perioada de recuperare in Iasi, apare in fata comisiei medicale. Desi pentru oricare alt soldat pierderea unui membru ar fi insemnat indiscutabil lasarea la vatra, Constantin Musat a insistat sa ii fie permis sa isi serveasca in continuare tara, in rolul de grenadier.

Nezdruncinat in dorinta sa, in ciuda faptului ca tocmai suferise o trauma grava, este aruncat din nou in valtoarea razboiului. Este citat prin inalt ordin de zi si avansat la gradul de caporal.

Inca de pe atunci devenise o legenda printre ceilalti ostasi, dar si un exemplu. Nefiindu-i in putinta a trage cu arma, acesta arunca grenade cu bratul drept, spre admiratia camarazilor sai care isi reinnoiau eforturile vazandu-l pe acesta cum lupta in primele randuri.

Moartea glorioasa a caporalului Musat

Cu un picior infipt ferm in pamant, cerand sa i se dea grenade, asa isi gaseste si obstescul sfarsit, in timpul confruntarilor de la Oituz, in august 1917.

A murit in timpul apararii dealului Cosna, intr-una din cele mai brutale inclestari ce s-au dat in timpul razboiului, mii de ostasi romani dandu-si viata pentru aceasta culme.

Amintiri ale celor ce l-au urmat

Jertfa sa nu a ramas fara ecou. In 1923, ostasii Regimentului 2 Graniceri au ridicat o cruce pe locul unde caporalul Musat si-a pierdut viata.

Crucea ridicata de fostii camarazi a fost apoi mutata, in 1977, langa Monumentul Eroilor de pe dealul Magura, inchinat celor 14.000 de ostasi morti in timpul Bataliei de la Oituz. Pe amplasamentul vechii cruci a fost ridicata o alta asemanatoare.

O contributie importanta a avut-o si sculptorul Ion Dimitriu-Barlad, acesta fiind insarcinat cu realizarea a trei statui apartinand eroului, aceste monumente luand toate numele de "Ultima grenada a caporalului Musat".

Una dintre ele se afla la Barlad, una la Braila si ultima la Busteni. Referitor la cea din urma, este de remarcat ca la dezvelirea acesteia, de pe data de 9 septembrie 1928, a luat parte si Regina Maria, venita pentru a omagia memoria caporalului.

In prezent, tot in Busteni, au inceput sa aiba loc anual ceremonii dedicate intrarii Romaniei in razboi, un moment special fiind acordat cinstirii personalitatii lui Constantin Musat.

Sursa: http://secretele--sistemului.blogspot.ro

Anunt istoric facut de BNR. Pentru prima data oficialii recunosc ca apara leul

Oficialii Bancii Nationale au recunoscut in sfarsit, miercuri, ca incearca sa ia masuri pentru a stopa deprecierea brusca a leului.

Anuntul a fost facut la cateva ore dupa ce cursul a inregistrat un nou record negativ, iar unii specialisti cred ca este doar o chestiune de timp pana cand va ajunge la 4,5 lei pentru un euro.

"Banca Nationala monitorizeaza cu mare atentie evenimentele si foloseste instrumentarul adecvat pentru ca socurile provocate sa aiba durata scurta si intensitate minima", se arata in comunicatul oficial.

In traducere, specialistii BNR recunosc ca iau masuri pentru a frana deprecierea leului, desi recunosc pe de alta parte ca efectele sunt "limitate".

'Dupa doua zile calme pe piata valuatara, leul s-a depreciat miercuri fata de toate monedele principale. Unii specialisti spun ca BNR a intervenit masiv pentru a proteja leul in timp ce altii acuza Banca Nationala ca nu a intervenit suficient de agresiv pentru a stopa deprecierea.

Oricare ar fi adevarul un roman care are de platit luna aceasta o rata la casa dar ar vrea sa isi achite si o vacanta in strainatate trebuie sa dea cu 160 de lei mai mult fata de inceputul anului.

Din pacate oamenii cu imprumuturi in euro sunt prizonierii cursului.

Cine a luat in 2010 un credit imobiliar de 50.000 de euro ar da chiar si la acest curs cu 300 de lei mai mult daca si-ar refinanta imprumutul in moneda nationala. Si asta numai din cauza dobanzilor mari la lei.

Este nevoie de un curs de 5,26 lei/euro ca refinantarea in lei sa fie avantajoasa, spun specialistii.

Nici cei care au depozite in moneda noastra nu sunt foarte fericiti: Fata de inceputul anului banii pastrati in cont valoreaza cu 4% mai putin daca ar fi transformati in euro.

Banca Nationala de vina pe vestile proaste din zona euro. Totul a pornit miercuri de la declaratiile unui fost premier grec, Lucas Papademos.

El a acordat un interviu pentru doua mari publicatii americane: Wall street Journal si CNBC, care sunt foarte urmarite de bancheri si investitori, in care a zis ca iesirea Greciei din Zona Euro ar provoca probleme grave in toata Europa, costurile vor fi foarte mari si vor avea de suferit si tarile care nu au trecut inca la euro. BNR sustine ca aceasta declaratie a pus pietele financiare pe jar.

Insa cei de la Banca Nationala spun ca interventiile au fost de ajutor deoarece leul, desi s-a depreciat, a pierdut mai putin din valoare decat zlotul, forintul sau coroana ceheasca.

Sursa: stirileprotv.ro

FIRUL NEÎNTRERUPT AL IDEALULUI NAŢIONAL

Retrospectivă în istoria noastră călăuzită mereu şi mereu de firul neîntrerupt al idealului naţional. O istorie plină de trădări din partea puternicilor Europei, plină de sânge românesc vărsat pentru bunăstarea Occidentului şi din inconştienţa acestuia. O istorie care ne aduce cinste şi care nu trebuie uitată!„Printre neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte, noi, românii…Istoria neamului românesc nu a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit dintr-un uragan şi am trăit în vifor. Popor de frontieră luptam şi muream pentru toţi. Muream mai ales, plătind miopia şi neghiobia altora Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge şi atâta nenoroc datorită în primul rând incapacităţii Occidentului de a vedea de unde vine primejdia.Pe noi , vreme de cinci secole ne ascos din istorie victoria Imperului Otoman.Timp de secole am luptat singuri. Hărţuiam necontenit armatele turceşti, cu preţul pe care îl ştiam:traiul în afara istoriei. Istoria se făcea în Apus, fără noi dar, datorită sângelui nostru.Occidentalii nu stăteau nici ei cu mâinile în sân, ci se luptau; dar se luptau între ei …Civilizaţia noastră ţărănească se adaptase la nivelul vegetal la care se reduse istoria. Aşezările româneşti dispăreau şi reapăreau cu aceeaşi ireductibilă, misterioasă încăpăţânare a vegetaţiei. În timpul acesta la o mie, două de kilometri, spre Apus, se înălţau catedrale, se îmbogăţeau castele, se înfrumuseţau mănăstiri şi oamenii aveau prilejul, măcar la răstimpuri,să citească pe sfinţi, pe teologi şi pe poeţi, să înţeleagă că sunt oameni şi să se bucure că trăiesc omeneşte – iar nu ca fiarele sălbatice prin munţi şi păduri , ca strămoşii noştrii care nu aveau altă vină decât aceea de a se fi născut in calea răutăţilor”

Peste noi au venit toţi puternicii lumii vechi: persanii, romanii, pecenegii, cumanii, goţii germanici, uzii, avarii, hunii, slavii, maghiarii,tătarii, bizantinii, turcii, austriecii, ţaristii. Toţi au plecat în zarea largă lasând în urma lor sânge şi jale. Noi am rămas… am rămas să ne cântam doinele odata cu vântul,să ne plângem taţii şi fraţii odată cu ploaia, să ne spunem dorurile odată cu foşnetul pădurilor. Noi şi permanenţa noastră … suntem miracolul care uimeşte istoria! „ Românii au sabotat istoria” spunea L. Blaga. Da, au sabotat-o dar cu ce preţ? Traiul în afara istoriei, cu preţul sângelui a mii de oameni care îngraşă pământul sfintei noastre glii şi care strigă „nu ne uitati”, cu preţul aşezărilor pustiite de tavalugul migratorilor şi al turcilor.

Dacă nu ar fi fost aşa, dacă nu ar fi fost sacrificiul acestui popor mic şi dârz Mahomed ar fi ajuns „ din pristolul de la Roma să dau calului ovaz”. Întreaga armie a cruciaţilor europeni a fost zdrobită la Nicopol dar la Rovine, Mircea cel Bătrân a inchis porţile Europei. Toate aceste jertfe, tot acest sânge al străbunilor noştri au dus la măreţul moment 1 decembrie 1918, împlinire a idealului naţional românesc. Atunci acest ideal a fost hotărnicit pentru totdeauna.

În istoria noastră multi milenară au fost trei momente in care acest deziderat al naţiunii române s-a implinit: regatul lui Burebista, momentul1600 cand toţi românii aflati în cele trei principate au fost uniţi vremelnic sub domnia marelui Mihai Viteazu, şi anul decisiv 1918. Burebista şi Mihai Viteazu au fost asasinaţi prin trădare, unirea din 1918 a fost pătată de cizma hortistă care, pătrunsă în NV Transilvaniei prin Dictatul de la Viena, s-a dedat la jafuri şi crime abominabile. Stau mărturie ţăranii martirizaţi la Ip… la Traznea…la Moisei. Şi totuşi…ceea ce Dumnezău şi naţiunea a legat nu a mai putut fi dezlegat! Căci şi în vremea lui Mihai şi la 1918 „unirea naţiunea a făcut-o”A. Păunescu spune in slove de poezie „ Cu săbii făcură unirea ţăranii/ Cu toţii spre Alba mergeau/ Toti oamenii ţării semnau întregirea/Voinţa întregului neam”. Da, acei anonimi ai istoriei ţăranii, care formau grosul oştirii lui Mihai şi grosul armatei române din primul război mondial, acel ţăran care în răzbelul de independenţă ( 1877) a salvat armata rusă ducând cele mai grele lupte la Plevna şi Griviţa, Rahova, Vidin şi Smârdan, acel ţăran care a înţeles să-şi apere pamântul strămoşesc cu preţul sângelui la Mărăşti,Mărăşeşti şi Oituz măsurându-se cu cei mai buni soldaţi din lume în condiţii aproape egale. Nu erau egale pentru că neamţul primea masa caldă zilnic, ciocolata, ceai, îmbracăminte şi armament. Soldatul român iarna degera de ger, vara se perlea la caldură, mânca pe apucate intre două tiruri de artilerie si un asalt al inamicului si lupta…cu pusti din războiul de independenţă. Şi totuşi…Makensen nu a putut trece mai departe!

Ciudat…Alba Iulia prima dată, atunci când în Catedrala Unirii au răsunat cuvintele solemne spuse de „cavalerul creştinătăţii” : „Io, Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei” Acesta era idealul lui Mihai Voievod Viteazu unirea tuturor românilor într-o singură naţiune puternică şi de sine stătătoare căci iată „Astăzi s-a implinit porunca cea din veac: Trei dintr-o singură Mamă, laolaltă: Ţara Românescă,Ţara Moldovei şiŢara Ardealului”. Ca un Christos al neamului românesc, el, domnul unei ţări mărunte şi neînsemnate care băgase groaza în turci şi speriase prin infăptuirea idealului său întreg Occidentul, după ce-şi pierde domnia şi fiul în bătălia de Mirăslau, plecat la Viena, va reuza oferta generoasă a Împăratului cerând în schimb cele trei ţări române „ Asta-i pohta ce-am pohtit eu: Ţara Românească,Ţara Moldovei şi Ţara Ardealului”! Acest ideal, singur, este în masură să răstoarne toate ipotezele trăznite ale unor istorici ce terfelesc imaginea primului unificator al românilor numindu-l aventurier.

…A doua oară… momentul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918…acelaşi leit-motiv: Alba Iulia! Concluzia? Inima României Mari nu bate la Bucureşti, nu bate la Iaşi unde Cuza unise Moldova cu Valahia, ci la Alba Iulia unde prin rezoluţia Marii Adunări Naţionale se decreta „unirea acelor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România”.

Acest vis de veacuri al românilor de pretutindeni, unirea într-o singură ţară liberă nu a putut fi atins până nu a curs sânge.. mult sânge.. multe lacrimi de vadane a căror barbaţi pieriseră pe câmpurile de luptă din Dobrogea, de pe Argeş şi Cerna, de pe Valea Jiului , de la Flamânda şi Turtucaia, Mărăşti , Mărăşeşti şi Oituz, de copii rămaşi fără fraţi şi părinţi.

…Am fost la mausoleele inchinate eroilor la Marăşeşti şi Mărăşti.. mii de nume inşirate în coloane verticale pe marmură neagră…toate nume de eroi ce şi-au pus osul şi sângele la temelia unităţii neamului…. lacrimile incepuseră sa-mi picure gândindu-mă „ De ce pentru orice dorinţă are neamu asta trebuie să curgă atâta sânge?”…Am fost în oraşul Unirii de 1 dec… parcă-l auzeam pe Mihai zicând: 

„Astăzi s-a implinit porunca cea din veac: Trei dintr-o singură Mamă, laolaltă: Ţara Românescă,Ţara Moldovei şiŢara Ardealului!”… Auzind pe unii şi pe alţii zicând asta-i moldovean, oltean prost şi alte invective aduse în fapt celor de un neam şi un sânge cu ei mă intreb: „Pentru asta a fost vărsat sângele eroilor şi martirilor naţiunii?” Nu fraţilor! Nu pentru asta! Ci pentru ca să fim uniţi in cuget şi-n simtire să fim o naţiune puternică care să-şi cunoscă şi mai departe interesul naţional şi să putem spune nu cand acest interes este incălcat!

zamolxe

sursa
http://quadratus.wordpress.com/2011/12/01/trecand-prin-istorie-cugetari/

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

CUM VEDE ZIUA NATIONALA A ROMANIEI UN ROMAN OBISNUIT

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com

Astazi e o zi importanta pentru romani. Este Ziua Nationala a Romaniei. Asa ca voi incepe enumerarea stirilor din strainatate- pentru o mai rapida trecere in revista- si voi incheia cu vestile tarii mele.

Grecii fac greva. Nu stiu daca ati observat, dar in ultimul an ei au tot fost in greva, asta cand nu se bateau cu scutierii. Nu au rezolvat nimic, daca nu punem la socoteala caderea guvernului. In Franta presedintele in functie e acuzat ca a folosit fonduri publice in scopuri de propaganda electorala, dat fiind faptul ca la anul au si ei alegeri. Autoritatile franceze au fost sesizate de opozitie in acest sens. In Rusia au loc alegeri legislative duminica. Motiv ca fortele de ordine sa fie in alerta alaturi de simpatizantii diferitelor partide politice. 15.000 de militanti pro-putere au anuntat ca vor fi in strada cu scopul declarat de a neutraliza orice forma de provocare. Sosita de la niste agenti provocatori. Nu se stie ai cui si de ce. Principala batalie este pentru putere- mai exact pentru pastrarea ei. Ca ne place sau nu modul in care se vor desfasura aceste alegeri si scandalurile ulterioare vor constitui un precedent pentru Romania. In lume, facilitat si de criza economica, e momentul liderilor supremi. Care vin la putere si refuza sa mai plece. Vom vedea. Dar e important pentru noi toti sa ne uitam spre Rusia. Ieri americanii din fortele de ordine au evacuat americanii “ocupanti”. Din Los Angeles, din Philadelphia, la cateva zile distanta de la spargerea nucleului new-yorkez. S-a lasat cu mai mult de 200 de arestari. Cam atat cu libertatea. Suntem liberi pana cand nu deranjam prea tare. Apoi intervin autoritatile.

In Romania lucrurile sunt complicate.

In Botosani cativa etnici s-au adunat in fata primariei, revoltati ca de 2 zile nu primesc caldura. Da, deoarece daca esti minoritar trebuie doar sa primesti. Nu sa si platesti pentru ceea ce primesti, asa cum face majoritatea. Acesti oameni stau in locuinte sociale, au tamplarie PVC montata pe cheltuiala publica, dar nu-si platesc apa si caldura. Si cand li se taie… ies sa protesteze. Cat despre majoritari-aia care fac foamea si frigul numai ca sa isi poata plati cheltuielile… rezulta ca-s fraieri. Nu au plamani suficient de puternici pentru a putea protesta. Deci, minoritarii urla ca nu primesc, in timp ce majoritarii fac baie in aceeasi apa: mai intai copilul, apoi mama si la urma bunica. Dreptate romaneasca!

15 mineri de la Compania Nationala a Huilei au intrat in greva foamei. Nu pentru ca vor fi disponibilizati, deoarece asta li s-a intamplat deja. Ci pentru ca li s-a promis, la momentul concedierii, ca vor primi 3 transe de plati compensatorii. Din care au primit doar prima transa. Directorul companiei spune ca executivul nu a alocat banii pentru aceste persoane. Se asteapta ca numarul grevistilor sa creasca.

TVR va concedia 10% dintre angajati. Ca urmare a lipsei banilor (nu va face impresia ca TVR e un sac fara fund? In care doar intra bani si nu ies nici macar programe de calitate?) angajatii vor fi evaluati. Apoi concediati. Tare mi-e teama ca disponibilizarile se vor face romaneste: cei buni vor pleca, cei incompetenti vor promova. E boala nationala.

Curtea Constitutionala se va pronunta pe 14 decembrie cu privire la legea maidanezilor: daca e sau nu conform principiilor internationale sa omori animalele strazii doar pentru faptul ca respira. Din pacate nu ma astept la umanitate. La dreptate. La putina limpezime mentala care sa permita Romaniei sa vada ca maidanezii nu sunt inamicul public numarul 1. O sa vedem, dar nu am sperante.

Tot ca urmare a “modernei” si “justei” legi a animalelor strazii s-au ridicat si nemtii. In Hamburg au protestat in fata consulatului onorific al Romaniei. Nu aveam suficiente motive sa ne fie rusine. Sa fim aratati cu degetul drept o tara inghetata in trecut. Cu vrajitoare, Dracula si vraci. Eventual si cu pesteri, pentru ca romanii nu-si permit sa-si incalzeasca/intretina locuintele. Aveam nevoie de inca un motiv sa fim urati de planeta. Ei bine, il avem. Ne-am mai facut inca o data de ras, chiar daca nu toti suntem criminali si doritori de varsare de sange nevinovat.

Romania suspenda temporar furnizarea informatiilor oferite Rusiei prin Tratatul privind Fortele Conventionale in Europa. Masura vine ca replica la sistarea acestui tratat de catre Rusia, inca de acum 4 ani, si ca urmare a deciziei Americii de a proceda in acest fel. Noi, ca partener UE, NATO si alte alea, suntem obligati sa facem ceea ce fac si partenerii nostri. Cu toate acestea nu ma pot dezbara de impresia ca jucam pe o scena mult prea mare pentru Romania, pe post de salata. Care, indiferent de catre care parte, ar putea ajunge strivita pentru simplul fapt ca era la mijloc si nici uneia dintre felii nu-i pasa de neimportanta salata.

Ca tot vorbeam de SUA : Externele noastre si ambasada lor au decis sa promoveze vizele pentru America in metrou. Pe manerele din trenuri. In caz ca te saturi de saracie, foame si umilinte in timp ce mergi cu metroul… iti pot cadea ochii pe inscrisuri. Si poti decide sa aplici pentru o viza. Pe care nu e sigur ca o vei obtine. Dar vei avea macar la ce visa in fiecare dimineata pe drumul spre job. Care ai job… Campania publicitara este menita sa creasca informarea populatiei cu privire la conditiile de acordare a vizelor, dat fiind faptul ca rata mare de refuzuri este unul dintre motivele pentru care inca avem nevoie de vize ca sa mergem in State. Cel putin declarativ asta ni se spune.

Guvernul nostru tocmai a ordonat: companiile de stat cu peste 1.000 de salariati vor avea manageri privati. Daca pana acum erau pe minus ma astept sa fie tot pe minus, si de acum incolo, dar mult mai mult. Pentru ca nu am vazut in Romania companie de stat care sa mearga bine, indiferent de cine e ea condusa. Politicul se baga in toate si tot el falimenteaza Romania.

Romania a fost un stat agricol. Pana a venit comunismul care ne-a dorit un varf de lance al industrializarii, tehnologizarii si urbanismului. Cum avansul stiintific inregistrat in comunism nu a fost bun Romaniei I s-a menit sa se intoarca la prima ei dragoste: agricultura. Care mai nou, desi taranii nu simt asta, e cotata cu succese ireale. Cum ar fi cele spuse articolului de aici, conform carora Ministerul Agriculturii raporteaza premierului incasari de bani europeni de 10 ori mai mari decat ar fi de fapt. Vorba ziaristului: ce ne facem daca si alte ministere au confundat timpul istoric prezent cu comunismul si au raportat mai mult decat au facut de fapt? Ce sa ne facem? Nimic. Ca de obicei ei fac statistici, noi incercam sa supravietuim cumva. Nimic inedit pentru Romania oricarui timp.

In urma faptului ca Romania are si ea niste avantaje de la Dumnezeu s-au putut instala eoliene. Care vor putea produce energie de 2 ori mai multa decat poate reteaua transporta. Singurul debuseu pentru criza de supraproductie de electricitate ar putea fi piata interna. Care piata interna, spun specialistii, e si asa “suprasaturata”. Frati romani, sunt eu nebuna? Dar daca avem asa de multa electricitate disponibila de ce cresc preturile? De ce nu inlocuim energia poluanta cu o parte din aceasta energie verde? Care supraproductie? Care suprasaturare? Noi de ce nu simtim in buzunar abundenta? Sau e momentul sa mai apara cativa “baieti destepti” care sa ne faca un serviciu si sa ne scape de surplusul de electricitate, contra cost? In sensul ca va trebui sa-i platim ca sa accepte resursele noastre…

La frontiera dintre Mexic si SUA a fost decoperit un tunel subteran de 600 de metri facut si folosit de traficantii de droguri. Au reusit sa-l faca subteran, cu ascensor, iluminat si vagonete pentru transport. Daca asta s-a putut face pe sest, dat fiind caracterul ilegal al marfurilor transportate prin el… cum sa nu ma mir ca Romania nu e in stare sa faca cateva sute de kilometri de autostrada???

Astazi este Ziua Nationala a Romaniei. In timp ce unii clameaza, de-a dreptul idiot, un patriotism de fatada, altii se intreaba si ne intreaba de ce sa fim mandri ca suntem romani. Din pacate fac parte din a 2-a categorie. Nu ma umplu de fericire pentru ca sunt saraca, umilita intern si international, sau pentru ca nu beneficiez de asistenta medicala. Pentru ca nu-mi permit mancarea, taxele. Viata in Romania este prea scumpa pentru mine. Detest momentul istoric in care am ajuns, decaderea morala si nationala a tarii mele, si nu-mi dau seama ce ma mai tine in Romania. Ma simt pur si simplu condamnata sa fiu romanca. Si, in timp ce imi intorc scarbita privirea de la politicienii si mass-media care fac parada de patriotism, o zi pe an, dau o cautare pe Google.Si cand observ ca si-au schimbat logo-ul pentru a celebra Romania, nu ma pot abtine sa scap o lacrima:

La multi ani tara mea! Nu stiu de ce, dar te iubesc. Cu toate tarele si problemele tale.

LA MULTI ANI ROMANIA!

Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.

Sursa: Digerate