luni, 18 iulie 2011

Dezvăluiri despre Opus Dei

Opus Dei, cunoscută şi ca Lucrarea lui Dumnezeu este o organizaţie din interiorul Bisericii Catolice. Scopul declarat al acestei organizaţii este de a contribui la munca de evanghelizare a Bisericii, răspândind chemarea universală la sfinţenie în viaţa de zi cu zi. Majoritatea membrilor săi sunt laici, iar preoţii se află în subordonarea unui prelat numit de către Papă. Fondată în Spania în 1928 de preotul catholic St. Josemaria Escriva, Opus Dei a fost aprobat de către Papa Pius al XII-lea în 1950.
În 1982, în urma deciziei Papei Ioan Paul al II-lea, Biserica Catolică a transformat ordinul într-o prelatură personală. În 2009, prelatura număra aproape 90.000 de membri, din care aproape 2.000 de preoţi. Aproape 70% din membrii Opus Dei duc vieţi private, supuse legilor creştine, iar restul de 30% sunt celibatari care locuiesc în centrele Opus Dei.
Ordinul a fost descris ca fiind extrem de controversat, criticile împotriva lui fiind la adresa secretomaniei care îl caracterizează, metodelor de recrutare, a regulilor stricte la care sunt supuşi membrii săi, a practicilor de mortificare. Opus Dei a fost acuzat că membrii săi au o orientare politică de dreapta şi că au participat la guvernarea lui Franco din Spania până în 1978.
În ultimii ani, Opus Dei a căpătat o notorietate mare datorită “Codului lui DaVinci”, al lui Dan Brown, unde a fost descries ca un ordin malefic. Acest film documentar încearcă să treacă dincolo de legendele create în jurul Opus Dei şi să ne ofere o altfel de perspectivă asupra acestui ordin.

Vizionare online film documentar subtitrat Dezvăluiri despre Opus Dei


 
Sursa: filmedocumentare.com

Se inverseaza polii magnetici ai Terrei! Un aeroport isi modifica pista

Terminalul C al Aeroportului International Tampa, Florida


Aeroportul International Tampa, din Florida, Statele Unite ale Americii, a decis sa isi modifice orientarea pistei ca sa evite o catastrofa. Asta dupa ce specialistii au constatat ca polul nord magnetic al Pamantului s-a deplasat mult spre Rusia.

Stiati ca polul nord magnetic al Pamantului se deplaseaza cu o viteza de 64 de kilometri intr-un an de zile? Asta ar putea avea efecte catastrofale pentru pasagerii companiilor aeriene.
Aeroportul International Tampa, din Florida, SUA, este primul care ia masuri si a decis sa inchida portile, timp de doua saptamani, de pe 31 decembrie 2010 pana pe 13 ianuarie 2011, pentru a modifica orientarea pistelor de aterizare/decolare, potrivit Tampa Bay.
Nu sunt schimbari majore, dar pistele trebuie ajustate, renumerotate si remasurate in sistemele electronice, ca sa corespunda cu cerintele organismelor internationale din domeniul aviatiei, legate de inversarea polilor magnetici ai Pamantului.
Efectele inversarii polului nord, cu polul sud, pentru aviatie
Atunci cand un avion primeste coordonatele de zbor si mai ales cele de aterizare, le primeste in functie de ce indica busola. Daca, insa, Nordul busolei se deplaseaza cu cateva zecimi de grad in fiecare an, atunci exista pericolul ca in conditii de vizibilitate redusa, avionul sa aterizeze pe langa pista.
Carlinga unui Airbus, cockpit
Cu ce ne afecteaza schimbarea polilor magnetici
Odata cu inversarea polilor magnetici ai Pamantului, anotimpurile si toate ciclurile naturale care depind de pozitia planetei fata de Soare sufera schimbari semnificative. In telecomunicatii, transmisii radio si aviatie va fi haos.
Animalele care migreaza vor fi bulversate si nu vor mai putea sa se orienteze. Cea mai importanta schimbare pentru om va fi cea a climei pentru ca zonele fertile s-ar putea desertiza in urmatorii ani, iar nivelul oceanului va creste.
Pe de alta parte, odata cu acest pericol, ne mai pandeste unul. Fizicienii spun ca, ipotetic, in momentul inversarii polilor magnetici, scutul magnetic din jurul Pamantului dispare pentru o perioada de timp. Asta inseamna ca suntem “dezveliti” in fata radiatiilor cosmice.
Semne ale inversarii polilor magnetici
Satelitul danez Oersted a identificat un loc de flux magnetic, la cativa kilometri sub punctul sudic extrem al continentului african. Acolo busola se roteste brusc cu 180 de grade si arata Nordul spre Sud.
Peter Olson, profesor la Universitatea Harvard, sustine ca inversarea este inevitabila. Campul magnetic al planetei este rezultatul procesului de frecare intre straturile nucleului sau.
Alaska se pare ca avea o clima tropicala acum cateva mii de ani, sustine paleobotanistul Jack Wolfe care pune acest lucru pe seama axei de rotatie a Terrei, care nu era atat de inclinata fata de Soare.
Campul magnetic al Pamantului
Gauthier Hulot, de la institutul de Fizica a Pamantului, de la Paris, afirma ca in zona Atlanticului de Sud, campul magnetic este cu 30% mai slab decat pe restul Planetei.
Robert Ballard, explorator si biolog marin, vorbeste despre realinierea particulelor de fier dintr-o zona din Austalia, confirmand ca aproximativ cu 30.000 de ani in urma campul magnetic de acolo era orientat spre sud.
Sursa : StirileProTv
Sursa: Blogu’ lu’ Florin

NOUA ORDINE MONDIALĂ. Amiral american: “China nu mai este o ţară în curs de dezvoltare. Este o putere mondială”



Amiralul american Mike Mullen a declarat într-o alocuţiune în faţa studenţilor de la Universitatea din Beijing că a considera China o ţară în curs de dezvoltare nu mai este corect, China fiind deja o putere mondială, anunţă CNN.

Amiralul american, Mike Mullen a declarat într-o alocuţiune în faţa studenţilor de la Universitatea din Beijing că a considera China o ţară în curs de dezvoltare nu mai este corect, China fiind deja o putere mondială, anunţă CNN.

“China de azi este o ţară total diferită de cum arăta acum 10 ani şi cu siguranţă că va continua să se schimbe în viitorii 10 ani. Nu mai vorbim de o ţară în curs de dezvoltare, este deja o putere mondială”, a spus Mullen.

“Şi Statele Unite sunt în schimbare”, a adăugat amiralul. “La fel este şi contextul noii ordini mondiale în care ţările noastre operează. Cred că dialogul dintre ţările noastre trebuie să ţină cont de aceste schimbări”.

Amiralul s-a referit şi la alte probleme, precum disputele teritoriale privind rezervele de petrol şi gaze naturale din Oceanul Pacific. “Aşteptările Statelor Unite sunt ca aceste probleme să fie rezolvate într-o manieră responsabilă, iar eventualele incidente să nu escaladeze şi să scape de sub control”, a mai spus Mullen.

China, Vietnam, Filipine, Malaezia, Brunei şi Taiwan au pretenţii asupra unei suprafeţe de două milioane de kilometri pătraţi din Oceanul Pacific, unde se bănuieşte că ar exista rezerve de petrol şi gaze.

Mullen a vorbit şi despre puterea militară a Chinei. “Odată cu o putere militară crescută trebuie să crească şi nivelul de responsabilitate, să existe o mai bună cooperare cu celelalte state şi, la fel de important, să existe transparenţă”, a spus acesta. “Altfel, expansiunea militară în regiune, în locul unui program de stabilire a securităţii ar putea avea un efect negativ”, a adăugat amiralul.




Sursa: Fata nevazuta a lumii….

Harta Creatorului

Oamenii de stiinta de la universitatea republicii ruse Bachkiria au facut o descoperire fantastica: o tablita din piatra reprezentand o harta in relief, estimata la 120 de milioane de ani! Alexandr Cuvirov, profesor doctor in stiinte fizice si matematice si studentul sau chinez Huan Hun, s-au decis in 1995, sa studieze ipoteza unei posibile migratii vechi a chinezilor in Siberia si Ural.
In cursul expeditiei pe care cei doia au efectuat-o in Bachkiria, au descoperit mai multe gravuri rupestre chinezesti (tratand mai ales comertul si casatoria, confirmand ipoteza lor). In timpul cercetarilor lor, ei au descoperit in arhivele de la Ufa note din sec al XVIII-lea care raportau existenta a aproximativ 200 de tablite din piatra gravate, neobisnuite, in apropierea satului Chandar, in regiunea Nurimanov. Altele indicau faptul ca in secolele 17 si 18, expeditii stiintifice ruse le studiasera. Ele contineau diferite semne si motive. Alte note aratau ca la inceputul secolului 20, arheologul A. Schmidt vazuse aceste tablite albe din micuta republica rusa.
In 1998, profesorul Cuvirov si echipa sa au facut o ancheta, dar a esuat. Concluzia? Totul era o legenda. Dar la 21 iulie 1999, Vladimir Kradnov, fostul presedinte al consiliului local al agriculturii, i-a aratat lui Cuvirov o tablita pe care a descoperit-o in curtea sa. O saptamana mai tarziu s-au facut sapaturi acolo, de unde s-a extras piatra de la Dashka, care a fost dusa la Universitatea de la Ufa pentru a fi studiata. Dupa ce au curatat-o, oamenii de stiinta au ramas uimiti: piatra era o harta tridimensionala!
Piatra are aproape o tona, are 1,48 metri inaltime, 1,06 m largime si o grosime de 16 cm, fiind compusa din trei straturi. Baza groasa de 14 cm este din dolomit. Al doilea strat este cel mai ineteresant, pe care este gravata imaginea este din diopsid, dar tehnologia prin care a fost construita este inca necunoscuta. Al treilea strat gros de 2 mm este din portelan din calciu si asigura protectia hartii contra oricarui impact exterior.
Analiza sa cu raze X a relevat faptul ca era de origine artificiala. Piatra a fost uzinata cu ajutorul unor utilaje de mare precizie si relieful sau nu a fost executat de catre un gravor in piatra. Se pare ca ea facea parte dintr-un puzzle de 340 m X 340 m. Relieful central al micutei republici Bachkiria nu s-a prea schimbat in cateva milioane de ani. Astfel, s-a putut identifica cu usurinta muntele Ufa si mai ales canionul sau, diferite rauri din Ural ceea ce confirma marea vechime a hartii.
Fantastic este faptul ca harta arata un sistem gigantic de irigatii cu doua sisteme de canale de 500 m largime, 12 baraje intre 300 si 500 m largime, lungi de 10 km si adanci de 3 km fiecare. Aceste baraje care serveau la alimentarea diferitelor retele au necesitat extractia a cel putin 10 metri cubi de pamant! In comparatie cu el, canalul de la Volga la Don pare a fi extrem de mic. In plus, actualul Belaya pare sa fi fost la origine un rau artificial.
Mai intai, oamenii de stiinta s-au gandit ca harta stranie ar fi putut fi opera chinezilor din cauza inscriptiilor verticale care figureaza pe tableta. Dar ele nu au putut fi decifrate. Profesorul Cuvirov crede ca ele ar reprezenta altitudinea Ufei. Care sa fie vechimea hartii? Datarile cu carbon 14 au dat erori. Oamenii de stiinta cred insa ca ea are peste 3 mii de ani. O analiza fina a pietrei a aratat prezenta in cadrul ei de cochilii caracteristice, una de 50 de milione de ani, alta de 120 milione de ani dar nimic nu poate sa spuna ca aceste cochilii nu se gaseau deja in roca in momentul confectionarii hartii…
Profesorul Cuvirov si echipa sa cred ca aceasta harta a fost creata cand polul magnetic a fost situat in Terra Franz Joseph acum 120 de milione de ani! Exista multe intrebari privind aceasta piatra stranie, in special legate de datarea sa si modul in care a fost fabricata. Conform Centrului de Critografie Istorica din Winsconsin(SUA), care a studiat elementele pietrei de la Dashka, aceasta harta de navigatie a putut fi efectuata doar prin observatii aeriene, care necesita un tratament informatic extrem de puternic si utilizarea de date prin satelit.
Se pare insa ca cei care au construit harta nu utilizau caile maritime sau aeriene caci nu exista nici o urma de drum. Autorii sai (probabil o civilizatie anterioara disparuta?) nu locuiau poate in acest loc dar prevedeau o colonizare? Nu se stie cine a creat-o si nici cand. „Cu cat invat mai mult despre ea cu atat mai mult realizez ca nu stiu nimic”, declara profesorul Cuvirov.
Sursa: Enigme

Dublura Spirituala


Dublura sau “doppelgangerul” este un fenomen fascinant. Nu este tocmai usor sa te intalnesti, intr-o zi oarecare, cu tine insuti.
Povestea e veche. Primele marturii se afla in legendele germane din Evul Mediu, in care e vorba de cavaleri aflati in turniruri sau pe campul de lupta, care sunt salvati de la moarte de propria lor dublura. Un doppelganger, un individ identic, calare si in armura, ivit ca prin miracol in preajma lui.
O alta relatare vine din Franta jumatatii de secol 19. In 1845, directorul unui internat pentru fete de origine nobila angajeaza ca profesoara de franceza o tanara pe nume Emilie Sagee, in varsta de 32 de ani. Pensionul cu pricina este situat in Letonia, la distanta de 60 de kilometri de Riga. Nou-venita este vesela, are o inteligenta vie si un talent pedagogic innascut, ceea ce o face repede apreciata de director si de eleve. Dar, cateva saptamani mai tarziu, incep sa circule povesti bizare, legate de noua venita. Elevele pensionului spun, cumva speriate, ca profesoara lor apare in mai multe locuri deodata. La inceput, directorul nu da crezare povestilor: zvonuri, si-atata tot.
Lucrurile se schimba, insa, in ziua cand 15 eleve vad, uluite, acelasi lucru: cum alaturi de Emilie, care scrie pe tabla, apare o dublura identica cu a ei. Aceasta “geamana”, care va aparea si in cursul lunilor urmatoare, vazuta si de personalul de intretinere al pensionului, adopta un comportament din ce in ce mai independent. Intr-o zi, in timp ce brodeaza intr-o sala de la parter, supravegheate de una din profesoarele lor, toate cele 42 de eleve o vad, pe fereastra, in gradina, pe profesoara lor de franceza. La un moment dat, institutoarea care preda lucrul manual pleaca din incapere, fiind imediat inlocuita de dublul lui Emilie. Profesoara de franceza era si in gradina, plimbandu-se cu umbreluta de soare, dar si pe scaunul din dosul catedrei, cu acul de brodat in mana.
Prinzand curaj, elevele inconjoara dublura, o ating, dar mainile lor nu intalnesc decat aerul. Apoi dublura dispare, la fel de repede pe cat aparuse… Incidentul provoaca mare valva in pension si, rand pe rand, parintii isi retrag fetele. Directorul, hotarat s-o concedieze pe Emile Sagee, o convoaca in biroul lui. Tanara plange si-i spune ca este a 19-a oara cand este nevoita sa-si paraseasca postul in cei 15 ani de invatamant. Una dintre elevele sale, viitoarea baroana Julie von Guldenstubbe, de la care scriitorul francez Camille Flammarion, dar si parapsihologul rus Aleksandr Aksakov detin aceste informatii, va continua sa ramana in contact cu Emilie Sage, pana in 1850, cand, dupa ce se angajeaza ca institutoare intr-o familie de nobili rusi, i se pierde urma.
Dublura care merge
“Doppelganger” este un termen german ce semnifica “dublura care merge“. Aceasta expresie arata ca in cazul de fata este vorba despre un fel de spectru care il urmareste ca o umbra pe cel cu care seamana in mod perfect.
“Doppelgangerii” sunt niste aparitii in marime naturala a unor persoane vii, intotdeauna dotate cu o transparenta spectrala si de multe ori percepute ca avand o singura culoare, foarte palida. Unii mari scriitori, cum ar fi Baudelaire, au numit aceasta faptura, acest trecator supranatural drept “vampir”, un soi de devorator de identitate. Tema regasita si in “Horla” lui Maupassant, fara indoiala, cea mai celebra incarnare literara a “doppelgangerului”.
Doppelgangerii nu apar sub o forma corporalizata, sunt un soi de fantome vizibile, ce reproduc miscarile si expresiile dublurii lor, ca o reflectie. Aceasta experienta este foarte rara si are tendinta sa se petreaca la miezul noptii sau chiar mai tarziu, legata de persoane tensionate sau foarte obosite. Psihologii identifica acest fenomen cu autoscopia, o halucinatie in timpul careia te vezi pe tine insuti.
Dar aceasta notiune nu defineste decat partial “doppelgangerul”, care adeseori poate fi vazut si de altii. Cea mai veche mentiune scrisa legata de un “doppelganger” vine din secolul al IV-lea inainte de Hristos. Filosoful grec Aristotel evoca un om care nu se putea plimba fara sa se intalneasca pe strada cu dublura sa. Credinta in dublurile spirituale este prezenta pana in Persia Antica, ea fiind comuna la mai multe culturi.
Intalnirea lui Goethe
Expresia “doppelganger” s-a raspandit putin cate putin in vorbirea curenta, pana cand a ajuns sa isi piarda o parte din specificitate. In prezent, el a devenit un termen general, servind la desemnarea oricarui fel de intalnire cu o dublura spirituala, care poate sa priveasca si pe altcineva. “Dublul meu”, “sufletul pereche”. In cazuri analoge cu povestea lui Emilie Sage, scepticii fac apel fie la iluzie, fie la halucinatie, sau, si mai des, la sugestie colectiva. In istoria fenomenului exista insa prea multi martori credibili, care te obliga la o analiza ceva mai temeinica. Iar printre ei, la loc de frunte se afla mari scriitori. Dramaturgul si poetul german Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) a povestit o intamplare ce ilustreaza perfect notiunea de “doppelganger”. In timp ce se intorcea calare, acasa, de la un prieten de-al sau ce locuia in Alsacia, el si-a vazut propria dublura, imbracata cu haine perlate, gri. Aparitia nu a durat decat cateva secunde si Goethe, care nu era superstitios, nu a facut mare caz de ea. Cu toate acestea, peste opt ani, el a mers pe acelasi drum, pentru a-l vizita din nou pe amicul sau. Abia in clipa aceea si-a dat seama ca purta aceleasi haine lucioase pe care le avea aparitia aceea, cu opt ani in urma. Extrem de emotionat, Goethe a tras concluzia ca avusese o viziune despre sine in viitor, perceputa, dupa cum a scris el, cu “ochii spiritului”. Aceasta viziune anticipata a unui eveniment ce va fi trait in viitor este una dintre multiplele forme ale dublurii spirituale. O experienta similara a fost traita si de prozatorul francez Guy de Maupassant, care si-a vazut de cateva ori dublul, venind si asezandu-se in fata sa.
Trimisii netrimisi
O alta forma de dublura spirituala este cea cunoscuta sub numele de “vardoger“. Este vorba despre un predecesor in sensul propriu, adica un spectru care ne precede in timpul unei calatorii sau a unei vizite prevazute cu mult timp inainte.
Unii martori pretind ca au vazut, ba chiar au vorbit, cu o astfel de dublura spirituala, in timp ce persoana respectiva tocmai se pregatea sa plece pentru a-i vizita, la sute de kilometri departare de acolo. In 1955, new-yorkezul Erikson Gorique a plecat intr-o calatorie de afaceri in Norvegia, la Oslo. Era pentru prima data cand mergea in acel oras, sau cel putin asa credea el. Cand receptionerul de la hotel i-a spus ca se bucura de revedere, Gorique a crezut ca este vorba despre o confuzie. Dar a doua zi, a avut o alta surpriza. In clipa in care a mers la un partener de afaceri, pe nume Olsen, acesta i-a spus ca se mai intalnisera cu doua luni inainte, pentru a discuta aceeasi afacere.
Psihologia cunoaste multe astfel de cazuri. Cu toate acestea, nu s-a gasit inca un raspuns unic la acest fenomen. Teoria conform careia toate dublurile spirituale ar rezulta dintr-o imagine proiectata de catre spirit, o halucinatie, nu se poate aplica, de exemplu, experientei stranii prin care a trecut reverendul american Mountford, din Massachussetts (SUA). Impreuna cu niste prieteni, prelatul se afla acasa la el, unde asteptau sa vina inca doi musafiri, un sot si sotia sa. La un moment dat, au hotarat sa iasa afara din casa, pentru a-i astepta pe invitati in soarele dupa-amiezii de vara.
La un moment dat, siderati, au vazut cum masina acestora a aparut pe drum, dar a trecut chiar pe langa ei si a mers mai departe, fara ca pasagerii sa ii salute macar. In mod incredibil, peste numai cateva secunde, masina a aparut din nou, si de data aceasta a parcat langa casa, iar cei doi soti au coborat din ea si i-au salutat calduros pe toti cei de fata. Dar oare ce a fost prima imagine? Efectul unei halucinatii colective sau un adevarat “vardoger”?
Cercetatorii au propus mai multe explicatii. Se poate ca unul dintre cei doi soti sa fi proiectat, in mod inconstient, o imagine a masinii pe care o conducea si cu care voia sa ajunga cat mai degraba la destinatie. Imaginea ar fi rezultatul unei proiectii psihice, o dorinta intensa, proiectata de catre vointa. In punctul acesta, fenomenul dublurii se apropie de bilocatie, care consta in a te afla simultan in doua locuri, o data real si o data imaginar. Spiritul poate sa intre in contact cu persoane indepartate si sa le vada. El poate sa li se arate si ca o aparitie materiala, dar nu gasim nimic sub mana daca “vrem sa o atingem” cum spune Michle Curcio, in cartea sa “La Parapsychologie de A a Z”.
Eroi adevarati si falsi
Clifton – James
Uneori ni se intampla tuturor sa-i confundam de la distanta pe straini cu persoane cunoscute. La fel, asemanari frapante intre indivizi mai mult sau mai putin cunoscuti ii pot tulbura profund pe cei care ii observa. Tocmai pe acest principiu al asemanarii strict fizice au fost folosite sosii de mai multe ori de-a lungul istoriei, pentru a fi pacalit dusmanul.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, se stie ca aliatii, la fel ca si puterile axei, au folosit dubluri, pentru a-si proteja liderii politici sau militari. Asa s-a intamplat cu Clifton – James, un secretar al armatei britanice si actor amator in timpul liber, care a jucat rolul celebrului general Montgomery, in timp ce acesta se afla intr-un loc secret, pregatind invazia pentru eliberarea Frantei. In cazul de fata, dublura nu a patit absolut nimic. Dar nu de fiecare data a fost asa, unele dintre sosii platind cu viata rolul jucat in istorie.
Necunoscutul de la volan
Povestea incepe in iarna anului 1946, intr-una dintre regiunile cele mai desertice si mai accidentate din Wyoming, Statele Unite. Gorden Barrows, care tocmai terminase armata, era nerabdator sa ajunga acasa. Conducea de mai bine de 18 ore. Era rupt de oboseala si i se facea din ce in ce mai frig. La iesirea din localitatea Laramie, a vazut pe marginea drumului un autostopist. In mod instinctiv, a oprit masina chiar langa el. In timp ce cobora geamul masinii pentru a-l invita pe acel individ sa urce, Barrows a avut socul vietii lui. Omul acela era sosia sa perfecta. Singura diferenta dintre ei erau hainele. Desi purta o uniforma de vara a armatei, strainul nu parea sa sufere de frig. Dupa ce a urcat in masina, el i-a propus lui Barows sa il lase pe el sa conduca si sa se odihneasca. Acesta a acceptat si, fiind epuizat, a adormit pe loc. Mai tarziu, cand s-a trezit, masina era oprita pe o portiune pustie de drum, iar omul acela statea nemiscat la volan. A coborat din masina si a pornit intr-o directie necunoscuta. Barrows nu a avut timp decat sa-i multumeasca. De atunci, nu a putut sa gaseasca nici o explicatie plauzibila pentru acea intamplare.
Autoscopia
Autoscopia este termenul tehnic folosit de catre psihologi pentru a desemna halucinatiile in care te vezi pe tine insuti. Acest fenomen a fost destul de putin studiat. Se stie, totusi, ca nu este vorba despre o halucinatie de ordin strict vizual. Intr-adevar, multi subiecti au afirmat ca pot sa isi vada si sa isi atinga dublura, ceea ce, dupa parerea lui Graham Reed, psiholog la Universitatea din Toronto (Canada), pare a fi un fenomen de aceeasi natura ca si cel de “deja-vu” (deja trait). Teoria lui Reed sustine ca autoscopia este o consecinta halucinatorie, rezultand din epilepsie sau din alte tulburari cerebrale. Pe de o parte, fenomenul este mai frecvent la pacientii deliranti, care prezinta dezordine cerebrala. Pe de alta parte, el apare ca o consecinta a efectelor secundare ale crizelor de epilepsie. De altfel, este semnificativ faptul ca “doppelgangerii” apar in operele unor autori, victime ale tulburarilor psihologice grave, precum Edgar Allan Poe, Guy de Maupassant, Kafka sau Oscar Wilde.
Tradus
Sursa: esoterism.ro
Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Boala Alzheimer ar putea fi detectată timpuriu prin studierea retinei

Boala Alzheimer ar putea fi detectată timpuriu prin studierea retinei
Oamenii de ştiinţă speră să poată detecta boala Alzheimer din timp, cu ajutorul unui test oftalmologic.
Cercetătorii consideră că retina ar putea constitui locul-cheie pentru depistarea timpurie a bolii Alzheimer. Depistarea micilor diferenţe din retină ar putea conduce la diagnosticarea afecţiunii degenerative din timp, lucru ce ar permite o mai bună îngrijire a pacienţilor loviţi de această problemă.
“Capacitatea de a diagnostica boala Alzheimer din timp este o ţintă extrem de importantă a cercetării. Depistarea timpurie ar ajuta oamenii să-şi planifice viitorul din timp, totodată deschizând calea spre potenţiale noi tratamente ce ar putea fi testate în fazele timpurii ale bolii, când este cel mai probabil ca acestea să funcţioneze. Ţinând cont că 820.000 de oameni din Marea Britanie sunt afectaţi de demenţă, este în mod cert nevoie de mai multe cercetări pentru a descoperi căi mai bune de diagnosticare, tratare şi prevenire a acestei afecţiuni”, a declarat Rebecca Wood, directorul organizaţiei Alzheimer’s Research UK.
În acest moment, demenţa este diagnosticată cu ajutorul unor teste de memorie sau prin scanarea creierului. Oamenii de ştiinţă au început recent să studieze retina umană, pentru a observa dacă aceasta oferă indicii asupra dezvoltării bolii.
Într-un studiu prezentat duminică la o conferinţă internaţională ce a avut loc la Paris, o echipă de cercetători australieni au studiat 126 de subiecţi umani. Acestora le-a fost fotografiată retina cu ajutorul unei tehnici speciale, cercetătorii descoperind că grosimea vaselor de sânge prezenta “o variaţie semnificativă” între pacienţii ce sufereau de Alzheimer, în comparaţie cu oamenii sănătoşi.
Această cercetare confirmă descoperirile cercetătorilor de la University College London, care au reuşit anul trecut să demonstreze, în cadrul unui studiu efectuat pe animale, existenţa unei corelări între deteriorarea celulară a retinei şi deteriorarea cerebrală.
Cele două studii oferă noi speranţe pentru un tratament eficient în cazul bolii Alzheimer.
Sursa: The Telegraph
Sursa: BLOG ENCICLOPEDIC 2 – DESCOPERA

Un experiment periculos: americanii se pregătesc să inunde lumea cu dolari

După două experimente monetare periculoase, care au scumpit mâncarea şi petrolul la nivel global, Rezerva Federală a Statelor Unite mai pregăteşte încă unul.
În ultimul său discurs, şeful Fed Ben Bernanke a indicat, în limbajul de lemn specific băncii centrale, că, la nevoie, dacă evoluţia economică o cere, am putea vedea încă o rundă de quantitative easing, adică de tipărire de dolari.

"Rămâne posibilitatea ca evoluţiile economice slabe din ultima vreme să se dovedească mai persistente decât se aştepta şi riscurile deflaţioniste să reapară, ceea ce implică suport adiţional din partea politicii monetare. Rezerva Federală rămâne pregătită să răspundă dacă evoluţiile economice ar indica că ajustările politicii monetare ar fi adecvate", a declarat Bernanke în faţa Congresului. Nu se ştie încă momentul în care Fed îşi va pune în practică planul, unele estimări indicând toamana târzie ca o perioadă probabilă. Cert este că, după discursul oficialului, aurul a atins un preţ record, semn că lumea se teme de inflaţie.

Pentru că dobânda cheie e aproape de 0 şi nu mai are cum să scadă, singura posibilitate de intervenţie a Fed e să arunce cu bani în piaţă. Mecanismul este următorul: Fed cumpără ipoteci şi bonduri de tot felul cu bani creaţi din nimic. Astfel, în sistemul bancar ajung noii bani pe care băncile ar trebui să-i folosească la ce ştiu ele mai bine: să îi dea cu împrumut. Totuşi, băncile îi pot folosi şi la investiţii, de exemplu în mărfuri de toate felurile sau petrol, ori să-şi întărească capitalul.

Dobânzile percepute de bănci la credite (de consum, ipotecare, corporate etc.) ar trebui să scadă şi lase mai mulţi bani debitorilor care ar trebui să îi cheltuie, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat ar trebui să scadă şi ele.

Până acum, au mai fost încă două tranşe de politică monetară neconvenţională – trei dacă includem şi QE Lite –, care au avut urmări foarte proaste la nivelul inflaţiei globale, după ce preţul mărfurilor a crescut puternic, şi urmări la fel de proaste la nivelul economiei SUA.

Primul program de quantitative easing (QE1) a fost lansat de Fed la sfârşitul lunii noiembrie 2008 şi s-a terminat în martie 2010. Pe durata programului, Fed a cumpărat active de 1.750 miliarde dolari. În august 2010, Bernanke a anunţat că lichiditatea din activele care ajung la maturitate va fi reinvestită în loc să fie retrasă, program ce a purtat numele de QE Lite. Prin noiembrie 2010 a început QE2, în valoare de 600 miliarde de dolari, acesta încheindu-se recent, la sfârşitul lunii iunie.

Programul Fed nu a reuşit să facă ceea ce şi-a propus. Şomajul a rămas la un nivel ridicat şi chiar creşte în ultima vreme, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat au crescut. Bineînţeles, mai mulţi dolari în piaţă înseamnă că valoarea dolarului scade în comparaţie cu celelalte monede, aşa cum se poate vedea din acest grafic.

Mai mult, în luna februarie a acestui an, când QE2 era în priză, preţurile la alimentele de bază au ajuns la niveluri record, la fel şi preţul petrolului. Inflaţia de bani a împins preţurile foarte sus, în combinaţie cu un an agricol 2010 prost şi criza din Libia, mecanismele fiind prezentate în acest material. Abia în ultimele luni preţurile s-au mai calmat, deşi inflaţia reală în SUA rămâne ridicată.

Acum, confruntat cu o evoluţie proastă a economiei, Bernanke vrea să tipărească şi mai mulţi bani pentru a o pune în mişcare, deşi soluţia s-a dovedit ineficientă. Şeful Fed din Dallas Richard Fisher spune că politica monetară şi-a atins limitele şi pune sub semnul întrebării eficienţa QE2. Pieţele sunt înecate în lichiditate şi mai multă nu ar aduce creşterea economică. Mai mult, băncile au 1.500 miliarde de dolari în rezerve în exces la Fed, bani care pot fi plasaţi oricând sub formă de împrumuturi, ceea ce, graţie sistemului de rezerve fracţionare, înseamnă credit de 15.000 de miliarde. Masa monetară M1 (formată în mare parte din bani cash în circulaţie sau în conturi curente) este de 2.000 de miliarde în acest moment, în timp ce baza monetară (cash în circulaţie + cash în depozite + rezervele băncilor) e de 2.645 miliarde. Ceea ce îi face pe unii să se întrebe ce s-ar întâmpla dacă băncile ar pune în mişcare banii adormiţi.

Politica periculoasă şi destabilizatoare a americanilor a fost criticată de economişti, de oficialii chinezi şi chiar de cei ruşi.

Însă, de efectele benefice ale tiparniţei se bucură jucătorii de pe Wall Street. Se poate obseva din graficul de mai jos cum a evoluat indicele Dow Jones în funcţie de programele de QE.



Şi să revedem un grafic îngrijorător de acum două luni, care arată cum ne-ar putea scumpi americanii din nou viaţa.


Achiziţiile de bonduri de către Fed (scara din stânga în miliarde de dolari) în raport cu evoluţia indicelui preţurilor mărfurilor Thomson Reuters/Jefferies CRB (scara din dreapta), care urmăreşte preţurile a 19 mărfuri agricole, energetice sau metale.
Autor: Mihai Baniţă
 Sursa: Money.ro