Diferenţe în creier la locuitorii de la oraş versus cei de la ţară

Regiunile creierului în care se formează emoţiile şi stările de anxietate sunt hiperactive la persoanele care trăiesc în mediul urban, conform unui nou studiu, informează cotidianul britanic The Guardian.

Până în 2050, 70% din populaţie va trăi în aglomerări urbane / FOTO: Grup RC

Acest studiu realizat pe baza analizării imaginilor creierului, evidenţiază diferenţele dintre creierul persoanelor care trăiesc la oraş şi cel al persoanelor care trăiesc în mediul rural, potrivit agerpres.ro.
Conform studiului, două regiuni ale creierului ce sunt implicate în formarea emoţiilor şi declanşarea stărilor de anxietate sunt hiperactive la orăşeni şi pot influenţa determinant ratele crescute de afecţiuni psihice întâlnite în zonele urbane.
Alte studii în acelaşi domeniu au indicat faptul că persoanele din mediul urban întâmpină un risc cu 21% mai crescut de a suferi de tulburări legate de anxietate şi respectiv un risc cu 39% mai ridicat de a experimenta dese schimbări de dispoziţie, elemente ce definesc instabilitatea emoţională. Mai mult decât atât, incidenţa schizofreniei este de două ori mai mare la oamenii născuţi şi crescuţi în mediul urban, prin comparaţie cu provincialii.

Sursa: Cristina

Cum te faci de râs dacă te numeşti Traian Băsescu şi Emil Boc

Când te numeşti Traian Băsescu şi Emil Boc, e în firea lucrurilor să te faci de râs cu privire la propunerile şi ideile politico-economico-sociale pe care le faci sau le ai. Pentru că atunci când dovedeşti, zi de zi, că nu eşti decât sfertodoct în orice domeniu, rezultatul nu poate fi altul. Iar atâta timp cât ai tendinţa să te joci cu carioca pe harta României – precum Stalin pe vremuri -, îţi cam dai singur foc la valiză, cum se spune în popor. Şi atunci nu mai decât o soluţie, să dai telefon să vină elicopterul. Numai că finalul va fi acelaşi ca şi în cazul celui care a mai apelat la această soluţie, în 1989.

“Cred că e raţional în acest moment să abandonăm acest proiect care a fost prost pregătit şi care ne duce într-o fundătură. Cred că trebuie să gândim altfel lucrurile şi dacă ar fi după mine, ar trebui să tragem concluzii din această experienţă”, a fost părerea lui Preda, care a susţinut, într-o intervenţie la Realitatea TV, că responsabilitatea aparţine Biroul Permanent al PDL şi că “ar trebui să şi-o asume”.

“Ne-am făcut de râs. Nu am construit ceva consistent, nu trebuia pornit de la numărul regiunilor, trebuia pornit de la ceea ce înseamnă un nivel intermediar util, trebuia să vedem ce anume se întâmplă la nivel local – oraşe şi comune, ce anume servicii nu se pot se face la acest nivel”, a `“Noi am pornit de la un număr, care e tot ce poate fi mai arbitrar şi acum jucăm un fel de ping-pong – opt, opt cu doi“, a subliniat Preda.

“A pleca doar de la ideea că trebuie să diminuăm statul, ignorând ceea ce înseamnă nevoile şi ceea ce înseamnă această capacitate administrativă mai puternică decât ceea ce avem la nivel de comune sau la nivel de oraşe înseamnă pur şi simplu să jucăm în orb, doar să avem satisfacţia de a tăia nişte posturi”, a fost opinia democrat-liberalului. http://www.realitatea.net/cristian-preda-ne-am-facut-de-ras-reorganizarea-trebuie-abandonata_847453.html

Sursa: Legalitatea înainte de toate

PRECUM CEI DIN NINIVE, sa ne pocaim si sa ne rugam, de la ierahi si pana la poporul credincios, SA NU FIE MARE VARSARE DE SANGE si nici mare macel in orase, asa cum S-A PROFETIT PENTRU ROMANIA ANULUI 2011

Iata doua comentarii postate acum cateva zile la articolul Pustnicul Zosima: „O să fie MARE MACEL IN ORASE. O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic N.” Completare la articolul „PROFETIE: „MARE VARSARE DE SANGE” in 2011 in Romania?”:
Iulian:
Fratilor, sa nu intram in panica ,chiar daca trebuie sa se intimple prin rugaciune fierbinte la Dumnezeu si Maica Domnului toate relele se pot indeparta de neamul nostru.
Sa nu uitam cum bunul Dumnezeu ,sa indurat de cetatea Ninive, desi spuse ca o va pierde ,dar pentru cainta lor ,Dumnezeu sa milostivit de ei.
Iona cap3 vs:
3.Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era cetate mare înaintea lui Dumnezeu; îţi trebuia trei zile ca s-o străbaţi.
4. Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: “Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!”
5. Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.
…………………………………………………………………………..
9. Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!”
10. Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.
Fratilor,daca ne vom cai de pacate si vom cauta din inima pe Dumnezeru nu se va intimpla nimic .
Rgogu:
Iubite frate!
Sa dea Domnul sa ne pocaim si noi ca si ninivitenii! Daca citeste vreun Preot acest mesaj, sa faca el acest demers si nevointa duhovniceasca si sa inainteze la mai-marii nostri bisericesti o dorinta calda a noastra a poporului in acest sens. Sa se exprime dorul nostru cald si fierbinte inspre pace si bunaintelegere frateasca cu toti din Biserica si din lume. Ca noi vrem si ne rugam pentru pace si buna vietuire. In acest sens m-am gandit, ca de vreme ce Ierarhii nostrii pot hotari posturi pentru vremurile de incercare si nevoie, cand sa posteasca tot poprul romanesc de la mic la mare, atata vreme cat vor credea Sfintitii nostrii Ierarhi, pentru izbavire din aceste greutati ce ne apasa si pentru usurarea sufletelor noastre, sa numeasca o vreme de postire si de plangere.
Numai o atitudine generala mai poate schimba raul ce ni l-am agonisit prin pacatele noastre ale tuturor. Nu e vorba de o vina particulara ci de o vina generala, caci toti cu bunastiinta ne-am indepartat de Dumnezeu. Toti suntem de vina. Si cei bisericesti si cei nebisericesti; aceia din nestiinta , noi din nepasare caci nu ne-am rugat pentru toti si nu i-am invatat pe aceia(asta daca cumva noi “cei bisericesti” ne-am facut macar “datoria” noastra particulara)
Doamne ajuta!
Comentariu saccsiv:

   Reiau cateva fragmente din acel articol.
Pustnici cu vieţuire îngerească din Munţii Rarău şi Giumalău – jud. Suceava
Munţii Rarău şi Giumalău (vârful Muntelui Rarău are o înălţime de 1651m, iar vârful Muntelui Giumalăul, de I857m) au fost, din străvechi timpuri, aleşi de pustnici, pentru sihăstrie şi desăvârşire, fiind mai îndepărtaţi de lume.
    Pustnicul N.
Pustnicul N. se nevoia mai mult pe Muntele Giumalău. Avea darul lui Dumnezeu, de a se face nevăzut. În anul 2001, i-a spus fratelui I.:
Peste două săptămâni, o să fie un eveniment important [Este vorba de  11 septembrie 2001] într-o ţară îndepărtată. Efectul dăunător în România va fi în anul 2011. Ai să fii în Iaşi, să nu te sperii…  Roagă-te lui Dumnezeu să nu te prindă anul 2011 în oraş, pentru că va fi mare vărsare de sânge. O să rânduiască Dumnezeu şi o să stai pe Muntele Rarău, în 2011.
Fratele I. avea 60 de ani şi a întrebat:
– Mai este mult până în 2011. O să trăiesc până atunci?
– O să trăieşti. O să mă rog, ca să locuieşti pe Muntele Rarău.
Cu un an mai înainte de a se muta la viaţa cea veşnică (Pustnicul N. s-a mutat la viaţa cea veşnică in anul 2002, fiind in vârstă de 105 ani), pustnicul N. i-a spus fratelui I. ziua în care să vină şi cum să-l înmormânteze. În ziua pe care o prorocise, a fost găsit adormit întru Domnul şi îngropat de fratele I. şi maica T., după obiceiul pustnicesc, pe Muntele Giumalău, în locaşul pe care şi l-a săpat singur. Pustnicul N. nu a vrut să i să pună cruce pe mormânt, ca să nu ştie nimeni locul unde este îngropat şi i-a dat canon fratelui I., să nu-i spună nimănui numele.
   Pustnicul Zosima
Pustnicul Zosima a fost monah la Mănăstirea Rarău. L-a cunoscut pe părintele Daniil Tudor – Stareţ la Mănăstirea Rarău, între anii 1954 – 1958. A plecat pe Muntele Rarău, fiind prigonit de autorităţile comuniste.
Fratele I. l-a întrebat în anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
– Părinte, ce o să fie în România în anul 2011?
– O să fie mare măcel în oraşe*. O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic N. Roagă-te să te păzească Dumnezeu, că este greu de scăpat de ce o să fie.
Fratele I. a insistat să afle mai mult:
– Ce o să fie, revoltă, război sau cutremur?
Zosima i-a răspuns:
– O să trăieşti şi o să vezi. Să te rogi lui Dumnezeu neîncetat.
   Sihastrul Zosima a spus să nu luăm documentele biometrice şi că este foarte bine că la mănăstirile de pe Muntele Rarău se slujeşte zilnic Sfânta Liturghie.
Cititi va rog si:
SUNTEM IN 2011. Sa ne rugam Domnului nostru Iisus Hristos sa nu fie mare varsare de sange in Romania si nici mare macel in orase
Se aproprie fratilor … Bine ar fi sa luam exemplu de la cei din Ninive:
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=40&cap=1
Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.
Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă.
Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă;
Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui;
Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!”
Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.
Dar cum in Romania sunt multi cei care il urasc pe bunul Dumnezeu, ca de exemplu:
Slugoii diavolului de la ASUR turbeaza deoarece copii invata la scoala despre pacat, draci, iad, odanda vesnica …
E limpede ca nu se va ajunge ca de la Basescu si pana la maidanezi, nimeni sa nu bea si sa nu manance. Si nici nu se va ruga intreaga populatie, de la Patriarh si pana la ultima babuta din varful muntelui. Si nici nu se vor pocai cu totii, de la marele maestru al lojei si pana la ultimul ateu habauc.
Si iar e aproape sigur ca Basescu nu va lansa un apel similar poruncii regelui din Ninive. Si nici patriarhul si probabil nici macar vreun ierarh.
Dar pe cat ii sta in putere fiecaruia care mai pricepe cat de cat pe ce lume se afla, trebuie sa ne rugam, caci altfel …
Bunul Dumnezeu stie prea bine in ce hal au adus umanitatea slugoii satanei si poate se va milostivi de romani chiar daca nu toti vor proceda precum ninivitenii. Sau poate napasta va fi oleaca mai blanda. Sau macar sa trecem nevatamati peste ea si sa nu cadem.
E drept ca sunt sau vor fi preoti, calugari, pustnici ce se roaga sau se vor ruga cu lacrimi fierbinti. Dar nici noi sa nu stam precum spectatorii si sa asteptam sa vedem ce va fi. Ca nu va fi precum acum, cand privim la televizor cele ce se petrec in tarile arabe. Ci vom fi in mijlocul evenimentelor … Asadar, sa nu ne comportam precum natangii.
Si daca pentru rugaciunile putinilor bunul Dumnezeu va scapa Romania, cei multi sa nu se apuce precum serpii sa zica: „vedeti ma ca n-a fost nimic?”. Ci sa-i dea slava bunului Dumnezeu.
Doamne ajuta!
 
Sursa: Saccsiv’s Weblog

Mooji – Privește cu ochii tăi: cine și ce ești

„Take a deep breath in your own self!”

„Respiră adânc în interiorul Sinelui tău!”

„Acesta este cel mai important lucru pe care îl faci: să privești tu însuți (în interiorul tău) și să-ți descoperi Sinele! Nu poți să te uiți la tine, poți numai să privești dinspre tine, fiindcă tu însuți nu poți fi un obiect pe care îl vezi, nu există doi de „Tu”. Poți să privești spre ideea pe care o ai despre tine, dar despre ceea ce ești nu poți să vezi, pentru că nu este un obiect. Toate lucrurile au emanat dinspre interiorul lui, dar el nu este o emanație, nu este ceva, nu este un efect, ceea ce ești nu este aceasta.”

„Este important să faci difența dintre Sinele tău și transformările care se întâmplă în tine.”

Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…

Antropocen: era în care Omul transformă planeta

 De la formarea sa, acum 4,5 miliarde de ani, Pământul a trecut prin multe. Ere geologice s-au succedat, fiecare cu trăsăturile ei specifice, fiecare aducând schimbări în înfăţişarea şi funcţionarea planetei. Dar cea mai recentă perioadă de evoluţie, cea în care ne aflăm, e una cu totul diferită de celelalte, iar asta ni se datorează nouă, oamenilor.

Să potrivim mai întâi epoca noastrăîn contextul evoluţiei Terrei: acum 65 de milioane de ani,după evenimentele cosmice catastrofale care au dus la mareaextincţie în care au pierit şi dinozaurii, a început era numităCenozoic, caracterizată prin câteva mari evenimente lascară planetară: ridicarea Munţilor Himalaya, apariţia OceanuluiAtlantic – prin despărţirea americilor de Africa şi Eurasia -,răspândirea masivă a mamiferelelor şi a plantelor angiosperme.

Cenozoicul, însă, nu fost operioadă uniformă, în care nu s-ar fi schimbat mare lucru -dimpotrivă, în cele 65 de milioane de ani, au existat perioade maiscurte, cu caracteristici îndeajuns de distincte pentru a permite osubîmpărţire a Cenozoicului în trei perioade:

• Paleogen ( acum 65,5-23,03milioane de ani), în care fenomenele cele mai caracteristice aufost diversificarea extrordinară a mamiferelor (care, profitând degolul lăsat de dispariţia dinozaurilor, au evoluat rapid, de laforme mici, puţin specializate, la mii de specii diferite, adaptatela cele mai variate medii de viaţă) şi evoluţia paăsărilor, care auajuns să semene cu formele actuale.
• Neogen (acum 23,03-2,588 milioanede ani), perioadă în care păsările şi mamiferele şi-au continuatevoluţia în ritm ameţitor, clima s-a mai răcit oarecum, faţă dePaleogen, iar America de Nord şi cea de Sud s-au unit prin apariţiaistmului Panama. Şi s-a mai întâmplat ceva important în Neogen,ceva care ne apropie de subiectul nostru: şi-au făcut apariţia pelume strămoşii omului.
• Apoi, a urmat Cuaternarul, care aînceput în urmă cu 2,588 milioane de ani şi continuă şi azi.

Staţi, că încă nu s-a terminat cuîmpărţirea în perioade; îmi pare rău că e aşa de complicat (ştiu căseamănă cu teoria chibritului – partea de mijloc a părţii de sus apărţii de mijloc şi tot aşa), dar vorbim despre evoluţia uneiîntregi planete, în perioade de milioane de ani, n-are cum să fiefoarte simplu.
Cuaternarul s-a caracterizat, în primul rând, printr-osuccesiune de perioade reci şi perioade de încălzire aclimei; glaciaţiunile, în cursul cărora mari scuturi degheaţă au acoperit regiunile azi temperate, au alternat cu perioademai călduţe, care au permis multor specii, printre care şi oamenii,să colonizeze planeta până în regiunile subpolare.

Acum 10.000 – 12.000 de ani, cândultima mare glaciaţiune a luat sfârşit, iar gheţarii continentalis-au retras, s-a sfîrşit prima perioadă a Cuaternarului, numităPleistocen, şi a început cea de-a doua, cea în care credeam, pânămai ieri, că ne aflăm: Holocenul.

Epoca Omului

Holocenul de dinaintea ascensiuniirapide a civilizaţiei umane a fost o perioadă blândă şi cucaracteristici destul de stabile, în comparaţie cu Pleistocenulcare a precedat-o.

Ceea ce are însă cu adevărat nou şipalpitant actuala perioadă suntem noi, oamenii. Prezenţa noastră pescena evoluţiei, gradul de dezvoltare la care am ajuns în ceea cepriveşte societatea şi nevoile ei, au dus la un rezultat nemaivăzutpână acum în istoria Terrei. Deşi teorii bine argumetate susţin căvieţuitoarele însele modelează, într-o măsură, mediul în caretrăiesc, influenţând chiar caracteristicile geologice alediverselor perioade, niciodată până acum această influenţă nu afost atât de profundă ca aceea exercitată de om de câteva mii deani încoace. Nicio altă specie nu a schimbat Pământulîntr-atâta.

Atunci, mai e cazul să-i zicemHolocen acestei părţi din viaţa Pământului? Unii nu mai vor să-ispună aşa: recunoscând contribuţia enormă a omului, a omenirii, laschimbările din viaţa planetei, o parte a comunităţii ştiinţificevorbeşte deja despre o “epocă a omului” în viaţa planetei, despre operioadă caracterizată, mai presus de orice, prin transformărileaduse Pământului de această specie fără seamăn, una dintremilioanele de specii ale planetei şi totuşi, prin efecteleprezenţei ei, altfel decât oricare alta de pe Pământ.

În anul 2000, se afirmă într-un articol apărut în TheEconomist, Paul Crutzen, chimist specializat în studiulatmosferei, şi colegul său Eugene Stoermer au sugerat ca aceastăperioadă să fie numită Antropocen – “epoca omului” – recunoscândastfel faptul că, de câteva milenii încoace, omul nu mai unuldintre elementele mediului natural, ci o forţă capabilă să modificenatura. Termenul de Antropocen a fost preluat, treptat, de o parte tot maimare a comunităţii ştiinţifice şi e folosit pe scară tot mai largă:datele “oficiale” privind istoria Pământului se schimbă, iată, subochii noştri.

Poate au dreptate: acum 12.000 de ani, omul era, încă, unul dintremultele animale din natură, chiar dacă avea câteva unelte de piatrăşi os; era supus capriciilor vremii, vulnerabil în faţa naturii,iar prin numărul mic de indivizi ce populau la timpul acelaPământul, nu avea forţa de a exercita o influenţă vizibilă asupramediului natural.
Acum însă, toate acestea s-au schimbat.

Omul care schimbă faţaPământului
Antropocenul se deosebeşte de Holocenul care l-a precedat prinfaptul că imensa majoritate a ecosistemelor planetei poartăurmele prezenţei omului.
Diguri mici sau mari (sau uriaşe) stăvilesc râurile şi fluviile.Enorme suprafeţe de pădure sunt defrişate an de an, în locul lorapărând păşuni sau culturi. Există mai mulţi copaci în ferme decâtîn pădurile naturale, iar pădurile însele nu mai sunt ce-au fost:sunt tăiate de şosele asfaltate pe care circulă maşini, iar înregiunile temperate, cel puţin, multe dintre păduri sunt plantatede om şi se deosebesc de pădurile originare, care mai există doarpe suprafeţe mici. Apele şi aerul conţin substanţe care n-auexistat niciodată în natură, multe specii dispar înainte de vreme, datoritădistrugerii habitatelor lor, iar numeroase plante şi animaleajung să trăiască în locuri în care n-ar fi ajuns niciodată dacăn-ar fi fost omul care să le ducă acolo.
Dacă nişte paleontologi veniţi din viitor ar cerceta fosileledin Antropocen, ar constata o uniformitate surprinzătoare a fauneişi florei pe globul pământesc, în ciuda diferenţelor care nouă nise par evidente. Noi vedem speciile sălbatice şi ni se pare că emare deosebire între fauna Africii şi cea a Americii de sud – şichiar este – dar cercetătorii de fosile imaginaţi de noi ar lua încalcul şi vestigiile plantelor cultivate şi ale animalelordomestice. Or, domesticirea animalelor şi cultivarea plantelor suntprintre cele mai puternice efecte ale prezenţei umane pe Terra înultimele 10 milenii, iar de 500 de ani încoace, de când fauna şiflora Americilor au devenit cunoscute în Lumea Veche, deosebiriles-au tot redus.
Dar nu numai în peisaj se văd urmele omului. Specia umană ainfluenţat profund dinamica planetei, până la nivel chimic,biochimic şi geologic. Cercetările au identificat modificăriprofunde atât în ciclul carbonului, cât şi în ciclul azotului, douămecanisme geochimice care azi “merg” foarte diferit de felul încare mergeau în prima parte a Holocenului, când specia umană încănu ieşise la rampă.

Numai în ultimele 200-300 de ani, prin ardereacombustibililor extraşi din scoarţa terestră, s-au eliberat înatmosferă (sub formă de CO₂) cantităţi de carbon fosilpe care natura le depozitase în sute de milioane deani.
Urmările acestei încărcări cu CO₂ a atmosferei sunt,susţin unii specialişti, o climă mai caldă, topirea gheţarilor şi acalotelor glaciare, creşterea nivelului apelor mări, o sporire aeficienţei fotosintezei în cazul multor specii de plante,intensificarea ciclului hidrologic (evaporare / precipitare) şimodificarea caracteristicilor chimice ale apelor oceanice.
În cazul ciclului azotului, situaţia e chiar mai interesantă, prinfaptul că aici a fost vorba despre o acţiune voită, o intenţie de aschimba lucrurile. În secolul al XIX-lea, savanţii care studiauprocesele naturale au ajuns, cumva, la concluzia că există o lipsăde azot la nivel global, că procesele naturale nu puteau asiguranecesarul de azot al planetei cu tot ce locuia pe ea. Soluţiagăsită a fost una chimică: fixarea azotului atmosferic într-o formăsintetică, utilizabilă de către om pentru a corecta presupusuldeficit de azot. Procesul Haber-Bosch, prin care azotul şihidrogenul reacţionează formând amoniac, a stat la baza fabricăriiîngrăşămintelor chimice azotoase. Se poate spune că a fost vorbadespre prima acţiune de geoinginerie la scară globală. Efectele -atât pozitive, cât şi negative – au întrecut toateaşteptările.
Folosirea îngrăşămintelor chimice care conţin azot a dus,într-adevăr, la creşterea conţinutului de azot al solului. Înaintede vremea îngrăşămintelor, solul era îmbogăţit cu azot doarprintr-un mecanism natural: bacteriile fixatoare de azot extrăgeauelementul cu pricina din aerul atmosferic (unde azotul se găseşteîn proporţie de 78%) şi îl introduceau astfel în sol. Prinintervenţia umană (fertilizarea cu îngrăşăminte chimice),cantitatea de azot fixat anual în sol a crescut cu peste 150%.
Cât de puternic a fost efectul acestui demers se vede din faptulcă, după calculele specialiştilor, 40% din azotul conţinutîn proteinele consumate de oamenii contemporani provine dinîngrăşămintele chimice. Mai multe proteine mâncate = ostare mai bună de nutriţie, implicit de sănătate, iar acest lucru aavut ca efect, pe termen lung, creşterea populaţională. N-am fiajuns la 7 miliarde de exemplare umane (cu toate consecinţeleacestui “efectiv” asupra planetei) dacă n-am fi sporit vitezaciclului azotului.

În ansamblu, creşterea cantităţii de carbon din aer şi a celeide azot din sol au modificat echilibrul acestor două ciclurifundamentale din “fiziologia” planetei. CO2 din aer se dizolvă în apele oceanului, dând naştereacidului carbonic şi altor substanţe, iar creşterea cantităţii deCO2 duce la o acidificare puternică a mediului marin, cuconsecinţe potenţial severe asupra faunei, de unde o scădereconsiderabilă a productivităţii. Cantitatea mare de azot din sol, spălată de ploi, ajunge în pânzafreatică şi de aici în apele dulci şi marine, determinândproliferarea unor organisme în dauna altora (de pildă, înfloririalgale – înmulţirea explozivă a unor alge, ce secretă toxine careotrăvesc alte forme de viaţă).

Aşadar, influenţa omului e neîndoielnică; rămâne de văzut încotro opornim de aici. E probabil momentul unei drastice schimbări atiparului de gândire.

Bun şi rău
Tendinţa generală e aceea de a considera că oamenii fac răuplanetei – ceea ce, dacă ne uităm la unele dintre consecinţeleecologice ale activităţii umane, nici nu e de mirare. În cadrulacestei viziuni, denumirea de Antropocen exprimă faptul că trăimîntr-o eră caracterizată de influenţa rea, distructivă, aomului asupra planetei. De aici şi apelurile la acţiuni menite săinverseze această tendinţă, să restabilească echilibrul, oprindalunecarea spre dezastru.
Ideea centrală a acestui model de gândire este aceea dea evita să depăşim un anumit prag, dincolo de care revenirea n-armai fi posibilă, şi de a ne reîntoarce la condiţiile relativstabile din Holocen, inclusiv prin măsuri active, cum arfi alcalinizarea artificială a apelor oceanelor, pentru a compensaacidificarea şi a restabili echilibrul, restrângerea emisiilor degaze cu efect de seră şi alte măsuri conservatoare, pentru a ajungela valorile de dinaintea revoluţiei industriale, unde ne-am simţiîn siguranţă, spre deosebire de acum, când trăim în periculosulAntropocen, sub ameninţarea unei catastrofe ecologice globale.
Criticii acestei viziuni susţin, însă, că ea nu e realistă: înHolocen nu existau 7 miliarde de oameni (10 miliarde, peste câteva decenii) cu aspiraţiila un nivel de viaţă decent şi care ar avea nevoie, astfel, de multmai mult decât poate oferi un Pământ readus şi menţinut lacondiţiile din Holocen.

Există şi un alt mod de a vedea lucrurile? Ei bine, există,în mintea unora dintre oamenii de ştiinţă, o viziune a unuiAntropocen “bun” – productiv, stabil, capabil să neasigure tuturor supravieţuirea la un nivel confortabil. Doi dintreaceşti pionieri ai noii perspective, britanicii Timothy Lenton(Universitatea Exeter) şi Andrew Watson (Universitatea EastAnglia), autorii unei cărţi numite Revoluţiile care au creatPământul, susţin că, în trecutul planetei, marile tranziţii dela un mod la altul de funcţionare a mecanismelor planetare au fostasociate întotdeauna cu modificări drastice ale cantităţii deenergie disponibilă pentru biosferă. Exemplu: creşterea niveluluide oxigen din atmosferă, în două momente diferite din istoriaTerrei – acum 2,4 miliarde de ani şi acum 600 milioane de ani – audus la schimbări majore în biosferă: apariţia celulelor complexe,în primul caz, şi a animalelor mari, în al doilea. În ambelecazuri, sporirea cantităţii de oxigen – implicat major în proceseleenergetice din lumea vie – a dus la modificarea dramatică a vieţiipe Terra.
Atunci, de ce n-am aplica acest concept şi energiei produse deom? Dacă vom putea produce cantităţi mai mari de energie curată,vom putea, pe baza ei, să ne dezvoltăm fără a ajunge să trăim cutoţii în cvasi-sărăcie.
Ca exemplu, suntem deja pe drumul cel bun în ceea ce priveşteutilizarea energiei solare, deşi mai avem încă mult de mers peacest drum. Cei doi oameni de ştiinţă sugerează că marile cantităţide energie astfel disponibilă ar putea fi folosite pentru ainfluenţa ciclul hidrologic (prin instalaţii de desalinizare, depildă) ori pentru a intensifica ciclul carbonului, extrăgând maricantităţi de dioxid de carbon din atmosferă (unde e deja preamult), pentru a alimenta sisteme eficiente de reciclare adiverselor metale de care industria va avea tot mai marenevoie.
E mai bine, argumentează ei, să profităm de potenţialulfantastic al erei Antropocenului, o adevărată revoluţie la scarăplanetară, decât să încercăm să revenim pe calea conservatoare aunui mod de viaţă cu impact mic asupra mediului, dar cu riscul uneidiminuări a calităţii vieţii pentru toată populaţiaplanetei. Revoluţia Antropocenului a fost posibilădatorită inteligenţei umane, şi tot această inteligenţă, care ne-aajutat să dezvoltăm ştiinţa şi tehnologia din ziua de azi (cu totcu consecinţele lor, pe care ni le asumăm), ar trebui să necălăuzească spre o nouă viziune a relaţiei dintre noi şiPământ.
Între concepţia veche – şi cu mare potenţial distructiv – a omuluica “stăpân al naturii”, şi cea idealistă, a omului ca parteintegrantă din natură, e vremea, poate să ne recunoaştemimplicarea, cu bune şi cu rele, în ceea ce s-a întâmplat pe Pământîn ultimele zece milenii şi să căutăm o soluţie practică pentruviitor.

Încercăm să întoarcem din drum istoria Antropocenului, într-otentativă de a reveni la o viaţă de copii ai naturii, trăind înpace şi înţelegere deplină cu firea, renunţând la tot ceea ce amcreat tehnologic şi social, pentru a redeveni, dacă nuvânători-culegători, atunci agricultori primitivi? E absurd săîncercăm cu toţii asta, când e vorba despre 7 miliarde deoameni.
Ducem mai departe cursa – absurdă şi ea – de consumare aresurselor, înlocuind bogăţiile Pământului cu o cantitateechivalentă de deşeuri otrăvite?
Sau căutăm aurita cale de mijloc, încercând să facem pace cu noiînşine şi cu planeta care ne ţine, considerând-o drept casă şigospodărind-o, cu drag şi grijă, cu tot ajutorul dat de ştiinţa şitehnologia modernă, întocmai ca pe o locuinţă demnă de vremurile deazi?

Sursa: ……Astro……

Afectiunile sezonului cald: VARA SI INIMA

- Hipotensiunea -
* Caldurile ridicate nu le dau de furca numai hipertensivilor. Persoanele cu tensiune joasa au si ele de suferit. Sfaturile care urmeaza ii ajuta sa depaseasca impasul *
La prima vedere, se pare ca tensiunea mai mica de 90/60 nu-ti da atata bataie de cap precum cea ridicata. Dar simptomele ei, in special slabiciune permanenta, dureri de cap, vertijuri, senzatie de lipsa de aer, palpitatii la efort fizic, nervozitate, vajaieli, ameteli, eclipse vizuale, toate aceste manifestari sunt destul de chinuitoare si nu le permit celor in cauza sa-si traiasca viata din plin.
Cauzele hipotensiunii pot fi: intoxicatii alimentare,

slabire rapida, afectiuni endocrine, afectiuni ale inimii sau ale sistemului nervos, hemoragii, dar si dislocarea vertebrei 5 toracice. Pe langa arteroscleroza, diabet sau unele dereglari hormonale, hipotensiunea mai poate fi provocata si de unele medicamente. Apare si la ridicarea brusca din pozitia sezand sau culcat si este accentuata de temperaturile ridicate. Ca sa-si recapete voiosia si puterea, persoanele hipotensive au un arsenal mare de metode: in primul rand – stilul de viata, dar si fitoterapie, dieta, hidroterapie, plimbari si exercitii de respiratie.
Stil de viata
Se cunoaste legatura stransa intre procesele psihice si unele afectiuni. In caz de hipotensiune si vitalitate redusa, vina se da pe defetism, pesimism, melancolie severa. Hipotensiunea apare atunci cand motivatiile noastre dispar. Ne simtim infranti, descurajati, vidati. Ni se pare ca am indurat destul si vrem sa oprim totul. Avem impresia ca eforturile noastre nu mai au sens si nu mai dorim sa induram povara vietii. Nu mai vrem sa ne asumam responsabilitati. Prin urmare, intensitatea vietii scade, iar tulburarile organice se instaleaza in diferite locuri ale corpului. Lipsa de emotii pozitive si de bucurie duce la slabirea organismului, la inrautatirea circulatiei sanguine. Solutia salvatoare este o autosugestie repetata, un model optimist de-a trai. Spuneti-va mental cat mai des: “Sunt bucuros. Sunt viu. Viata merita traita din plin”.

�

* Odihna si somnul bun reprezinta o necesitate vitala pentru mentinerea valorilor normale de tensiune. Persoanele afectate de hipotensiune au nevoie de 9-10 ore de somn. Ca somnul sa fie eficient, ora de culcare ar trebui programata mai devreme, deoarece o ora de somn pana la miezul noptii este egala cu doua ore dormite dupa ora 24.
* Daca ametiti atunci cand va ridicati, practicati urmatorul exercitiu: ramaneti culcat 30 de secunde, timp in care va frecati membrele, fata si va framantati abdomenul. Treceti in pozitia sezand si ramaneti astfel 30 de secunde. Ridicati-va lent in picioare.
* Nu va schimbati brusc pozitia corpului.
* Evitati altitudinea mare.
* Stimulati-va metabolismul: faceti miscare, beti mai multe lichide intre orele 15-19 si evitati alimentele grele. In caz de ameteala, se bea apa (cam 1/2 l).
Dieta
Alimentatia sa fie echilibrata, cat se poate de naturala, fara excese de cafea, ceai negru, mancare sarata sau grasa. Nu mancati portii mari in timpul mesei. Nu sariti peste micul dejun. S-ar putea ca aceasta sa fie uneori cauza caderii de tensiune.

Desene de Mihai Ciubotaru

�

* Folositi sare de mare sau sare grunjoasa, evitati pe cat posibil sarea fina.
* Beti in prima jumatate a zilei ceai chinezesc verde sau negru si mancati muraturi. Mancati cate zece curmale rosii, de doua ori pe zi, sau cate cinci nuci, de trei ori pe zi. Adaugati in regimul alimentar ghimbir, orz, varza, telina, morcov, ceapa, papadie, polen, moare de varza, ananas. Consumati zilnic iaurt cu mult patrunjel si usturoi pisat.
* Se recomanda consumul zilnic al fructelor de dud proaspete, congelate sau sub forma de dulceata, magiun, compot.
* In perioada calda, se beau sucuri de fructe si de zarzavat.
Fumatul este interzis categoric!
Remedii pentru tonifiere
* Radacina de obligeana. O bucatica de radacina de marimea unui sambure de caisa se mesteca timp de 15 minute.
* Uleiurile eterice stimuleaza functionarea buna a creierului, inimii si a vaselor sanguine. Persoanelor hipotensive li se recomanda folosirea uleiurilor de menta sau a rozmarinului, in amestec cu camfor. Cateva picaturi de ulei se pun pe un tampon de vata si se inhaleaza periodic (de 5-6 ori in timpul zilei).
* Tinctura de galbenele, folosita un timp indelungat, ajuta la reglarea tensiunii. Puteti folosi tinctura de la farmacie sau preparati un macerat din 2 lingurite de flori tocate (fara partile verzi), in 100 ml de tuica de 40 de grade. Se lasa la intuneric 18-21 de zile. Se beau cate 25 de picaturi, de trei ori pe zi, dupa masa.
* Se face o cura de hrean ras cu miere: se ia cate o lingura dimineata, pe nemancate, timp de o luna de zile;
* Infuzie de frunze uscate de menta in 250 ml lapte fierbinte. (Remediul li se recomanda si persoanelor meteosensibile.) In acelasi timp, se frectioneaza tamplele cu ulei de menta. Se tin bratele pana la cot sub un jet de apa rece.
* Boabe de mustar – se ia in fiecare dimineata o lingurita, pe stomacul gol.
* Infuzie de sunatoare – se beau, timp de 7-10 zile, cate 2 cani pe zi (se pun 2 lingurite, la 200 ml de apa).
* Infuzie de rozmarin (o lingurita la 200 ml de apa) se imparte in 3 reprize.
* Tinctura de rozmarin – 20-40 picaturi pe zi.
* Laptisor de matca – se tin sub limba 10-20 mg, de trei ori pe zi, timp de 10-20 zile.
* Ceai de vasc (in cazuri complicate). Se beau cate 3 cani pe zi, timp de 3 saptamani. Se continua trei luni, cu o cana de ceai dimineata. Se pune o lingurita de vasc la macerat, intr-o cana cu apa rece. Se tine toata noaptea. Dimineata se incalzeste usor, se strecoara si se bea cu inghitituri mici.
* Suc de legume – amestec de morcov, sfecla si cartof. Se poate combina si cu suc de telina, bogat in potasiu, care mentine fluiditatea sangelui.
* Baile cu paie de ovaz – cu temperatura apei nu mai ridicata de 38 de grade. Trei-patru pumni de paie sau iarba proaspata de ovaz se pun in 3 litri de apa rece, se aduc pana la fierbere si se lasa pe foc mic inca 30 de minute. Decoctul strecurat se toarna in cada. Se sta in cada timp de 15 minute, de 3 ori pe saptamana. O cura dureaza 4-6 saptamani.
ATENTIE!
* Baile cu apa fierbinte sunt contraindicate celor cu hipotensiune, deoarece pot produce moleseala excesiva. In schimb, medicii recomanda un dus fierbinte pentru zona capului si a umerilor. Dupa incalzirea muschilor in zona cervicala, se infasoara capul cu un prosop uscat si se sta 25-30 de minute in pat.
Miscare fizica

�

Un remediu important pentru reglarea tensiunii este miscarea, exercitiile zilnice. La hipotensivi, circulatia sanguina are nevoie de mai mult timp ca sa revina la valorile normale dupa somn. De aceea este bine sa faceti cateva exercitii, inainte de a va scula din pat. Urmatoarele miscari se fac in pozitia culcat pe spate:
* Ridicati vertical picioarele si stati asa 2-10 secunde. Lasati apoi picioarele incet in jos. Se repeta de 4-6 ori.
* Exercitiul “mers pe bicicleta” (picioarele ridicate si indoite din genunchi) timp de 30 sec.
* Strangeti pumnii si aruncati bratele inainte, in miscari de box, de 5-6 ori.
* Indoiti picioarele, aduceti-le cat mai aproape de piept si cuprindeti-le cu bratele. Incercati sa indepartati genunchii, in acelasi timp opuneti rezistenta cu mainile.
Alte remedii
* O metoda de prevenire a crizei de scadere a tensiunii. Se inspira mult aer, apoi cu respiratia tinuta, bolnavul se lasa pe vine, isi cuprinde genunchii cu bratele si le strange la piept. Se tine respiratia cat este posibil, apoi bolnavul se ridica lin si expira. Se repeta de 2-3 ori.
* Scaunelul cu cuie de lemn. Stramosii nostrii ne-au lasat cateva metode de terapie cu ajutorul copacilor. Se confectioneaza un fel de scaunel din buturuga mai groasa de pin. In partea de sus se sfredelesc 15 orificii, in care se bat taruse de mesteacan. Bolnavul se aseaza zilnic pe buturuga, pentru 20-30 de minute.
* “Respiratia de plans”: dupa o inspiratie scurta, timp de o secunda, cu gura deschisa, se face o expiratie lunga de 3-5 secunde, cu muschii gatului si buzele incordate, in asa fel ca aerul sa iasa fortat, cu presiune, pe o fanta ingusta.

 Elena Josan

 

Sursa: Formula As

Sursa: Cristina

Topirea Antarcticii va duce la modificarea gravitatiei

Topirea celei mai mari calote glaciare de pe Terra va duce la afectarea campului gravitational al planetei. Chiar si rotatia Pamantului va fi afectata intr-atat de mult incat nivelul Oceanului Planetar va creste mai mult decat au anticipat cercetatorii din cadrul Universitatii din Bristol. Iar acesta nu este decat inceputul, avertizeaza aceeasi cercetatori.

Pentru inceput, cresterea nivelului marilor si oceanelor va fi mai accentuata pe coastele de est si de vest ale continentului nord-american, unde cresterea cu 25% mai mare decat media pe planeta, va cauza inundatii catastrofale in metropole precum New York, Washington DC. si San Francisco. Un studiu preliminar asupra calotei din vestul Antarcticii ne dezvaluie ca topirea acestei mase imense de gheata cauzata de efectul de sera, va duce intr-un final la schimbarea campului gravitational al planetei.
Vestea in sine este una care da fiori tuturor specialistilor, deoarece in aceasta situatie efectele vor fi neasteptate si greu de anticipat atat pentru viata de pe Terra, cat si pentru civilizatia umana in ansamblul ei. Daca calota glaciara din vestul “continentului alb” va disparea, pierderea unei asemenea mase de apa din emisfera sudica va duce la cresterea gravitatiei in emisfera nordica, ducand la cresterea accentuata a nivelului marilor din acesta emisfera.
“Calota din Antarctica de vest este este una din cele trei mari calote glaciare din lume. In limbajul specialistilor este cunoscuta sub numele de “Gigantul Adormit”, deoarece are o consistenta instabila, mare parte din ea aflandu-se sub nivelul marii. Aceasta o face cu atat mai vulnerabila la topire si dezintegrare rapida. Spre deosebire de celelalte doua mari calote glaciare, calota glaciara din Antarctica de est si Groenlanda, cea din vestul Antarcticii este singura cu o configuratie atat de instabila”, declara Jonathan Bamber,  cercetator in cadrul Universitatii din Bristol.
Sursa : The Independent
http://www.descopera.ro/dnews/4426887-topirea-antarcticii-va-duce-la-modificarea-gravitatiei