Primul factor este existenţa unei reţele de agenţii militare şi guvernamentale ce se întrepătrund, din SUA şi din lume, creată pentru a gestiona afacerile extraterestre. Adesea descris ca „un guvern secret”, această organizaţie operează, în paralel, cu mult mai convenţionalul sistem politic ce cuprinde reprezentanţi aleşi şi oficialii guvernamentali. Acest lucru este similar distincţiei lui Lewis Lapham, dintre „guvernul provizoriu” şi „guvernul permanent”, în care cel dintâi cuprinde oficialii aleşi, în timp ce cel din urmă cuprinde grupuri de interese speciale emanate dinspre sectoarele corporaţioniste, militare şi educaţionale. Indivizii din sistemul guvernamental convenţional, „guvernul provizoriu” al lui Lapham, sunt informaţi în baza criteriului „nevoii de a cunoaşte” şi nu în baza rangului sau poziţiei. În consecinţă, s-a demonstrat că preşedinţii aleşi pot fi ţiunţi în afara cercului, aşa cum s-a întâmplat cu preşedinţii Carter şi Clinton. Preşedintele Clinton se presupune că i-a spus reporterului principal de la Casa Albă, Sarah McCledon: „Sarah, există un guvern secret, în cadrul guvernului si nu am control asupra lui.” „Guvernul secret” ce se ocupă cu afacerile extraterestre se află în vârful „guvernului permanent” şi a fost descris ca MJ-12 sau PI-40.
Operaţiunile majore de inducere în eroare, cum ar fi 11 Septembrie, implică, cu siguranţă, „guvernul secret”, utilizând astfel de operaţiuni, ca parte a agendei sale lărgite, legate de afacerile extraterestre. Era puţin probabil ca schimbările din „guvernul provizoriu”, cum ar fi alegerea, în anul 2000, a lui George Bush şi aducerea neoconservatorilor în poziţii importante, să fie suficiente pentru operaţii de inducere în eroare, de tipul 11 Septembrie. Ascendenţa neoconservatorilor în poziţii guvernamentale înalte nu ar putea fi suficientă pentru a pune în mişcare o operaţiune de inducere în eroare, datorită potenţialei opoziţii din partea multor birocraţi de carieră şi oficiali guvernamentali. Numai un sistem de management secret şi de lungă durată, ce există dincolo de cercul de rotaţie al oficialilor aleşi, ar putea spera să conducă birocraţi de carieră şi oficiali guvernamentali. Ca urmare, dată fiind magnitudinea atacurilor de la 11 Septembrie, acest lucru nu se putea petrece decât cu consimţământul guvernului secret (sau permanent) care s-a folosit de neoconservatorii numiţi pe poziţii importante, în administraţia Bush („guvernul provizioriu”), ca instrumente pentru realizarea obiectivelor gevernului ocult. Sprijinul necondiţionat al guvernelor importante, cum ar fi cel britanic şi australian, în cadrul politicii ulterioare adoptate de administraţia Bush, se datorează „guvernelor secrete” ale acestor naţiuni, care îşi coordonează politica, în cadrul sistemului de gestionare a afacerilor extraterestre. Acesta include multe organizaţii cvasiguvernamentele, cum ar fi Comisia Trilaterală (Trilateral Commission), Grupul Bilderberg (Bilderberg Group) şi Consiliul pentru Relaţii Externe (Council for Foreign Relations), care asigură resursele şi conducerea politicii dictate a guvernului secret pe termen lung, pe întreaga planetă.
Al doilea factor ce trebuie luat în considerare, în cazul operaţiunilor de inducere în eroare, este nevoia guvernului secret de a menţine controlul exclusiv asupra tuturor tehnologiilor şi dovezilor extraterestre, descopterite în întreaga lume. Aceasta implică eliminarea oricărei dovezi fizice a vizitelor extraterestre, din ochii opiniei publice şi introducerea acestora în laboratoare ştiinţifice secrete din SUA sau alte naţiuni importante. Există numeroase exemple de vehicule extraterestre care se prăbuşesc în întreaga lume. Acestea au fost documentate şi analizate într-o carte recentă a lui Ryan Woods, „Majic – a se citi doar” (Majic Eyes Only). În toate aceste cazuri, guvernele sunt supuse, fie prin influenţare, fie prin sancţiuni, în cadrul acestor eforturi acoperite conduse de guvernul secret, global, prin scopuri. Liderii naţionali care nu se supun îşi asumă marele risc de a fi schimbaţi din funcţii.
De exemplu, lovitura de stat, din 1979, care l-a îndepărtat pe primul-ministru al Granadei, sir Eric Gairy, a fost o operaţiune de inducere în eroare, realizată pentru a-l opri pe Gairy, din drumul său către Naţiunile Unite, pentru a aduce în atenţie şi a face un mare pas înainte, în investigarea problemei OZN-urilor. Gairy a fost promontorul singurei rezoluţii ONU, iniţiate de Granada (promovată în 1978), şi a fost programat să se întâlnească cu secretarul general al ONU, pe 13 martie 1979, pentru a discuta şi alte iniţiative referitoare la fenomenul OZN, pe baza materialelor extraterestre recuperate în Granada. În aceeaşi zi a întâlnirii, guvernul său a fost îndepărtat de la putere, în cadrul unei lovituri de stat revoluţionare, condusă de Maurice Bishop. Cazul lui Gairy sugerează faptul că operaţiunile de inducere în eroare ce rezultă în lovituri de stat conduse de elite nemulţumite pot fi un rezultat al politicii de îndepărtare din funcţie a liderilor naţionali ce nu se supun sistemului global de acoperire a informaţiilor despre OZN/aspecte extraterestre. Astfel de lideri, sunt înlocuiţi de indivizi mai supuşi care pot fi uşor discreditaţi sau îndepărtaţi, ulterior.
Cel de-al treilea factor exopolitic este nevoia de a câştiga controlul asupra oricărui teritoriu pe care au existat vreodată civilizaţii antice şi unde se găsesc artefacte ce oferă informaţii sau tehnologii lăsate de extratereştri. Aceste civilizaţii au îngropate în ruinele lor informaţii şi tehnologii acumulate prin intervenţie extraterestră ce a avut loc, se presupune, cu mii de ani în urmă. De exemplu, există multe dovezi că civilizaţia sumeriană antică a fost crată de o civilizaţie extraterestră, cunoscută ca Anunnaki. Sumerul, cunoscut ca leagănul civilizaţiei vestice, a fost localizată în sudul Irakului şi a făcut obiectul unui număr de excavări arheologice, sprijinite de regimul lui Saddam Hussein.
Există tot mai multe dovezi că intervenţiile militare americane, din Irak, din 1991 şi 2003, au avut ca ţintă câştigarea accesului la unele dintre siturile arheologice antice, din Irak, cu scopul de a găsi orice informaţie sau tehnologie referitoare la Anunnaki. Falsificarea informaţiilor de la serviciile secrete, despre armele de nimicire în masă (WMD), din Irak, şi alianţa cu organizaţiile teroriste a fost o operaţiune de inducere în eroare, ce a trebuit să justifice intervenţia militară americană, din 2003, pentru a se asigura faptul că artefactele extraterestre nu vor fi exploatate de către regimul Hussein sau nu vor cădea în mâinile competitorilor strategici, cum ar fi Rusia şi China. Mărturii ale acestei falsificări au aspărut în Raportul din septembrie 2006 al Comitetului Senatorial pentru Informaţii care confirmă că informaţiile utilizate pentru a justifica războiul din Irak au fost „exagerate”.
Cel de-al patrulea factor exopolitic se referă la utilizarea tehnologiilor de modificare a vremii, a căror existenţă a fost confirmată în 1997, de către fostul secretar de stat, William Cohen. Operaţiunile de inducere în eroare care utilizează tehnologiile de modificare a vremii sunt folosite pentru a pune totul pe seama factorilor de mediu „imprevizibili”, când, de fapt, astfel de tehnologii sunt utilizate ca un instrument de politică naţională. Astfel de tehnologii pot fi utilizate pentru a crea dezastre sau evenimente naturale care constrâng naţiunile să se supună sistemului global de ocultare a afacerilor extraterestre. Acest sistem global de ocultare se asigură că aceste informaţii ştiinţifice, tehnologii alternative de energie şi informaţii referitoare la extratereştrii nu ajung în mass-media. De exemplu, tsunami-ul asiatic, din decembrie 2004, a afectat un număr de naţiuni, inclusiv subcontinentul indian. La acea vreme, India descoperise cele mai multe dovezi ale vizitelor extraterestre.
Este foarte posibil ca tsunami-ul asiatic să fi servit ca atenţionare transmisă Indiei, cum că vor fi utilizate tehnologii de modificare a vremii împotriva sa, dacă va continua politica de revelare a adevărului. Ulterior, administraţia Bush a semnat, în iulie 2005, un acord extraordinar, prin care ajuta India să-şi dezvolte industria sa nucleară şi a continuat să permită industriei americane să ofere locuri de muncă Indiei. Aceasta sugerează că un complex de atenţionări şi sancţiuni, utilizând tehnologii de modificare a vremii este utilizat pentru a câştiga supunerea naţiunilor ascendente, cum ar fi India care altfel, ar provoca sistemul global de ocultare.
Factorul exopolitic final se referă la „adevăratul” buget negru, din SUA. Estimările oficiale despre bugetul negru,făcute de către Federaţia Oamenilor de Ştiinţă Americani (FAS), se concentrează pe revelările CIA ce aduc la lumină adevărata mărime a bugetului ce finanţează activităţile agenţiilor de informaţii americane. Prezentat de către CIA ca fiind de 26,7 miliarde de dolari, pentru anul fiscal 1997, bugetul său apare ca necesarul pentru o singură problemă, în cadrul bugetului anual al Pentagonului, fiind estimat de către FAS la 30,1 miliarde de dolari, pentru anul fiscal 2007. Ideea generală este că „bugetul negru” este alimentat de către Pentagon care crează proiecte false şi exagerează nivelul cheltuielilor de apărare prezente (ex. capace de WC), transferând toate aceste către proiecte „foarte negre”. În orice caz, mărimea reală a bugetului negru este estimată la a fi apropiată de 1000 de miliarde de dolari, pe an calendaristic, ceea ce înseamnă mai mult decât dublul întregului buget al Pentagonului de 420 miliarde de dolari, pentru anul fiscal 2006. Această imensă sumă de bani este acumulată de către CIA, nu pentru profiturile corporaţiilor americane, nici pentru dominaţia financiară, ci pentru a finanţa o reţea secretă de proiecte foarte negre care constituie un al doilea Proiect Manhattan.
În cartea sa, „Alianţa întunecată”, Gary Webb a scos la lumină dovezi copleşitoare ale faptului că CIA a fost implicată în traficul de droguri şi că agenţiile de ordine publică au fost deliberat subminate, în eforturile lor de a captura jucătorii majori de pe piaţa drogurilor, datorită intervenţiei CIA. Dovezi în acest sens au fost adunate de către Michael Ruppert, pe website-ul său „From the Wilderness” (Din sălbăticie) şi în cartea „Traversând Rubicconul” (Crossing the Rubiccon). Dacă CIA este complice în transportul drogurilor, spre SUA, cu scopul de a genera o sursă enormă de fonduri ilicite, scopul principal al acestor fonduri nu este acela de a-i îmbogăţi pe „baronii drogurilor” sau politicienii corupţi, ci pentru a finanţa cel de-al doilea Proiect Manhattan. Mai mult, profiturile generate de industriile armamentului, petrolieră etc., legale şi ilegale, sunt acumulate de către companiile acoperite ale CIA, fonduri ce sunt transferate şi ele către „proiectele foarte negre” care scapă controlului Congresului. Aceste activităţi total imorale de finanţare există din motive de securitate naţională legate de ascunderea adevăratei dezvoltări a proiectelor de afaceri extraterestre, create ca răspuns la o prezenţă extraterestră.
Concluzie: conexiunea dintre perspectiva exopolitică a evenimentelor de la 11 septembrie şi operaţiunile de dezinformare.
Operaţiunile de inducere în eroare pot conduce la intervenţia militară americană, în zonele în care se poate menţine traficul de droguri pe care CIA îl foloseşte pentru menţinerea finanţării proiectelor bugetului negru. Operaţiunile de inducere în eroare, cum ar fi incidentul Tonkin şi atacul de la 11 septembrie, au dus la intervenţia militară, în zone vitale pentru traficul de droguri: Indochina şi Afganistanul. După Zworkin şi Jones, incidentul din Golful Tonkin a fost orchestrat pentru a se asigura faptul că SUA se va angaja în războiul din Vietnam, pentru a menţine hegemonia globală a SUA, prin eforturi militare, pentru a preveni expansiunea comunistă în Indochina şi a asigura industria de armament, cu noi comenzi de armament. Cu toate acestea, războiul din Vietnam a realizat importante scopuri exopolitice pentru SUA, unul dintre ele fiind acela de a ajuta CIA-ul să profite de pe urma operaţiunile cu droguri. Acesta este un aspect pe care chiar Ruppert l-a identificat, dar pe care nu-l încadrează în perspectiva exopolitică datorită refuzului său de a lua în considerare dovezi care susţin existenţa OZN. Similar, intervenţia SUA în Afganistan a fost, de asemenea, motivată, după Ruppert, de dorinţa de a reface comerţul cu droguri, ce era ameninţat de politica regimului fundamentalist taliban ce controla totul şi eliminaseră ciclul de producere a heroinei.
„Autorii despre 11 septembrie” prezintă un punct de vedere relevant conform căruia recentele atacuri teroriste din SUA, Marea Britanie şi alte ţări au avut aceleaşi caracteristici distincte cu cele ale operaţiunilor de inducere în eroare utilizate în trecut de guverne pentru a elimina potenţialii oponenţi, crea ameninţări închipuite şi eroda libertăţile civile. Diferitele cărţi şi casete video care se prezintă 11 septembrie ca o operaţiune de inducere în eroare sunt puternice semnale de alarmă despre nivelul la care guvernele pot ajunge, pentru a-şi mări puterea. În explicarea obiectivului suprem al operaţiunilor de inducere în eroare, analiza făcută de cei mai mulţi dintre bine-cunoscuţii „autori despre 11 septembrie”, Jones, Zwicker, Ruppert şi Griffin, nu merg destul de adânc în revelarea adevăratei agende şi beneficiari.
După cum spun Jones, Zwicker şi mulţi alţii, cei mai importanţi beneficiari ai operaţiunilor sunt baronii corporatişti, din spatele industriei petroliere şi de armament şi planurile imperialiste ale neoconservatorilor americani, ce domină, în prezent, administraţia Bush. Aceasta, spun ei, asigură o explicaţie convingătoare despre cine se află în spatele războiului împotriva terorismului şi a scopului pentru care este purtat. Pe lângă lăcomia corporatistă şi intenţiile imperialiste din spatele războiului împotriva terorismului, există factori mai subtili care au legătură cu politica acoperită ce implică proiecte înalt clasificate, în care sunt prezente tehnologii extraterestre şi finanţate de surse ale ilicitului buget negru care utilizează companii acoperite din industria petrolieră şi de armament. Acesta este punctul în care explicaţiile despre 11 septembrie, oferite de Griffin, Jones, Ruppert and Zwicker, se opresc şi nu merg mai departe pentru a identifica adevăraţii parametri ai „afacerii interne” care a dus la 11 septembrie. Lăcomia corporatistă şi imperialismul neoconservator nu sunt forţele din spatele războiului împotriva terorismului, ci instrumentele utilizate pentru a genera fonduri pentru un al doilea Proiect Manhattan care surclasează oricare altă problemă de securitate naţională, din SUA şi alte naţiuni importante.
O dată cu creşterea ameninţările din partea comunicaţiilor, în plină dezvoltare, şi a internetului, la adresa dovezilor muşamalizării prezenţei extraterestre, de către sistemul global de ocultare, războiul împotriva terorismului reprezintă un mijloc de distragere a atenţiei opiniei publice, discreditării cercetărorilor care sunt preocupaţi să prezinte aceste dovezi. Războiul împotriva terorismului asigură, de asemenea, o acoperire utilă pentru continua generarea enormelor sume de bani pentru cel de-al doilea Proiect Manhattan, ce scapă supravegherii guvernamentale şi creşte puterea guvernului secret, ce controlează aceste venituri. Autorii şi cercetătorii, asociaţi cu teza că 11 Septembrie a fost o „afacere internă”, ne-au orientat în direcţia corectă, în ceea ce priveşte complicitatea guvernului. Ei merită să li se acorde credit pentru că au ajutat la deschiderea ochilor opiniei publice americane, referitor la ceea ce chiar a transpirat despre 11 Septembrie, după cum s-a dovedit şi în recentele sondaje de opinie de la Zogbby şi Scripps. Cu toate acestea, „autorii despre 11 septembrie” nu identifică diferiţii factori exopolitici care revelează agenda secretă din spatele operaţiunilor de inducere în eroare. Acest lucru este de înţeles, dat fiind faptul că cei care susţin ideea unui „Cosmic Watergate”, referitor la OZN şi vizitele extraterestre, au fost ridiculizaţi, în trecut. Invocând dovezi ce conduc către un „Cosmic Watergate”, poţi fi uşor perceput de unii ca un instrument care pune în pericol consideraţiile publice ale studiilor despre 11 Septembrie. Mai rău, luând în considerare factorii exopolitici, se poate ajunge la acuzaţii de dezinformare, în scopul deturnării cercetătorilor atacurilor de la 11 septembrie, de pe calea adevărului. Cu toate acestea, studiile făcute, cum ar fi cel al Roper Poll, din 2002, arată că 70% din opinia publică americană crede că guvernul nu spune adevărul despre OZN-uri şi vizitele extraterstre. Aceasta sugerează că este corectă conexiunea făcută între 11 Septembrie şi muşamalizarea fenomenului OZN, pentru a înţelege mai bine instituţiile şi actorii-cheie implicaţi în operaţiunile de inducere în eroare şi posibilii factori exopolitici. Doar o înţelegere sistematică a perspectivei exopolitice poate permite identificarea dimensiunii motivelor care stau în spatele „războiului împotriva terorismului” şi naturii „guvernului secret”, precum şi găsirea unei soluţii durabile care să împiedice alte operaţiuni de inducere în eroare.
Despre autor: Michael E. Salla, PhD., este autorul lucrării „Exopolitica: implicaţiile politice ale prezenţei extraterestre”, Ed. Dandelion Books, 2004 şi fondatorul popularului website exopolitics.org. A predat la Universitatea Naţională Australiană şi Universitatea Americană din Washington D.C. Este doctor în filosofie, titlu obţinut la Universitatea Queensland, din Australia. Pe timpul carierei sale academice, a fost bine cunoscut pentru organizarea unei serii de iniţiative diplomatice cetăţeneşti, pentru conflictul din Timorul de Est, finanţate de Institutul pentru Pace al SUA (U.S. Institute of Peace) şi Fundaţia Ford. Este fondatorul Institutului pentru exopolitică (www.exopoliticsinstitute.org ), editorul-şef al Exopolitics Journal şi organizatorul „Conferinţei pentru pacea mondială şi civilizaţii extraterestre”. (www.etworldpeace.com )
