Mesaj de pe Planeta OM privind 11.11.2011

Priviti piramida care sunteti cu varful inundat de lumina.Simtiti toate conexiunile dintre noi in IMPREUNA-UNUL. Imbratisati aceasta clipa, primiti-o, iubiti-o.

Omul din voi s-a trezit si cascada lui de inflorescente, inunda TOTUL.

Sunteti pregatiti pentru marea aliniere care va incepe pe 11 11 2011 si se va inchide pe 9 09 2016.Mentineti iubirea, linistea, frumusetea, calmul, minunea de a fi OM si Impreuna-UNUL.

Ati activat fiinta de lumina, ati deschis PORTILE SCHIMBARII. Configuratiile voastre energetice sunt armonioase si pot primi energiile de care aveti nevoie pentru Marele SALT.

Priviti cum ne tinem de mana si cum zambim. Toata galaxia este pregatita pentru acest eveniment. Primiti in IMPREUNA-UNUL, darurile noastre intregitoare.

Toate triunghiurile trezitoare-translatoare sunt active. Toate piramidele energetice ale tuturor planetelor  comunica intre ele si sustin noua retea, Galaxia este pregatita sa se mute pe un palier nou de fiintare.

Activati triunghiurile interplanetare. Deschideti triunghiurile galactice.

Traiti in Impreuna-Unul pentru a va bucura de tot ceea ce se intampla in ACUM.

Urmati Spirala Inaltarii transformand dezintegrarile in unitati de sens, Nu va opriti in intrebari De ce Eu? De ce Noi? Universul stie, Sufletul vostru CUNOASTE.

Corpul vostru de LUMINA va poarta care anumite situatii dezlegatoare de SENS catre anumiti OAMENI care va ajuta sa stabilizati frecventele.

Urmati dorurile, chemarile, intuitiile.

Fiti prezenti in urmatoarele trei porti de lumina : 27 10 2011, 3 11 2011, 7 11 2011. Emanati iubire, frumusete, zbor. Toate melodiile celestiene se vor auzi in sufletul vostru in Impreuna-UNUL.

Umpleti fiecare clipa cu bucuria de a fi si Marea Aliniere se va produce.

Civilizatia Om isi continua corespondenta cu voi prin toti cautatorii de sens ca re va ghideaza in aceste momente. Noi si alti frati de-ai nostri, va iubim si va imbratisam.

Codurile indumnezeirii voastre se deschid. FITI ceea ce ati ales sa FITI si Impreuna-UNUL.
Sursa: http://www.frecventaom.ro
Sursa: daniilgaucan.wordpress.com

Cum şi-a produs şi cheltuit România ultimele 10 PIB-uri

De Mirel Palada | 6.11.2011 .

Criza ne ţine cu ochii pe PIB. În sfârşit, suntem foarte atenţi la bani. Şi cum se produc, şi cum se cheltuie. În analiza de mai jos, am folosit atât seria brută de date, cât mai ales pe cea ajustată sezonier. Oare evoluțiile din ultimii doi ani vorbesc de ieșirea din crizǎ sau nu?

Mai întâi, să ne uităm pe graficul care arată cursul PIB-ului de la revoluţie încoace:

Fig. 1. Evoluția PIB-ului, 1990 – 2011 (Q1).

Date trimestriale. $. Sursa: INS

Notǎ: 1990 – 2000: aproximare trimestrialǎ proprie

pe baza datelor anuale

CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE

După cum se vede, e foarte probabil sǎ avem de-a face cu exemplu bine definit de double dip, de evoluție în W. Scade, crește, scade înapoi, crește. Întrebarea din minţile tuturora: oare continuǎ creșterea? Sau nu cumva se face triplu V?

Dincolo de evoluția generalǎ a PIB-ului, și mai importantǎ este structura sa. Cum se produce PIB-ul? Cum se cheltuie? Pe lîngǎ acestea douǎ, la fel de importantǎ este analiza structurii fluxului de intrǎri și ieșiri din țarǎ, a importurilor și exporturilor. Atît evoluția lor, cît mai ales evoluția sumei lor, a deficitului comercial sînt relevante pentru sǎnǎtatea economicǎ a României.

Sǎ le luǎm pe rînd.

PIB, structura de producţie

Fig. 2. PIB-ul României, structura producției.

Volume absolute

Sursa: INS

CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE

Ne folosim de datele puse la dispoziţie de INS. Momentul de plecare al analizei: 2000. Cea mai recentǎ datǎ a seriei temporale: trimestrul I 2011. Seria de date utilizatǎ este cea ajustatǎ sezonier și care a dat la o parte efectul inflației, totul fiind calculat în prețuri constante, ale anului de început al seriei: 2000.

Ce observǎm? Țara crește și noi o datǎ cu ea. Mai ales industria.

Cot la cot cu industria, comerțul. În perioada 2007 – 2008 comerțul reușește performanța de a depǎși pentru singura datǎ producția industrialǎ, o cocoașǎ de consum ostentativ și irațional bine definitǎ.

Vom vedea mai încolo cum aceastǎ perioadǎ 2007 – 2008 este de asemenea definitǎ de valori strigǎtoare la cer ale deficitului comercial. Acei doi ani au reprezentat pentru România o crizǎ de beție, a binge drinking, un dezmǎț de înghițire nemestecatǎ. Acum sîntem balonați și suferim.

Mai recent, în ultimii doi ani, dupǎ criza de la sfîrșitul lui 2008, observǎm o revenire bine definitǎ a industriei. De nouǎ trimestre industria merge din bine în mai bine, cum spunea fostul premier Tǎriceanu, duduie.

Tot în 2007 – 2008 observǎm anii de glorie ai construcțiilor. Practic în doi – trei ani de zile, din 2005 în 2008, sectorul construcțiilor s-a dublat ca valoare. Pe urmǎ criza a readus acest sector la nivelul anului 2007. În general, 2007 este în multe privințe nivelul la care mulți indicatori din economia româneascǎ au fost aduși înapoi: salarii, PIB, consum publicitate, sector construcții, numǎr de angajați.

Un alt domeniu pe care îl vedem încet-încet crescînd, o adevǎratǎ modificare structuralǎ, este cel al serviciilor. Avem de-a face cu creșterea ponderii sectorului terțiar în economie, fenomen bine evidențiat de istoria recentǎ a altor economii.

Agricultura bate pasul pe loc. Dincolo de fluctuațiile meteorologice, ea se menține la un nivel aproximativ constant. Ținînd însǎ cont ca PIB-ul tot crește, ponderea agriculturii ca procent scade, dupǎ cum vom vedea în graficul urmǎtor.

Fig. 3. PIB-ul României, structura producției.

% din total PIB

Sursa: INS

CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE

Dacǎ e sǎ calculǎm ponderea fiecǎrui sector de producție la fiecare moment trimestrial de mǎsurare, observǎm cǎ:

- industria se menține la aprox. 30%. Momentul de crizǎ 2008 – 2009 a dus la o scǎdere temporarǎ, dar în general ponderea industrialǎ este bine definitǎ și preponderentǎ în structura PIB-ului. Mai recent, avem de-a face cu o creștere a acestui sector economic. Se evidențiazǎ o structurǎ de țarǎ de Lumea a Doua.

- comerțul e pe locul doi, ocupînd în anii nebuni 2007-2008 chiar primul loc în structura PIB-ului. Ce consum ostentativ! Exact cum scapǎ copiii în magazinul de dulciuri, la fel au fǎcut și românii cînd în sfîrșit au început sǎ dea de bani. Să vedem însă cum arată deficitul comercial în acea perioadǎ.

- celelalte servicii se mențin constant pe poziția a treia, în zona lui 17-18% (o șesime din PIB). Structurǎ bine definitǎ și rezilientǎ.

- agricultura, deși în volume absolute e aproximativ constantǎ, scade ca pondere din total PIB, de la aprox. 15% la aprox. 10%. Alt semn de structurǎ de PIB de Lumea a Doua, de țǎri cu sector secundar predominant, care au fǎcut ieșirea din zona sectorului primar, dar nu au fǎcut încǎ total pasul în zona preponderenței serviciilor în economie.

- construcțiile au avut și ele momentul lor de glorie în 2007 – 2008. Acum își ling rǎnile.

Cum s-au consumat PIB-urile

În altǎ parte a tabelului pe care INS ni-l pune la dispoziție, avem și structura de cheltuieli.

Dincolo de disecǎrile analitice fine, putem sǎ agregǎm consumul în trei mari categorii:

- ce consumǎm, fie populația, fie statul?

- ce investim?

- ce punem deoparte (economisim) ori, din contrǎ, luǎm din altǎ parte (împrumutǎm)?

Din nou, analiza graficǎ o facem pe douǎ paliere: volume absolute și structurǎ procentualǎ din total PIB.

Pentru volumele absolute, folosim tot seriile de date ajustate sezonier și asanate din punct de vedere al inflației. Totul exprimat în prețuri constante, de început de serie temporalǎ, bani din anul 2000.

Fig. 4. Structura folosirii PIB-ului.

Volume absolute

Sursa: INS

CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE

Se observă cǎ am consumat din ce în ce mai mult.

Pe de o parte, e normal, pentru cǎ am și produs din ce în ce mai mult: a crescut PIB-ul. Per ansamblu, în aproximativ 10 ani, din 2000 pînǎ în 2011, consumul total (populație + administrație publicǎ) s-a dublat în volume absolute (dupǎ ce dǎm inflația la o parte).

De alfel, și ceilalți doi indicatori au fǎcut cam același lucru : pînǎ prin 2008 formarea brutǎ de capital fix s-a cam dublat, dar a venit criza și s-a pus frînǎ, revenindu-se la nivelul de acumulare din 2006.

Elementul final din ecuație, importul net (importuri minus exporturi, adicǎ deficitul comercial) a cunoscut și el o creștere continuǎ pînǎ în 2007 – 2008, perioadǎ în care pur și simplu a explodat, dupǎ care a venit criza și s-a așezat pe un nivel aproximativ constant, tot în zona anului 2006.

Dar partea cu adevǎrat interesantǎ este atunci cînd calculǎm aceste valori ca procent din total PIB. Aici e momentul adevǎrului : cît consumǎm ? cît punem deoparte ? de unde vine economisirea ?

Să ne uităm la ce a fost folosit PIB-ul:

Fig. 5. Structura folosirii PIB-ului.

Procente din total PIB

Sursa: INS

CLICK PE IMAGINE PENTRU MĂRIRE

Aici este adevǎrata bubǎ a acestei țǎri, căci iată ce rezultă din acest tabel. Din punct de vedere al consumului pînǎ prin anul 2003-2004, pe vremea guvernului Nǎstase, consumam ceva mai puțin decît produceam, cam 85% din total PIB. Se cheamǎ cǎ aveam de unde sǎ punem și deoparte, sǎ contribuim la formarea brutǎ de capital fix (economisire, investiții).

Puneam deoparte cam 20% din PIB. Dar 85% și cu 20% dǎ mai mult de 100%, dǎ 105%. Cum de reușeam sǎ avem mai mulți bani decît total PIB?

Restul de 5% surplus erau de fapt împrumuturi din strǎinǎtate sub forma deficitului comercial : importuri minus exporturi. Deci puneam deoparte cam 15% din ce produceam în total, mai aduceam de afarǎ încǎ aprox. 5% și în total fǎceam un pachețel de bani de folosit mai departe (formarea brutǎ de capital fix), școli, autostrǎzi, aeroporturi, sǎli de sport etc, cam de 20% din PIB.

E mult? E puțin? Aici chiar nu mǎ pricep. Cândva se spunea cǎ un nivel de peste 30% e greu de atins și e specific unor țǎri bine organizate, cam autoritariene, care-și pun în cap cu tot dinadinsul sǎ-și facǎ infrastructurǎ. În rest, țǎrile democratice stau cam la zona de 15% – 25%.

Dar nu aici e problema. Problema începe prin 2004 – 2005. De atunci s-a dat drumul la consum și încet-încet consumul a ajuns sǎ acopere tot ce produceam în țarǎ, 100% din PIB, trecînd chiar și peste, în anii de consum irațional din 2007 – 2008.

Avenit criza, ne-am întors de la consum 105% din cît producem (consum pe datorie, adică), înapoi la 100%, dar nu reușim sǎ fim economi precum în prima jumǎtate a deceniului trecut.

Anii 2009-2010 sînt tot în zona consumului a tot ceea ce producem. 100%. Tot ce producem cheltuim, bǎgǎm în salarii, pensii, mîncare, mașini, vacanțe – pe ce toacǎ banii omul obișnuit, primǎria obișnuitǎ, consiliul județean obișnuit.

Însǎ țara pune mai departe bani deoparte, nu? Încǎ se face formare brutǎ de capital fix, în zona lui 15%. Însǎ, spre deosebire de anii 2000 – 2004, nu pe banii noștri, ci pe împrumut, pe ce intrǎ în România din alte țǎri.

Evident cǎ discuția va aluneca inevitabil în acuze politice. Se vor rosti nume: Nǎstase, Tǎriceanu, Bǎsescu, Boc. Dincolo de plăcerea fiecăruia de-a numi orice vinovat vrea el, rămâne constatarea: tot ce producem consumăm, dacǎ punem bani deoparte îi punem nu din banii noștri ci din ai altora. Ne cam amanetǎm viitorul, cum s-ar spune.

De remarcat din nou, de manierǎ cît se poate de sugestivǎ grafic, ponderea deșǎnțatǎ a importurilor în zona anilor 2007 – 2008, exact cînd și consumul ajunsese la paroxism. Adică: de prin 2005-2006 încoace am adus bani din alte țǎri tot într-o veselie, deci ne-am împrumutat, ca sǎ-i consumǎm, nu ca sǎ facem ceva durabil cu ei.

Încǎ ceva: la începutul anilor 2000 structura formǎrii brute de capital fix era de genul urmǎtor: un total de 20% din PIB din care 15% puneam noi, 5% puneau alții sub formǎ de împrumut. Deci tot ce se crea plusvaloare, investiție în țară era aproximativ trei pǎrți noi, o parte ei, strǎinii. Trei sferturi România nouǎ a noastrǎ, un sfert al lor. A fair deal, sǎ zicem.

În schimb, în ziua de azi tot ce se pune deoparte în țara asta este al lor, noi mulțumindu-ne sǎ cheltuim banii și sǎ nu contribuim deloc la bucata de Românie nou creatǎ. E toatǎ a lor, a italienilor, olandezilor, americanilor, rușilor, turcilor, chinezilor, FMI-ului, Bǎncii Mondiale, Uniunii Europene, de peste tot de unde în varii forme luǎm bani, fie sub formǎ de împrumut formal, fie sub forma mai insidioasǎ de deficit comercial. Momentul de vîrf al acestei structuri a PIB-ului a fost în perioada 2007 – 2008. O să ne mai permitem vreodată să facem aşa?

Sursa: http://cursdeguvernare.ro/cum-si-a-produs-si-cheltuit-romania-ultimele-10-pib-uri.html

Sursa: Legalitatea înainte de toate

A APARUT MOTIVUL ATACARII IRANULUI? ONU vor oferi probe si fotografii ce demonstreaza faptul ca Iranul dezvolta pe ascuns arme nucleare

Iata ce aflam din articolul Aceste FOTOGRAFII justifică UN NOU RĂZBOI? Lumea, sub o NOUĂ ALERTĂ NUCLEARĂ – bomba dintr-un raport oficial care va fi anunţat miercuri! UPDATE:

Experţii în activităţi nucleare ai ONU vor lansa miercuri un raport în care vor arăta cum Iranul a dezvoltat pe ascuns arme nucleare, ignorând interdicţiile internaţionale.

Conform unor noi dovezi puse la dispoziţie de serviciile secrete, oficialii ONU arată că Iranul a depăşit obstacolele tehnologice şi a dezvoltat şi cea mai sofisticată parte a unei arme nucleare – detonatorul reacţiei atomice în lanţ.

Experţii în activităţi nucleare ai ONU vor lansa miercuri un raport în care vor arăta cum Iranul a dezvoltat pe ascuns arme nucleare, ignorând interdicţiile internaţionale.

Conform unor noi dovezi puse la dispoziţie de serviciile secrete, oficialii ONU arată că Iranul a depăşit obstacolele tehnologice şi a dezvoltat şi cea mai sofisticată parte a unei arme nucleare – detonatorul reacţiei atomice în lanţ.

Vezi aici pozele din satelit cu baza nucleară din Iran, unde se presupune că se fabrică bomba atomică

Iranienii ar fi primit ajutor din Coreea de Nord şi din Pakistan, dar şi de la un fost savant sovietic. Rusia neagă orice implicare în activităţile nucleare de la Teheran, iar SUA şi Israel ameninţă cu sancţiuni economice şi cu eventuale represalii militare.
Sursa: Saccsiv’s Weblog

TRIUNGHIUL CU GEOMETRIE VARIABILĂ AL INSECURITĂŢII NAŢIONALE

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte securitatea ca fiind „faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol“. Ca atare, securitatea apare, în cele mai multe situaţii, ca o precondiţie a funcţionalităţii oricărui (micro)grup social formal sau informal, a oricărei organizaţii sociale, economice, politice etc., în raport cu acţiunea unor factori perturbatori generatori de insecuritate, interni şi/sau externi organizaţiei respective. „Securitatea naţională este rezultanta sinergică a acţiunilor întreprinse prin mijloacele şi reglementările instituţiilor statului român, care au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele şi valorile fundamentale ale României, contracarînd factorii interni şi internaţionali care ameninţă aceste interese şi valori“. În mod logic, insecuritatea naţională este rezultanta emergentă a acţiunilor factorilor interni şi externi care periclitează interesele şi valorile fundamentale ale României“. Starea de insecuritate este, aşadar, opusul stării de securitate şi se poate defini ca fiind pierderea capacităţii statului de a produce şi utiliza resurse informaţionale, energetice şi umane, de a-şi menţine coeziunea, omogenitatea, unitatea şi identitatea, ca urmare a gestionării politice ineficiente, a agresiunilor şi crizelor generatoare de situaţii sociale patologice, crize de sistem, ori de situaţii limită. Insecuritatea poate fi provocată prin agregarea unui set de factori care, la prima vedere, nici nu au o legătură directă, evidentă. Astfel, sărăcirea accelerată a populaţiei în etapa de tranziţie prelungită, educaţia insuficientă, moralitatea lacunară, salarizarea minimală şi hazardul natural sînt factori care nu par să aibă interconexiuni între ei, precum şi nici între ei şi Securitatea Naţională. Şi totuşi… Dacă încercăm să căutăm factorii sociali care pot genera insecuritate naţională, vom observa că descoperim un triungi, cu geometrie variabilă. În vîrful acestuia se regăseşte starea accentuată de sărăcie a societăţii, iar la bază accesul limitat, sau restricţionat, la educaţie şi sănătate! Pe termen foarte lung, de cel puţin o generaţie.

Sărăcia, subdezvoltarea, scăderea natalităţii, bolile, epidemiile, lipsa de educaţie pot fi elemente definitorii ale unei societăţi eşuate. Statul, însă, se face părtaş la această eşuare socială. În Constituţia României, la Articolul 47 (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. În Strategia de securitate naţională a României, se precizează: „Sistemul securităţii naţionale se defineşte prin ansamblul mijloacelor, reglementărilor şi instituţiilor statului român, are au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele fundamentale ale României“. Strategia de securitate naţională vizează, totodată, securitatea energetică şi alimentară, securitatea transporturilor şi a infrastructurii, securitatea sănătăţii publice, sanitară, ecologică şi culturală, securitatea financiară, informatică şi informaţională. La rîndul ei, în Strategia naţională de apărare a ţării, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinta comună din 4 noiembrie 2008, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, se poate citii la “1.1. Valorile şi interesele naţionale”, Principalele valori care fundamentează existenţa şi prosperitatea statului român sînt, printre altele: -respectul pentru demnitatea omului, pentru drepturile şi libertăţile sale fundamentale; În baza acestor valori, interesele naţionale sînt, printre altele: – creşterea bunăstării cetăţenilor, a nivelului de trai şi de sănătate a populaţiei. Capacitatea redusă de înţelegere a decidentului politic, despre interiorul unei naţiuni afectează posibilitatea de legiferare, afectează posibilitatea de reglare a administraţiei publice, împiedică dezvoltarea şi valorificarea resurselor, menţine capacităţi de producţie la nivel scăzut, afectează amploarea proceselor economice, stimulează modalităţi ilegale şi imorale de soluţionare a situaţiilor.

Se pare că, din punctul de vedere al respectării legilor şi documentelor fundamentale ale unei ţări, Statul Român A EŞUAT în ultimii 20 de ani în actul de guvernare al ţării! DEoarece starea de sărăcie a societăţii a crescut exponenţial în ultimii ani, pot spune, fără să greşesc foarte mult, că DECIDENTUL POLITIC aflat în acest moment la guvernare a eşuat categoric în misiunea sa faţă de cetăţenii ţării! Sigur, toate nevoile sociale ale societăţii ar trebui rezolvate de STATUL BUNĂSTĂRII, un concept total străin actualei puteri. Conform unei definiţii, Statul bunăstării „este un stat în care puterea este folosită în mod deliberat (prin politică şi administraţie) în efortul de a modifica jocul forţelor de piaţă în cel puţin trei direcţii: (1) garantarea unui venit minim indivizilor şi familiilor, independent de valoarea de piaţă a muncii sau a proprietăţii lor; (2) prin limitarea insecurităţii pe calea sprijinirii indivizilor şi familiilor pentru a face faţă anumitor „contingenţe sociale” (de exemplu boală, bătrîneţe, şomaj) care altfel ar conduce la crize personale sau familiale; (3) garantînd tuturor cetăţenilor, fără deosebire de status şi clasă, cele mai înalte standarde existente în cadrul unei game acceptate de servicii sociale” (Asa Briggs, 1961). Esenţa statului bunăstării constă în “existenţa unor standarde minime protejate de guvern în privinţa venitului, nutriţiei, sănătăţii, locuinţei şi educaţiei, asigurate fiecărui cetăţean ca drept politic şi nu ca un act de caritate” (Wilenski, 1875). Aşadar, din punct de vedere social-economic, securitatea este un sentiment, sau acţiune, de solidaritate economică şi socială comunitară a celor bogaţi cu cei săraci, cu recunoaşterea pericolului potenţial pe care îl reprezintă “bomba subdezvoltării”. Demersul social-economic reprezintă suportul paşnic al securităţii (Gheorghe Nicolaescu, “Gestionarea crizelor politico-militare”, Ed. TopForm, 2003). O naţiune se află în stare de securitate dacă dezvoltă capacităţi eficiente de gestionare a necesităţilor sociale şi este capabilă să prevină implicarea excesivă a ideologiilor în procesele sociale organizate (Ghe. Nicolaescu, op.cit.)
Sigur, se poate spune că actuala criză economică, din care nici măcar Europa Socială nu poate ieşi, impune ca în România conceptul economic social de piaţă să fie modificat prin prisma Şcolii economice de la Chicago!

În Articolul 135(2), din Constituţie se spune că: Statul trebuie sa asigure: b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Se poate spune că, din nou, Constituţia este încălcată, fapt ce generează riscuri suplimentare. Riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale pot fi amplificate de existenta unor vulnerabilităţi şi disfunctionalităţi, între care următoarele fenomene sînt generatoare de preocupări sau pericole: -dependenţa accentuată de unele resurse vitale greu accesibile (gaz), -tendinţele negative persistente în plan demografic şi migraţia masivă;
- nivelul ridicat al stării de insecuritate socială, persistenţa stării de sărăcie cronică şi accentuarea diferenţelor sociale; -proporţia redusă, fragmentarea şi rolul insuficient al clasei de mijloc în organizarea vieţii economico-sociale;- fragilitatea spiritului civic şi a solidarităţii civice; – infrastructura slab dezvoltată şi insuficient protejată; -starea precară şi eficienţa redusă a sistemului de asigurare a sănătăţii populaţiei; -carenţele organizatorice, insuficienţa resurselor şi dificultăţile de adaptare a sistemului de învăţămînt la cerinţele societăţii; -organizarea inadecvată şi precaritatea resurselor alocate pentru managementul situaţiilor de criză; -angajarea insuficientă a societăţii civile în dezbaterea şi soluţionarea problemelor de securitate.

Toate aceste vulnerabilităţi pot avea o singură definiţie: SĂRĂCIA! Dar, dacă ne gîndim la pragul de sărăcie, aflaţi că în România nu există nici măcar o analiză care să definească acest prag. La Banca Mondială putem găsi referinţe: un om poate fi catalogat ca fiind sărac dacă veniturile sale zilnice sînt sub 5 (cinci) dolari. La noi în ţară, venitul din economia reală este de 150 de euro pe lună, deci nu ne încadrăm! Sărăcia atrage după sine consumul de droguri, alcoolismul, violenţa de stradă, delincvenţa juvenilă, corupţia, crima organizată, terorismul, migraţia, toate, dar absolut toate, catalogate ca factori de risc la adresa securităţii naţionale. În aceste condiţii, important nu mai este să gestionezi violenţa, ci să previi violenţa prin controlul riscurilor! Nu ar fi de mirare dacă grupuri ale societăţii sărace, aflate în triunghiul cu geometrie variabilă “sărăcie-educaţie-sănătate” recurg la violenţă. Norvegianul Johan Galtung – unul dintre pionierii studiilor de pace – scria că “violenţa reprezintă o deteriorare a nevoilor fundamentale omeneşti” (“Kulturale Gewalt” în Der Burger im Staat, nr.43, 1993, accesibil în limba română pe www.dedalos.org).

Migraţia este, de asemenea, un element cheie al securităţii sociale şi societale. Poate fi definit ca un fenomen colectiv de transfer temporar sau definitiv al unei largi mase de populaţie care interacţionează cu capacităţile de absorbţie şi adaptare ale societăţii. În ţările de tranziţie, migraţia încurajează traficul de persoane. România este ţară de origine şi de tranzit pentru diferite rute ale migraţiei, care poate determina şi riscuri militare: iredentismul, terorismul etc. Traficul de fiinţe umane este o importantă sursă de insecuritate (Stan Petrescu, “Apărarea şi securitatea europeană”, Ed. Militară, 2006). Spaţiul de interes strategic în care se află România este sursă, zonă de tranzit şi destinaţie a unor activităţi criminale grave: trafic ilegal de armament, narcotice, migraţie ilegală, trafic de fiinţe umane (Stan Petrescu, op.cit.). Cele mai importante ţări de origine pentru traficul de fiinţe umane, conform OIM, sînt: Moldova, România, Ukraina, Rusia şi Bulgaria (gen. Stan Petrescu, gen. Olimpiodor Antonescu, “Crima organizată între factor de risc şi ameninţare”, Ed. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2008). Cei doi autori încadrează aceste acţiuni criminale în categoria efectelor tranziţiei, care au generat schimbări politice, sociale şi culturale, care, la rîndul lor, au determinat o creştere a sărăciei şi a ratei şomajului, o distribuţie inegală de putere pe piaţa muncii relevată prin ratele ridicate ale şomajului, munca la negru, remunerarea proastă a muncii. Un fenomen exploziv în România îl reprezintă prostituţia de masă, din cauza sărăciei şi a mizeriei materiale (op.cit. pag.118).
Criza economică prelungită din Europa de Vest – principala destinaţie a emigranţilor români – a făcut ca începînd din 2009 mulţi dintre cei care au trăit şi muncit în alt tip de societate, să se întoarcă acasă. Iar dezamăgirea poate fi însoţită de revoltă faţă de situaţia în care se află România, după 20 de ani. Ei pot reprezenta MASA CRITICĂ pentru această societate săracă, lipsită de educaţie, bolnavă, destructurată şi anomică în posibile revolte sociale de amploare care să pună în pericol liniştea şi ordinea publică!

Lipsa de reacţie a societăţii româneşti (unii analişti europeni ne numesc chiar “plantele agăţătoare al Comunităţii Europene”) este determinată, în principal, de doi factori: globalizarea elitelor şi narcotizarea media. Există o mare fisură între elite şi societate. După P.S. Huntington (Who Are We: The Challenges to Americas National Identity, Simon and Schuster, New York, 2004) elitele se deznaţionalizează şi devin din ce în ce mai globale, în timp ce populaţia se renaţionalizează şi devine din ce în ce mai locală. Globalizarea culturii capitaliste generează o localizare a culturii tradiţionale, ceea ce reprezintă o resuscitare a vechilor identităţi regionale (I.N. Sava, Studii de securitate, pag.195, Centrul român de studii regionale, 2005). Toate ţările Europei de Est urmează un pattern de renaştere a identităţii ca o formă – de cele mai multe ori involuntară! – de apărare în faţa formelor occidentale considerate fără substanţă. Acestea sînt, de altfel, o caracteristică particulară a influenţei Occidentale în Răsărit. Revoluţiile Portocalii de la Tblisi(2004), Kiev (2005) şi Bucureşti (2005) sînt, cel puţin prin imaginea lor, produse ale “Culturii Coca-Cola”, adică forme fără substanţă (I.N.Sava, op.cit.)
În ultimii ani, România “beneficiază” de o mass-media tabloidizată în exces, asta şi din cauza afirmării “jurnalismului de piaţă” care presupune o coborîre a standardelor. De ce? În primul rînd, pentru că în învăţămîntul de specialitate, încă din 1990, funcţia FORMATIVĂ a presei, considerată “comunistă” a fost înlocuită cu “divertismentul”. Viitorul jurnalist învaţă că mass-media are obligaţia să distreze, să bine-dispună, să relaxeze consumatorul. Televiziunea, ca partea cea mai reprezentativă a postmodernităţii, este şi cea mai vinovată de lipsa de educaţie şi de reacţie a societăţii. Cultura televizată, în goana după audienţă, cultivă cei 4S – sînge, sex, senzaţional, spectacular (A.D. Rachieru, “Globalizare şi cultură media”, Institutul European, 2003). Celelalte medii se aliniază cuminţi! Unii cred că prin acest teleconsum cultural se asigură o terapie a frustrărilor individului. Alţii trag un semnal de alarmă evidenţiind efectul stimulativ prin amplificarea violenţei reale: explozia delincvenţei, invazia simulacrelor, a pseudoculturii, a incompetenţilor şi loialilor, şi pericolul ca televiziunea să livreze o realitate prescrisă, o trăire a realităţii prin procură. În noul Ev Media interacţiunea comunicativă între oameni, grupuri şi în societate slăbeşte şi capătă rol narcotizant! Mass-media este comercială şi epidermică, superficială, propunînd un şuvoi de modele şi imagini ghid ale non-valorii – în 98% din situaţii! – sfîrşind prin a infantiliza publicul cu soap-opera şi publicitate stupidă.Adevărul nu mai contează. El devine un concept demodat, pentru profesioniştii care confundă imaginea cu imaginaţia. ADORMIREA SIMŢURILOR ESTE DROGUL MASELOR NEMULŢUMITE DE PROPRIA VIAŢĂ!

Agresarea mediatică prin radio şi televiziune este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent, din interior şi din exterior, şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc natural, de la sine şi nu sînt induse de către o decizie agresoare (Mario Balint, “Target-operaţiuni militare externe în combaterea terorismului”, Ed. Banatului Montan, 2010). Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea unui complex naţional de inferioritate, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională (ex: Emil Boc: “Toţi sîntem de vină pentru dezastrul în care se află România acum”), inducerea unui sentiment de inutilitate, etc. Cînd, însă, propriul decident politic utilizează tehnica agresării mediatice, avem de-a face cu o ameninţare directă la siguranţa naţională! Care, adăugată triunghiului sărăcie-lipsă educaţie (educaţie cu televizorul)- lipsă sănătate (imposibilitatea susţinerii sistemului social) face un cocktaill exploziv la adresa siguranţei naţionale!

Sursa: MERKAVA

VOCATIA TRADARII – SINGURA VOCATIE A GUNOAIELOR CE CONDUC TARA DE PESTE 21 DE ANI

Băsescu poruncește, Boc execută!

Guvernul vinde zăcământul de cupru al României pentru 46 milioane euro

A dat roade insistența cu care Traian Băsescu a ordonat guvernului său să privatizeze și să redeschidă chiar din acest an exploatările miniere la care activita­tea fusese suspendată. Luna trecută guvernul Băsescu-Boc a hotărât să vândă pe nimic cuprul României. 46 milioane euro e prețul cerut de guvern pentru zăcământul de cupru de la Roșia Poieni, cea mai mare rezervă de cupru din Europa, a cărei valoare reală este de 5 miliarde euro.

Ministerul Eco­nomiei condus de inexistentul Ion Ariton a luat act de dorințele stăpânului de la Cotroceni și a demarat la jumătatea lunii octombrie procedurile de privatizare a companiei Cu­pruMin Abrud.

Astfel, Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) – instituție aflată în subordinea Ministerului Economiei, a anunţat că preţul de vânzare al întregului pa­chet de acţiuni (100%), evaluat la a­pro­ximativ 200 de milioane RON, adică aproximativ 46 de milioane euro. O sumă infimă în raport cu valoarea zăcământului de la Abrud care se ridică la 5 miliarde de euro!

Trebuie spus că ministerul lui Ariton nu a făcut nicio precizare referitoare la soarta imenselor datoriile ale companiei. Cupru Min avea datorii, anul trecut, de cel puţin 71,5 milioane de lei că­tre bugetul statului şi de 6,7 mili­oane de lei către furnizorul de elec­trici­tate, pe care le-a eşalonat până în 2016. La fel nu s-a spus niciun cuvânt despre litigiul pe care statul îl are cu fostul concesio­nar al exploatării, litigiu care s-ar putea finaliza cu o despăgubire de 19 milioane de euro, pe care firește că tot sta­tul român o va achita.

Cât despre posibilii investitori money.ro scrie într-un articol publicat acum două zile, că statul român a primit 10 scrisori de intenţie de la companii interesate de CupruMin, printre care şi de la canadienii Barrick Gold, liderul mondial pe producţia de aur, şi Mineco Elveţia, compania care deţine Moldomin, celălalt producător de cupru din România.

Nu trebuie omis încă un aspect extrem de important. Anume că exact ca la Roşia Montană, marea problemă a celor care vor pune mâna pe cuprul de la Abrud va fi legată de protecţia mediului. Exploatarea de la Roşia Poieni este în momentul de faţă o mare amenințare pentru protecția mediului, din cauza celor trei ia­zuri de decantare dezafectate de aproape 30 de ani.

Specialiștii în domeniul mediului spun că dacă se va reuși, așa cum cere Băsescu, privatizarea și redeschiderea rapidă a minei de cupru de la Roșia Poieni, acela va fi semnalul și pentru demararea exploatării aurului de la Roșia Montană de către cei de la Roșia Montană Gold Corporation.

(Sursa: http://www.cotidianul.ro/guvernul-vinde-zacamantul-de-cupru-al-romaniei-pentru-46-milioane-euro-162683/). 
Sursa: Dulce Romanie

Rezerva Federala Americana plateste bancile pentru a NU imprumuta bani

Congresmanul Dennis Kuchinich vorbeste cu Neil M. Barofsky, Inspector General in programul TARP, despre faptul ca Rezerva Federala Americana plateste bancilor o dobanda mai mare decat cea pe care o platesc americanii bancilor. Scopul acestei strategii este de a tine banii blocati (700+ miliarde de dolari), pentru a nu ajunge la populatie. Ideea de baza este ca un grup de interese controleaza Rezeva Federala si ia decizii care sunt in defavoarea majoritatii oamenilor. In alte marturii, Ben Bernake, presedintele Rezervei Federale, vorbeste despre banii imprumutati bancilor europene fara ca publicul, congresul american, sau o agentie de control sa poata interveni. Se creaza bani care nu au acoperire, bani care ajung la bancile mari apoi la populatie cu dobanzi ridicate si voi arata mai jos mecanismul.
Americanii ies in strada pentru ca bancile pot fi salvate de Rezerva Federala, in schimb oamenii obisnuiti isi pierd casele deoarece nu mai pot plati dobanzile. Voi da doar un exemplu cu o banca din Romania, desi sunt sigur ca metodele prin care oamenii pot fi manipulati sa plateasca dobanzi mai mari sunt infinite. Va voi arata un act aditional, dat clientilor de catre Alpha Bank, si aproape sigur si de alte banci. Clientii bancii care au luat un credit sunt pusi sa semneze un act care arata asa:
1. Dobanda
Pentru creditul pus la dispozitie (dupa expirarea perioadei de dobanda fixa daca din Contract rezulta ca pe o anumita perioada din durata contractului dobanda este fixa), Imprumutatul va plati Bancii o dobanda variabila pe toata perioada de creditare, compusa din Dobanda de Referinta plus Marja Fixa.
Informatiile au fost luate de pe Alphaoug50 – Grupul clientilor nemultumiti ALPHA Bank, Files – Acte Aditionale, este o copie scanata a contractului aditional publicata de un client nemultumit. Si sunt sigur ca mai exista situatii similare la alte banci. In esenta actul aditional spune ca banca poate modifica dobanda dupa cum doreste. Daca nu semnezi contractul aditional, ajungi sa te judeci cu banca, adica avocati, cheltuieli, etc. Din actul aditional, nu e asa de clar ce se afla in spatele lui, cel putin pentru multi oameni care nu cunosc un astfel de limbaj, in esenta manipulativ. Ideea este ca prin astfel de proceduri, pana la urma oamenii platesc dobanzi din ce in ce mai mari. Si sunt sigur ca daca nu e un act aditional, va exista un alt document care pana la urma are acelasi efect, adica de a mari dobanda cu acordul clientului.
Prin astfel de mecanisme, din ce in ce mai multi bani pleaca de la populatie si ajung la marile institutii financiare, care, asa cum Dennis Kuchinich (si altii care au audiat Rezerva Federala Americana) au aratat, sunt niste corporatii ce isi urmaresc doar propriile interese.
Mecanismul este urmatorul, pe de-o parte se dau bani la populatie cu dobanzi mari (camuflate cu tot felul de acte aditionale, factori variabili, indicatori, etc) pana cand unii oameni ajung sa nu mai poata plati, banca ia casa si o da la un alt individ care si el ia un credit, etc. Se perpetueaza de fapt acelasi mecanism – creare de noi bani care sa acopere datoriile vechi. Pe de alta parte, bancile mari nu dau bani pe piata atunci cand este nevoie, pentru ca primesc dobanzi mai mari de la Rezerva Federala (sau alta insitutie, am dat exemplul SUA). Bancile primesc dobanda la bani care au fost creati in prima faza aritificial de catre Rezerva Federala, prin sistemul rezervelor fractionare.
Cum functioneaza sistemul rezervelor fractionare? Sa zicem ca Rezerva Federala Americana creaza 10 miliarde de dolari. Din acestia 10% (1 miliard) sunt pusi ca si garantie iar restul de 9 miliarde pot fi folositi pentru a fi imprumutati, cu dobanda tot 10%. Deci rezerva detine 1 miliard plus dobanda adica 900 de milioane (1.9 miliarde dolari) si cei 9 miliarde ramasi sunt dati la o banca care foloseste acelasi mecanism. Banca face depozit 10% din 9 miliarde (900 milioane) si imprumuta restul de bani (8.1 miliarde) la o alta banca tot cu dobanda 10% (810 milioane). Asadar prima banca detine (900 milioane depozit + 810 dobanda = 1.71 miliarde dolari). A doua banca face acelasi lucru, pana cand la finalul circuitului din cei 10 miliarde initiali se creaza aproximativ 27 miliarde. Deci 17 miliarde sunt bani falsi, bani ficitivi, bani creati din datorie. Cu cat exista mai multe banci care imprumuta, cu atat cantitatea de bani fictivi este mai mare. Deci, in sistemul actual, toate bancile functioneaza sub un sistem Ponzi. Banii se aduna la varf, sunt platiti cativa oameni, apoi se sparge balonul si cei mai multi oameni raman fara bani. Cu cat esti mai jos in lant, cu atat platesti o dobanda mai mare.
Iar aceste dobanzi pe care trebuie sa le plateasca oamenii sunt camuflate sub tot felul de formule bancare, indici, DAE, comisioane si tot felul de alte mecanisme. Pana acum, noi am crezut ca doar anumite banci functioneaza dupa acest sistem, dar in prezent ne-am trezit la adevarul, putin mai greu de acceptat, ca si bancile de stat functioneaza sub acelasi mecanism Ponzi. Audierile asupra rezervei Federale Americane au aratat ca ea tipareste bani fara acoperire. Intregul sistem financiar este gresit, dar el este reflexia societatii. Si voi spune de ce. Oamenii de fapt considera ca bunurile, banii, etc vin la ei din aer. Oamenii cheltuie banii pe tot felul de lucruri neimportante si sunt prinsi in iluzia consumerismului, fie ca e mancare, medicamente, fleacuri, masini foarte scumpe, haine, stiri si programe care manipuleaza, susbstante nocive si orice altceva la care ne-am putea gandi. Este normal ca bancile sa creeze bani din aer, daca noi credem ca totul vine din aer.
Acum in prezent, pur si simplu nu mai pot fi creati bani din nimic, sunt prea multe datorii. Am ajuns intr-un punct de rascruce si el corespunde cu transformarea la nivelul constiintei care are loc la nivel planetar. Mai multe razboaie vor costa mai multi bani care vor duce la dobanzi mai mari din partea bancilor si asa nu ajungem nicaieri. Iar FMI, de la care Romania imprumuta bani este exact ca Rezerva Federala Americana. Pana la urma va fi imposibil sa fie creati bani din nimic, dar sistemul nu se va schimba decat daca oamenii gandesc diferit si se trezesc.
Daca considerati ca si alti oameni ar beneficia de acest articol, dati-l mai departe, pe mail, facebook, messanger, oriunde. Este important sa avem acces la informatii nedistorsionate.

sursa
http://salt-in-constiinta.blogspot.com/2011/11/rezerva-federala-americana-plateste.html

Sursa: 2012 – Mit şi Adevăr — sfârşit şi / sau început -? DE LA LUME ADUNATE !!! PAX Et LUX !

Alo, Romania, se aude?

Acest articol apartine www.digerate.blogspot.com

In Grecia premierul Papandreou va demisiona din functia de premier. Cabinetul sau pica de asemenea urmand a fi inlocuit de o coalitie formata din mai multe partide, totul spre salvarea Greciei. Pana in 19 februarie 2012, cand vor avea alegeri anticipate. Daca cineva isi inchipuie ca niste datorii imense se rezolva cu o schimbare de guvern… se insala. Schimbarea guvernului este o masura politica, imprumuturile sunt de natura economica. Ca politica afecteaza direct zona economica e corect. Dar nu inseamna ca grecii vor fi si salvati. Sau Europa. Cu o demisie nu se face primavara economica. E de bun simt insa ca atunci cand poporul te vede drept principalul arhitect al dezastrului sa te retragi. Chiar daca ceea ce ai fi facut ar fi fost corect. Deci, daca ai onoare, trebuie sa te retragi cand poporul nu te mai vrea. Si daca vrei sa revii vreodata in prim plan. Alo, Bucurestiul, se aude?
In Israel greva generala pe termen nelimitat despre care scriam ieri a fost limitata la 4 ore de catre tribunal. Care s-a intrunit azi noapte, data fiind gravitatea situatiei. Acum guvernul si sindicatele sunt din nou la negocieri, ca vor sau nu trebuie sa se inteleaga. A zis tribunalul. Si, sa vezi mirare, pe magistrati ii asculta ambele parti : atat sindicatele cat si guvernul. Cert e ca israelienii nu se joaca, iar toata lumea a inteles acest lucru. Ca dovada s-au luat masuri. Nu arestarea manifestantilor, nu interzicerea definitiva a protestului, ci aruncarea celor doi competitori intr-o cusca incuiata cu cheia. Unde au de ales: ori se omoara unii pe ceilalti, ori se inteleg si ies de acolo cu o solutie de compromis. Asta inseamna justitie- o respecta toti, indiferent cat de mari sunt- si asta inseamna sindicate- o forta careia nici un politician zdravan la cap nu-i va pune botnita. Pentru ca altfel ar putea fi mai rau.
China, comunism feroce. Un artist disident tocmai a fost eliberat de autoritatile chineze, dupa ce 81 de zile n-a stiut nimeni nimic de el. Unde e, ce face, etc. Acum e liber dar nu pentru mult timp. Deoarece este acuzat de evaziune fiscala si statul ii imputa 1,7 milioane de euro. Pe care daca nu-i plateste… va fi inchis din nou. Ce credeti ca fac chinezii? Doneaza. Prin virament bancar, prin posta sau chiar prin predare personala, sosind acasa la disident cu banii. Sunt peste 20.000 de oameni care au decis sa-l ajute. Sa-si rupa din putinul lor pentru a ajuta un conational. Pentru ca un asemenea om nu lupta pentru el, ci pentru toata natiunea. Ceea ce se intampla acum in China se numeste solidaritate. Si constituie o forma pasiva de protest a chinezilor fata de un regim autocratic. Un om poate fi mai periculos pentru un regim decat un popor intreg. Cazul disidentului Ai Weiwei spune totul despre maretia poporului chinez.
Alo, Romania, se aude?

Daca v-a placut acest articol nu uitati sa-l distribuiti mai departe. Multumesc.

Sursa: Digerate